1ra-852/2022 — art. 187 alin. 2, lit. b, d, e, f CP

1ra-852/2022 — art. 187 alin. 2, lit. b, d, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-852/2022

1-21002170-01-1ra-02062022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 noiembrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie, Catan Liliana, Guzun Ion,

judecând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei, recursul ordinar

declarat de către avocatul Zagaiciuc Victor în numele inculpatului Avram Eduard,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 februarie

2022, în cauza penală în privința lui,

Avram Eduard, născut la XXXXX, domiciliat în

XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 06.06.2019 – 16.06.2021;

Instanța de apel: 03.08.2021 – 15.02.2022;

Instanța de recurs: 02.06.2022 – 07.11.2022.

A C O N S T A T A T :

fiind examinată în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală,

Avram Eduard a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

187 alin. (2) lit.b), d), e) și f) Cod penal, cu aplicarea art.70 alin. (31) Cod penal, i s-a

stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și 2 (două)

luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, fără aplicarea amenzii.

În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, pedeapsa stabilită lui Avram Eduard s-

a suspendat condiționat pe un termen de probă de 3 (trei) ani și nu va fi executată

dacă condamnatul în termenul de probă nu va comite o nouă infracțiune și prin

purtarea exemplară va confirma încrederea acordată.

A fost obligat Avram Eduard să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului de probațiune în a cărui rază teritorială se află domiciliul

condamnatului și să participe la programe probaționale.

S-a aplicat lui Avram Eduard măsura preventivă obligarea de a nu părăsi

țara, și s-a menținut până la intrarea sentinței în vigoare.

S-a încasat, în mod solidar, de la inculpații Grecu Vasile, Avram Eduard,

Plugaru Valentin și Sopescu Simion în beneficiul bugetului de stat suma de 448

(patru sute patruzeci și opt) lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Prin aceiași sentință au fost condamnați și Grecu Vasile, Plugaru Valentin,

Sopescu Simion.

1

Eduard la data de XXXX, aproximativ la ora XXXXX, împreună și de comun acord

cu Plugaru Valentin, Grecu Vasile, Sopescu Simion și încă o personă în privința

căreia este disjungată cauza penală, având intenția sustragerii deschise a bunurilor

altei persoane, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările prejudiciabile, s-a deplasat la domiciliul cet. Barbăroș Cristian

situat în r-nul XXXXX, unde aplicând violența nepericuloasă pentru viața și

sănătatea persoanei față de ultimul, în mod deschis a sustras un televizor de model

”Samsung” la prețul de 5500 lei, după care cu bunul sustras a părăsit locul comiterii

infracțiunii, astfel cauzîndu-i părții vătămate Barbăroș Cristian o pagubă materială

în proporții considerabile în sumă totală de 5500 lei.

- procurorul în Procuratura raionului Strășeni, Cotun Alexandra, prin care a

solicitat casarea sentinței de condamnare a lui Plugaru Valentin, Grecu Vasile și

Avram Eduard, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care Plugaru Valentin să fie recunoscut culpabil și condamnat

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit.b), d), e), f) Cod penal,

prin aplicarea prevederilor art.70 alin.(31) Cod penal și art.364/1 Cod de procedură

penală sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani 2 luni, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis. A-l recunoaște vinovat pe Avram Eduard de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit.b), d), e), f) Cod penal și a-i

stabili o pedeapsa prin aplicarea prevederilor art. 70 alin.(31) Cod penal și art.364/1

Cod de procedură penală sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani 2 luni, cu

amendă în mărime de 1000 u.c., cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis. În baza art.90 Cod penal a suspenda condiționat executarea pedepsei pe

un termen de probă de 3 ani, cu aplicarea față de Avram Eduard a următoarelor

obligații: să nu-și schimbe domiciliul și/sau reședința fără consințământul

organului competent; să participe la programe probaționale; să presteze muncă

neremunerată în folosul comunității în mărime de 60 ore; să fie supus monitorizării

electronice pentru o perioadă de 12 luni. A-l recunoaște vinovat pe Grecu Vasile

XXX de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit.b), d), e), f) Cod penal

și a-i stabili o pedeapsa prin aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură sub

formă de închisoare pe un termen de 4 ani 8 luni, cu amendă în mărime de 1000 u.c.,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 90 Cod penal a

suspenda condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 3 ani, cu

aplicarea față de Grecu Vasile a următoarelor obligații: să nu-și schimbe domiciliul

și/sau reședința fără consințământul organului competent; să participe la programe

probaționale; să presteze muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de

60 ore; să fie supus monitorizării electronice pentru o perioadă de 12 luni;

- avocatul Panuș Liliana în numele inculpatului Sopescu Simion, prin care a

solicitat casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să

fie modificată pedeapsa aplicată față de Sopescu Simion din 4 ani și 8 luni cu

executare reală, în 3 ani și 6 luni închisoare (minimul posibil stabilirii), cu

suspendarea executării pedepsei potrivit art. 90 Cod penal.

