1ra-33/2022 — art. 186 alin. 2 lit. c, d, 360 alin. 2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 186 alin. 2 lit. c, d, 360 alin. 2 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-33/2022 — art. 186 alin. 2 lit. c, d, 360 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-33/2022
(1-19202582-01-1ra-05012022)
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
16 februarie 2022 mun. Chișinău
Colegiul Penal în următoarea componență:
președinte Nadejda TOMA
judecători Liliana CATAN
Ion GUZUN
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Cojocaru Andrei în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 01 noiembrie 2021, în cauza penală
privindu-l pe
RAILEANU Iacob XXXXX, născut
XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 20.12.2019-21.07.2021;
Instanța de apel: 17.08.2021-01.11.2021;
Instanța de recurs: 05.01.2022- 16.02.2022.
c o n s t a t ă:
Prin sentința Judecătoriei Cimișlia, sediul Central, din 21 iulie 2021, Raileanu
Iacob a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute
de:
- art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, la 3 ani închisoare;
- art. 360 alin. (2) Cod penal, la 2 ani și 6 luni închisoare.
În conformitate cu prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, s-a stabilit definitiv
pentru concurs de infracțiuni prin cumulul parțial al pedepselor penale aplicate,
pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip
semiînchis.
În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa penală sub formă de închisoare s-a
suspendat condiționat pe termen de 5 ani, cu obligarea acestuia de a nu-și schimba
domiciliul și/sau reședința, fără consimțământul organului competent și să presteze
muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 100 ore.
Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Raileanu
Iacob, în noaptea de 27 spre 28 octombrie 2018, având scopul sustragerii pe ascuns a
bunurilor altei persoane, deteriorând geamul de la una din ferestre, a pătruns în casa de
locuit ce-i aparținea lui Cuciaș Olga, situată în XXXXX, de unde a sustras pe ascuns
bani în sumă de 4000 lei, pe care i-a însușit pricinuindu-i părții vătămate o pagubă
materială considerabilă în sumă de 4000 lei, ce constituie 0,65 salarii medii lunare pe
economie stabilite prin Hotărârea Guvernului RM nr. 54 din 17 ianuarie 2018.
1
Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Raileanu Iacob a comis infracțiunea
prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, „Furtul”, adică sustragerea pe
ascuns a bunurilor altei persoane, săvârșit prin pătrundere în încăpere sau în locuință,
cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Tot el, în noaptea de 27 spre 28 octombrie 2018, având scopul de a limita
libertatea de circulație sau de a lipsi de aceasta pe Cuciaș Vasile, a pătruns în domiciliu
lui Cuciaș Olga, situată în XXXXX, de unde a sustras o sacoșă în care se aflau
documentele pe numele lui Cuciaș Vasile - buletinul de identitate seria XXXXX
eliberat la 30 mai 2012 oficiul 40, pașaportul cet. al RM nr. XXXXX din 18 aprilie
2016, permisul de conducere nr. XXXXX din 03 mai 2005, permisul de port armă seria
XXXXX din 21 februarie 2014, certificatul de înmatriculare automobilului de model
«Opel Astra» cu n/î XXXXX și polița de asigurare obligatorie de asistență medicală
nr. XXXXX din 13 februarie 2015, care au fost restituie lui Cuciaș Olga la data de 31
octombrie 2019.
Așadar, prin acțiunile sale Raileanu Iacob a comis infracțiunea prevăzută de art.
360 alin. (2) Cod penal, „Luarea, sustragerea, tăinuirea, degradarea sau distrugerea
documentelor”, adică sustragerea, tăinuirea și păstrarea buletinelor de identitate sau
a altor documente importante ale persoanelor fizice.
Legalitatea și temeinicia sentinței de condamnare, a fost atacată cu apel de către
procuror, care a solicitat casarea sentinței pe motivul blândeții acesteia, solicitând
rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru
prima instanță prin care Raileanu Iacob să fie condamnat pentru comiterea
infracțiunilor prevăzute de:
- art. 186 alin. (2) lit. c) și d) Cod penal, la 3 ani închisoare;
- art. 360 alin. (2) Cod penal, la 3 ani închisoare.
În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal de stabilit definitiv pentru concurs de
infracțiuni prin cumulul parțial al pedepselor penale aplicate sub formă de închisoare
pe un termen de 5 ani, cu executarea pedepsei penale în penitenciar de tip semiînchis.
Conform art. 901, 90 Cod penal de suspendat parțial executării pedepsei aplicate
cu executarea în penitenciar de tip semiînchis a primei părți a pedepsei stabilite
perioada de 3 ani, iar restul 2 ani de suspendat cu stabilirea termenului de probă, cu
obligarea condamnatului să nu comită alte infracțiuni, să nu-și schimbe domiciliul fără
consimțământul organului competent, și, să presteze 100 ore munca neremunerată în
folosul comunității.
A se încasa de la inculpat în folosul părții vătămate Cuciaș Vasile prejudiciul
material cauzat în urma comiterii infracțiunii în sumă de 4000 lei.
