1ra-549/2022 — art. 287 alin. 2 lit. b, 152 alin. 2 lit. e CP

1ra-549/2022 — art. 287 alin. 2 lit. b, 152 alin. 2 lit. e CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-549/2022

(1-21061863-01-1ra-08042022)

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Nadejda TOMA

judecători Liliana CATAN

Ion GUZUN

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Popa Marin în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe

FISTICAN Lilian XXXXX, născut la

XXXXX, originar din r-nul XXXXX, domiciliat în

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 26.04.2021 – 16.09.2021;

Instanța de apel: 05.10.2021 – 15.12.2021;

Instanța de recurs: 08.04.2022- 18.05.2022.

c o n s t a t ă:

Fistican Lilian a fost recunoscut vinovat și condamnat prin aplicarea prevederilor art.

70 alin. (31) Cod Penal pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de:

- art. 287 alin. (2), lit. b) Cod penal – la 2 (doi) ani închisoare;

- art. 152 alin. (2), lit. e) Cod penal – la 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate i s-a stabilit definitiv pedeapsa sub formă de închisoare

pe un termen de 6 (șase) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare în mărime de 640 (șase sute patruzeci) lei ca plată pentru efectuarea

expertizelor judiciare nr. 202002D1163 din 16 iulie 2020 și nr. 202002D1812 din 12

octombrie 2020.

S-a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Panteleev Vladimir

cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune suma de 5000 (cinci mii) lei.

la data de 24 mai 2020, în jurul orelor 19:00, aflându-se împreună cu o persoană în

privința căruia urmărirea penală a fost disjunsă într-o cauză separată, în curtea blocului

1

de locuit XXXXX, pe fundalul unui conflict neînsemnat iscat spontan între ei și

Panteleev Vladimir, conștientizând că se află într-un loc public, încălcând grosolan

ordinea publică și manifestând o vădită lipsă de respect față de societate, cu o deosebită

obrăznicie, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu mâinile și picioarele peste diferite

părți ale corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză judiciară nr.

202002D1812 din 12 octombrie 2020 fractură închisă spiralată a ambelor oase ale

gambei drepte cu deplasarea fragmentelor: tibia în treimea medie distală și fibula în

treimea medie proximală; fractura cominutivă a oaselor nazale; fractura peretelui

medial a orbitei stângi în celulele etmoidale și sinusurile maxilare stânga; excoriații pe

față, periorbital bilateral și gamba dreaptă, care au fost cauzate în rezultatul acțiunii

traumatice a unui obiect contondent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate,

care au condiționat dereglarea sănătății de lungă durată și, în baza acestui criteriu se

calificau ca vătămare corporală medie.

Astfel, acțiunile lui Fistican Lilian au fost calificate de către organul de urmărire

penală în baza art. 287 alin. (2), lit. b), 152 alin. (2), lit. e) Cod penal.

inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin

care acțiunile lui Fistican Lilian, încadrate în baza art. 287 alin. (2), lit. b) Cod penal să

fie recalificate în baza art. 354 Cod contravențional, cu încetarea procesului penal în

baza art. 332 alin. (2) Cod de procedură penală, pe motiv că, fapta comisă constituia

contravenție. Inculpatul învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin.

(2), lit. e) Cod penal să fie achitat, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de el.

În motivarea cerințelor s-a invocat:

- organul de urmărire penală a dat apreciere greșită circumstanțelor de fapt care

au avut loc, iar în cadrul cercetării judecătorești toate probele cercetate au demonstrat

nevinovăția inculpatului în cele ce i-a fost incriminate de organul de urmărire penală,

ulterior susținute de către acuzatorul de stat;

- nu au fost administrate probe suficiente în a demonstra că fractura piciorului pe

care a primit-o partea vătămată ar fi fost cauzată drept rezultat al acțiunilor lui Fistican

Lilian, or, potrivit declarațiilor martorului Grosu Viorica cât și a declarațiilor

inculpatului rezulta că, partea vătămată în timpul alergării, fiind în stare de ebrietate a

căzut jos împiedicându-se și de la cădere și-a fracturat piciorul, astfel lui Fistican Lilian

nu-i putea fi imputat nici comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2), lit. e)

Cod Penal, deoarece potrivit art. (1) alin. (2) Cod de procedură penală, procesul penal

are ca scop protejarea persoanei, societății și statului de infracțiuni, precum și

protejarea societății de fapte ilegale, astfel ca orice persoană care a săvârșit o

infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale, și nici o persoană nevinovată să nu

fie trasă ia răspundere penală și condamnată;

- instanța de fond neîntemeiat a admis acțiunea civilă, or, partea vătămată nici la

urmărirea penală, nici în cadrul cercetării judecătorești nu a înaintat acțiune civilă așa

cum prevede art. 219 alin. (1) Cod de procedură penală.