2

3.1. În motivarea cererii de apel aprocurorul a invocat că, consideră că prima

instanță corect a calificat acțiunile inculpaților în baza art. 187 alin.(2) lit.b), d), e), f)

Cod penal, însă nu este de acord cu pedeapsa aplicată ultimilor și o consideră prea

blîndă și astfel sentința în această parte ca ilegală

A considerat că instanța de judecată incorect a stabilit lui Plugaru Valentin o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani 2 luni, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art.90 Cod penal pedeapsa

stabilită acestuia a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani,

deoarece inculpatul Plugaru Valentin a comis cu intenție o infracțiune cu aplicarea

violenței, care conform art. 16 alin.(4) din Codul penal face parte din categoria celor

grave, care prevede drept măsură de pedeapsă închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau

lără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale, și deși inculpatul

și-a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, instanța de judecată urma

a pedepsi inculpatul mai aspru pentru a curma încrederea infractorului că va fi

blînd pedepsit. Totodată instanța urma să i-a în considerație că inculpatul Plugaru

Valentin nu este la prima abatere, anterior fiind condamnat pe două cauze penale

la ore de muncă neremunerată în folosul comunității, însă nu a tras concluziile

necesare și din nou a comis cu intenție o infracțiune. Circumstanțe enumerate

demonstrează faptul că corectarea inculpatului Plugaru Valentin și atingerea

scopului legii penale este posibilă doar cu privarea acestuia de libertate și izolarea

de societate.

Cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului Avram Eduard și Grecu Vasile,

sub formă de închisoare pe termen de 3 ani 2 luni, și respectiv 3 ani 4 luni, iar în

baza art.90 Cod penal pedeapsa aplicată inculpaților fiind suspendată pe un termen

de probă de 3 ani, acuzarea de stat o consideră prea blîndă pe motiv că instanța de

judecată nu a aplicat pedeapsa complementară sub formă de amendă inculpaților

Avram Eduard și Grecu Vasile, pentru a curma încrederea infractorilor că vor tî

blînd pedepsiți și pentru a corija inculpații întru a nu mai comite alte fapte

infracționale. Totodată, prin faptul că instanța nu a aplicat acestora conform art.90

alin.(6) Cod penal în termenul de probațiune să presteze muncă neremunerată în

folosul comunității sau să fie monitorizați electronic, scopul legii penale în privința

inculpaților Avram Eduard și Grecu Vasile nu va fi realizat.

A menționat că, instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul

stabilirii pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii.

Individualizarea pedepsei constă în obligațiunea instanței de a stabili măsura

pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor

legii penale și a pedepsei penale. Pedeapsa este echitabilă, când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune. Pedeapsa este echitabilă atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane. Prin urmare, asemenea împrejurări permit a concluziona că prin

pedeapsa aplicată de către instanța de judecată nu a fost realizat scopul legii penale,

3

deoarece în temeiul circumstanțelor menționate supra nu poate fi vorba de careva

corectare a lui Plugaru Valentin, Grecu Vasile și Avram Eduard fără a fi supuși

răspunderii penale în conformitate cu sancțiunea prevăzută la articolul respectiv.

Or, potrivit art.61 Cod penal „pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din

partea condamnatului, cît și a altor persoane”, scop care nu se va atinge în cazul

menținerii în vigoare a pedepsei aplicate.

3.2. În motivarea cererii de apel avocatul Panuș Liliana în numele inculpatului

Sopescu Simion a invocat că, nu este de acord cu sentința pronunțată numai în

partea stabilirii pedepsei cu executare, menționând în acest sens: căința sinceră,

recunoașterea vinovăției, solicitarea aplicării prevederilor art. 3641 Cod de

procedură penală, partea vătămată pretenții de ordin material și moral nu are față

de inculpat, l-a iertat. Reieșind din prevederile legale și din circumstanțele faptei,

solicită aplicarea conform art. 3641 Cod de procedură penală a unei pedepse de 3

ani și 6 luni închisoare, prin prisma art. 90 Cod penal, suspendarea executării

pedepsei pe un termen rezonabil. Toate acestea incontestabil au putut și pot

determina instanța de judecată să aplice o pedeapsă mai ușoară față de inculpat cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea executării pedepsei.

A considerat că o asemenea pedeapsă va duce la corijarea lui și va atinge

scopul pedepsei, dându-i o ultimă șansă să fie acasă lângă părinți, or instituțiile de

detenție nu educă condamnații, dar îi pot deprima și forma o altă viziune față de

societatea care l-a ignorat.

2022, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Panuș Liliana în numele

inculpatului Sopescu Simion, s-a admis, inclusiv din oficiu, conform art. 409 Cod

de procedură penală apelul procurorului, s-a casat parțial sentința în privința lui

Plugaru Valentin, Avram Eduard în partea aplicării pedepsei și s-a pronunțat în

această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care lui Avram Eduard, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 187 alin.(2) lit.b), d), e) și f) Cod penal s-a aplicat pedeapsa, cu aplicarea art. 70

alin.(31) Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală, sub formă de închisoare pe

un termen de 3 (trei) ani, 1 (una) lună și 10 (zece) zile, fără amendă cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Termenul executării pedepsei lui Avram Eduard urmînd a fi calculat din

momentul reținerii.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței .

