1ra-42/22 — art. 171 alin. 2 lit. b, art. 172 alin. 2 lit. b CP

1ra-42/22 — art. 171 alin. 2 lit. b, art. 172 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-42/22

1-20041620-01-1ra-11012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion, Boico Victor,

a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul

ordinar declarat de către avocatul Caliga Mariana în numele inculpatului,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 octombrie

2021, în cauza penală în privința lui

Balan Oleg xxxxxx, născut la xxxxxx xxxxxx,

originar și domiciliat în xxxxxx xxxxxx

xxxxxx.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 07.04.2020 – 19.04.2021;

Instanța de apel: 12.05.2021 – 19.10.2021;

Instanța de recurs: 11.01.2022 – 18.04.2022.

A C O N S T A T A T:

19 aprilie 2021, Balan Oleg a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

 art. 171 alin. (1) Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare;

 art. 172 alin. (1) Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare;

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor

stabilite, i-a fost stabilită lui Balan Oleg, pedeapsa definitivă sub formă de 6

(șase) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost dispusă admiterea parțială a acțiunii civile înaintate de

reprezentantul părții vătămate minore xxxxxx.

A fost dispusă încasarea de la Balan Oleg în beneficiul reprezentantului

părții vătămate minore xxxxxx xxxxxx, cu titlu de prejudiciu moral suma de

100 000 (una sută mii) lei și cu titlu de cheltuieli pentru asistență juridică

suma de 15 000 (cincisprezece mii) lei.

A fost încasat de la inculpatului Balan Oleg, în beneficiul bugetului de

stat, suma de 740 (șapte sute patruzeci) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată,

pentru efectuarea expertizei judiciare.

Balan Oleg la data de 14 ianuarie 2020, aproximativ la ora 22:30, urmărind

1

scopul satisfacerii poftei sexuale prin constrângere fizică și psihică, fiind în

stare de ebrietate alcoolică avansată, dându-și seama de caracterul

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient

survenirea acestor urmări, a apucat-o din spate, punându-i mâna la gură și un

cuțit la gât, amenințând-o că în cazul în care v-a striga o să o taie, după care a

apucat-o de gât pe minora xxxxxx, născută la xxxxxx 2002, și a târât-o forțat

într-o casă ne locativă situată în r xxxxxx xxxxxx, unde, prin constrângere

fizică și psihică a întreținut un raport sexual normal împotriva voinței minorei

xxxxxx, în așa mod cauzându-i dureri fizice.

Tot el, la aceeași dată, continuându-și acțiunile sale infracționale,

aflându-se în casa ne locativă, situată în xxxxxx, xxxxxx xxxxxx, urmărind

scopul satisfacerii poftei sexuale în formă perversă prin constrângere fizică și

psihică, fiind în stare de ebrietate alcoolică avansată, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod

conștient survenirea acestor urmări, și-a satisfăcut contrar voinței minorei

xxxxxx, născută la xxxxxx 2002, pofta sexuală în formă perversă în mod oralo-

genital, prin introducerea membrului viril în cavitatea bucală.

Astfel, prin acțiunile sale, inculpatul Balan Oleg a săvârșit infracțiunile

prevăzute de art.171 alin. (1) Cod penal - viol, adică raportul sexual săvârșit

prin constrângere fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea

acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința și 172 alin. (1) Cod penal -

satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere fizică

sau psihică a persoanei.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatul Balan Oleg să fie recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 171 alin. (2) lit. b);

172 alin. (2) lit. b) Cod penal și în baza acestor articole, să-i fie stabilită

pedeapsa: pentru infracțiunea prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal -

10 ani închisoare; pentru infracțiunea prevăzută de art. 172 alin. (2) lit. b) Cod

penal, 10 ani închisoare. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial

al pedepselor stabilite lui Balan Oleg, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă sub

formă de 15 (cincisprezece) ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a indicat că, prima instanță nejustificat a

recalificat acțiunile inculpatului, iar motivarea soluției fiind insuficientă și

neîntemeiată juridic. Prima instanță a pus la baza concluziilor sale motivele

precum că, inculpatul cu partea vătămată anterior nu se cunoșteau și precum

că după exteriorul părții vătămate este greu de apreciat dacă aceasta este

minoră sau nu.

A menționat procurorul că, prima instanță nu a reținut că probele

administrate atât la faza urmăririi penale cât și la faza cercetării judecătorești

indică asupra faptului că inculpatul a cunoscut că partea vătămată este

minoră. Or, în cadrul audierii sale a afirmat de mai multe ori despre faptul că

minora i-a comunicat ultimului că „mă așteaptă mămica acasă deoarece sunt

mică”. Aceste circumstanțe fiind probate prin declarațiile victimei minore

audiate de psihologul Ana Marin, care în ședința de judecată a relatat că

2

minora i-a comunicat că l-a înștiințat pe inculpat despre faptul că aceasta este

încă „mititică”. Acuzarea a concluzionat că, prima instanță eronat a apreciat

circumstanțele descrise și neîntemeiat a recalificat acțiunile inculpatului.

xxxxxx, a contestat sentința cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care inculpatul Balan Oleg să fie recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. art. 171 alin. (2) lit. b);

172 alin. (2) lit. b) Cod penal și în baza acestor articole, să-i fie stabilită o

pedeapsă în limitele maxime ale normelor incriminate prin cumul total.

Admiterea integrală a acțiunilor civile: - în beneficiul reprezentantului părții

vătămare - xxxxxx xxxxxx - prejudiciul moral în sumă de 200 mii lei și în

beneficiul părții vătămate minore xxxxxx xxxxxx admiterea acțiunii civile

privitor la prejudiciul moral în sumă de 500 mii lei.

În motivarea apelului a indicat că, în cadrul ședinței de judecată partea

vătămată minoră xxxxxx xxxxxx a declarat foarte clar, că a comunicat

inculpatului nemijlocit înaintea violării sale faptul, că ea nu dorește să

întrețină careva raportul sexuale cu acesta, deoarece este mititică, având în

vedere că este minoră. Acest fapt poate fi auzit și pe înregistrarea audio a

ședinței de judecată. Pe lângă aceasta în cadrul ședinței de judecată a fost

audiat în calitate de martor psihologul Marin Ana xxxxxx care a declarat, că în

baza solicitării Inspectoratului de Poliție Ștefan Vodă ea a efectuat și întocmit

raportul de evaluare psihologică cu caracter psihodiagnostic cu minora xxxxxx

xxxxxx și a stabilit în urma evaluării, că aceasta manifestă semne specifice

copiilor victime a violenței. În discuție cu minora, ultima ia comunicat, că ia

spus lui Balan Oleg, că nu are 18 ani.