2

apelul avocatul Marin Popa în interesele inculpatului a fost admis, cu casarea sentinței,

inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală și pronunță o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Fistican Lilian a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

152 alin. (2), lit. e) Cod penal și i s-a aplicat pedeapsa prin aplicarea art. 79 Cod penal

cu închisoare pe termen de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni. În conformitate cu art. 90 alin.

(1) Cod penal, pedeapsa aplicată s-a suspendat condiționat pe termen de probațiune de

3 (trei) ani.

Procesul penal pornit în privința lui Fistican Lilian în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 287 alin. (2), lit. b) Cod penal s-a încetat pe motivul că fapta acestuia

constituie contravenție administrativă prevăzută de art. 354 Cod contravențional.

S-a încetat procesul contravențional în privința lui Fistican Lilian din motivul

expirării termenului de tragere la răspundere contravențională.

S-a încasat din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în

mărime de 640 (șase sute patruzeci) lei ca plată pentru efectuarea expertizelor judiciare

nr. 202002D1163 din 16 iulie 2020 și nr. 202002D1812 din 12 octombrie 2020.

reținând fapta doar pe un capăt de învinuire, l-a condamnat pe inculpat pe două capete

de învinuire, nu a respectat prevederile art. 394 alin. (1), pct. 1) Cod procedură penală.

Prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 25 din 12.08.2021 (în vigoare

12.08.2021) privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi din art. 287 alin.

(1) Cod penal (neclaritatea normelor care incriminează infracțiunea de huliganism)

(sesizările nr.208g/2020, nr.44g/2021,nr.49g/2021 și nr.76g/2021) s-a declarat

neconstituționale cuvântul „grosolan” și textul „cinism sau” din articolul 287 alin.

(1) din Codul penal al Republicii Moldova, adoptat prin Legea nr.985 din 18 aprilie

2002.

În contextul dispozițiilor Hotărârii Curții Constituționale nr. 25 din 12.08.2021,

din învinuirea înaintată inculpatului urma a fi exclusă și calificativul de „grosolan”,

reținând totodată că, fapta nu a fost dezincriminată, în continuare fiind pasibile de

pedeapsă penală persoanele care au săvârșit faptele prejudiciabile de huliganism.

Revenind la învinuirea imputată inculpatului prin rechizitoriu, instanța de apel a

atestat că prin sentință, instanța de fond l-a recunoscut vinovat pe Fistican Lilian de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2), lit. b) Cod penal și de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2), lit. e) Cod Penal.

Cu referire la calificarea acțiunilor infracționale ale inculpatului, în situația unui

concurs de infracțiuni – art. 151 și 287 Cod penal, instanța de apel a reținut că în

jurisprudență s-a statuat că „în cazul când omorul intenționat sau vătămarea

intenționată gravă ori medie a integrității corporale sau a sănătății poate să reprezinte

violența, care este aplicată tocmai în legătură cu încălcarea grosolană a ordinii publice,

calificarea trebuie făcută, în temeiul art. 145, 151 sau 152 Cod penal și art. 354

„Huligansimul nu prea grav” din Codul contravențional. În cazuri de acest gen, nu este

admisibilă aplicarea răspunderii, în baza art. 145, 151 sau 152 și 287 Cod Penal. Or,

3

principiul de neadmitere a sancționării duble a aceleiași fapte interzice tragerea de două

ori la răspundere penală pentru aceiași faptă, în cazurile de acest gen, violența este cea,

care este desemnată prin sintagma „aceiași faptă.

Doar în cazul în care infracțiunea de huliganism este urmată de infracțiunea de

omor intenționat ori de vătămarea intenționată gravă sau medie a integrității corporale

sau a sănătății, cele săvârșite se vor încadra în baza concursului real de infracțiuni, iar

calificarea se va face conform art. 287 și art. 145, 151 sau 152 Cod Penal”.

