1ra-160/2022 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP

1ra-160/2022 — art. 186 alin. 2 lit. b, c, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-160/2022

1-20137280-01-1ra-02022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

21 februarie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nadejda Toma,

Judecători Iurie Diaconu, Liliana Catan, Ion Guzun,

Victor Boico,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul ordinar

împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 30 iunie 2021 și deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2021, declarat de avocata Olesea

Negru, în numele inculpatului

Corcescu Vladislav XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 03.11.2020 - 30.06.2021,

instanța de apel: 26.07.2021 - 30.11.2021,

instanța de recurs: 02.02.2022 - 21.02.2022.

Asupra recursului menționat, Colegiul Penal lărgit,

c o n s t a t ă:

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Corcescu

Vladislav a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal la 6 luni

închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, prin adăugirea parțială a pedepsei

rămase neexecutată, conform deciziei Curții de Apel Bălți din 11.11.2020, i-a fost

stabilit definitiv pedeapsa de 7 ani și 1 lună închisoare, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, începând din 30.06.2021, cu includerea în termenul pedepsei

definitive durata pedepsei deja executate în baza deciziei Curții de Apel Bălți din

11.11.2020.

1

De la inculpat s-a încasat în beneficiul SRL „Bondarev Sveatoslav”

prejudiciul material în sumă de 33.816 lei.

inculpatul Corcescu V., împreună și după o înțelegere prealabilă cu persoane

nestabilite de organul de urmărire penală, având scopul sustragerii pe ascuns a

bunurilor altei persoane, au pătruns în magazinul de telefoane mobile ,,Moldcell”,

amplasat pe str. XXXXXXX, XXXXXX XXXX, de unde au sustras pe ascuns, 2

telefoane mobile de model ,,Asus Zenfone 5” în valoare de 4799 lei fiecare, în sumă

totală de 9598 lei, un telefon mobil de model ,,Huawei Honor 3C” în valoare de 4899

lei, un telefon mobil de model ,,Nokia XL Dual Yellow” în valoare de 3599 lei, o

tabletă de model ,,Asus Fonepad FE170CG” în valoare de 3990 lei, o tabletă de

model ,,Asus Fonepad FE375CXG” în valoare de 4590 lei, o tabletă de model ,,Asus

Fonepad ME175CG Grey” în valoare de 3450 lei, o tabletă de model ,,Asus MeMO

Pad HD 7” în valoare de 3690 lei, ce aparțin SRL ,,Sveatoslav Bondarev”, cauzând

părții vătămate o daună considerabilă, în sumă totală de 33.816 lei.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu, solicitând examinarea cauzei penale în procedura

simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod de procedură penală.

Astfel, acțiunile inculpatului urmează a fi încadrate pe art. 186 alin. (2) lit. b),

c), d) Cod penal, ca furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

săvârșită de către mai multe persoane, prin pătrundere în încăpere și cu cauzarea de

daune în proporții considerabile.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 70 alin.

(3), 75 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că inculpatul a comis

o infracțiune mai puțin gravă care se pedepsește cu amendă de la 650 la 1350 unități

convenționale, sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240

de ore, sau cu închisoare de până la 4 ani, că a recunoscut vina, anterior a mai fost

condamnat pentru infracțiuni similare, este minor, antecedentele penale nu sunt

stinse, astfel că manifestă un comportament deviant și, în lipsa unui control asupra

acțiunilor sale, are șanse mari de a recidiva, concluzionând că corectarea și

reeducarea lui e posibilă doar prin izolare de societate.

Totodată, instanța a statuat că, fiind verificată posibilitatea aplicării față de

inculpat a prescripției potrivit art. 60 Cod penal, a fost stabilit că acesta s-a eschivat

de la urmărirea penală, fiind anunțat în căutare prin ordonanța din 03.08.2015, iar

termenul de prescripție a fost întrerupt până la reluarea urmăririi penale, conform

ordonanței din 25.05.2020, respectiv, liberarea de răspundere penală în baza

prescripției nu poate fi aplicată în speță.

