1ra- 460/22 — Art. 264 /1 al.4 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 29 iulie 2021, Focșa (Anestiade) Serghei XXXXX a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod penal și, în baza acestei Legi, cu aplicarea prevederilor art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 160 (una sută șaizeci) ore.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că: Focșa (Anestiade) Serghei XXXXX, la 04 octombrie 2020, consumând substanțe stupefiante, cunoscând cu certitudine că acționează cu încălcarea prevederilor pct. 14 lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere care prevede că „Conducătorului de vehicul îi este interzis să conducă vehiculul în stare de ebrietate, sub influenta drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau întro stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”, a urcat la volanul automobilului de model „Ford” cu n/î ANBA 341. În continuare, aproximativ la ora 03:30 min, conștientizând faptul că se află în stare de ebrietate narcotică și nu deține permis de conducere, acționând cu intenție directă, dându-și seama 1 de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale și prevăzând urmările lor, se deplasa pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 200, mun. Chișinău, unde a fost stopat de către colaboratorul INSP, Prigorschi Andrei și, fiind suspectat în conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, a fost condus la Dispensarul Republican de Narcologie, pentru a fi supus examinării medicale în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei. Urmare a prelevării probelor biologice de la cet. Focșa (Anestiade) Serghei a.n.XXXXX, conform procesului-verbal nr.9156 din 4 octombrie 2 2020, a fost obținut rezultatul pozitiv la prezența THC, AMF, MET în urină, fiind emisă concluzia „stare de ebrietate provocată de stupefiante (cannabinoide, amfetamine, metamfetamine)”. Astfel, acțiunile lui Focșa (Anestiade) Serghei Mihail au fost încadrate juridic în baza art. 2641 alin.(4) Cod penal, după semnele calificative – ”acțiunile prevăzute la alin.(1)–(3), săvârșite de către o persoană care nu deține permis de conducere sau care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport”.

Nefiind de acord cu soluția adoptată procurorul în Procuratura municipiului Chișinău, Catan Irina, a declarat apel prin care a solicitat casarea sentinței în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Focșa (Anestiade) Serghei, recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni cu executare în penitenciar de tip semiînchis. 3.1. În motivarea apelului, procurorul a menționat că: - pedeapsa aplicată inculpatului Focșa (Anestiade) Serghei este prea blândă, datorită pericolului social sporit al infracțiunilor comise de către inculpat, or instanța nu a ținut cont de scopul pedepsei care primordial trebuie să restabilească echitatea socială și să prevină săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane; - la stabilirea pedepsei instanța de judecată urma să țină cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute la art. art. 61, 75 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia; - la caz nu au fost stabilite careva circumstanțe excepționale sau alte circumstanțe care ar micșora esențiala gravitatea faptei inculpatului precum și careva circumstanțe atenuante prevăzute de art.76 Cod penal; - inculpatul a fost anterior judecat pentru comiterea diferitor categorii de infracțiuni, ultima sentință pronunțată în privința acestuia fiind la 07 iunie 2017, de către Judecătoria Orhei, sediul Teleneștii, prin care Focșa (Anestiade) Serghei a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(4) și art. 186 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, conform art. 85 Cod penal la pedeapsa stabilită fiind adăugată parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Buiucani din 20.08.2015 și neexecutată, prin care a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2), lit. b), f) Cod penal și condamnat la 5 ani de închisoare cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de 4 ani, fiindu-i stabilită 2 pedeapsa definitivă de 6 ani și 8 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis;

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 decembrie 2021, a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința în partea aplicării pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărâră, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: Lui Focșa (Anestiade) Serghei recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. 4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, judecarea cauzei în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în corespundere cu prevederile art.3641 Cod de procedură penală, probele fiind apreciate corect prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect concluzionând asupra vinovăției inculpatului Focșa (Anestiade) Serghei în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2641 alin.(4) Cod penal, conform indicilor calificativi – „conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșită de către o persoană care nu deține permis de conducere”. Referitor la individualizarea pedepsei în privința inculpatului, instanța de apel a reținut că sentința urmează a fi casată parțial, în partea stabilirii pedepsei penale, deoarece prima instanță nu a ținut cont de prevederile art. 61 Cod penal, stabilind inculpatului o pedeapsă prea blândă în raport cu circumstanțele de drept și de fapt stabilite pe cauză. Astfel, instanța de apel a reținut că prima instanța a statuat asupra oportunității aplicării pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității luând în considerație faptul că inculpatul în ședința de judecată a declarat că este de acord aplicarea unei pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, însă fără a ține cont de existența interdicțiilor prevăzute la art.67 alin.