4.1 În motivarea soluției, instanța de apel a statuat că prima instanță a stabilit

corect starea de fapt și de drept, ce corespund probelor din dosar, care au fost

apreciate corect, încadrând just acțiunile inculpaților în baza dispozițiilor art. 187

alin.(2) lit.b), d), e) și f) Cod penal – jaful, adică sustragerea deschisă a bunurilor

altei persoane, săvârșite de mai multe persoane, prin pătrundere în locuință, cu

aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei ori cu

amenințarea aplicării unei asemenea violențe și cu cauzarea părții vătămate de

daune în proporții considerabile.

4

Instanța de apel a reținut că, sentința corespunde prevederilor art. 384; 389;

509 Cod de procedură penală, conține probe de vinovăție acceptate de inculpații

Grecu Vasile, Plugaru Valentin, Sopescu Simion și Avram Eduard. Atsfel, prima

instanță a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale,

examinând probele administrate din punctul de vedere a utilității și veridicității lor,

sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, călăuzindu-se de Lege, încadrând

just acțiunile inculpaților Grecu Vasile, Plugaru Valentin, Sopescu Simion și Avram

Eduard în baza dispozițiilor art. 187 alin.(2) lit.b), d), e) și f) Cod penal.

Instanța de apel a relevat că, vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii

incriminate este dovedită și prin probele administrate în cadrul urmăririi penale și

cercetate în instanța de fond, verificate prin citire în apel și anume prin: declarațiile

părții vătămate Barbăroș Cristian; declarațiile suplimentare a părții vătămate

Barbăroș Cristian; declarațiile martorului Boldurat Ion; procesul-verbal de cercetare

la fața locului din 23.10.2020 (f.d. 9); procesul-verbal de ridicare a obiectelor și

documentelor din 23.10.2020 (f.d. 37); procesul-verbal de examinare a obiectului din

05.11.2020 (f.d.39); conținutul raportului de expertiză judiciară nr. XXXXX din

19.11.2020 (f.d.27); procesul-verbal de confruntare din 10.12.2020 efectuată între

învinuitul Grecu Vasile și Barbăroș Cristian (f.d. 50-51).

Totodată, instanța de apel a specificat că, la stabilirea pedepsei inculpaților

Plugaru Valentin și Avram Eduard, instanța de judecată nu a ținut cont de

prevederile art. 61 Cod penal alin. (1), conform cărora: „Pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului ce se aplică de instanțele de judecată, în numele legii, persoanelor

care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor” și

alin. (2) Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și

resocializarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni cât

din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să

cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

În speță, instanța de apel verificând chestiunea individualizării pedepsei

penale, în privința inculpaților Plugaru Valentin și Avram Eduard, a reținut că, la

stabilirea pedepsei prima instanță nu a ținut cont în deplină măsură de prevederile

menționate, eronat stabilind inculpatului Plugaru Valentin a unei pedepse sub

formă de 3 ani și 2 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

fără aplicarea amenzii, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, astfel că,

pedeapsa stabilită lui Plugaru Valentin s-a suspenadt condiționat pe un termen de

probă de 5 (cinci) ani și nu va fi executată dacă condamnatul în termenul de probă

nu va comite o nouă infracțiune și prin purtarea exemplară va confirma încrederea

acordată. Totodată eronat a stabilit și inculpatului Avram Eduard a unei pedepse

sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani și 2 luni, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, fără aplicarea amenzii, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal, astfel că pedeapsa stabilită lui Avram Eduard s-a suspendat condiționat pe

un termen de probă de 3 (trei) ani și nu va fi executată dacă condamnatul în

termenul de probă nu va comite o nouă infracțiune și prin purtarea exemplară va

confirma încrederea acordată.

5

Astfel, ținînd cont de prevederile art. 70 alin. (31) Cod penal și art. 3641 Cod

de procedură penală, instanța de apel a relevat, că în speță, sancțiunea sub formă

de închisoare pentru inculpații Plugaru Valentin și Avram Eduard, pornind de la

limita minimă de pedeapsă prevăzută de norma încălcată va constitui 3 (trei) ani, 1

(una) lună și 10 zile, fapt ce urmează a fi corectat de către instanța de apel.

Referitor la stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului

Plugaru Valentin, instanța de apel a reținut că, circumstanțe atenuante în baza art.