În motivarea cererii de apel s-a indicat că prima instanță a aplicat o pedeapsă prea
blândă, susținea apelantul că, la stabilirea pedepsei, instanța urma să i-a în considerare
caracterul și gradul pericolului social al infracțiunilor comise, circumstanțele cauzei și
personalitatea inculpatului circumstanțele atenuante și agravante a răspunderii penale.
Invoca că, potrivit prevederilor art. 111 Cod penal, la momentul comiterii
infracțiunilor inculpatul dispunea de antecedente penale, deci instanța la aplicarea
2
pedepsei nu a ținut cont în volum deplin și proporțional faptul că inculpatul nu este la
prima încălcare și că este prezentă circumstanța agravantă a responsabilității
inculpatului- săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată
pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză.
Acuzarea considera că reeducarea și corectarea lui Raileanu Iacob nu va putea fi
atinsă prin pedeapsa stabilită prin sentința contestată, deoarece nu constituia o pedeapsă
echitabilă și proporțională faptelor comise în coraport cu personalitatea inculpatului.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 01 noiembrie
2021, apelul procurorului a fost admis, cu casarea parțială a sentinței în partea aplicării
prevederilor art. 90 Cod penal și s-a pronunțat o nouă hotărâre prin care:
Pedeapsa definitivă stabilită lui Raileanu Iacob pe termen de 5 ani închisoare cu
executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis conform art. 901 Cod penal, s-a
suspendat condiționat parțial pe termen de 2 ani închisoare.
Prima parte a pedepsei cu închisoare pe termen de 3 ani se va execută în
penitenciar de tip semiînchis, a doua parte a pedepsei pe termen de 2 ani se suspendă
condiționat conform art. 901 Cod penal, cu stabilirea unei perioadei de probațiune de 3
ani.
În rest dispozițiile sentinței s-a menținut.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond
întemeiat a pronunțat în privința inculpatului sentința de condamnare și corect a ajuns
la concluzia că, inculpatul s-a făcut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de
art. 186 alin. (2) lit. c), d) și 360 alin. (2) Cod penal. Aceste împrejurări au fost
constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate,
respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu din
punct de vedere al coroborării lor.
Instanța de apel a constatat ca fiind întemeiate alegațiile acuzatorului de stat cu
privire la faptul că la data comiterii infracțiunilor imputate lui Raileanu Iacob la 27-28
octombrie 2018, ultimul dispunea de antecedente penale nestinse, iar alegațiile
avocatului Cojocaru Andrei în interesele lui Raileanu Iacob invocate în sensul dat au
fost respinse.
Astfel, s-a constatat că instanța de fond, deși a reținut conform art. 77 alin. (1)
Cod penal în calitate de circumstanță agravantă faptul că anterior a fost condamnat
pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză, totuși eronat a apreciat situația de fapt
și a numit inculpatului o pedeapsă prea blândă în raport cu personalitatea acestuia. Însă,
având în vedere circumstanțele comiterii infracțiunilor, apreciate în coraport cu
personalitatea inculpatului, care nu este angajat în câmpul muncii, caracterizat
nesatisfăcător, precum și lipsa circumstanțelor atenuante, instanța de apel a considerat
că atingerea scopului pedepsei penale, și anume restabilirea echității sociale, corectarea
inculpatului, precum se prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni este posibilă doar cu
aplicarea în privința lui Raileanu Iacob a pedepsei cu închisoare, deși parțială.
3
Instanța de apel remarcă că, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o
pedeapsă, echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza căreia persoana a fost
condamnată.
Subsecvent, pentru infracțiunea prevăzută de art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal,
instanța de apel a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 3 ani. Pentru
infracțiunea prevăzută de art. 360 alin. (2) Cod penal, s-a aplicat pedeapsa sub formă
de închisoare pe termen de 3 ani.
Pentru a preveni săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și
a altor persoane, instanța de apel a constatat ca fiind rezonabil, prin cumul parțial al
pedepselor aplicate, de a stabili lui Raileanu Iacob pedeapsa definitivă sub formă de
închisoare pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
Potrivit prevederilor art. 901 alin. (1) Cod penal, în cazul în care instanța de
judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea vinovatului, ajunge
la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute întreaga pedeapsă cu închisoare
în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a executării pedepsei
aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de executare a pedepsei în
închisoare și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și
motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei. Prima parte a
pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă.
Prin prisma normei supra indicate, ținând cont de circumstanțele cauzei și de
personalitatea vinovatului, s-a ajuns la concluzia că, nu este rațional ca Raileanu Iacob
să execute întreaga pedeapsă cu închisoare în penitenciar, astfel, conform art. 901 Cod
penal, prima parte a pedepsei cu închisoare pe termen de 3 ani se va executa în
penitenciar de tip semiînchis, iar a doua parte a pedepsei pe termen de 2 ani se suspendă
condiționat cu stabilirea unei perioade de probațiune de 3 ani.