În astfel de circumstanțe instanța de judecată neîntemeiat a recalificat

acțiunile inculpatului din motiv că nu s-a constatat că victima este minoră. Pe

lângă aceasta, atât victima cît și inculpatul au confirmat în ședința de judecată,

că minora xxxxxx xxxxxx i-a spus ultimului că vrea la mama acasă, că o

așteaptă, ce de la sine indică că partea vătămată este minoră, gândește ca un

minor, și are frică de mama cînd întârzie să vină acasă.

Referitor la acțiunea civilă, a menționat că, soluția primei instanțe nu

este una motivată în acest sens. Mai mul, a fost omisă pronunțarea asupra

acțiunii civile înaintate în numele părții vătămate minore la finele audierii

acesteia. Deși prima instanță a menționat în sentință că la dosar lipsește o

astfel de cerere scrisă, în discursul în scris al apărătorului anexat la dosar, este

menționat despre susținerea acțiunii civile în partea morală în beneficiului

victimei minore xxxxxx xxxxxx în suma solicitată de 500 mii lei.

contestat sentința cu apel, solicitând casarea totală a sentinței primei instanțe,

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care Balan Oleg să fie achitat integral și acțiunea civilă respinsă.

În motivarea apelului a menționat că, vinovăția inculpatului nu a fost

demonstrată, or, acesta nu recunoaște faptele incriminate, deși la momentul

reținerii, a declarat de îndată, fără ezitări, ca într-adevăr, în seara de

14 ianuarie 2020 acesta a fost cu xxxxxx xxxxxx și ultimii au întreținut un

3

raport sexual. Apărarea a notat foarte multe divergențe în expunerea

evenimentelor derulate anume în viziunea părților implicate, ambele oferind

instanței de judecată viziuni contradictorii. Pe cale de consecință prima

instanță a preluat varianta oferită de către victimă, dar are au fost motivele ce

au stat la baza unei asemenea soluții, nu este clar.

A menționat că, divergențele relevate au constituit motive pentru

realizarea unor măsuri procesuale suplimentare, în afara de audierea

persoanelor ce cunosc informații relevante cazului, a devenit o chestiune

necesară pentru a verifica dacă cele relatate de către părți corespund

adevărului sau nu. Însă sarcina dată nu a fost realizată de către organul de

urmărire penală, ultimul nici măcar nedorind a satisface unele solicitări

simple din partea apărării cum ar fi verificarea declarațiilor la locul

infracțiunii, care a avut ca scop verificarea și precizarea ambianței și

circumstanțelor în care presupus s-a săvârșit infracțiunea incriminată lui

Balan Oleg, în special prezentând interes calea spre locul presupusei

infracțiuni și descrierea circumstanțelor.

Apărarea a indicat că, la momentul trimiterii cauzei în instanța de

judecată, în procedura judecătorului desemnat cu atribuțiile judecătorului de

instrucție se afla pendinte plângerea apărării în baza art. 313 Cod de

procedură penală asupra ordonanței procurorului privind respingerea

solicitărilor apărării de efectuare a confruntării între victimă și inculpat și

verificarea declarațiilor inculpatului la fața locului pretinsei infracțiuni.

Plângerea menționată a rămas neexaminată, iar prima instanța învestită cu

judecarea cauzei, la pronunțarea sentinței a omis să se expună asupra

acesteia. Deci , organul de urmărire penale a adoptat un rol pasiv în viziunea

apărării și deja sarcina stabilirii adevărului a revenit instanței de judecată,

care reieșind din materialele acumulate urma a aprecia declarațiile date de

părți.

A menționat apărarea că, prima instanță nu a supus analizei rezultatele

raportului de expertiză judiciară nr. 202030P0023 din 5 februarie 2020, ce

indică asupra faptului că pe corpul victimei xxxxxx xxxxxx leziuni

caracteristice actului sexual forțat nu sunt. Instanța limitându-se doar la

enumerarea acestei probe în lista generală a probelor care ar confirma

vinovăția inculpatului.

A concluzionat apărarea că, în speță sunt lipsă semnele că inculpatul a

întâmpinat o rezistență din partea victimei, sentința de condamnare fiind

bazată doar pe declarațiile acesteia, care în viziunea apărării nu coroborează

cu alte circumstanțe ale săvârșirii presupusei infracțiuni. Inculpatul a declarat

de îndată organului de urmărire penală că a întâlnit pe xxxxxx xxxxxx în drum,

au făcut cunoștință, au făcut schimb de numere de telefoane, fapt ce justifică

apelul telefonic între aceștia.

Apărarea a considerat că, aceste detalii și circumstanțe generează dubii

asupra faptului dacă raportul sexual a fost unul contrar voinței sau nu, însă

prima instanță a ales opțiunea unui raport sexual forțat fără a determina care

sunt probele ce denotă lipsa unei voințe, doar declarațiile victimei în acest

sens fiind insuficiente pentru stabilirea vinovăției în săvârșirea infracțiunilor

incriminate inculpatului.

4

A indicat apărarea că, prima instanță nu a apreciat circumstanțele

precum că la propunerea lui Balan Oleg de a întreține un raport sexual,

victima răspunde cât de simplu: hai mai repede că mă așteaptă mama acasă.

Nu a fost un nu vreau, dă-mi pace, dar hai mai repede. În continuare victima și

Balan Oleg se deplasează 400-500 m spre casa unde au întreținut raportul

sexual, ultima nu a țipat, strigat sau încercat să fugă. Mai mult parcursul avut

de cei doi a fost pe o stradă centrală, iluminată, cu case locative pe ambele

părți, chestiune declarată de ambele părți. Circumstanțe neverificate de

organul de urmărire penală la solicitarea apărării. De asemenea, apărarea a

menționat că, deținând numărul de telefon, victima nu doar nu a alertat îndată

organele de poliției despre viol, nici după ce a ajuns acasă unde era în

siguranță, dar nu a făcut chestiunea dată nici a doua zi în care aceasta a mers

la serviciu.

