1ra-1968/2021 — art.179 al. 1; 287 al. 3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.179 al. 1; 287 al. 3 CP
- Temei legal
- art.427, pct. 6, 10 CPP
1ra-1968/2021 — art.179 al. 1; 287 al. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-1968/2021
1-20153668-01-1ra-17092021
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
07 februarie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Toma Nadejda,
Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Plămădeală Ghenadie,
a judecat, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursurile
ordinare declarate de către procurorul în Procuratura de circumscripție
Chișinău, Popov Oleg și de către inculpat, împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 30 iunie 2021, în cauza penală în privința lui,
Rezan Nicolae xxxxxx, născut la data
xxxxxxxx, domiciliat în raionul xxxxxxxxx.
Termenul examinării cauzei:
Prima instanță: 07.12.2020 – 14.01.2021;
Instanța de apel: 02.02.2021 – 30.06.2021;
Instanța de recurs: 17.09.2021 – 07.02.2022.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 14 ianuarie
2021, Rezan Nicolae, a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor
prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod penal și art. 287 alin. (3) Cod penal și i-a fost
stabilită pedeapsa penală, după cum urmează:
- în baza art. 179 alin. (1) Cod penal - închisoare pe termen de 1 (un) an și
6 (șase) luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar semiînchis;
- în baza art. 287 alin. (3) Cod penal - închisoare pe termen de 4 (patru)
ani și 8 (opt) luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar semiînchis.
În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de
infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate i-a fost stabilită
pedeapsa definitivă lui Rezan Nicolae sub formă de închisoare pe termen de 5
(cinci) ani 2 (două) luni, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat că, Rezan Nicolae la
data de 20 septembrie 2020, aproximativ la ora 01:30, acționând cu intenție
directă, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând
urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, a pătruns ilegal, fără
consimțământul proprietarului, în domiciliul cet. Barcari Elena, situat în
1
raionul xxxxxxxxxx, unde, la cerințele cet. Barcari Elena, a refuzat categoric de
a părăsi domiciliul sus-menționat, încălcând astfel dreptul părții vătămate la
inviolabilitatea domiciliului.
Tot el, continuându-și acțiunile sale infracționale, la data de 20
septembrie 2020, aproximativ la ora 01:30, în timp ce se afla ilegal în
gospodăria cet. Barcari Elena, situat în raionul xxxxxxxxxxx, unde acționând cu
intenție directă, încălcând grosolan ordinea publică, cu aplicarea unui obiect
pentru vătămarea integrității corporale și exprimând o vădită lipsă de respect
față de societate, desconsiderând normele etice general acceptate, printr-un
cinism și obrăznicie deosebită, având în mână un cuțit, a amenințat-o pe ultima
că o va maltrata, încercând să-i aplice lovituri cu acesta părții vătămate, însă
aceasta a reușit să fugă în domiciliu, după care a fost blocată ușa de intrare în
locuință de către feciorul acesteia Barcari Ion, pentru a-l împiedica pe cet.
Rezan Nicolae să pătrundă în locuință, însă auzind pașii cet. Bolandău Andrei,
care a venit să-i acorde ajutor părții vătămate și feciorului acesteia, a fugit din
ogradă.
Ulterior, în continuarea acțiunilor sale infracționale, în aceeași zi, în jurul
orelor 0200, Rezan Nicolae a revenit în apropierea domiciliului cet. Barcari Elena
și a intrat în curtea casei ultimei, cu permisiunea feciorului părții vătămate,
Barcari Ion, unde având în mână o bâtă confecționată din lemn, intenționa să-i
aplice părții vătămate lovituri cu aceasta, însă a fost oprit și scos din curtea
casei de către cet. Barcari Ion și Bolandău Andrei, care se aflau în acel moment
la fața locului, fiind imobilizat de către aceștia în stradă, la ce cet. Rezan
Nicolae l-a numit cu cuvinte necenzurate pe cet. Bolandău Andrei,
amenințându-l pe ultimul cu răfuială fizică, acțiuni prin care a deranjat ordinea
publică, perturbând liniștea părții vătămate Barcari Ion, cet. Bolandău Andrei,
inclusiv și cet. Bandrabura Alexandra, care în acel moment se afla în domiciliul
său, situat în vecinătate cu domiciliul părții vătămate.
