1ra-703/2022 — Art. 192 alin. 2 lit. b CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău /sediul Buiucani/ din 25 octombrie 2021, Coteț Lilian a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 550 u.c. ceia ce constituie 27 500 lei. S-a soluționat soarta corpurilor delicte. 1.1 Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, la data de 15.12.2017, ora 16:20 min. Coteț Lilian, împreună și după o înțelegere prealabilă cu persoana în privința căreia cauza a fost disjunsă, în timp ce se afla în microbuzul nr. 163 ce se deplasa pe itinerarul str. Albișoara și str. Ismail, sect. Ciocana, mun. Chișinău, intenționat, pe ascuns, din geanta cet. Chetrari Maria, a sustras portmoneul de culoare roșie, la preț de 50 lei, în care se aflau un buletin de identitate pe numele Chetrari Maria, bani în sumă de 1 500 de lei, 100 euro, care conform cursului oficial al BNM pentru 15.12.2017, constituie 2 037,2 lei, cauzându-i numitei o daună 1 materială în sumă de 3 587, 2 lei. Astfel prin acțiunile intenționate, Coteț Lilian, a comis infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) lit. b) Cod penal – Pungășia, adică acțiunea în scopul sustragerii bunurilor altei persoane din geanta prezentă la persoană, comisă de două persoane.

Sentința primei instanțe, a fost atacată cu apel de către avocatul Asandei Dorin în numele inculpatului, solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care acțiunile inculpatului să fie reîncadrate din art. 192 alin. (2) lit. b) Cod penal în baza art. 192 alin. (1) Cod penal, cu încetarea procesului penal în privința inculpatul Coteț Lilian, cu eliberarea de răspundere penală pe temeiul expirării termenului de prescripție răspunderii penale, prevăzute de art. 60 Cod penal, invocând că, prima instanță n-a apreciat probele din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, și, în așa mod, a ajuns la concluzia greșită că Coteț Lilian a comis infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) lit. b) Cod penal; în cadrul cercetării judecătorești nu a fost dovedit faptul că Coteț Lilian a săvârșit infracțiunea de pungășie, împreună și după o înțelegere prealabilă cu Coșnean Ion, din contra, în cadrul cercetării judecătorești s-a dovedit faptul că Coteț Lilian a săvîrșit infracțiunea de pungășie de unul singur.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2022, s-a respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței. 3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță nu a comis careva erori de fapt care ar impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea acțiunilor infracționale. Instanța de apel a considerat că afirmațiile inculpatului precum că „prima instanță a adoptat soluția incorectă de condamnare a inculpatului Coteț Lilian, or, acțiunile acestuia urmau a fi recalificate în baza art. 192 alin. (1) Cod penal, deoarece inculpatul a acționat de unul singur” reprezintă opinia subiectivă a părții apărării or, prima instanță în sentința sa corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 192 alin. (2) lit. b) Cod penal, luând în considerație probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea faptei și prezența în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii incriminate. În continuare, instanța de apel a menționat declarațiile inculpatului Coteț Lilian 2 privind nerecunoașterea sustragerii portmoneului de la partea vătămată Chetrari Maria fiind în înțelegere prealabilă cu o altă persoană se combate prin totalitatea de probe pertinente, concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată și anume prin declarațiile părții vătămate, martorului, prin conținutul procesului verbal de ridicare din 26.03.2018, prin care de la sediul ÎS Tutun CTC a fost ridicat un suport magnetic de tip DVD-R, pe care sunt stocate înregistrări video (f. d. 82); conținutul procesului verbal de examinare din 26.03.2018, prin care a fost examinat conținutul suportului magnetic DVD-R, pe care sunt stocate înregistări video. Din examinare stabilim că, la 15.12.2017, în jurul orelor 16.13 min., Coșnean Ion, apare în vizorul camerelor video, unde verifică conținutul portmoneului sustras, după care îl aruncă (v. I f.d 84), precum și alte probe scrise cercetate în ședința de judecată. Aceste probe coroborează între ele și demonstrează incontestabil vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate.

Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Asandei Dorin în numele inculpatului, indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei și a sentinței, rejudecarea cauzei, pronunțarea uni noi hotărâri prin care acțiunile inculpatului să fie reîncadrate din art. 192 alin. (2) lit. b) Cod penal în baza art. 192 alin. (1) Cod penal, cu încetarea procesului penal în privința inculpatul Coteț Lilian, cu eliberarea de răspundere penală pe temeiul expirării termenului de prescripție răspunderii penale, prevăzute de art. 60 Cod penal, invocând argumente similare cu cele invocate în apel(pct. 2 din prezenta decizie), invocând suplimentar: - la examinarea cauzei, instanța de apel a comis erori de drept prin care s-au încălcat prevederile art. 6 paragraful (1), (2) și (3) CEDO și anume încălcarea dreptului la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen rezonabil de către instanța de judecată națională, care a hotărât asupra încălcării drepturilor sale atât cu caracter civil cât și cu caracter penal.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a manifestat dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil fiind vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei instanței de apel motivând prin faptul că instanța de apel și-a argumentat suficient soluția.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva 3 hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. La caz se reține, că potrivit recursului, recurentul avocatul Asandei Dorin în numele inculpatului, invocă temeiurile de recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele. Astfel, ce ține de temeiul de recurs indicat de recurent, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal constată că acest temei nu este incident în speță, dat fiind faptul că, instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală și prin hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelurile declarate, întemeindu-și soluția în baza probelor verificate și apreciate corect de instanța de apel prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, descrise și analizate în decizie(v. II, f.d. 28 – 30), decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care își întemeiază soluția corectă de menținere a sentinței, motivarea soluției corespunde dispozitivului deciziei, care este expusă clar, or, în speță instanța de apel corect a constatat că au fost administrate suficiente probe care confirmă prezența elementelor infracțiunii incriminate în acțiunile inculpatului, fără ca instanța de apel să admită omisiuni sau erori de drept sau de fapt ce ar afecta legalitatea și corectitudinea deciziei contestate, din care considerente instanța de recurs nu identifică motive justificative de a interveni în decizia contestată. Cât ține de argumentele în susținerea temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, indicate de către avocatul Asandei Dorin în numele inculpatului, Colegiul penal indică că sunt declarative, ce nu pot fi acceptate, or, aceste argumente au fost obiect de dispută atât în cadrul primei instanțe cât și în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-au formulat și s-au punctat minuțios și veridic răspunsuri asupra lor în sentința adoptată (v III, f.d.101 – 105) cât și în decizia instanței de apel (v.III, f.d. 26 – 34), pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CtEDO cauza Albert vs. România din 16.02.2010. De asemenea, ce ține de argumentele recurentului referitor la recalificarea 4 acțiunilor inculpatului, Colegiul penal atestă că acesta primordial își manifestă dezacordul cu aprecierea probelor de către instanța de apel și prima instanță, care în opinia lui nu confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, Colegiul penal reține că nu pot fi acceptate, din considerentul că aceste probe au fost apreciate de către prima instanță și instanța de apel prin coroborare între ele, astfel fiind demonstrată pe deplin vinovăția inculpatului, iar obiecțiile recurentului reprezintă doar opinia subiectivă greșită a acestuia, or, Colegiul penal nu identifică vreun temei de a interveni prin prisma argumentelor invocate de recurent în decizia instanței de apel, care este legală și întemeiată. Mai mult, se conchide că atât prima instanță cât și instanța de apel au apreciat probele prin prisma cerințelor stipulate în art. 101 Cod de procedură penală, expunându-se în decizie și în sentință cu privire la motivele respingerii argumentelor părții apărării și acceptării probelor prezentate de partea acuzării, respectând rigorile dictate de principiul contradictorialității stipulat în art. 24 Cod de procedură penală. La fel, din conținutul recursului ordinar declarat, reiese că recurentul face o proprie apreciere a probelor în temeiul cărora atât prima instanță cât și instanța de apel și-a întemeiat soluția, argumentându-și astfel propria versiune privind circumstanțele cauzei, susținând că probele administrate nu demonstrează vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate împreună cu altă persoană, iar Colegiul penal la acest capitol invocă că nu poate fi acceptată această versiune, or contravine constatărilor corecte a primei instanțe și a instanței de apel în prezenta speță, prin care au fost respinse argumentele apelantului, concluzii ce au fost întemeiate just pe cumulul de probe examinat, verificat, descris și apreciat corect de prima instanță în sentință și de instanța de apel în decizia sa, fiind combătută inclusiv prin înregistrarea video care este stocată pe suportul magnetic de tip DVD-R (v. 1 f.d. 83) din care cert rezultă că au participat două persoane la comiterea infracțiunii imputate inculpatului. Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, 5 deoarece soluția adoptată de instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat. 8.Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Asandei Dorin în numele inculpatului Coteț Lilian, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 februarie 2022, în cauza penală privindu-l pe Coteț Lilian XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 07 iulie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecători Țurcan Anatolie Plămădeală Ghenadie 6