În speța deferită judecății, instanța de apel a atestat din cuprinsul actului de

învinuire că inculpatului i s-a imputat faptul că „inculpatul a săvârșit huliganismul și

vătămarea intenționată medie a integrității corporale și a sănătății, infracțiuni

prevăzute de art. 287 alin. (2), lit. b) și 152 alin. (2), lit. e) Cod penal”.

Instanța de apel a menționat că faptele prejudiciabile comise de inculpat nu pot

forma un concurs real de infracțiuni, astfel după cum a constatat prima instanță, or, din

probele administrate la dosar rezultă că „violența” aplicată de inculpat față de partea

vătămată a fost săvârșită tocmai în legătură cu încălcarea ordinii publice. Astfel,

inculpatul a aplicat violența fizică față de partea vătămată Panteleev Vladimir, cu

încălcarea ordinii publice, manifestată prin aplicarea față de partea vătămată a

loviturilor, care conform raportului de expertiză judiciară nr. 202002D1812 din 12

octombrie 2020 constituie vătămare corporală medie.

Cu referire la componența infracțiunii prevăzute de art. 287 Cod penal, s-a notat

că latura obiectivă a acestei infracțiuni presupune două acțiuni: acțiunea principală –

acțiuni intenționate care încalcă ordinea publică și acțiunea adiacentă – aplicarea

violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe.

În speță, instanța de apel a reținut că pentru acțiunea de „violență” inculpatul nu

poate fi recunoscut vinovat atât în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2),

lit. b) Cod penal, cât și în baza art. 152 alin. (2), lit. e) Cod penal, deoarece aceasta ar

duce la încălcarea principiului „non bis in idem”, inculpatul fiind condamnat de două

ori pentru acțiunea de „violență”.

Astfel, în baza raționamentelor expuse supra, instanța de apel a încadrat acțiunile

inculpatului în baza art. 152 alin. (2), lit. e) Cod penal și în baza art. 354 Cod

contravențional.

Instanța de apel a respins ca nefondată solicitarea părții apărării de a pronunța o

sentință de achitare în privința inculpatului pe capătul de învinuire în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2), lit. e) Cod penal, or, din materialele cauzei

penale, rezultă că, intențiile inculpatului au fost îndreptate spre a săvârși infracțiunea

de huliganism, de a cauza vătămare corporală intenționată medie, deoarece anume

inițiatori al acțiunilor intenționate a acestuia, a fost însăși el, reieșind din declarațiile

părții vătămate Panteleev Vladimir, aplicându-le lovituri în diferite părți ale corpului

precum și reieșind din declarațiile martorilor.

La fel, s-au apreciat critic declarațiile inculpatului precum că el nu este vinovat și

partea vătămată a inițiat conflictul, deoarece acestea sunt făcute în vederea evitării de

a fi atras la răspundere penală, la fel urmează a fi reținut că fapta prejudiciabilă

4

săvârșită de inculpat a fost comisă cu aplicarea violenței, fapt care reiese și din

declarațiile părții vătămate, concluziile raportului de expertiză judiciară nr.

202002D1812 din 12 octombrie 2020 și declarațiile martorului date în cadrul ședinței

de judecată.

Mai mult, instanța de apel nu a depistat careva divergențe esențiale între

declarațiile părții vătămate și ale martorului, ele fiind în concordanță cu circumstanțele

de fapt ale cauzei, fiind veridice și consecvente pe tot parcursul procesului penal.

Instanța de apel, cercetând și apreciind probele administrate la materialele cauzei

penale, a constatat că, fapta incriminată inculpatului nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2), lit. b) Cod penal, motiv

pentru care, acțiunile inculpatului au fost reîncadrate în baza art. 354 Cod

contravențional, individualizată prin huliganismul nu prea grav, adică acostarea

jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte acțiuni similare ce tulbură ordinea

publică și liniștea persoanei fizice.

Raportând normele legale indicate la circumstanțele acuzațiilor care s-au adus

inculpatului, instanța de apel a constatat că fapta contravențională prevăzută de art. 354

Cod contravențional a fost comisă de contravenient la data de 24.05.2020, însă având

în vedere că la data judecării apelului– 15.12.2021, termenul prescripției tragerii la

răspundere contravențională a expirat (1 an), s-a dispus încetarea procesului

contravențional, pe motivul prescripției răspunderii contravenționale.