Acțiunile lui Rezan Nicolae au fost încadrate în baza art. 179 alin. (1) Cod
penal – pătrunderea și rămânerea ilegală în domiciliul unei persoane, fără
consimțământul acesteia și art. 287 alin. (3) Cod penal– huliganismul agravat,
adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de
amenințarea aplicării violenței asupra persoanei, precum și acțiunile care, prin
conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, cu încercarea
aplicării obiectelor pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății.
Sentința Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă, din 14 ianuarie 2021,
a fost atacată cu cerere apel de către:
- Procurorul în Procuratura Ștefan Vodă, Cernomorcenco Diana prin care
a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului
stabilit pentru prima instanță prin care inculpatul Rezan Nicolae să fie
recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin. (1) Cod
2
penal și a-i stabili pedeapsa sub formă de 1 an închisoare și de săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal și a-i stabili pedeapsa sub
formă de 6 ani închisoare. În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru
concurs de infracțiuni, prin cumulul total al pedepselor aplicate, a-i stabili
pedeapsa definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 7 ani, cu ispășirea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
- Inculpatul Rezan Nicolae prin care a solicitat casarea sentinței, cu
pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță
prin care a i se stabili o pedeapsă mai blândă.
3.1. În motivarea cerințelor sale procurorul a invocat următoarele aspecte:
- cu toate că, instanța de judecată corect a încadrat acțiunile inculpatului,
la stabilirea pedepsei, nu a ținut cont de personalitatea și caracteristica acestuia
în societate. Este de menționat faptul că, inculpatul Rezan Nicolae este
predispus de a comite infracțiuni, fapt confirmat sentințele de condamnare a
inculpatului, prin care se atestă că, acesta anterior a mai comis infracțiuni,
inclusiv prevăzute de art. 186 alin. (2), 287 alin. (2), 2641 alin. (1), 1921, 2011 alin.
(3), lit. a) Cod penal, anterior condamnat fiind eliberat la 05.06.2020.
- nefăcând concluziile corespunzătoare, în pofida faptului că, anterior a
fost tras la răspundere de mai multe ori, pentru comiterea mai multor
infracțiuni îndreptate inclusiv împotriva ordinii publice și membrului familiei,
inculpatul Rezan Nicolae săvârșește alte două infracțiuni, din care și una gravă,
ceea ce denotă că, corectarea acestuia este posibilă, fiind privat de libertate pe o
perioadă îndelungată;
- instanța de judecată la individualizarea pedepsei penale, urma a pune
valoare pe aceste date, care caracterizează persoana inculpatului, întrucât este
evident că, acesta și-a educat un sistem degradat de valori sociale, nefiind
angajat în câmpul muncii, astfel că activitatea infracțională este preferată de
către acesta în defavoarea efortului fizic sau intelectual la un loc de muncă
remunerat pe baze legale, fiind nejustificat cuantumul pedepsei;
-pedeapsa aplicată de către instanța de judecată în privința inculpatului
Rezan Nicolae nu corespunde gravității infracțiunii săvârșite, personalității lui
și pericolului social, pe care îl reprezintă;
- ținând cont de gravitatea infracțiunilor săvârșite, de personalitatea
inculpatului Rezan Nicolae, consideră că, pedeapsa sub formă de 5 ani și 2 luni
închisoare este dispusă contrar prevederilor art. 61 Cod penal, nu-și va atinge
scopul de corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni atât din partea lui, cât și din partea altor persoane.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 iunie
2021, apelul declarat de procurorul în Procuratura Ștefan Vodă,
Cernomorcenco Diana a fost respins ca fiind nefondat, iar apelul declarat de
inculpatul Rezan Nicolae a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o
3
nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.