(4) Cod penal. Prin urmare, instanța de apel la capitolul individualizării pedepsei, a ținut cont de prevederile art. art.7, 61, 75, 76-77 Cod penal, și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. La aplicarea pedepsei inculpatului, instanța de apel, a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 76-77, Cod penal, de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de faptul că inculpatul a comis o infracțiune cu intenție care, conform art. 16 Cod penal face parte din categoria celor ușoare, de comportamentul inculpatului până și după comiterea infracțiunii, precum și de faptul că cauza a fost examinată în procedură simplificată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, de lipsa circumstanțelor agravante și atenuante. Astfel, aplicând prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, instanța de apel a redus cu 1/3 din limitele minime și maxime a pedepsei prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, cu stabilirea pedepsei și anume – 3 „muncă neremunerată în folosul comunității de la 134 la 160 de ore sau închisoare de până la 8 luni”. Aceste criterii generale și speciale privind individualizarea pedepsei, s- au valorificat anume în această ordine, or potrivit cazierului judiciar, Focșa (Anestiade) Serghei, anterior a fost condamnat de mai multe ori și anume prin sentințele: 1) Judecătoriei Teleneștii din 08.07.2009 procesul penal pornit pe art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal a fost încetat în temeiul art.109 Cod penal, pe motivul împăcării pârților; 2) Judecătoriei Telenești din 21.03.2014 procesul penal pornit în baza art.186 alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, la fel, a fost încetat în temeiul art.109 Cod penal, pe motivul împăcări părților; 3) Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 20.08.2015 a fost condamnat în baza art.187 alin.(2) lit.b), f) Cod penal la 5 ani închisoare cu suspendarea condiționata a executării pedepsei pe un termen de probă de 4 ani conform art.90 Cod penal; 4) Judecătoriei Telenești din 27.10.2016, procesul penal pornit în privința lui Focșa Serghei în baza art.186 alin.(2) lit.c), d) Cod penal a fost încetat în temeiul art.2 al Legii nr.210 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova din 29.07.2016; 5) Judecătoriei Telenești din 07.06.2017 a fost condamnat în baza art.186 alin.(4), 186 alin.(2) lit.b), d), 84 alin.(1), 85 Cod penal la 6 ani 8 luni închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, pedeapsa fiind executată integral la 03.08.2020. Instanța de apel, a conchis că deși inculpatul anterior a fost condamnat la pedepse, inclusiv cu închisoare, nu și-a făcut concluziile necesare, acesta fiind eliberat din locurile de detenție peste puțin timp, și din nou a comis o infracțiune cu intenție ce atentează asupra securității circulației rutiere, din care considerente a concluzionat oportun de a admite apelul declarat de acuzatorul de stat, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 6 luni în penitenciar de tip semiînchis, termenul executării pedepsei calculându-se din momentul reținerii.

Nefiind de acord cu soluția deciziei instanței de apel, avocatul Coșneanu Svetlana, acționând în numele inculpatului Focșa (Anistiade) Serghei, invocând prevederile art. 427 alin. (1), pct. 10) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar, prin care solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe fără modificări. 5.1. În motivarea recursului, avocatul menționează că: - instanța de fond și instanța de apel corect au apreciat acțiunile inculpatului în temeiul art.2641 alin. (4) Cod penal, dar, nu este de acord cu pedeapsa stabilită inculpatului, deoarece acesta fiind acuzat de comiterea unei infracțiuni ușoare, nu este înțeleasă poziția instanței de apel; - instanța de apel urma să lase în vigoare sentința instanței de fond, fiindcă, pedeapsa stabilită fiind proporțională și echitabilă cu fapta săvârșita; - decizia instanței de apel este neîntemeiată deoarece la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii 4 săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea penală; - nimeni nu poate fi supus de două ori urmării penale și pedepsei penale pentru una și aceiași faptă; - la aplicarea pedepsei sub formă de închisoare de 6 luni, s-a comis o eroare deoarece s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, ceea ce servește drept temei de înaintare a recursului.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință asupra recursului declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia ca vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele din dosarul cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Din conținutul recursului, se atestă invocarea temeiului de casare prevăzut de art. 427 alin. (1), pct. 10) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când: 10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal atestă că motivele și temeiul de recurs invocat de către apărătorul inculpatului, nu și-au găsit confirmarea în speță, nefiind constatate erorile de drept invocate. Este relevant de a specifica că, invocând eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1), pct. 10) Cod de procedură penală, recurentul menționează despre faptul că, instanța de apel a aplicat o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale, or, analizând cele invocate, Colegiul penal constată că instanța de apel și-a motivat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75, 76-77 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia, ținându-se cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală. Conform alin. (1), art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovată de săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții Generale a Codului penal. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia. Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală, un mijloc de corectare, și reeducare a condamnatului, și se aplică persoanelor care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop restabilirea 5 echității sociale, corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea altor persoane. Respectiv, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze dacă scopul pedepsei poate fi atins, cu sau fără executarea efectivă a acesteia. În formarea acestei convingeri, instanța de judecată urmează să țină cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de Lege, ceea ce la caz s-a realizat. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate. Instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel tip, și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului Legii. Mai mult ca atât, Colegiul penal punctează că, pedeapsa care urmează de a fi aplicată inculpatului, trebuie să fie în strictă concordanță cu prevederile normei legale ca în final să denote scopul pentru ce a fost aplicată și fără echivoc să conducă la reeducarea acestuia. Se atestă că, în urma solicitării inculpatului, prezenta cauză a fost judecată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală. Potrivit alin. (8), art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate în faza urmăririi penale, beneficiază de reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de Lege în cazul pedepsei cu închisoare, ori cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu 1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Colegiul penal reține că, sancțiunea infracțiunii prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, pentru care a fost recunoscut vinovat inculpatul, prevede pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de până la 1 an. Aplicând prevederile art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, limitele minime și maxime a pedepsei prevăzute de art.2641 alin.(4) Cod penal, se reduc 1/3, astfel noile limite minime și maxime pentru pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității constituie de la 134 la 160 de ore sau închisoare de până la 8 luni. În acest sens, Colegiul penal consideră că instanța de apel, corect a stabilit forma pedepsei – închisoare, mărimea acesteia încadrându-se în noile limite stabilite prin aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, care va atinge scopul pedepsei penale de corectare și reeducare. Din considerentele menționate, Colegiul penal conchide, că instanța de apel, la aplicarea în privința inculpatului Focșa (Anestiade) Serghei a unei pedepse reale cu închisoare pe un termen de 6 luni, fiind just individualizată și legal aplicată, în acest sens ținându-se cont de scopul pedepsei penale, care ilustrează corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, cât și de către alte persoane. Mai mult ca atât, inculpatul anterior aflându-se pe banca de acuzat de 6 ori, inclusiv și condamnat la închisoare, concluzii necesare nu a făcut că faptele social periculoase sunt supuse răspunderii penale și continuat activitatea criminală, de aceea instanța de apel a concluzionat că numai o pedeapsă cu exclusivitate sub formă de închisoare va atinge scopul. 6 Prin urmare, Colegiul penal consideră că argumentele invocate în cererea de recurs referitor la individualizarea pedepsei penale nu întrunesc temeinicia intervenției în hotărârile contestate, or, instanța de grad inferior și-a motivat complet și întemeiat soluția emisă, acordând deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei, stabilind inculpatului Focșa (Anestiade) Serghei, o pedeapsă echitabilă și proporțională faptelor comise, care corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor persoane. Astfel, nu pot fi reținute argumentele din recurs precum că instanța de apel în mod eronat a raportat circumstanțele prezentei cauze la normele penale și procesual-penale, deoarece doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei. Mai mult ca atât, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acesta în esență este identic celui din cererea de apel, asupra cărora instanța de apel s-a expus, complet, argumentat și motivat legal. În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO din 16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze chestiunile esențiale supuse atenției sale. Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă sau a circumstanțelor cauzei, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă instanță. Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit răspunsuri complete și argumentate tuturor motivelor invocate în apelul declarat, care sunt identice celor din cererea de recurs. Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că erorile invocate în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2), pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, 7 DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Coșneanu Svetlana în numele inculpatului Focșa (Anestiade) Serghei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Focșa (Anestiade) Serghei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 15 iulie 2022. Președinte Cobzac Elena Judecători Plămădeală Ghenadie Țurcan Anatolie 8