La fel, apărarea a criticat concluziile psihologului despre faptul că

minora manifestă semne specifice copiilor victime ale violenței, dar nu indică

că anume o violență de natură sexuală, fiindcă semnele de singurătate,

nesiguranță, tristețe adâncă, frică de întuneric, lipsa de suport, ș.a. pot fi

generate de alte evenimente din viața victimei sau propriul caracter de

personalitate, or, chestiunea dată a fost declarată inclusiv și de către Ana

Marin, psihologul Serviciului de Asistență Psihopedagogică Ștefan Vodă.

A indicat apărarea că, reieșind din declarațiile părților și materialul

probator, este evident faptul că Balan Oleg nu a sesizat în acțiunile sale un viol

sau acțiuni violente cu caracter sexual, fel în care acesta nu poate fi supus

răspunderii pentru un raport sexual care nu l-a perceput ca viol sau acțiune

perversă cu caracter sexual și urma a fi achitat de prima instanță cu adoptarea

soluției de respingere a acțiunii civile înaintate în prezenta cauză.

19 octombrie 2021, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Caliga Marina

în numele inculpatului Balan Oleg, au fost admise apelurile procurorului și

avocatului Gheorghe Cobzac în numele părții vătămate xxxxxx xxxxxx și în

numele reprezentantului legal al părții vătămate xxxxxx xxxxxx, casată parțial,

în latura penală și civilă sentința primei instanțe și pronunțată în acest sens o

nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Balan

Oleg a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

 art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 7 (șapte) ani închisoare în

penitenciar de tip semiînchis;

 art. 172 alin.(2) lit. b) Cod penal, la 7 (șapte) ani închisoare în

penitenciar de tip semiînchis;

Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor

stabilite, i-a fost stabilită lui Balan Oleg, pedeapsa definitivă sub formă de 8

(opt) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

A fost dispusă încasarea de la Balan Oleg în beneficiul reprezentantului

părții vătămate minore xxxxxx xxxxxx, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin

infracțiune suma de 200 000 (două sute mii) lei și cheltuielile de asistență

juridică în mărime de 15 000 (cincisprezece mii) lei. Celelalte dispoziții ale

sentinței fiind menținute.

6.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat că,

5

verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și probelor

administrate de instanța de fond, instanța de apel a constatat că:

Balan Oleg la data de 14 ianuarie 2020, aproximativ la ora 22:30,

urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale prin constrângere fizică și psihică,

fiind în stare de ebrietate alcoolică avansată, acționând cu bună-știință asupra

unui minor, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea acestor urmări, a

apucat-o din spate, punându-i mâna la gură și un cuțit la gât, amenințând-o că

în cazul în care v-a striga o să o taie, după care a apucat-o de gât pe minora

xxxxxx xxxxxx, născută la xxxxxx 2002, și a târât-o forțat într-o casă ne

locativă situată în xxxxxx xxxxxx xxxxxx, unde, prin constrângere fizică și

psihică a întreținut un raport sexual normal împotriva voinței minorei xxxxxx

xxxxxx, în așa mod cauzându-i dureri fizice.

Astfel, Balan Oleg prin acțiunile sale a comis infracțiunea prevăzută de

art. 171 alin. (2) lit. b) din Codul penal - după indicii calificativi - violul, adică,

raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința,

săvârșită cu bună-știință asupra unui minor”.

Balan Oleg, la aceeași dată, continuându-și acțiunile sale infracționale,

aflându-se în casa nelocativă, situată în xxxxxx xxxxxx xxxxxx, urmărind

scopul satisfacerii poftei sexuale în formă perversă prin constrângere fizică și

psihică, fiind în stare de ebrietate alcoolică avansată, acționând cu bună-

știință asupra unui minor, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al

acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea

acestor urmări, și-a satisfăcut contrar voinței minorei xxxxxx xxxxxx xxxxxx,

născută la xxxxxx 2002, pofta sexuală în formă perverse, în mod

oralo- genital, prin introducerea membrului viril în cavitatea bucală.

Astfel, Balan Oleg prin acțiunile sale a comis infracțiunea prevăzută de

art. 172 alin. (2) lit. b) din Codul penal - după indicii calificativi - satisfacerea

poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere fizică sau psihică a

persoanei, săvârșită cu bună-știință asupra unui minor.”

Instanța de apel a indicat că, vinovăția inculpatului de săvârșirea

infracțiunilor menționate, se dovedește prin următoarele probe pertinente și

concludente, utile și veridice, cercetate în cadrul ședinței instanței de apel:

- declarațiile făcute în cadrul ședinței de judecată de către partea

vătămată xxxxxx xxxxxx;

- declarațiile făcute în cadrul ședinței de judecată de către inculpatul

Balan Oleg;

- declarațiile făcute în cadrul ședinței de judecată de către

reprezentantul legal al părții vătămate xxxxxx xxxxxx - xxxxxx xxxxxx;

- declarațiile făcute în cadrul ședinței de judecată de către martorul

xxxxxx xxxxxx;

- declarațiile făcute în cadrul ședinței de judecată de către martorul

Marin Ana;

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 15 ianuarie 2020,

obiectul cercetării fiind casa părăsită din xxxxxx xxxxxx, unde, învinuitul Oleg

6

Balan a dus-o forțat pe minora xxxxxx xxxxxx și a întreținut un raport sexual

normal și în formă perversă cu ultima fără voința acesteia. (f.d.8-18);

- procesul-verbal de ridicare din 15 ianuarie 2020, în cadrul cărei

acțiuni au fost ridicate de la minora xxxxxx xxxxxx îmbrăcămintea în care

ultima a fost îmbrăcată în ziua săvârșirii infracțiunii. (f.d. 29);

- procesul-verbal de examinare din 16 ianuarie 2020, în cadrul cărei

acțiuni a fost examinat sutienul minorei xxxxxx xxxxxx, care este de culoare

albă, observându-se pe suprafața acestuia pete de culoare cafenii-roșietice.