În temeiul art.385 alin.(5) Cod procedură penală urmare a constatării
încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art.3 din
Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale,
conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, pedeapsa
aplicată inculpatului Rezan Nicolae a fost redusă cu 100 (una sută) zile, pentru
aflarea în Penitenciarul nr.13, Chișinău pentru perioada de 20.10.2020-
14.01.2021 în calitate de prevenit.
4.1 Instanța de apel a statuat că: prima instanță a ținut cont de faptul că,
inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal în stare
de recidivă periculoasă, respectiv, pedeapsa penală a fost individualizată în
conformitate cu prevederile art. art. 34 alin. (1), (2), lit. b) raportat la
prevederile art. 82 Cod penal.
La soluționarea fondului cauzei, prima instanță a soluționat chestiunile
prevăzute la art. 385 alin. (1), pct. 1)-9) Cod de procedură penală, a aplicat just
normele de drept penal și de drept procesual penal, respectiv, pedeapsa penală
aplicată inculpatului Rezan Nicolae a fost individualizată în conformitate cu
prevederile art. art. 61, 75 Cod penal, prima instanță reținând și apreciind
cumulul de circumstanțe care caracterizează atât pozitiv, cât și negativ
personalitatea inculpatului, iar ca urmare a aplicat o pedeapsă legală, care va
contribui la realizarea scopului pedepsei penale.
În continuare, instanța de apel nu a stabilit faptul că pedeapsa penală
aplicată inculpatului Rezan Nicolae este prea blândă sau prea aspră, or, la
individualizarea pedepsei penale, prima instanță a ținut cont de gravitatea
infracțiunilor săvârșite, care se califică ca infracțiune „ușoară” și „gravă”, de
faptul inculpatul a recunoscut parțial vina în comiterea infracțiunilor
incriminate, la locul de trai se caracterizează negativ, careva circumstanțe
atenuante sau agravante nu au fost reținute.
Totodată, instanța de apel a reținut că, la individualizarea pedepsei
penale, instanța de fond a reținut faptul că, inculpatul Rezan Nicolae anterior a
fost judecat, a comis infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal,
aflându-se în stare de recidivă periculoasă, nefiind stinse antecedentele penale
pentru infracțiunea gravă prevăzută la art. 2011 alin. (3), lit. c) Cod penal, în
baza căreia a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Slobozia din 18
decembrie 2012.
În acest sens, a reiterat faptul că, la individualizarea pedepsei penale în
privința inculpatului Rezan Nicolae, prima instanță a respectat criteriile
generale de individualizare a pedepsei penale prevăzute la art. 75 Cod penal,
în speță, nefiind stabilite alte circumstanțe cu privire la personalitatea
inculpatului care ar influența în sensul agravării sau ameliorării pedepsei
penale.
4
A mai reținut instanța de apel că, la data de 20 aprilie 2021, Rezan
Nicolae a depus cerere prin care a solicitat reducerea pedepsei în conformitate
cu prevederile art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, în legătură cu
constatarea încălcării drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de
art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale.
Prin cererea suplimentară depusă la data de 09 februarie 2021 inculpatul
Rezan Nicolae a solicitat reducerea pedepsei în conformitate cu prevederile art.
385 alin. (5) Cod de procedură penală, cu calcularea a două zile de închisoare
pentru o zi de arest preventiv pentru perioada de 104 zile în care a fost deținut
în condiții inumane și degradante. Totodată, a solicitat aplicarea prevederilor
art. 4734 alin. (3) Cod de procedură penală și reducerea termenului de pedeapsă
cu 3 zile de reduceri pentru 10 zile de detenție.