La individualizarea pedepsei instanța de apel a reținut că, după caracterul și gradul

prejudiciabil al faptei, infracțiunea reglementată la art. 152 alin. (2), lit. e) Cod penal

se califică ca infracțiune „gravă”, circumstanțe atenuante sau agravante nu au fost

stabilite, la momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul avea vârsta de 17 ani, inculpatul

nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, nu a recuperat prejudiciul

cauzat prin infracțiune, nu are antecedente penale, la evidența medicului narcolog sau

psihiatru nu se afla.

Astfel, ținând cont de faptul că infracțiunea face parte din categoria infracțiunilor

„grave”, că nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunii incriminate, de lipsa

circumstanțelor atenuante și agravante și ținând cont de circumstanța excepțională -

minoratul persoanei care a comis infracțiunea, s-a aplicat pedeapsa sub formă de

închisoare pe termen de 3 ani și 6 luni. În conformitate cu art. 90 Cod penal, instanța

de apel, ținând cont de faptul că, inculpatul anterior nu a fost judecat și nu prezintă

pericol pentru societate a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o

perioadă de probațiune de 3 an, obligându-l să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent.

Cu referire la chestiunea privind cheltuielile de judecată, instanța de apel a

constatat că, solicitarea acuzatorului de stat referitor la încasarea din contul inculpatului

a cheltuielilor judiciare în sumă de 640 lei, pentru efectuarea expertizelor judiciare este

întemeiată, or, în conformitate alin. (1) art. 229 Cod de procedură penală, cheltuielile

judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

5

Pe cale de consecință, instanța de apel a dispus ca cheltuielile de judecată în sumă

de 640 lei, suportate în legătură cu efectuarea expertizelor judiciare nr. 202002D1163

din 16 iulie 2020 și nr. 202002D1812 din 12 octombrie 2020 să fie încasate de la

inculpat în beneficiul statului.

În ceea ce privește soluția instanței de fond privind încasarea din contul

inculpatului în beneficiul lui Panteleev Vladimir, cu titlu de prejudiciu material cauzat

prin infracțiune suma de 5000 lei, instanța de apel a atestat că, instanța de fond eronat

a dispus admiterea acestor pretenții, deoarece la soluționarea acestei chestiunii, instanța

de fond nu a ținut cont de faptul că, acțiunea civilă nu a fost înaintată în conformitate

cu prevederile art. 219- 220 Cod de procedură penală, considerente din care, instanța

de apel nu se va expune pe marginea acestei chestiuni.

La caz, partea vătămată Penteleev Vladimir nu a depus nici o cerere scrisă în

partea încasării prejudiciului material, careva probe pertinente și concludente care să

certifice cuantumul prejudiciului material la dosarul penal nu sunt anexate, din care

considerente, instanța de apel nu a stabilit nici un temei de a admite careva pretenții de

ordin material sau moral.

inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct.

8), 9) Cod de procedură penală, solicitând casarea parțială a deciziei, cu pronunțarea în

această parte a unei noi hotărâri prin care inculpatului să fie achitat pe art. 152 alin. (2)

lit. b) Cod penal, din motiv ca fapta nu a fost săvârșită de el, în rest decizia să fie

menținută fără modificări

În motivare recurentul a indicat că,

- instanța de apel eronat a ajuns la concluzia că inculpatul se face vinovat de

comiterea infracțiuni prevăzută de art. 152 alin. (2) lit. e) Cod penal, or nici în cadrul

cercetării judecătorești în prima instanță cât și în instanța de apel nu au fost administrate

probe veridice și concludente ce ar demonstra faptul că această infracțiune a fost

comisă de Fistican Lilian;

- instanța de apel s-a limitat la declarațiile unui martor Grosu Viorica, care în

principiu nu a arătat în nici un fel că vătămările corporale suportate de partea vătămată

Panteleev Vladimir au survenit în urma acțiunilor lui Fistican Lilian;

- organul de urmărire penală a exercitat urmărirea penală absolut neeficient,

neîntreprinzînd nici o măsură în delimitarea acțiunilor fiecărui participant la conflict;

- vinovăția inculpatului nu a fost probată prin probe pertinente și concludente, iar

sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri așa cum a o cere acuzatorul

de stat;

- a avut loc o încălcare gravă a drepturilor și intereselor inculpatului garantate de

art. 6, 13 CEDO.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

6

din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care se constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din textul recursului declarat de avocatul Popa Marin, se constată că acesta a

invocat temeiurile de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8), 9) Cod de procedură

penală și critică soluția în partea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2), lit. e) Cod

penal, din motiv că, în opinia sa, instanța eronat i-a respins apelul și a menținut

condamnarea.