(f.d. 30-32);

- procesul-verbal de examinare din 16 ianuarie 2020, prin care a fost

examinat chiloții minorei xxxxxx xxx, care sunt de culoare sură, observându-se

pe suprafața acestuia pete de culoare cafenii-roșietici. (f.d. 33-36);

- procesul-verbal de examinare din 16 ianuarie 2020, prin care a fost

examinat fularul minorei xxxxxx xxxxxx, care este de culoare alb-negru,

observându-se pe suprafața acestuia pete de culoare cafenii-roșietice. (f.d. 37-

40);

- raportul de evaluare psihologică nr. 01 din 06 februarie 2020, în

cadrul cărei acțiuni s-a elaborat profilul psiho-comportamental a minorei și

identificării prezenței sau absenței abuzului, potrivit căruia s-a stabilit că,

minora xxxxxx xxxxxx manifestă semne specifice copiilor victime a violenței,

la moment având o stare psiho-emoțională instabilă.(f.d.47-49);

- raportul de expertiză judiciară nr. 202030P0023 din 05 februarie

2020, potrivit concluziei căruia la minora xxxxxx xxxxxx, la momentul

examinării careva vătămări corporale nu s-au depistat. La examenul

ginecologic, s-au depistat 5 rupturi vechi a membranei himenale, de apreciat

cu certitudine timpul producerii ei la moment nu este posibil. (f.d. 52-54);

- procesul-verbal de ridicare din 15 ianuarie 2020, în cadrul cărei

acțiuni de la învinuitul Oleg Balan, au fost ridicate: un telefon mobil de model

„Nokia”, două cuțite, trei scurte de iarnă, două perechi de mănuși și două

căciuli. (f.d. 57);

- procesul-verbal de recunoaștere a obiectelor din 15 ianuarie 2020,

unde, minorei xxxxxx xxxxxx, i-au fost prezentate 3 cuțite asemănătoare,

ultima, recunoscând cuțitul cu nr. 1, care a fost ridicat de la învinuitul Oleg

Balan, invocând că anume cu acest cuțit a fost amenințată la data de

14 ianuarie2020. (f.d. 58-60);

- procesul-verbal de recunoaștere a obiectelor din 15 ianuarie 2020,

unde, minorei xxxxxx xxxxxx, i-au fost prezentate 3 telefoane mobile

asemănătoare, ultima, recunoscând telefonul mobil de model „Nokia” cu nr.1,

care aparține învinuitului Oleg Balan. (f.d. 61-62);

- procesul-verbal de recunoaștere a obiectelor din 15 ianuarie 2020,

unde, minorei xxxxxx xxxxxx, i-au fost prezentate 3 căciuli asemănătoare,

ultima, recunoscând căciula cu nr. 3, care a fost ridicat de la învinuitul Oleg

Balan, invocând că anume cu această căciulă era îmbrăcat învinuitul la data de

14 ianuarie 2020, în momentul săvârșirii violului. (f.d. 63-64);

- procesul-verbal de recunoaștere a obiectelor din 15 ianuarie 2020,

unde, minorei xxxxxx xxxxxx, i-au fost prezentate 3 scurte de iarnă

asemănătoare, ultima, recunoscând scurta cu nr. 2, care a fost ridicat de la

7

învinuitul Oleg Balan, invocând că anume cu această scurtă era îmbrăcat

învinuitul la data de 14 ianuarie 2020, în momentul săvârșirii violului. (f.d. 65-

66);

- procesul-verbal de examinare din 16 ianuarie 2020, în cadrul cărei

acțiuni a fost examinat cuțitul confecționat din fier, mânerul de culoare albă și

cu tăișul rotund, ridicat de la învinuitul Oleg Balan, ulterior recunoscut de

către victima minora xxxxxx xxxxxx.(f.d. 67-69);

- procesul-verbal de examinare din 16 ianuarie 2020, în cadrul cărei

acțiuni a fost examinată căciula de culoare neagră, ridicată de la învinuitul

Oleg Balan, ulterior recunoscută de către victima minora xxxxxx xxxxxx. (f.d.

70-72);

- procesul-verbal de examinare din 16 ianuarie 2020, în cadrul cărei

acțiuni a fost examinat telefonul mobil de model Nokia, ridicat de la învinuitul

Oleg Balan, ulterior recunoscut de către victima minora xxxxxx xxxxxx, unde a

fost depistat nr xxxxxx xxxxxx ce aparține minorei. (f.d. 73-77);

- procesul-verbal de examinare din 16 ianuarie 2020, în cadrul cărei

acțiuni a fost examinată scurta de culoare roșie închisă, ridicat de la învinuitul

Oleg Balan, ulterior recunoscut de către victima minora xxxxxx. (f.d. 81-83).

Astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță eronat a conchis că

de către procuror n-au fost prezentate probe convingătoare ce ar face ca

instanța să concluzioneze că inculpatului cunoștea cu certitudine despre

faptul că partea vătămată era minoră. Inculpatul cu partea vătămată nu se

cunoșteau anterior. Totodată și după exteriorul părții vătămate este greu de

apreciat dacă partea vătămată era de vârstă minoră sau nu. Mai mult ca atît,

urmărirea penală pe cauza dată a fost pornită în baza art. 171 alin. (2) lit. b) și

172 alin. (2) lit. b) Cod penal și organul de urmărire penală a înaintat

procurorului propunere pentru întocmirea rechizitorului în privința lui Balan

Oleg de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 171 alin .(2) lit. b) Cod penal.

Însă procurorul la data de 01 aprilie 2020 a înaintat învinuirea lui Balan Oleg

pe art. art.171 alin. (1) și 172 alin. (1) Cod penal. Tocmai la faza de finisare a

cercetării judecătorești pe cauza dată procurorul a modificat învinuirea în

sensul agravării în privința lui Balan Oleg și i-a înaintat învinuirea pe art. 171

alin. (2) lit. b) și 172 alin. (2) lit. b) Cod penal, bazîndu-se pe declarațiile părții

vătămate, potrivit cărora aceasta i-a comunicat inculpatului despre faptul că

este încă mititică.

De asemenea, instanța a reținut că această probă nu este convingătoare

de a constata că, inculpatul a cunoscut cu certitudine sau a înțeles că partea

vătămată este minoră, iar alte probe în acest sens procurorul n-a prezentat

Prin urmare, instanța de apel a reiterat că argumentele primei instanțe

contravin probatoriului administrat la materialele cauzei, iar motivarea

poziției sale privind recalificarea acțiunilor inculpatului, prin care instanța a

invocat că, - inculpatul cu partea vătămată minoră anterior nu se cunoșteau; și

- după exteriorul părții vătămate este greu de apreciat dacă partea vătămată

este minoră sau nu, urmează a fi apreciate critic, acestea fiind subiective, adică,

ține direct de conștiința fiecărei persoane în parte, motive care nu pot fi luate

în considerație ca valoare probantă, or, în cadrul cercetării judecătorești, fiind

audiată partea vătămată, a afirmat cert, cu încredere despre faptul că i-a

8

comunicat inculpatului de mai multe ori că este „mititică”, și că nu i se

permite astfel de rapoarte sexuale, fapt care nu a fost luat în considerare de

către prima instanță.