La analiza condițiilor de cazare ale deținutului, instanța de apel reține
prevederile Hotărârii Guvernului nr. 583 din 26 mai 2006 „cu privire la
aprobarea Statutului executării pedepsei de către condamnați”, care în punctul
464 stipulează că „fiecare deținut se asigură cu spațiu de cazare în mărime nu
mai mică de 4 metri pătrați, care trebuie să fie iluminat natural și artificial,
încălzit și ventilat conform normativelor de construcții”
Contrar acestor recomandări, în informația prezentată de administrația
Instituției Penitenciare nr. 13 – Chișinău, anexată la materialele cauzei penale,
instanța de apel a stabilit că inculpatul Rezan Nicolae s-a deținut în
Penitenciarul nr. 13 - Chișinău în următoarele perioade și celule: 06.10.2020 –
20.10.2020, în celula 07, 6 paturi, 10 m.p.; 20.10.2020 – 27.10.2020, în celula 27, 20
paturi, 32,1 m.p.; 30.10.2020 – 13.11.2020, în celula 06, 6 paturi, 8,45 m.p.;
13.11.2020 – 24.11.2020, în celula 101, 14 paturi, 34,6 m.p.; 27.11.2020 –
14.12.2020, în celula 60, 12 paturi, 25,2 m.p.; 10.12.2020 – 14.12.2020, în celula
104, 18 paturi, 44,9 m.p.; 18.12.2020 – 28.12.2020, în celula 17, 16 paturi, 31,6
m.p.; 31.12.2020 – 12.01.2021, în celula 81, 12 paturi, 23,8 m.p.; 14.01.2021-
27.01.2021, în celula 34, 6 paturi, 8,6 m.p.; 27.01.2021 – prezent, în celula 16, 20
paturi, 31 m.p.
Urmare, instanța de apel a stabilit că, inculpatul Rezan Nicolae s-a aflat
în condiții de detenție provizorie contrare prevederilor art. 3 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în perioada
20.10.2020 – 14.01.2021 (data pronunțării sentinței Judecătoriei Căușeni, sediul
Ștefan Vodă).
Astfel, în conformitate cu art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală,
instanța de apel va reduce pedeapsa stabilită inculpatului Rezan Nicolae în
felul următor: două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv, pedeapsa
urmându-se a se reduce cu 100 zile, pentru aflarea inculpatului Rezan Nicolae
în Penitenciarul nr. 13 – Chișinău, pentru perioada 20.10.2020 – 14.01.2021, în
5
calitate de prevenit.
În ceea ce privește cererea inculpatului Rezan Nicolae privind reducerea
termenului de pedeapsă în conformitate cu dispozițiile art. 4734 alin. (3) Cod de
procedură penală, instanța de apel a notat că, aceasta urmează a fi soluționată
în conformitate cu prevederile art. 469 alin. (1), pct. 171) Cod de procedură
penală, adică la etapa executării pedepsei penale.
Decizia instanței de apel este atacată cu recursuri ordinare de către:
- procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg prin
care invocând incidența pct. 6, 10 a dispozițiilor art. 427 Cod de procedură
penală a solicitat casarea deciziei cu restituirea cauzei la o nouă rejudecare în
instanța de apel.
- inculpatul Rezan Nicolae prin care neinvocând incidența dispozițiilor
art. 427 Cod de procedură penală a solicitat aplicarea art. 385 Cod de procedură
penală și să-i fie redusă pedeapsa cu 542 zile.