Art. 84 alin. (4) Cod penal stipulează că, conform prevederilor alin. (1)-(3) se

stabilește pedeapsa și în cazul în care, după pronunțarea sentinței, se constată că

persoana condamnată este vinovată și de comiterea unei alte infracțiuni săvârșite

înainte de pronunțarea sentinței în prima cauză. În acest caz, în termenul pedepsei se

include durata pedepsei executate, complet sau parțial, în baza primei sentințe.

Deoarece infracțiunea de care este învinuit inculpatul, a fost comisă până la

pronunțarea sentinței și deciziei Curții de Apel Bălți din 11.11.2020, prin care a fost

condamnat la 7 ani închisoare, se impune adăugarea respectivei pedepse la pedeapsa

stabilită prin prezenta sentință.

2

Termenul pedepsei inculpatului urmează a fi calculat din 30.06.2021, cu

includerea în termen a duratei pedepsei deja executate în baza deciziei Curții de Apel

Bălți din 11.11.2020.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care procesul penal să fie încetat, în legătură cu

intervenirea termenului prescripției tragerii la răspundere penală.

Apelanta a invocat că perioada aflării inculpatului în instituția penitenciară nu

poate echivala cu eschivarea de la urmărirea penală, iar faptul că organul de urmărire

penală a reluat urmărirea penală atât de târziu, nu se datorează comportamentului

inculpatului și eschivarea acestuia de la înfăptuirea justiției, ci omisiunii organului

de urmărire penală.

Potrivit art. 60 alin. (1) lit. b), (2), (5), (7) Cod penal, persoana se liberează de

răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 5 ani de la

săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave. Prescripția curge din ziua săvârșirii

infracțiunii și până la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată.

Curgerea prescripției se suspendă dacă persoana care a săvârșit infracțiunea se

sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată. În aceste cazuri, curgerea

prescripției se reia din momentul reținerii persoanei sau din momentul

autodenunțării. Termenele prescripție de tragere la răspundere penală se reduc pe

jumătate pentru persoanele care la data săvârșirii infracțiunii erau minori.

La momentul comiterii infracțiunii, inculpatul avea vârsta de 18 ani, în

privința lui fiind aplicabile prevederile art. 60 alin. (7) Cod penal.

noiembrie 2021, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepsei, instanța de fond a ținut cont

de prevederile art. 61, 75 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, ca

circumstanțe agravante fiind reținute săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană

care anterior a fost condamnată pentru o infracțiune similară, cele atenuante fiind

recunoașterea vinovăției, căința sinceră și săvârșirea infracțiunii de către un minor.

Totodată, este neîntemeiată solicitarea apărării de încetare a procesului penal

în privința inculpatului, deoarece potrivit art. 60 alin. (4) Cod penal, prescripția se

va întrerupe dacă, până la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1), persoana va

săvârși o infracțiune pentru care, conform prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa

cu închisoare pe un termen mai mare de 2 ani. Calcularea prescripției în acest caz

începe din momentul săvârșirii unei infracțiuni noi.

Prin urmare, la 04.05.2015, inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art.

186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, care este o infracțiune mai puțin gravă, iar

termenul de atragere la răspundere penală expiră la data de 04.05.2020. Însă, potrivit

ordonanței din 03.08.2015 a fost suspendată urmărirea penală din motiv că învinuitul

s-a eschivat de la urmărirea penală, iar potrivit ordonanței din 25.02.2020, a fost

reluată urmărirea penală, respectiv, perioada de suspendare a urmăririi penale

(03.08.2015 - 25.02.2020) nu poate fi luată în calculul termenului de prescripție.

Conform deciziei Curții de Apel Bălți din 11.11.2020, infracțiunea a fost

comisă la 05.08.2015, respectiv, inculpatul nu poate beneficia de instituția

prescripției trageri la răspundere penală.