În aceeași ordine de idei, instanța de apel a reținut că, declarațiile părții

vătămate, sunt întru totul confirmate și de către psihologul Ana Marin, care

fiind audiată în cadrul cercetării judecătorești în calitate de specialist, a

afirmat că în cadrul ședințelor de consiliere psihologică, minora i-a comunicat

că l-a înștiințat pe inculpat despre faptul că aceasta este încă „mititică".

Mai mult, instanța de apel a reținut că, însăși inculpatul în cadrul

audierii sale la faza cercetării judecătorești, a afirmat de mai multe ori despre

faptul că minora i-a comunicat ultimului că „mă așteaptă mămica acasă",

depoziții ce de asemenea nu au fost luate în calcul de către prima instanță.

Astfel, dând o nouă apreciere probelor administrate în cauză, instanța

de apel a considerat ca fiind dovedită vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor incriminate prevăzute de art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal -

după indicii calificativi - violul, adică, raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia

de a se apăra ori de a-și exprima voința, săvârșită cu bună-știință asupra unui

minor” și infracțiunea prevăzută de art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal - după

indicii calificativi - satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin

constrângere fizică sau psihică a persoanei, săvârșită cu bună-știință asupra

unui minor."

Instanța de apel a apreciat că, nerecunoașterea vinovăției de către

inculpat, nu echivalează cu achitarea acestuia, devreme ce probele prezentate

în sprijinul învinuirii, cercetate și, după caz, verificate în ședința instanței de

apel, dovedesc cu certitudine săvârșirea infracțiunilor constatate.

Instanța de apel a menționat că vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunilor incriminate este confirmată prin cumulul de probe cercetate,

enumerate mai sus, ce coroborează între ele și careva divergențe între

declarațiile părții vătămate, martorilor și probele scrise care ar trezi dubii au

fost reținute.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele apărării, precum că partea

vătămată minoră și-a dat acordul benevol la raportul sexual, or, acestea nu și-

au găsit confirmare, deoarece după cum s-a constatat în cadrul ședinței de

judecată partea vătămată și inculpatul anterior nu se cunoșteau, mai mult ca

atât partea vătămată a declarat că în timp ce se deplasa pe stradă din spate, s-

a apropiat un bărbat care i-a pus cuțitul la gât, a amenințat-o ca dacă va striga

o va omorî și arunca în fântână, i-a scos fularul de la gât și i l-a pus la ochi,

pentru a nu fi recunoscut, fiind condusă de acesta din urmă la o casă părăsită

unde a întreținut cu ea raportul sexual.

La fel, instanța de apel a evidențiat că, în speță, vinovăția inculpatului

s-a adeverit dincolo de orice dubiu rezonabil, fapt ce a generat efectuarea unei

calificări propriu-zisă de către instanța de apel și condamnarea inculpatului în

baza art. 171 alin. (2) lit. b) și art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal, concluziile

primei instanțe referitor la calificarea faptei inculpatului, fiind apreciate ca

nefondate.

Subsidiar, instanța de apel a menționat că, prima instanță n-a acordat

9

deplină eficiență dispozițiilor prevăzute la articolele 101 și 394 Cod de

procedură penală, astfel fiind emisă o sentință neîntemeiată și nemotivată, în

partea respectivă.

Referitor la categoria și mărimea pedepsei inculpatului Balan Oleg în

baza art. 171 alin. (2) lit. b) și art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal, instanța de

apel pus la bază prevederile art. 75 alin. (1) Cod penal, potrivit cărora

„persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. La

stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia".

Prin urmare, instanța de apel, acordând eficiență prevederilor art. 4, 64

alin. (2) Cod penal, a considerat rațional a-l priva de libertate pe Balan Oleg,

dispunând executarea reală a pedepsei cu închisoare.

Astfel, ținând cont de circumstanțele cauzei enunțate, de persoana

inculpatului, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării inculpatului, de scopul de prevenire a

fenomenului infracțional, de personalitatea inculpatului, care anterior n-a fost

condamnat,(f.d. 88) la evidență la medicul narcolog și psihiatru nr se află,

(f.d.91-92) la locul de trai se caracterizează pozitiv, (f.d. 86) este divorțat,

după divorț fiicele minore au rămas cu mama lor, este încadrat în câmpul

muncii, prejudiciul material și moral n-a fost recuperat, instanța de apel a

considerat rațional și rezonabil să fie aplicată pedeapsa cu închisoare, în

limitele prevăzute de sancțiunea articolului art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal

și anume 7 (șapte) ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis, și în baza

art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal - 7 (șapte) ani închisoare în penitenciar de

tip semiînchis .

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, instanța de apel a conchis că urmează să-

i stabilească lui Balan Oleg pedeapsa definitivă de 8 (opt) ani închisoare în

penitenciar de tip semiînchis, deoarece, în cauză sânt întrunite condițiile

prevăzute de lege, care justifică aplicarea pedepsei respective.

Cu referire la acțiunea civilă, instanța de apel a reținut că, prima instanță

n-a acordat deplină eficiență dispozițiilor prevăzute la articolele 101 și 394

Cod de procedură penală, astfel fiind emisă o sentință neîntemeiată și

nemotivată, în partea respectivă.

Astfel, acordând eficiență prevederilor art. 219, 220, 221 Cod de

procedură penală, art. 1998, 2036, 2037 Cod civil, instanța de apel a reținut că

în urma acțiunilor inculpatului, părții vătămate minore i-au fost cauzate

suferințe fizice și psihice și reprezentantului părții vătămate minore xxxxxx

xxxxxx, care este mama părții vătămate, i s-a cauzat suferințe psihice, adică a

fost cauzat un prejudiciu moral pe care instanța de apel îl estimează la suma

de 200 000 lei și care urmează a fi încasat de la inculpat în beneficiul

reprezentantului părții vătămate xxxxxx xxxxxx. Pentru acordarea asistenței

10

juridice părții vătămate și reprezentantului ei xxxxxx xxxxxx, ultima a achitat

suma de 15 000 lei, fapt confirmat prin bonul de plată anexat la materialele

cauzei (f.d. 187), astfel că și această sumă urmează a fi recuperată din contul

inculpatului Balan Oleg.

temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 19 octombrie 2021, cu dispunerea rejudecării cauzei penale în

instanța de apel.