5.1 În susținerea recursului procurorul invocă:
- instanțele de fond și apel trebuiau să țină cont de faptul că inculpatul a
săvârșit infracțiunea de huliganism agravat cu folosirea unui cuțit și respectiv a
unei bâte dar și că cel mai probabil, neaplicarea acestor obiecte destinate pentru
vătămarea integrității corporale și a sănătății s-a datorat în exclusivitatea unor
împrejurări care nu au depins de voința inculpatului- intervenirea unor terți și
fuga părții vătămate;
- de la eliberarea din detenție, inculpatul Rezan Nicolae nu s-a abținut
mai mult de 4 luni de la activitatea prejudiciabilă, activitate care a urmat aceiași
linie comportamentală, însoțită de aplicarea violenței periculoase asupra
persoanei;
- instanța de apel s-a limitat la rezumarea în mare parte a constatărilor
făcute de către prima instanță, însușindu-le în esență, fără a reflecta în proprie
accepțiune dacă acele constatări sînt sau nu argumentate;
- instanța de apel a constatat o singură încălcare a drepturilor inculpatului
Rezan Nicolae privind condițiile de detenție și anume,
(deținerea acestuia cu încălcarea normei spațiului locativ de 4 m2 prevăzută de
Codul de executare. Pentru a evalua condițiile de detenție ale prevenitului
Rezan Nicolae și a constata împrejurarea expusă, instanța de apel a reținut în
exclusivitate rapoartele întocmite de către Consiliul pentru Prevenirea Torturii
pentru anul 2017, de către Comitetul European pentru Prevenirea Torturii și
Tratamentelor sau Pedepselor Inumane și degradante(CPT) din 13 decembrie
2018 întocmit în cadrul vizitei în perioada 5-11 iunie 2018 dar și constatările
Curții Europene a Drepturilor Omului inserate în cauzele Shishianov c.
Moldovei din 15 decembrie 2015, Mozer c. Republicii Moldova și Rusiei din 23
februarie 2016 și respectiv cauza Ciorap c. Moldovei din 19 iunie 2007 si altele,
nu însă si probe utile și pertinente în acest sens;
6
- deși instanța de apel, sa bazat pe constatările unor inspecții efectuate la
Penitenciarul nr.13 mun. Chișinău de către anumite organizații
guvernamentale, neguvemamentale dar și pe jurisprudența Curții Europene a
Drepturilor Omului evocă împrejurări/circumstanțe calificate ca încălcare a
drepturilor, libertăților și intereselor ocrotite de lege ale preveniților, nu
constată incidența acestor circumstanțe și în prezenta speță;
- din actele cauzei penale rezultă că inculpatul Rezan Ion, pe toată
perioada deținerii sale în Penitenciarul nr.13, nu a obiectat personal sau prin
intermediului unui apărător asupra condițiilor în care era deținut, nu a solicitat
îmbunătățire condițiilor respective și inițial nici măcar nu a contestat sentința
din 14 ianuarie 2021 sub aspectul încălcării dreptului litigios, arătat la alineatul
supralna: solicitarea aplicării mecanismului compensatoriu a fost făcută
ulterior);
- instanța de apel urma să țină cont de faptul că nu există date
exacte din care ar rezulta că în perioada detenției prevenitului Rezan Nicolae,
celulele de detenție ar fi fost suprapopulate, or, în lipsa unor asemenea date,
oricare observator independent poate considera pe temeiuri rezonabile că un
anumit număr de paturi nu au fost ocupate și respectiv că norma spațiului
locativ a fost nu mai mică de 4 mp pentru fiecare deținut.
- în lipsa unui raport întocmit de instituția penitenciară în care s-a
aflat prevenitul Rezan Ion, instanța de apel nu se putea pronunța referitor la
condițiile de detenție a inculpatului;
- consideră nefondată concluzia instanței de apel potrivit căreia inculpatul
Rezan Nicolae ar fi fost deținut în perioada menționată în partea dispozitivă a
deciziei recurate în Penitenciarul nr.13 mun. Chișinău în condiții care i-au
încălcat demnitatea umană și că acestuia i-ar fi fost încălcate drepturile și
interesele derivate din condițiile de detenție, garantate de art.3 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform
jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Judecând recursurile declarate, pe baza materialului din dosarul
cauzei și a motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că urmează a fi
admise, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
30 iunie 2021, în cauza penală în privința lui Rezan Nicolae și dispune
rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de
judecată, din următoarele raționamente.
Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând
recursul împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții
Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor
din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de
titularul acestuia.