76 Cod penal la examinarea cauzei și la stabilirea pedepsei inculpatului s-a stabilit:

săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care a atins vîrsta de 18 ani, dar nu a atins

vîrsta de 21 de ani. Careva circumstanțe agravante în baza art. 77 Cod penal la

examinarea cauzei și la stabilirea pedepsei inculpatului nu au fost stabilite. În acest

sens, se consideră că acuzarea neîntemeiat a reținut în seama inculpatului Plugaru

Valentin circumstanța agravantă - săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnat pentru o infracțiune similară. În acest sens se

menționează că, prin persoană care anterior a fost condamnată pentru alte fapte se

înțelege persoana care anterior a fost condamnată definitiv pentru infracțiuni

identice, din același capitol din Codul penal, sau alte capitole prevăzute de Codul

penal, iar relevanță pentru cauză sînt doar infracțiunile pentru care persoana a fost

condamnată anterior și nu a expirat termenul de prescripție pentru executarea

sentinței de condamnare, prevăzut pentru infracțiunea săvîrșită anterior (art.97 Cod

penal), ori antecedentele penale pentru infracțiunea săvîrșită anterior nu au fost

stinse sau anulate (art.110-112 Cod penal), sau nu a fost anulată condamnarea și

stinse antecedentele penale în condițiile art.90 alin.(8) Cod penal. Doar, în astfel de

cazuri, va fi prezentă circumstanța agravantă a art.77 alin.(1) lit.a) Cod penal și,

respectiv, nu se va reține acestă circumstanță agravantă ca relevantă pentru cauză,

în cazul cînd a intervenit împăcarea art.109 Cod penal), deoarece împăcarea este

actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o infracțiune ușoară sau mai puțin

gravă. Conform articolul 111 alin.(3) Cod penal stipulează că, stingerea

antecedentelor penale anulează toate incapacitățile și decăderile din drepturi legate

de antecedentele penale. Prin urmare, reținînd cele enunțate, instanța de apel a

conchis că acuzarea greșit a reținut în sarcina inculpatului Plugaru Valentin

circumstanța agravantă - săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a

fost condamnat , prevăzută de art.77 alin.(1) lit.a) Cod penal, de rînd ce la momentul

săvîrșirii infracțiunii antecedentul penal era stins. Totodată, la stabilirea pedepsei

instanța de apel a ținut cont și de personalitatea inculpatului, care anterior s-a mai

aflat în conflict cu legea penală, neavând antecedente penale, la evidența medicului

narcolog și psihiatru nu se află.

Referitor la stabilirea și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului

Avram Eduard, instanța de apel a reținut circumstanțe atenuante în baza art. 76

Cod penal la examinarea cauzei și la stabilirea pedepsei inculpatului s-a stabilit:

săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care a atins vîrsta de 18 ani, dar nu a atins

vîrsta de 21 de ani. Careva circumstanțe agravante în baza art. 77 Cod penal în

privința inculpatului Grecu Vasile nu au fost identificate. Totodată, la stabilirea

pedepsei instanța de apel a ținut cont și de personalitatea inculpatului, care anterior

6

s-a aflat în conflict cu legea penală, însă procesul penal a fost încetat în legătură cu

împăcarea părților, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află.

Referitor la stabilirea și individualizarea pedepsei inculpatului Grecu Vasile,

instanța de apel a reiterat că prima instanță, justificat a reținut că, circumstanțe

atenuante în baza art. 76 Cod penal la examinarea cauzei și la stabilirea pedepsei

inculpatului nu au fost stabilite. Careva circumstanțe agravante în baza art. 77 Cod

penal în privința inculpatului Grecu Vasile nu au fost identificate. Totodată, la

stabilirea pedepsei instanța a ținut cont și de personalitatea inculpatului, care

anterior nu s-a aflat în conflict cu legea penală, la evidența medicului narcolog și

psihiatru nu se află. Prin urmare, pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie

proporțională, efectivă și disuasivă, aptă să conducă la restabilirea echității sociale,

corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea condamnaților, cât și a altor persoane, să atingă scopul pedepsei penale

consacrat la art. 61 din Codul penal. Or, practica judiciară demonstrează că o

pedeapsă prea aspră, generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire,

înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului

urmărit. Ținând cont de faptul că inculpatul Grecu Vasile a recunoscut vinovăția

integral și a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, în baza probelor

administrate la faza de urmărire penală, de persoana inculpatului și poziția

ultimului vis-a-vis de pedeapsă, de poziția părții apărării, de concluziile

acuzatorului de stat, precum și de circumstanțele în care s-a produs și a fost comisă

infracțiunea, reieșind din prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

instanța de apel a considerat că realizarea scopului pedepsei penale de reeducare a

făptuitorului și de prevenire a comiterii de către acesta a unor noi infracțiuni poate

fi atins doar prin menținerea inculpatului Grecu Vasile a pedepsei aplicate de către

prima instanță în mărimea stabilită sub formă de 3 ani și 4 luni închisoare, fără

aplicarea amenzii, fără izolarea acestuia de societate, or, inculpatul nu s-a eschivat

de la examinarea cauzei penale în instanța de judecată, partea vătămată Barbaroș

Cristian nu a înaintat careva pretenții materiale sau morale, respectiv, impedimente

pentru aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 din Codul penal, în speță nu

s-au constatat. Astfel, prima instanță a considerat posibilă corectarea și reeducarea

inculpatului Grecu Vasile fără izolarea acestuia de societate, respectiv,

impedimente pentru aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 din Codul

penal, instanța nu a constatat.