În argumentarea recursului apărarea reiterează argumente invocate în

cererea de apel.

Suplimentar, menționează că, instanțele de fond au omis să verifice

acțiunile organului de urmărire penală prin prisma instituției controlului

judiciar. Or, în baza art. 298, 299/1 și 313 Cod de procedură penală, apărarea

a formulat plângeri împotriva acțiunilor organului de urmărire penală,

chestiuni rămase nesoluționate la momentul transmiterii cauzei în instanța de

judecată. Astfel, deși în cadrul ședinței preliminare pe marginea cauzei penale,

prima instanța a relevat că asupra plângerii se va expune prin sentință, însă a

omis acest fapt la pronunțarea sentinței, chestiune invocată în instanța de apel

însă la fel ignorată și lăsată fără soluționare.

Indică apărarea că, instanța de apel a acordat prioritate declarațiilor

presupusei victime și versiunii acesteia, însă nu a relevat clar faptul de ce

anume versiunea acesteia a prevalat asupra declarațiilor și versiunii

inculpatului.

Susține că, în cadrul infracțiunilor contra libertății și inviolabilității

sexuale a persoanei, rezultatele unui raport de expertiză cu privire la urmele

unei violențe sexuale sunt scoase în prim plan, fiind prima probă necesar a fi

acumulată de către organul de urmărire penală. Însă, potrivit concluziilor

raportului de expertiză efectuat în speță, leziuni caracteristice actului sexual

forțat nu au fost stabilite. Astfel, această circumstanță, în cumul cu alte

divergențe invocate în instanța de apel, confirmă faptul existenței unui raport

sexual benevol, așa cum și a declarat inculpatul. Aceste chestiuni invocate în

instanța de apel urmau a fi supuse obligatoriu unei analize, ultima nu s-a

expus și nu a motivat faptul dacă în speță raportul sexual și acțiunile perverse

au purtat un caracter forțat sau benevol. Instanța de apel în mod obligatoriu

urma a răspunde prin soluția dată cum a fost înfrântă rezistența victimei și

cum a fost exprimat refuzul acesteia, semne determinative pentru clarificarea

și calificarea faptelor.

Prin urmare, menționează apărarea că, instanțele de fond s-au bazat

doar pe declarațiile victimei, care în viziunea apărării nu coroborează cu alte

circumstanțe ale săvârșirii presupusei infracțiuni. Apărarea subliniind aceste

chestiuni, a fost în drept a primi o explicație din partea instanței de apel, din

care motiv au prevalat declarațiile victimei.

Mai mult, consideră apărarea că, în exercitarea controlului judiciar,

instanța de apel a examinat doar criticile exprimate de acuzare și a omis de

analiza criticile apărării, rezumându-se doar a indica că apelul formulat de

către apărarea urmează a fi respins.

11

Precizează că, instanța de apel realizând o altă încadrare a faptelor lui

Balan Oleg, a reținut că acesta cunoștea cu certitudine și bună-știință că

victima este minoră. Deși instanța de apel a invocat anumite motive în

privința soluției date de reîncadrare a faptelor, argumentele date nu pot fi

apreciate ca veritabile motive, aprecierea probelor pornind de la atitudinea

subiectivă a judecătorilor și nu din analiza probelor.

Subsidiar, partea apărării, instanța de apel a omis grav faptul că victima

este născută la xxxxxx 2002, iar la 14 ianuarie 2020 aceasta avea 17 ani și 6

luni. Mai mult, la data presupuselor fapte infracționale, victima deja menținea

raporturi sexuale. Eroarea gravă de fapt admisă de către instanța de apel

derivă din propriile declarații ale victimei în fața instanței de fond aceasta

declarând că „despre ce vârstă avea n-au discutat”. Deși declarația dată este

foarte clară, victima recunoaște că nu a comunicat lui Balan Oleg vârsta sa,

instanța de apel pornește a deduce certitudinea lui Balan Oleg asupra vârstei

victimei din fraza că este așteptată de mama acasă.

Consideră că, instanța de apel nu a verificat minuțios toate probele în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, fiind reținută la

baza deciziei adoptate versiunea acuzării, fără a fi supuse analizei alte probe

în afara declarațiilor victimei. Aceste raționamente au rămas fără răspuns în

partea motivatoare a deciziei instanței de apel, argumente ce constituie fondul

apelului și asupra cărora instanța de apel era obligată să se pronunțe motivat,

deoarece în apărare aceste motive răstoarnă soluția adoptată.

Menționează partea apărării că, instanța de apel nu a respectat

principiul prezumției nevinovăției inculpatului, bazându-se doar pe

declarațiile victimei. Mai mult, în argumentarea soluției, instanța de apel a

reținut că victima minoră i-a comunicat inculpatului că „nu i se permite astfel

de raporturi sexuale”, fapt care nu a fost declarat de victimă și nu corespunde

adevărului.

Raportând cele indicate la speța supusă judecării, consideră apărarea că

instanța de apel a apreciat eronat probele, excluzând toate probele cu excepția

declarațiilor victimei. În opinia apărării, instanța de apel nu a pătruns în

esența problemei de fapt și de drept și selectiv a apreciat o parte din probe,

respingând celelalte probe, fără o motivare legală și fără să le evalueze pe

fiecare în parte și toate în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Partea apărării conchide că, în speță nu sunt întrunite elementele

infracțiunii. Latura obiectivă a infracțiunii prevăzută la art. 171 Cod penal,

constă în fapta prejudiciabilă concretizată în acțiuni de două tipuri: 1)

acțiunea principală, raportul sexual. 2) acțiunea adiacentă exprimată în

oricare din următoarele modalități: a) constrângerea fizică, b) constrângerea

psihică, c) profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-și

exprima voința. Latura obiectivă a infracțiunii de viol este întregită numai în

cazul în care acțiunea principală este însoțită de acțiunea adiacentă în oricare

din modalitățile sale normative. Cert fiind faptul că între inculpat și victimă a

avut loc un raport sexual, însă o oarecare constrângere fizică, constrângere

psihică, imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-și exprima voința nu a

existat.