7
Soluția de admitere a recursului declarat, în drept, se întemeiază pe
dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit
căreia judecând recursul instanța este în drept să-l admită, cu casarea parțială
a hotărârii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de
apel, în alt complet de judecată, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi
corectată de către instanță, la această etapă a procedurilor.
Drept temei pentru declararea recursului, procurorul a indicat
prevederile art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care
stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când
instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat
pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Totodată, din textele recursului declarat atât de către procuror, cât și de
inculpat rezultă că, problema dedusă judecății în respectiva cauză vine în
raport cu aplicarea prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, sub
aspectul reducerii pedepsei penale aplicate inculpatului.
Verificând actele cauzei, în raport cu criticele punctate în cererile de
recurs, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel la adoptarea deciziei,
în partea aplicării prevederilor art.385 alin.(5) Cod de procedură penală, nu a
respectat prevederile legale, ignorând exigențele legii penale și procesual-
penale în aspectul reducerii pedepsei penale aplicate inculpatului.
Colegiul penal lărgit reține că instanța de apel în decizia pronunțată,
absolut neargumentat a concluzionat încălcarea condițiilor de detenție,
garantate de art.3 din convenția pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale, conform jurisprudenței Curții Europene a
Drepturilor Omului în privința inculpatului Rezan Nicolae și a dispus
reducerea pedepsei definitivă stabilită prin sentință lui Rezan Nicolae a fost
redusă cu 100 (o sută) zile, pentru perioada deținerii lui Rezan Nicolae în
Penitenciarul nr. 13 – Chișinău, în calitate de prevenit, în perioada de la
20.10.2020 până la 14.01.2021.
Prin urmare, Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel a dispus
reducerea termenului de pedeapsă în privința inculpatului Rezan Nicolae în
baza art.385 alin.(5) Cod de procedură penală, cu 100 zile, în lipsa datelor cu
privire la descrierea detaliată a condițiilor materiale care afectează grav
drepturile, aceasta reținând doar faptul că Rezan Nicolae s-a aflat în condiții
de detenție provizorie contrare prevederilor art. 3 din Convenția pentru
apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în perioada
20.10.2020 până la 14.01.2021.
Așadar, Colegiul penal lărgit lecturând decizia pronunțată de către
instanța de apel ajunge la concluzia că, instanța micșorând pedeapsa aplicată
8
inculpatului cu 100 zile, în partea descriptivă a deciziei nu motivează această
soluție. Or, instanța de apel urma să indice cu precizie calculul efectuat,
temeiurile care au dus la micșorarea pedepsei și documentele care confirmă
rațiunea reducerii pedepsei anume cu 100 zile.
În consecință, Colegiul penal lărgit conchide că, instanța de apel a
pronunțat o hotărâre nemotivată, contrară prevederilor art. 6 al Convenției
europene a drepturilor omului, or, jurisprudența CtEDO indică faptul că,
„(…) rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost
auzite.
Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta,
precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs.
Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al
administrării justiției. Dreptul de a fi auzit, prin urmare, include nu doar
posibilitatea de a prezenta argumente instanței, dar de asemenea obligația
corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care
anumite argumente au fost acceptate sau respinse.”(cauza Fomin vs Moldovei
din 11 octombrie 2011, nr. 36755/06).
Colegiul penal lărgit subliniază obligația instanței de a motiva
hotărârea, care face parte din setul de garanții stabilite pentru existența unui
proces echitabil, or, potrivit jurisprudenței constante a Curții de la Strasbourg,
expuse în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre
motivată demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal
(cauza Suominen vs. Finlandei din 2003, cauza Kuznetsov și alții vs. Rusiei
din 2007).
De asemenea, Colegiul menționează că, pentru a fi aplicate prevederile
art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța urmează să soluționeze în
baza materialelor anexate la dosar, încălcarea condițiilor de detenție conform
jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, afectează drepturile
condamnatului garantate de art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor
omului și a libertăților fundamentale.