Instanța de apel a considerat că principalele elemente de care judecătorul (sau

completul de judecată), trebuie să țină seama de fiecare dată când soluționează

cauza penală și când alege categoria de pedeapsă conform normelor generale

prevăzute în art. 62-71 Cod penal, sunt termenul și mărimea acesteia conform

limitelor fixate în articolul respectiv al Părții speciale a Codului penal.

Referitor la apelul declarat de către avocatul Liliana Panuș în numele

inculpatului Sopescu Simion, privind aplicarea acestuia a unei pedepse minime de

3 ani și 6 luni conform prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de apel a reiterat că, careva circumstanțe

atenuate, în privința inculpatului Sopescu Simion, prevăzute de art.76 Cod penal,

nu au fost reținute. Referitor la personalitatea inculpatului Sopescu Simion s-a

7

reținut că potrivit informației privind trecutul infracțional al inculpatului, că acesta

anterior a fost condamnat, iar antecedentul penal nu este stins. Astfel, potrivit

sentinței XXXXX Sopescu Simion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin.(2), lit. b), e) și f) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, fără aplicarea pedepsei complimentare amenda, iar în temeiul art.90

Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei pe un termene de probă de 3 ani. Prin

sentința XXXXX Sopescu Simion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 42 alin.2), 45 alin.2), 27, 145 alin. (2) lit. a), b), i), p), art. 190 alin. 2),

lit. b) și c) și art. 186 alin.2), lit. b), c) și d) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

definitivă, sub formă de închisoare pe un termen de 14 ani, cu executare în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate ce ține de

gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 3 ani. Prin încheierea Judecătoriei

XXXXX, a fost admis demersul Biroului de Probațiune Strășeni și prin aplicarea

art.84 Cod penal, condamnatului Sopescu Simion i s-a stabilit o pedeapsă definitivă

pentru concurs de infracțiuni prin cumul parțial al pedepselor aplicate sub formă

de închisoare pe un termen de 15 ani și 2 luni, cu executarea în penitenciar de tip

închis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate ce ține de gestionarea

bunurilor materiale pe un termen de 3 ani. Potrivit încheierii Judecătoriei XXXXX,

termenul pedepsei definitive stabilite lui Sopescu Simion prin sentința Judecătoriei

XXXXX în baza art. 42 alin.(2), 45 alin.2), 27, 145 alin. (2) lit. a), b), i), p), art. 190 alin.

(2), lit. b) și c) și art. 186 alin.(2), lit. b), c) și d) Cod penal, cu aplicarea art. 84 Cod

penal de 14 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a exercita activitate ce ține de gestionarea bunurilor

materiale pe un termen de 3 ani; prin sentința Judecătoriei XXXXX în baza art. 187

alin.(2), lit. b), e) și f) Cod penal de 5 ani închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, fără aplicarea pedepsei complimentare sub formă de

amendă și în baza art. 90 Cod penal – termen de probă 3 ani; iar prin încheierea din

XX Judecătoriei XXXXX prin cumularea pedepselor aplicate condamnatului în baza

art. 84 alin. (4) Cod penal de 15 ani și 2 luni închisoare cu executare pedepsei în

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a exercita activitate ce ține de

gestionarea bunurilor materiale pe un termen de 3 ani, s-a redus cu 3541 zile.

Prin urmare, instanța de apel a reținut ca circumstanță agravantă săvîrșirea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnat pentru infracțiune

similar sau pentru alte fapte care au importanță pentru cauză. Potrivit art. 34 al.1),

2) Cod penal, se consideră recidivă comiterea cu intenție a uneia sau mai multor

infracțiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune săvîrșită cu

intenție. Recidiva se consideră periculoasă: dacă persoana anterior condamnată

pentru o infracțiune intenționată gravă sau deosebit de gravă a săvîrșit din nou cu

intenție o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă.

Instanța de apel a reiterat că prima instanță justificat a reținut, că inculpatul

Sopescu Simion se află în prezența recidivei periculoase. Conducându-se de

criteriile de stabilire a pedepsei, luând în considerare personalitatea inculpatului

Sopescu Simion care a recunoscut integral vina în comiterea infracțiunilor imputate,

solicitând examinarea cauzei conform procedurii prevăzute de art.3641 Cod de

8

procedură penală, având în vedere că în privința acestuia au fost stabilite

circumstanțe agravante, reieșind din caracterul infracțiunilor săvârșite, precum și

reieșind din noile limite ale pedepsei stabilite potrivit art.364/1 Cod de procedură

penală, instanța de apel a apreciat că inculpatului Sopescu Simion, justificat i s-a

stabilit pedeapsa penală sub formă de închisoare pe un termen de 4 (ani) ani și 8