Prin urmare, această pedeapsa va duce la realizarea scopului prevăzut de art. 61
Cod penal așa cum, sancțiunea penală are drept scop restabilirea echității sociale,
corectarea lui Raileanu Iacob, cât și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din
partea inculpatului, cât și a altor persoane.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocatul Cojocaru Andrei în
numele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1)
pct. 6) Cod de procedură penală, solicitând casarea parțială a deciziei în partea stabilirii
pedepsei inculpatului și dispunerea rejudecării.
În motivare recurentul a indicat că, instanța de apel a emis o hotărâre neîntemeiată
și nefondată.
Reieșind din materialele cauzei penale, recurentul solicită casarea parțială a
deciziei în latura penală, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie
aplicată o pedeapsă mai blândă, cu aplicarea prevederilor art. 79, 90 Cod Penal.
Recurentul exprimă dezacordul cu modalitatea de individualizare a pedepsei penale pe
care o considerăm prea aspră. Curtea de Apel nu a apreciat dacă scopul pedepsei
aplicate poate fi atins și fără executarea pedepsei cu închisoare. La stabilirea pedepsei,
instanța urma să țină cont că inculpatul a recunoscut vina pe deplin, a contribuit activ
4
la descoperirea infracțiunii, s-a căit sincer în cele comise, este caracterizat satisfăcător,
are familie la întreținere, circumstanțe care ar putea fi recunoscute ca fiind excepționale
și ar permite aplicarea prevederilor art. 79, 90 Cod Penal.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,
menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și
lipsit de temeiuri legale.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului
din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta
urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva instanței de
apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care se
constată că este vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod
de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.
Colegiul reține, că recurentul este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele
de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și critică decizia
instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită inculpatului, solicitând
aplicarea unei pedepse mai blânde.
Potrivit textului recursului declarat de recurent se invocă ca temeiuri de casare a
deciziei instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, însă
Colegiul consideră că acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului,
nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent.
Colegiul penal reține că, potrivit prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel
nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice
dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă
de fapt, care a afectat soluția instanței, însă instanța de recurs precizează că recurentul,
referindu-se la pct. 6) din norma menționată, nu a specificat care din temeiurile
prevăzute de legea menționată le consideră relevante pentru cazul dat. Or, indicând că
hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, recurentul nu și-
a argumentat motivul arătat, ceea ce rezultă că acesta este menționat declarativ și
urmează a fi respins ca neîntemeiat.
În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care
nici nu sunt indicate concrete erori de drept, se relevă în mod concludent că instanța de
apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei
în latura pedepsei aplicate inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor
de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont
5
de prevederile art. 7, 61, 75, 84, 90, 901 Cod penal, conform cărora la aplicarea legii
penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunilor săvârșite, de
persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează
răspunderea penală.
Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,
precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a
altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică
o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La caz,
instanța de apel a corectat eroarea comisă de instanța de fond în stabilirea pedepsei și
a considerat corect aplicarea parțială a pedepsei non privative de libertate.
Instanța de apel just a concluzionat că inculpatul îndeplinea condițiile necesare
pentru aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal ce coroborează cu circumstanțele
cauzei și de personalitatea vinovatului și va duce la realizarea scopului prevăzut de art.
61 Cod penal, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea
inculpatului, cât și a altor persoane.
În conținutul recursului s-a indicat posibilitatea aplicării doar a prevederilor art.
90 Cod penal, pe care Colegiul penal o consideră neîntemeiată, deoarece analizând
decizia atacată, se constată că instanța de apel și-a motivat soluția în ce privește
stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă în privința inculpatului. Or, instanța de apel
a stabilit că inculpatul a comis infracțiuni mai puțin grave (conform prevederilor art.
16 Cod penal), dispune de antecedente penale nestinse, prezența circumstanțelor
agravante ce demonstrează că inculpatul nu s-a corectat și aplicarea unei pedepse mai
aspre va duce la reeducarea inculpatului și restabilirea echității sociale.
În speță, solicitarea nu a fost motivată de către recurent, fiind astfel neîntemeiată,
or doar faptul că apărarea nu este de acord cu pedeapsa stabilită, considerând-o prea
aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru aplicarea în privința lui Raileanu Iacob a
suspendării totale a executării pedepsei cu închisoare.
Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a
comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea
contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-a aplicat
inculpatului pedeapsă individualizată conform prevederilor legale. Instanța de apel a
dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la
pct. 4-5, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul
probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de
drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate.
În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la
jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că,
în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt
întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate
satisface cerințele art. 6 din Convenție. (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010).
Reieșind din cele expuse, Colegiul concluzionează că instanța de apel a pronunțat
o decizie legală, întemeiată și motivată.
6
Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația
reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul
penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat
prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar
criticele din recursul înaintat de avocatul Cojocaru Andrei nu și-au găsit confirmare.
În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul
Penal
d e c i d e :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cojocaru Andrei în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat
din 01 noiembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe RAILEANU Iacob XXXXX, ca
fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 aprilie 2022.
Președinte Nadejda TOMA
Judecător Liliana CATAN
Judecător Ion GUZUN
7