În acest sens, legiuitorul a indicat o procedură clară în prevederile art.
4732 - 4734 Cod de procedură penală, introdusă prin Legea nr.272 din
29.11.2018, în vigoare 01.01.2019, or, potrivit art.4732 alin.(2) Cod de procedură
penală, plângerea referitoare la condițiile de detenție menționate la alin.(1)
trebuie să conțină datele privind perioada și locul detenției, precum și
descrierea detaliată a condițiilor materiale care afectează grav drepturile
condamnatului sau ale prevenitului, cu solicitarea de a obliga administrația
instituției penitenciare să înlăture condițiile materiale contestate. La plângere
pot fi anexate explicațiile altor condamnați sau preveniți, copiile plângerilor
anterioare, adresate administrației instituției penitenciare sau autorităților de
supraveghere și răspunsurile lor, alte probe relevante. Pentru a stabili dacă
9
detenția persoanei în condiții rele este contrară art.3 CEDO, urmează a se
stabili dacă a fost depășit nivelul minim de severitate, iar pentru a stabili
condițiile concrete de detenție într-o anumită instituție la o anumită perioadă
de timp urmează a se examina declarațiile persoanei prin prisma rapoartelor
Comitetului European pentru prevenirea torturii și tratamentelor sau
pedepselor inumane sau degradante (CPT), care efectuează periodic vizite de
documentare în centrele de detenție din Republica Moldova și care pe
marginea fiecărei vizite se întocmește un raport cu descrierea celor constatate
și a recomandărilor.
Colegiul penal lărgit accentuează că, pentru a constata încălcarea
drepturilor privind condițiile de detenție garantate de art.3 CEDO privind
reducerea pedepsei, în speță, nu este suficientă concluzia instanței de apel
privind doar stabilirea perioadei de detenție de la 26.03.2019-13.02.2020, în
Penitenciarul nr.13 Chișinău.
Conform prevederilor art. 4734 Cod de procedură penală, la evaluarea
condițiilor de detenție, instanța de judecată dă apreciere atât probelor
prezentate de părți, cât și rapoartelor instituțiilor naționale și internaționale în
domeniu. De asemenea, instanța ține cont de efectele cumulative ale
condițiilor generale raportate la caracteristicile individuale respective ale
condamnatului sau ale prevenitului, precum și de perioada în care
condamnatul sau prevenitul a fost deținut în condițiile contestate.
În urma celor menționate mai sus, Colegiul penal subliniază că, instanța
de apel în lipsa unui raport întocmit de instituția penitenciară în care s-a aflat
deținut inculpatul, nu poate să se pronunțe referitor la condițiile de detenție a
inculpatului.
Instanța de recurs ordinar remarcă că, pentru a constata încălcarea
drepturilor privind condițiile de detenție garantate de legislație, nu sunt
suficiente doar rapoartele instituțiilor internaționale, de vreme ce inculpatul
nu a înaintat o plângere referitoare la condițiile de detenție.
Mai mult decât atât, Colegiul penal lărgit subliniază că, justiția nu doar
trebuie făcută, trebuie să se și vadă că s-a făcut justiție (principiile de la
Bangalore privind conduita judiciară), astfel pentru a respecta dreptul la un
proces echitabil și garanțiile acestuia, instanța de recurs casează parțial decizia
în partea aplicării prevederilor alin. (5) al art. 385 din Codul de procedură
penală și dispune rejudecarea cauzei în această parte în aceiași instanță, în alt
complet de judecată.