3

Potrivit materialelor cauzei, inculpatul a fost pus sub învinuire în contumacie,

la 03.08.2015 fiind dispusă căutarea acestuia, care, abia la 25.02.2020 a fost găsit,

or, acest termen a fost întrerupt, iar după fapta din 04.05.2015, acesta a comis o altă

infracțiune la 05.08.2015, motiv pentru care nu poate beneficia de aplicarea normei

enunțate supra.

Astfel, alegațiile apărării nu sunt plauzibile, deoarece instituția prescripției nu

se extinde asupra situației inculpatului, de vreme ce acesta s-a sustras de la urmărirea

penală, acest termen realizându-se abia la data de 25.02.2020.

Or, instanța de fond minuțios, sub toate aspectele, complet și obiectiv, a

administrat probele, apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, iar probele în ansamblu din punct de vedere al

coroborării lor și, fără niciun dubiu rezonabil, a stabilit vinovăția inculpatului, corect

calificându-i acțiunile în baza art. 186 alin. (2) lit. b), d), c) Cod penal, stabilindu-i

o pedeapsă echitabilă.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care procesul penal în

privința inculpatului să fie încetat în legătură cu intervenirea termenului prescripției

tragerii la răspundere penală.

Recurenta invocă faptul că instanța de apel, fără a clarifica temeinicia

motivelor invocate în cererea de apel, fără a analiza argumentele apelului în raport

cu legislația în vigoare și cu probele administrate, cu toate că a fost prezentată

informația privind momentul reținerii inculpatului și deținerea acestuia în

penitenciar, actele fiind anexate la dosar, nejustificat a lăsat fără răspuns aceste

argumente prezentate spre soluționare.

Instanța de apel a omis că calculul termenului de prescripție în cazul comiterii

infracțiunii de către minor este special și, la caz, este de 2 ani și 6 luni, dar nu cum

a fost calculat în argumentarea din descriptivul deciziei, în care este indicat că

termenul de atragere la răspundere penală a expirat la 04.05.2020.

Or, a fost probată aflarea inculpatului, pe perioada anilor 2018-2021, în

detenție în instituția penitenciară. Faptul că organul de urmărire penală nu a reluat

la timp urmărirea penală nu poate fi echivalat cu eschivarea de a se prezenta în fața

organului de urmărire penală a persoanei care este deținută în instituția penitenciară

și, respectiv, nu este clar cum o persoană deținută poate să mai figureze în căutare

pe parcursul a unei perioade de încă doi ani.

Totodată, instanța de apel stabilește în mod neclar că „potrivit deciziei Curții

de Apel Bălți din 11 noiembrie 2020 se constată că fapta pentru care acesta a fost

deferit justiției a fost comisă la 05.08.2015, respectiv, inculpatul Corcescu V. nu

poate beneficia de instituția prescripției tragerii la răspundere penală”. Mai mult,

în sensul întreruperii termenului de prescripție, atunci de la acea dată au expirat 2

ani și 6 luni, precum și termenul care este convinsă instanța de apel că urmează a fi

calculat, în motivare fiind indicat 5 ani, la fel, a expirat, astfel că decizia adoptată

conține o motivare contradictorie și incorectă.

Perioada aflării inculpatului în instituția penitenciară nu poate echivala cu

eschivarea de la urmărirea penală, iar faptul că organul de urmărire penală a reluat

urmărirea penală atât de tîrziu nu se datorează comportamentului și eschivării

acestuia de la înfăptuirea justiției, ci omisiunii organului de urmărire penală.

4

Potrivit art. 60 alin. (1) lit. b), (2), (5), (7) Cod penal, persoana se liberează de

răspundere penală dacă din ziua săvârșirii infracțiunii au expirat 5 ani de la

săvârșirea unei infracțiuni mai puțin grave. Prescripția curge din ziua săvârșirii

infracțiunii și până la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată.

Curgerea prescripției se suspendă dacă persoana care a săvârșit infracțiunea se

sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată. În aceste cazuri, curgerea

prescripției se reia din momentul reținerii persoanei sau din momentul

autodenunțării. Termenele prescripție de tragere la răspundere penală se reduc pe

jumătate pentru persoanele care la data săvârșirii infracțiunii erau minori.