(opt) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, fără aplicarea amenzii, or,

o pedeapsă mai blândă, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Instanța de apel a relevat că, prima instanță în cadrul sentinței a motivat în

mod amplu criteriile de individualizare a pedepsei aplicate lui Sopescu Simion,

bazându-și soluția pronunțată în acest sens, inclusiv pe persoana inculpatului, rolul

și comportamentul acestuia în momentul și după comiterea cât și în cadrul

desfășurării procesului penal și relațiile sociale care au fost periclitate în rezultatul

săvârșirii infracțiunii. Deși la o primă vedere, în circumstanțele cauzei sunt întrunite

condițiile necesare pentru a fi aplicată instituția suspendării condiționate a

executării pedepsei, totuși, pentru acordarea suspendării executării pedepsei se mai

cere ca instanța de judecată să țină cont de faptul că, scopul pedepsei poate fi atins

chiar fără executarea acesteia. Prin urmare, un aspect omis de către apărare îl

constituie persoana condamnatului Sopescu Simion, sub raportul periculozității

sociale, care decurge în primul rând din fapta și din împrejurările în care aceasta a

fost comisă, iar în al doilea rând de personalitatea inculpatului. Din cuprinsul

sentinței, rezultă că prima instanță a indicat circumstanțe care ar constata cu

certitudine că corectarea inculpatului Sopescu Simion este posibilă doar cu izolarea

lui de societate.

Instanța de apel a menționat că, pentru acordarea suspendării condiționate a

executării pedepsei, în art.90 Cod penal sunt prevăzute condiții obiective și

subiective, primele referindu-se la condamnare, iar celelalte la persoana

condamnatului. Îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege nu atrage obligativitatea

aplicării suspendării condiționate a executării, acordarea ei rămânând la discreția

instanței de judecată, totodată, această normă poate fi aplicată sau exclusă la orice

etapă a procesului penal, întru înlăturarea erorii admise la etapa anterioară.

Instanța de apel a invocat că, din materialele cauzei, se relevă că, deși au fost

îndeplinite cerințele de iure ale instituției suspendării executării pedepsei, instanța

de fond a efectuat o analiză completă și minuțioasă a personalității infractorului în

speță, Sopescu Simion, urmărind în acest sens comportarea sa în viața socială,

înainte și după săvârșirea infracțiunii. Numai în măsura în care se dovedește că

săvârșirea faptei se datorează unui concurs accidental de împrejurări și că, pentru

îndreptarea sa, nu este necesară executarea efectivă a pedepsei, să decidă dacă este

justificată aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

Totodată, instanța de apel a reiterat că prima instanță justificat a dispus de a

încasa din contul inculpaților Grecu Vasile, Avram Eduard, Plugaru Valentin și

Sopescu Simion în mod solidar, în beneficiul bugetului de stat suma de 448 (patru

sute patruzeci și opt) lei, ceea ce reprezintă cheltuielile de judecată suportate de

către stat legate de efectuarea expertizei judiciare medico-legale și a raportului de

constatare.

9

Zagaiciuc Victor în numele inculpatului Avram Eduard, prin care invocând

incidența pct. 6) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei, cu menținerea sentinței.

5.1 În susținerea recursului avocatul Zagaiciuc Victor în numele inculpatului

Avram Eduard invocă că instanța а арrесiаt incorect gradul de реriсоl social care-l

reprezintă inculpatul, circumstanțele саrе atenuează vinovаția sa, сееа се а avut

drept consecință stabilirea unеi pedepse cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis - izolarea inculpatului de societate, fiind о măsură inutilă.

Nu au fost luate în considerație prezența circumstanțelor atenuante și аnumе,

recuoașterea vinovăției și căința sincеră, or, în cadrul urmăririi penale și а сеrсеtării

judecătorești, inculpatul а menționat сă а făcut соnсluzii rеfеritоr la evitarea

admiterii ultеriоаrе а încălcării legii; înaintarea сătrе instanța de judecată о сеrеrе

privind еxаminarea cauzei рrin prisma рrеvеdеrilоr art. 3641 Cod de рrосеdură

реnală, fapt саrе demonstrează că acesta a pășit pe calea corijăriii și reeducarii;

contribuția activă la descoperirea infrасțiunii, inculpatul а dat declarații în саdrul

urmăririi реnаlе rеferitor la faptele comise contribuind la stabilirea tuturоr

сirсumstanțelor comiterii acestei infracțiuni și а adevărului ре cauza penală dată;

personalitatea infractorului, aceasta se caracterizează pozitiv din materialele cauzei

реnаlе, nu se аflă la evidența medicului psihiatru sau narcolog, nu аrе antecedente

penale; раrtеа vătămată nu а înaintat саrеvа pretenții materiale sau mоrаlе,

respectiv impedimente pentru арliсаrеа fаță de inculpat а рrеvеdеrilоr art. 90 Cod

penal, nu sunt.