Prin urmare, se constată că instanța de apel eronat a aplicat la caz
mecanismul compensatoriu prevăzut la art.385 alin.(5) Cod de procedura
penală și neîntemeiat a redus pedeapsa principală sub formă de închisoare
numită inculpatului Rezan Nicolae, pentru pretinsele încălcări ale drepturilor
inculpatului privind condițiile de detenție, garantate de art.3 din Convenția
10
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, conform
jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Având în vedere cele constatate supra, instanța de recurs reamintește,
că în sensul prevederilor art. 414 alin.(1), 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură
penală și a jurisprudenței naționale, instanța de apel, judecând apelul, are
obligația de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza
probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală,
și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel se
pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Din conținutul acelorași norme este de înțeles, că instanța de apel, urma
să soluționeze paralel cu starea de fapt și chestiunile de drept, inclusiv: dacă
fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect
calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just; dacă normele
de drept procesual penal, au fost corect aplicate. În cazul în care s-ar fi
constatat încălcări ale prevederilor legale referitor la ele, hotărârea primei
instanțe urma a fi desființată cu rejudecarea cauzei.
Potrivit recursului declarat se atestă și faptul că, partea acuzării critică
decizia instanței de apel și în partea individualizării pedepsei penale.
Colegiul penal lărgit, verificând legalitatea deciziei instanței de apel sub
aceste aspecte, constată că argumentele invocate în apelul declarat de
procuror nu au fost evaluate de către instanța de apel printr-o motivare
corespunzătoare, conform prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal.
Or, deși instanța de apel cu referire la faptul că inculpatul Rezan
Nicolae anterior a fost judecat, a reținut că această circumstanță nu poate fi
determinantă la individualizarea pedepsei, totuși această instanță urma să dea
apreciere faptului că anterior inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea
infracțiunii de huliganism și violență în familie, în ambele cazuri cu aplicarea
violenței fizice, iar infracțiunile de săvârșirea căreia a fost recunoscut vinovat
în cazul dedus judecății, de asemenea a fost comisă de ultimul cu aplicarea
violenței fizice și la aplicarea pedepsei urma să țină cont că o pedeapsă
neprivativă de libertate nu a fost în stare să asigure disciplinarea inculpatului
în spiritul respectării ordinii de drept.
Din conținutul deciziei recurate rezultă că instanța de apel nu s-a
pronunțat pe marginea argumentelor procurorului privind înăsprirea
pedepsei penale în privința inculpatului pe capătul de acuzare prevăzut de
art. 287 alin. (3) Cod penal și atenuarea pedepsei penale pe capătul de
acuzare prevăzut de art. 179 alin. (1) cod penal.
În atare circumstanțe se consideră, că instanța de apel a comis erori de
drept prin încălcarea prevederilor art. 414-419 Cod de procedură penală,
admițând concluzii contradictorii referitoare la obligația de motivare a soluției
de individualizare a pedepsei, or, ținând cont de criticele recurentului, care în
11
mare măsură și-au găsit confirmare, instanța de apel s-a limitat la mențiunea
privind acceptarea concluziilor primei instanțe, fără a scoate în evidență
circumstanțele ce au determinat instanța de apel de a considera echitabilă
pedeapsa stabilită, astfel, soluția adoptată în raport cu prevederile articolelor
61, 75 Cod penal ne fiind una întemeiată și convingătoare.
La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să se conducă de
dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de
rejudecare și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă
conformitate cu prevederile Legii procesual penale în măsura competenței
sale ținând cont de motivele expuse în pct. 6 al prezentei decizii, totodată să se
pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile art. 385
alin. (5) și 4732 -4734 Cod de procedură penală, să țină cont de toate
circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, să elucideze faptele importante
pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar
concluziile sale în decizia adoptată, și în dependență de circumstanțele
constatate, să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu
prevederile art. 417 Cod de procedură penală și jurisprudența CtEDO.
În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit,
D E C I D E :
Admite recursurile ordinare declarate de către procurorul în
Procuratura de circumscripție Chișinău, Popov Oleg și de către inculpat,
casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 iunie
2021, în cauza penală în privința lui Rezan Nicolae xxxxxxxxx și dispune
rejudecarea cauzei, de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.
Decizia motivată pronunțată la 31 martie 2022.
Președinte Toma Nadejda
Judecători Boico Victor
Diaconu Iurie
Catan Liliana
Plămădeală Ghenadie
12