La momentul comiterii infracțiunii, inculpatul avea vârsta de 18 ani, iar în

privința lui sunt aplicabile prevederile art. 60 alin. (7) Cod penal.

Deci, instanța de apel nu s-a conformat sarcinilor impuse de legiuitor în art.

414 Cod de procedură penală și nu a examinat și apreciat probele din dosar,

inculpatului fiindu-i îngrădit accesul de a participa efectiv la examinarea cauzei și

de a-și realiza în plenitudine dreptul său la apărare, ce a dus la emiterea unei decizii

neîntemeiate și neelucidarea circumstanțelor de fapt, neclarificarea chestiunilor

impuse de legiuitor.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 11), 16) Cod de

procedură penală.

argumentelor invocate, Colegiul Penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, când dispozitivul hotărârii este expus neclar,

când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul Penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 395

alin. (1) pct. 3), alin. (3) Cod de procedură penală, în dispozitivul sentinței de

condamnare trebuie să fie arătate categoria și mărimea pedepsei aplicate inculpatului

pentru fiecare infracțiune constatată ca dovedită, pedeapsa definitivă pe care

urmează să o execute. Potrivit art. 84 alin. (1) și (4) Cod penal, dacă o persoană este

declarată vinovată de săvârșirea a două sau mai multor infracțiuni instanța de

judecată, pronunțând pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte, stabilește pedeapsa

definitivă pentru concurs de infracțiuni prin cumul, total sau parțial, al pedepselor

aplicate. Conform prevederilor alin. (1) se stabilește pedeapsa și în cazul în care,

după pronunțarea sentinței, se constată că persoana condamnată este vinovată și

de comiterea unei alte infracțiuni săvârșite înainte de pronunțarea sentinței în prima

cauză. În toate cazurile, pedeapsa trebuie să fie precizată astfel încât la executarea

sentinței să nu apară nici un fel de îndoieli cu privire la categoria și mărimea pedepsei

stabilite de instanța de judecată. Conform art. 60 alin. (1) lit. b), (4), (5), (7) Cod

5

penal, persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii unei

infracțiuni mai puțin grave au expirat 5 ani. Prescripția se va întrerupe dacă, până la

expirarea termenelor prevăzute la alin. (1), persoana va săvârși o infracțiune pentru

care, conform prezentului cod, poate fi aplicată pedeapsa cu închisoare pe un termen

mai mare de 2 ani. Calcularea prescripției în acest caz începe din momentul săvârșirii

unei noi infracțiuni. Curgerea prescripției se suspendă dacă persoana care a săvârșit

infracțiunea se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată. În aceste cazuri,

curgerea prescripției se reia din momentul reținerii persoanei sau din momentul

autodenunțării. Termenele prescripție de tragere la răspundere penală se reduc pe

jumătate pentru persoanele care la data săvârșirii infracțiunii erau minori.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală. Sentința

se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea anterioară și

să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor inexacte. Sentința

de condamnare trebuie să se bazeze pe probe exacte, când toate versiunile au fost

verificate, iar divergențele apărute au fost înlăturate și apreciate în modul

corespunzător (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească,

pct. 3., 5.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) concluzia din descriptiv că: „...fiind verificată posibilitatea aplicării față de

inculpat a prescripției potrivit art. 60 Cod penal, a fost stabilit că acesta s-a eschivat de la

urmărirea penală, fiind anunțat în căutare prin ordonanța din 03.08.2015, iar termenul de

prescripție a fost întrerupt până la reluarea urmăririi penale, conform ordonanței din 25.05.2020,

respectiv liberarea de răspundere penală în baza prescripției nu poate fi aplicată în speță...” nu

a fost raportată sub nicio formă:

- la prevederile art. 60 alin. (7) Cod penal - termenele prescripție de tragere

la răspundere penală se reduc pe jumătate pentru persoanele care la data săvârșirii

infracțiunii erau minori, deci, în speță 2 ani și 6 luni;