Instanța de apel a depășit limitele apelului depus de către acuzatorul de stat,

stabilindu-i lui Avram Eduard o pedeapsă inechitabilă, оr, executarea pedepsei cu

închisoarea stabilită inculpatului аr semnifica implicarea acestuia în mediul саrсеrаl

ре о реriоаdă îndelungată, iar încadrarea inculpatului în mediul саrсеrаl, аr

prezenta riscul dăunării integrității mоrаlе а acestuia, pînă la încălcarea articolului

8 din CEDO, ori anturajul respectiv ar fi in măsură să-i priveze orice posibilitate de

resocializare, ulterior eliberării

Însăși instanța de apel a constatat сă, inculpatul а recunoscut vina și s-a сăit

sinсеr, prin се а atras incidența judecării cauzei în рrосеdură simplificată, în

conformitate cu prevederile art.3641 Cod de рrосеdură реnаlă, fарt се а minimalizat

cheltuielile statului, iar рartеа vătămată nu аrе саrеvа pretenții de ordin material

sau mоrаl, iar careva circumstanle agravante nu аu fost stabilite, fiind atestate doar

circumstanțe atenuante.

dispunerea inadmisibilității recursului ca fiind vădit neîntemeiat.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

10

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților.

Colegiul penal lărgit atestă din recursul declarat de către avocatul Zagaiciuc

Victor că acesta face referire la erorile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 10) Cod de procedură penală, potrivit căror, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,

inclusiv în temeiul când: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Conform art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Potrivit art. 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Conform art. 7, 61, 75 Cod penal, la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială

a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

prezentului cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Colegiul penal observă că, aceste prevederi legale nu au fost respectate

întocmai de către instanța de apel, fiind constatate următoarele erori de drept.

Potrivit materialelor cauzei, prin sentința primei instanțe Avram Eduard a

fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit. b), d),

e), f) Cod penal, cu aplicarea art. 70 alin. (31) Cod penal, la 3 ani 2 luni închisoare,

fără amendă, iar în baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 3 ani. Ulterior, instanța de

apel judecând cauza în ordinea procedurii de apel, a admis apelul procurorului și a

casat sentința în partea aplicării pedepsei, pronunțând o hotărâre nouă în această

parte, prin care lui Avram Eduard i-a fost stabilită pedeapsă sub formă de

închisoare pe termen de 3 ani 1 lună și 10 zile, fără amendă, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis.

11

Colegiul penal lărgit menționează că, la stabilirea pedepsei, instanța de apel

nu a reținut în deplină măsură prevederile art.75 Cod penal, care stipulează că

persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile

pârții generale a prezentului Cod, individualizată corect, capabilă să restabilească

echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în

partea specială.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În sensul art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere

statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică

persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor, având drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât

și din partea altor persoane.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să

înjosească demnitatea persoanei condamnate. În cazul săvârșirii unei infracțiuni,

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit opera de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni. Stabilirea

duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată, într-un caz

concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea

infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de

comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru

valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale

infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența

infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale infractorului; conduita după

săvârșirea faptei și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de

sănătate, situația familială și socială etc.

Criteriile generale de individualizare a pedepsei pot fi definite ca fiind acele

reguli, principii, prevăzute în Codul penal, de care instanța de judecată trebuie să

țină seamă la stabilirea categoriei, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul

operațiunii de individualizare a acesteia.

Colegiul penal conchide că instanța de apel, la individualizarea pedepsei

inculpatului Avram Eduard, cu toate că a evidențiat faptul că a ținut cont de

principiile generale de individualizare a acesteia, neargumentat și controversat a

decis excluderea prevederilor art.90 Cod penal, aplicând nemotivat în privința

inculpatului o pedespă cu executarea reală în penitenciar de tip semiînchis.

Instanța de apel s-a expus contradictoriu la capitolul ,,stabilirii modalității de

executare a pedepsei penale”, menționând pe de o parte că, ,,circumstanțe atenuante

12

la examinarea cauzei și la stabilirea pedepsei inculpatului Avram Eduard s-a stabilit

săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care a atins vîrsta de 18 ani și nu a atins vîrsta de

21 ani, iar circumstanțe agravante nu au fost identificate” iar pe de altă parte a

concluzionat că „numai pedeapsa cu închisoare cu executare reală v-a contribui la

corectarea și corijarea inculpatului”, fără a da o motivare corespunzătoare, prin prisma

prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, soluției adoptate.

Instanța de apel, neluând în considerare argumentarea pedepsei stabilite de

prima instanță, a mai invocat cu titlu de concluzie nemotivată că în speță, aplicarea

pedepsei penale prin prisma prevederilor art. 90 Cod penal, nu-și va produce

efectul, pentru ca inculpatul să-și facă concluziile necesare de a nu comite în

continuare abateri de la prevederile legii penale și a dispus excluderea aplicării

prevederilor art.90 Cod penal. Aici, Colegiul lărgit constată că, instanța de apel nu

a luat în considerare raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal,

care are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta

social periculoasă încă de la momentul descoperii ei cum ar fi: conduita bună a

infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a

repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să

înjosească demnitatea persoanei condamnate.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului

produs sau a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul

urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale

infractorului; conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal; nivelul

de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.