Susține partea apărării că, un al aspect important în ceea ce ține de

12

vârsta victimei este faptul că, dacă făptuitorul consideră, în mod întemeiat, că

victima a atins majoratul, iar aceasta nu corespunde realității, acestuia nu-i

poate fi imputată circumstanța agravantă a art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Menționează că, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 172 Cod

penal se exprimă în fapta prejudiciabilă, concretizată în acțiuni de două tipuri:

1) acțiunea principală: a) homosexualitatea; b) satisfacerea poftei sexuale în

forme perverse; 2) acțiunea adiacentă: a) constrângerea fizică,

b) constrângerea psihică, c) profitarea de imposibilitatea victimei de a se

apăra ori de a-și exprima voința. Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la

art. 172 Cod penal, se caracterizează în primul rând prin vinovăție sub formă

de intenție directă.

În opinia apărării, instanțele de fond nu au analizat suficient

argumentele apărării privind inexistența în acțiunile inculpatului a

componențelor de infracțiune regăsite la art. 171 și 172 Cod penal, și au

adoptat soluții nemotivate în acest sens.

Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din

considerentele ce urmează.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea

atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care

eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate

cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

După cum rezultă din materialele cauzei, partea apărării invocă drept

temei pentru casarea deciziei contestate prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și

8) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, în cazurile când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de

fapt, care a afectat soluția instanței, precum și când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Examinând argumentele recursului prin prisma temeiurilor de casare

invocate, Colegiul penal lărgit constată că acestea și-au găsit confirmare în

speța dedusă judecății, iar hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată,

din următoarele considerente.

Având în vedere aceste statuări, Colegiul penal lărgit remarcă, că

potrivit rechizitoriului, lui Balan Oleg, i-a fost incriminată săvârșirea a două

infracțiuni, care au fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza

art. 171 alin. (1) Cod penal, conform indicilor calificativi – violul, adică

raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei,

13

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința; și

în baza art. 172 alin. (1) Cod penal, conform indicilor calificativi – satisfacerea

poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere fizică sau psihică a

persoanei. (f.d. 231-232, vol. I)

Ulterior, în cadrul ședinței de judecată în prima instanță, prin ordonanța

de modificare a învinuirii în sensul agravării din 31 martie 2021, a înaintat

învinuirea lui Balan Oleg privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

171 alin. (2) lit. b), 172 alin. (2) lit. b) Cod penal,(f.d. 61 – 62, vol. II) în

următoarele circumstanțe:

La data de 14 ianuarie 2020, aproximativ la ora 22:30, Balan Oleg

urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale prin constrângere fizică și psihică,

fiind în stare de ebrietate alcoolică avansată, acționând cu bună-știință asupra

unui minor, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea acestor urmări, a

apucat-o din spate, punându-i mâna la gură și un cuțit la gât, amenințând-o că

în cazul în care v-a striga o să o taie, după care a apucat-o de gât pe minora

xxxxxx xxxxxx, născută la xxxxxx 2002, și a târât-o forțat într-o casă nelocativă

situată în xxxxxx xxxxxx, unde, prin constrângere fizică și psihică a întreținut un

raport sexual normal împotriva voinței minorei xxxxxx xxxxxx, în așa mod

cauzându-i dureri fizice.

Astfel, Balan Oleg prin acțiunile sale a comis infracțiunea prevăzută de art.

171 alin. (2) lit. b) din Codul penal - după indicii calificativi - violul, adică,

raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei,

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința,

săvârșită cu bună-știință asupra unui minor”.

Tot el, la aceeași dată, continuându-și acțiunile sale infracționale, aflându-

se în casa nelocativă, situată în xxxxxx xxxxxx xxxxxx, urmărind scopul

satisfacerii poftei sexuale în formă perversă prin constrângere fizică și psihică,

fiind în stare de ebrietate alcoolică avansată, acționând cu bună-știință asupra

unui minor, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea acestor urmări, și-a

satisfăcut contrar voinței minorei xxxxxx xxxxxx, născută la xxxxxx.2002, pofta

sexuală în formă perverse, în mod oralo-genital, prin introducerea membrului

viril în cavitatea bucală.

Astfel, Balan Oleg prin acțiunile sale a comis infracțiunea prevăzută de

art. 172 alin. (2) lit. b) din Codul penal - după indicii calificativi - satisfacerea

poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere fizică sau psihică a

persoanei, săvârșită cu bună-știință asupra unui minor”.

Potrivit sentinței primei instanțe, Balan Oleg a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. art. 171 alin. (1) și art. 172 alin. (1) Cod penal, fiindu-i

stabilită prin cumul parțial al pedepselor pentru ambele infracțiuni, o

pedeapsa definitivă sub formă de 6 (șase) ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, prima instanță a evidențiat considerentele potrivit cărora a

recalificat acțiunile inculpatului de la art. 171 alin. (2) lit. b) și 172 alin. (2) lit.

b) Cod penal, deoarece „n-au fost prezentate probe convingătoare ce ar face ca

instanța să concluzioneze că inculpatul cunoștea cu certitudine despre faptul că

partea vătămată era minoră. Inculpatul cu partea vătămată nu se cunoșteau

14

anterior. Totodată și după exteriorul părții vătămate este greu de apreciat dacă

partea vătămată era de vârstă minoră sau nu. Mai mult ca atît, urmărirea

penală pe cauza dată a fost pornită în baza art. 171 alin. (2) lit. b) și 172

alin. (2) lit. b) Cod penal și organul de urmărire penală a înaintat procurorului

propunere pentru întocmirea rechizitorului în privința lui Balan Oleg de

comiterea infracțiunii prevăzută de art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal. Însă

procurorul la data de 01 aprilie 2020 a înaintat învinuirea lui Balan Oleg pe art.

art. 171 alin. (1) și 172 alin. (1) Cod penal. Tocmai la faza de finisare a cercetării

judecătorești pe cauza dată procurorul a modificat învinuirea în sensul

agravării în privința lui Balan Oleg și i-a înaintat învinuirea pe art. art. 171 alin.

(2) lit. b) și 172 alin. (2) lit. b) Cod penal, bazându-se pe declarațiile părții

vătămate, care a declarat că, i-a comunicat inculpatului despre faptul că este

încă mititică”.

La rândul său, fiind învestită cu judecarea apelurilor declarate împotriva

acestei sentințe, instanța de apel a ajuns la concluzia respingerii ca nefondat a

apelului părții apărării și admiterii apelului procurorului, și casând parțial

sentința în latura penală și civilă, a pronunțat o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Balan Oleg a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 171 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 7 ani

închisoare în penitenciar de tip semiînchis, în baza art. 172 alin. (2) lit. b) Cod

penal, la 7 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis, în baza art. 84 alin.