- la cele din art. 60 alin. (4) și (5) Cod penal - prescripția se va întrerupe

dacă, persoana va săvârși o infracțiune pentru care poate fi aplicată pedeapsa cu

închisoare pe un termen mai mare de 2 ani. Calcularea prescripției în acest caz

începe din momentul săvârșirii unei noi infracțiuni. Curgerea prescripției se

suspendă dacă persoana care a săvârșit infracțiunea se sustrage de la urmărirea

penală sau de la judecată;

- la datele concrete a tuturor infracțiunilor săvârșite după data comiterii celei

din speță - 04 mai 2015;

- la faptul dacă deținerea în arest a inculpatului, în perioada de referință, poate

fi apreciată ca sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată;

b) a indicat în dispozitiv absolut neclar că: „Conform art. 84 alin. (4) Cod penal,

prin adăugirea parțială a pedepsei rămase neexecutată, conform deciziei Curții de Apel Bălți din

11.11.2020, a-i stabili definitiv o pedeapsă de 7 ani și 1 lună închisoare, cu executare...”.

Ori, în temeiul art. 84 alin. (1) și (4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

se stabilește o pedeapsa definitivă și prin cumul parțial sau total al pedepselor

aplicate.

6

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, dispozitivul hotărârii fiind expus neclar.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în apel. Potrivit art. 419 Cod de procedură penală,

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel

trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului,

precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să

se pronunțe instanța de apel sunt dacă normele de drept procesual și penal au fost

corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei. Instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra

tuturor motivelor invocate în apel. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor

motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului apelului și, în acest caz,

decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel, așa cum cere art. 435 CPP,

întrucât o asemenea eroare judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei contestate (pct. 7. din

decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra și, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința total sau parțial și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale, menținând

o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) concluzia din descriptiv că: „...la 04.05.2015, inculpatul a comis infracțiunea

prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, care este o infracțiune mai puțin gravă, iar

termenul de atragere la răspundere penală expiră la data de 04.05.2020... fiind dispusă căutarea

acestuia, care, abia la 25.02.2020 a fost găsit, or, acest termen a fost întrerupt, iar după fapta din

04.05.2015, acesta a comis o altă infracțiune la 05.08.2015, motiv pentru care nu poate beneficia

de...” nu a fost raportată sub nicio formă:

- la prevederile art. 60 alin. (7) Cod penal - termenele prescripție de tragere

la răspundere penală se reduc pe jumătate pentru persoanele care la data săvârșirii

infracțiunii erau minori, deci, în speță 2 ani și 6 luni;

- la cele din art. 60 alin. (4) și (5) Cod penal - prescripția se va întrerupe

dacă, persoana va săvârși o infracțiune pentru care poate fi aplicată pedeapsa cu

închisoare pe un termen mai mare de 2 ani. Calcularea prescripției în acest caz

începe din momentul săvârșirii unei noi infracțiuni. Curgerea prescripției se

suspendă dacă persoana care a săvârșit infracțiunea se sustrage de la urmărirea

penală sau de la judecată;

7

- la datele concrete a tuturor infracțiunilor săvârșite după data comiterii celei

din speță - 04 mai 2015;

- la faptul dacă deținerea în arest a inculpatului, conform probelor scrise

administrate de apărare, în perioada de referință, poate fi apreciată ca sustrage de la

urmărirea penală sau de la judecată;

c) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol și

repetate în recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3. și 5., cât și

asupra probelor scrise administrate de apărare în ședința instanței de apel.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu au

judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, dispozitivul hotărârilor fiind expus

neclar, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța

de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs,

se impune soluția admiterii recursului ordinar declarat, casării totale a deciziei

contestate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul Penal lărgit,

d e c i d e:

Admite recursul ordinar declarat de avocata Olesea Negru, casează total

decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 30 noiembrie 2021, în

privința inculpatului Corcescu Vladislav XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, fiind pronunțată integral la 18

martie 2022.

Președinte Nadejda Toma

Judecători Iurie Diaconu

Liliana Catan

Ion Guzun

Victor Boico

8