În speță, așa cum rezultă din materialele cauzei și conținutul sentinței, prima

instanță și-a motivat suficient, convingător și amplu dispunerea suspendării

condiționate a executării pedepsei aplicate vinovatului, concluzionând motivat că

acesta poate fi corijat fără executarea reală a pedepsei închisorii.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit consideră că, soluția instanței

de apel este neargumentată în raport cu personalitatea inculpatului, cu

circumstanțele de fapt și drept concrete stabilite la examinarea cauzei. Instanța de

apel nu a combătut argumentele primei instanțe în partea numirii pedepsei cu

stabilirea termenului de probațiune, pedeapsă, care la caz este una echitabilă,

legală și individualizată corect, capabilă să restabilească echitatea socială și să

realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, în strictă conformitate cu

dispozițiile părții generale a Codului penal și în limitele fixate în partea specială.

Suplimentar, este de menționat că, deși în speță, sunt prezente doar

circumstanțe atenuante lipsesc circumstanțe agravante, instanța de apel a decis

neaplicarea art.90 Cod penal, menționând eronat că nu există temei pentru aplicarea

13

normei date, motivând soluția cu fraze de ordin general ce nu corespund cu

circumstanțele reale ale cauzei.

Prin urmare, instanța de apel nu a respectat cu strictețe prevederile

art.art.414, 415, 417 Cod de procedură penală, fapt ce impune soluția de a desființa

decizia adoptată, în partea ce ține de casarea sentinței primei instanțe cu excluderea

aplicării prevederilor art.90 Cod penal.

În plus, instanța de recurs ordinar constată că motivarea soluției instanței de

apel, nu corespunde criteriilor de stabilire a pedepsei, deoarece suspendarea

condiționată a executării pedepsei conform art.90 alin.(4) Cod penal, poate avea loc

și în cazul săvârșirii unei infracțiuni grave (art. 187 alin.(2) lit. b), d), e), f) Cod

penal), iar în speță nu este nici un impediment pentru aplicarea acestei norme de

drept.

În formarea unei convingeri privind aplicarea sau neaplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor

expres prevăzute de Lege, inclusiv întreaga conduită a condamnatului înainte și

după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc

personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în

cadrul cercetării judecătorești, condiții, care la caz nu compromite și face legală

aplicarea termenului de probațiune.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit atrage atenția că, constatările primei instanțe

referitor la personalitatea inculpatului Avram Eduard, recunoașterea vinovăției și

căința sinceră a inculpatului, comportamentul acesteia în cadrul urmăririi penale și

în procesul de judecare a cauzei, lipsa pretențiilor de ordin material sau moral din

partea persoanei pătimite, conformarea principiilor generale de stabilire a pedepsei

stipulate în art. 61 alin.(2) Cod penal, justifică concluzia instanței, că corectarea și

reeducarea inculpatului Avram Eduard este posibilă, rațională și conformă legii,

fără izolarea lui de societate, stabilindu-i o pedeapsă condiționată cu aplicarea art.

90 Cod penal, cu suspendarea executării pedepsei pe un termen prevăzut de lege.

Împrejurările enunțate relevă, astfel, că instanța de apel nu a judecat cauza în

conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre în latura pedepsei

care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, aplicând inculpatului

o pedeapsă individualizată incorect.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală instanța de

recurs admite recursul, casează total hotărârea atacată și menține hotărârea primei

instanțe, când apelul a fost greșit admis.

Dat fiind că nerespectarea întocmai a normelor procedurale specificate,

comise de către instanța de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin.

(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, se impune soluția casării deciziei

contestate în latura pedepsei, pe motiv că apelul a fost greșit admis, cu menținerea

sentinței primei instanțe în aspectul vizat.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal lărgit apreciază sentința primei

instanțe, în partea stabilirii pedepsei și în partea individualizării executării acesteia

ca fiind una legală, întemeiată și suficient motivată. Prin urmare decizia instanței

de apel urmează a fi casată, cu menținerea sentinței prin care Avram Eduard a fost

condamnat cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 90 Cod

14

penal, ultimul nu are temei legal de a fi deținut în continuare în Penitenciar, urmând

a fi eliberat, dacă nu execută alte hotărâri judecătorești.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Zagaiciuc Victor în

numele inculpatului Avram Eduard, casează parțial decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 15 februarie 2022, în partea condamnării lui Avram

Eduard și menține în această parte sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Central din

16 iunie 2021, în cauza penală în privința lui Avram Eduard.

Avram Eduard, se eliberează imediat din penitenciar dacă nu execută arest

preventiv sau pedeapsa cu închisoare, în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 decembrie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

Catan Liliana

Guzun Ion

15