Cu referire la temeiul pentru recurs invocat de recurent și prevăzut la art. 427 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, și anume că în acțiunile inculpatului nu sunt

întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2), lit. e) Cod penal,

Colegiul penal menționează că, instanța de apel a stabilit prezența în acțiunile

inculpatului atât a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii

imputate, cât și cea care caracterizează latura subiectivă, precum și obiectul și subiectul

infracțiunii, or, de către instanțele de fond cert a fost stabilit că inculpatul intenționat a

cauzat vătămare corporală medie părții vătămate.

Prin urmare, în cauză au fost stabilite toate elementele componente ale infracțiunii

imputate lui Fistican Lilian, după cum rezultă din hotărârile instanței de apel, care s-a

pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și a motivat concluziile prin cumulul de probe

pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior

apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală.

Cu referire la temeiul pentru recurs specificat la pct. 9) alin. (1) art.427 Cod de

procedură penală, Colegiul penal menționează că, recursul nu a fost motivat sub acest

aspect. Astfel, poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul recurentului

prin constatări subiective constituie o derogare de la principiul contradictorialității în

condițiile egalității armelor.

Referitor la criticele expuse de către recurent, Colegiul penal amintește că la etapa

judecării recursului, instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, acestea fiind

atributul exclusiv al primei instanțe și al instanței de apel.

Prin urmare, Colegiul penal nu va examina criticile referitoare la greșita reținere,

pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci v-a verifica prin

raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea încadrării

juridice a faptelor săvârșite de inculpat. La caz, reaprecierea probelor nu se conține în

7

temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu poate fi

considerat ca motiv sub aspectul casării hotărârii contestate.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal constată că, alegațiile recurentului

privitor la pretinsa eroare judiciară reținută la calificarea juridică a acțiunilor

inculpatului este vădit nefondată, deoarece instanța de apel just a casat sentința și a

corectat eroarea, stabilind o pedeapsă proporțională față de acțiunile comise de inculpat

și circumstanțele cauzei, motivându-și corespunzător argumentele de casare și

condamnare pe art. 152 alin. (2), lit. e) Cod penal.

Pedeapsa stabilită inculpatului a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului de către instanța de apel în corespundere cu prevederile legale, fiind una

echitabilă și proporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât

și a scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării

inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în

ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar impune casarea deciziei adoptate. Prin

urmare, criticile recurentului nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului

declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea cauzei a respectat

prevederile art. 414 alin.(1), (5), 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii incriminate

nu poate servi temei pentru achitarea acestuia, dat fiind faptul că, în cursul judecării

cauzei au fost administrate probe care au confirmat cu certitudine vina lui, iar cele

invocate de recurent prin prisma criticii materialelor cauzei sunt apreciate de către

instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărindu-se

scopul evitării răspunderii penale.

Mai mult, motivele invocate în recursul ordinar au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o

altă opinie asupra probelor și circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței,

conform jurisprudenței CEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei

(hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

De asemenea, instanța de apel analizând materialele cauzei la individualizarea

pedepsei a ținut cont de prevederile art. 79 Cod penal (inculpatul fiind minor la data

comiterii infracțiunii) și a stabilit prezența criteriilor ce permite aplicarea suspendării

executării condiționate a pedepsei conform art. 90 Cod penal.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu cele invocate de recurent, că hotărârea contestată conține

motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, pe care instanța de recurs și-o

însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune.

Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul

penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat

prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar

8

criticele din cererea de recurs înaintat de avocatul Popa Marin nu și-au găsit

confirmare.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Popa Marin în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15

decembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe FISTICAN Lilian XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 iulie 2022.

Președinte Nadejda TOMA

Judecător Liliana CATAN

Judecător Ion GUZUN

9