(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor

aplicate fiind stabilită lui Balan Oleg pedeapsa definitivă de 8 ani închisoare în

penitenciar de tip închis. S-a încasat de la inculpat în beneficiul

reprezentantului legal al părții vătămate - xxxxxx xxxxxx prejudiciul moral

cauzat prin infracțiune în mărime de 200 000 lei și cheltuielile de asistență

juridică în mărime de 15 000 lei. În rest, dispozițiile sentinței fiind menținute.

Colegiul penal lărgit reține că, potrivit art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează

suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da

o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia

să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel

sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a

fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au

fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar

în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept

procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea

adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate.

Colegiul penal lărgit notează, că hotărârile pronunțate de instanțele de

fond trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu

15

prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a

verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în

vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea

ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.

Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale, deși sunt

obligatorii, nu au fost respectate pe deplin la judecarea cauzei în ordine de

apel, iar erorile admise nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs.

Analizând soluția instanței de apel în raport cu argumentele aduse de

partea apărării în cererea de apel și de recurs, Colegiul penal lărgit atestă că

decizia instanței de apel nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția, din următoarele considerente.

Reieșind din motivarea hotărârii recurate, se reține că instanța de apel

judecând cauza în ordine de apel, nu a dat răspuns la o serie de argumente

invocate de către apărare, și anume cu referire în prim plan la neexaminarea

plângerii în baza art. 313 Cod de procedură penală împotriva acțiunilor ilegale

ale organului de urmărire penală.

Totodată, instanța de apel nu a dat răspuns la argumentele părții

apărării privind lipsa rezistenței/modalității de înfrângere a voinței din

partea părții vătămate și rezultatele raportului de expertiză judiciară potrivit

căruia nu au fost stabilite leziuni caracteristice actului sexual forțat precum și

leziuni recente sau anumite semne interne sau externe ale actului sexual.

La fel, Colegiul penal lărgit ține să accentueze, că instanța de apel nu a

oferit un răspuns motivat și argumentului părții apărării privind vârsta părții

vătămate. Or, reîncadrând acțiunile inculpatului, instanța de apel nu a raportat

soluția sa la practica judiciară privind examinarea cauzelor din categoria

infracțiunilor privind viața sexuală în care a fost accentuat că „..răspunderea

pentru violul sau acțiunile violente cu caracter sexual, săvârșite cu bună-știință

asupra unui minor, poate surveni numai dacă făptuitorul cunoștea cu

certitudine vârsta victimei (din maniera de conduită a acesteia, din aspectul ei

exterior sau din alte surse). Eroarea de fapt cu privire la vârsta victimei, posibilă

în anumite cazuri speciale și în împrejurări concrete specifice, în care

făptuitorul și-a putut eventual forma convingerea că victima are depășită

vârsta de 18 ani atunci cînd aceasta este dovedit, se exclude imputarea acestui

semn calificativ (vârsta victimei este cu puțin sub 18 ani, iar datorită proceselor

de accelerare arată mai în vârsta)”.

Având în vedere că instanța de apel a casat sentința în latura penală și

civilă, pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, rezultă că explicațiile descrise mai sus urmau a fi respectate, or,

făcând reîncadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, instanța de apel

studiind în ansamblu problema vinovăției urma să rezolve asupra chestiunilor

respective inclusiv cu aprecierea nemijlocită a declarațiilor persoanei care

susține că nu a săvârșit actul considerat ca infracțiune.

Colegiul penal lărgit reține și faptul că deși partea apărării a invocat în

instanțele de fond că pentru pronunțarea unei soluții de condamnare, acuzația

trebuie dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă, instanța de apel în

16

motivarea soluției cu referire la aprecierea probelor nu a asigurat pe deplin

acest standard într-o manieră aptă să înlăture dubiul respectiv.

Reieșind din motivarea hotărârii recurate, se reține că instanța de apel

s-a limitat doar la descrierea probelor administrate la faza de urmărire penală

și în prima instanță, fără a le supune aprecierii cu o argumentare detaliată și a

le acorda un suport motivat. Concluziile instanței contravin prevederilor

art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, deoarece probele enunțate nu au

primit o apreciere la justa lor valoare, iar concluziile făcute de instanța de apel

sunt premature și în acest caz, Colegiul penal menționează că, instanța urma

nu numai de a reda declarațiile participanților la proces, dar și de a expune

esența acestora, și legătura lor cu conținutul altor probe, care în ansamblu

confirmă sau infirmă o circumstanță sau alta pe marginea cauzei, într-un mod

de a oferi jurisdicției de recurs cunoștința de cauză în fapt și în drept cu

studierea în ansamblu a chestiunii privind vinovăția sau nevinovăția

persoanei.

În concluzie, Colegiul penal lărgit atestă că, argumentele invocate în

apelul avansat de partea apărării nu au fost supuse verificării de către instanța

de apel, argumente care, de fapt, țin de soluționarea fondului apelului și

neexpunerea asupra acestora reprezintă neexaminarea fondului apelului de

către instanța de apel.

Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază ca un

viciu de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal

de a casa decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel.

La același segment, Colegiul penal lărgit amintește, că potrivit

jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, în primul

rând, rolul instanțelor judecătorești naționale este să decidă asupra

admisibilității probelor, precum și asupra relevanței și ponderii acestora pentru

pronunțarea deciziei judecătorești.

Rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost

auzite.

O decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și

posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs.

Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control

public al administrării justiției.

Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a

aduce argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a

arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost

acceptate sau respinse. (cauza Fomin vs R. Moldova, § 30, 31 decizia din

11 octombrie 2011).

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să examineze

amănunțit aspectele descrise întru evitarea încălcării dreptului la un proces

echitabil al inculpatului garantat de articolul 6&1 CEDO coroborat cu art. 4, 20

din Constituție.

Având în vedere cele relatate, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia,

că la judecarea cauzei instanța de apel a admis erori, care nu pot fi corectate în

ordinea procedurii de recurs ordinar. Erorile menționate sunt erori de drept

procedural și se încadrează în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

17

penală, deoarece se referă la procedura de motivare a soluției instanței de

apel și se consideră temei de recurs.

Totodată, instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate,

să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției

adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, să

verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă

probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art. 93, 95, 101

Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel, iar în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală,

întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Caliga Mariana în

numele inculpatului, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 19 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Balan Oleg

xxxxxx și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată pronunțată la 17 iunie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

Boico Victor

18