1ra-917/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-917/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-917/2022

1-21001426-01-1ra-23062022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

03 august 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpat, de către avocatul Habravan Andrei și de către avocatul Mîrzîncu

Aurelia în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 28 martie 2022, în cauza penală în privința lui,

Șargu Nicolae ………………………………

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 05.01.2021 – 09.04.2021;

Instanța de apel: 04.05.2021 – 28.03.2022;

Instanța de recurs: 23.06.2022 – 03.08.2022.

A C O N S T A T A T :

pronunțată în urma examinării cauzei penale în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală,

Șargu Nicolae a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 2641 alin. (4) Cod penal, și condamnat în baza acestei Legi, cu aplicarea

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, stabilindu-i pedeapsa sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 150 (una sută

cincizeci) de ore.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

Nicolae la data de 06 noiembrie 2020, ora 02:19, știind cu certitudine că nu

deține permis de conducere, având scopul conducerii mijlocului de

transport în stare de ebrietate, intenționat, încâlcind prevederile pct. 14 lit.

a) din Regulamentul circulației rutiere, conform cărora conducătorului de

vehicul îi este interzis să conducă vehicolul în stare de ebrietate, sub

1

influența drogurilor sau altor substanțe contraindicate, sub influența

preparatelor medicamentoase care provoacă reducerea reacției, fiind bolnav,

traumatizat sau într-o stare avansată de oboseală de natură să-i afecteze

capacitatea de conducere, deplasându-se pe str. Grenoble, intersecție cu bd.

Traian, mun. Chișinău, la volanul automobilului de model Dacia Logan cu

număr de înmatriculare XXX XXX, a fost stopat de către colaboratorii INSP

a IGP și fiind suspectat de stare de ebrietate, de către agentul constatator al

INSP a fost supus testării cu alcooltestul de model „Drager”, în urma cărui

fapt s-a stabilit că, conform bonului nr. 2972, eliberat de alcooltest „Drager

6810” din 06 noiembrie 2020, ora 02:19, Șargu Nicolae se afla în stare de

ebrietate, având concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,54

mg/l, care conform art. 134 12 alin. (3) din Codul penal, se califică ca stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate Șargu Nicolae a comis

infracțiunea prevăzută de art. 264 1 alin. (4) Cod penal, individualizată prin

„conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșite de către o persoană care nu

deține permis de conducere”.

în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul reprezentarea învinuirii în instanța de

judecată, Șapovalov Lilia, a declarat apel, prin care a solicitat casarea

sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care, prin

aplicarea art. 3641 Cod de procedură penală, Șargu Nicolae să fie recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 1 alin. (4) Cod penal

și a-i stabili pedeapsa cu închisoarea, pe un termen de 6 luni închisoare, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

3.1 În motivarea apelului, acuzatorul de stat a indicat că:

- pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității,

este prea blândă în coraport cu personalitatea inculpatului;

- instanța de judecată la stabilirea pedepsei inculpatului, nu a ținut

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, considerând eronat că îndreptarea și corectarea lui

este posibilă fără izolare de societate, în conformitate cu cerințele art. 75-78

Cod penal, aplicându-i pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în

folosul comunității;

- instanța de judecată la aplicarea pedepsei nu a dat o apreciere

obiectivă circumstanței care agravează răspunderea inculpatului, conform

2

art. 77 Cod penal: săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a

fost condamnată pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză;

- inculpatul nici nu deține permis de conducere;

- pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către

condamnat, cât și de alte persoane;

- comportamentul social-periculos al inculpatului Sargu Nicolae și

lipsa de conștientizare a acțiunilor sale, reieșind din revendicarea /f.246-

f.d.33/, anterior a fost condamnat cu muncă neremunerată în folosul

comunității, prin sentința Judecătoriei Căușeni din 09.03.2017, în baza art.

2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, la 110 ore muncă neremunerată în folosul

comunității /f.d.55-59/ și prin sentința Judecătoriei Căușeni din 20.12.2018,

în baza art. 3201 alin. (l) lit. a) Cod penal, la 150 ore muncă neremunerată în

folosul comunității /f d. 60-62/, antecedentele penale fiind stinse;

- aplicarea pedepselor anterioare cu muncă neremunerată în folosul

comunității, nu și-au produs efectul prevăzut de art. 2 Cod penal, inculpatul

nu a făcut concluziile necesare în vederea corectării sale în fața societății, nu

a conștientizat pericolul gravității faptelor comise și a comis din nou cu

intenție o infracțiune;

- remarcă că pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului

lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea infracțiunii

săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 09 aprilie 2021 și pronunțată o nouă hotărâre

potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care s-a aplicat

inculpatului Șargu Nicolae, recunoscut vinovat pe art. 264 1 alin. (4) Cod

penal, pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni, cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1 Instanța de apel urmare a examinării probatoriului administrat și a

argumentelor invocate a reținut că la faza urmăririi penale, cât și în instanța

de fond și cea de apel inculpatul Șargu Nicolae a recunoscut fapta săvârșită,

depunând sub jurământ declarații consecvente referitor la cele comise,

acestea coroborând întru tot cu restul probelor administrate pe caz.

S-a constatat că instanța de fond a respectat normele procesuale, a

3

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele

cauzei și a dat probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate

de inculpat, o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului Șargu Nicolae în baza art. 264 1 alin. (4) Cod penal, după indici

calificativi – conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se

află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvârșite de către o

persoană care nu deține permis de conducere.

Instanța de apel a reținut că sentința se contestă în partea stabiliri

pedepsei, temei pentru a interveni în sentință din oficiu în partea încadrării

juridice, conform art. 409 alin. (2) Cod procedură penală, lipsește.

Cu referire la individualizarea și stabilirea pedepsei inculpatului,

Curtea de apel a considerat că instanța de fond eronat a apreciat o pedeapsă

nonprivativă de libertate drept echitabilă la caz, care va atinge scopul legii

penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului, precum

și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât

și a altor persoane, or, inculpatul urmează să conștientizeze fapta comisă, cu

intenție, punând în pericol atât persoana sa, cât și a celor din jur, urcându-se

în stare de ebrietate la volanul mijlocului de transport, fără a deține permis

de a conduce mijloace de transport.

Referitor la gravitatea faptei comise s-a menționat prejudicierea

relațiilor sociale cu privire la siguranța traficului rutier, reprezentând una

din cele mai importante probleme sociale.

În această ordine de idei, instanța de apel a notat că acțiunile

inculpatului Șargu Nicolae cuprind elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 264 1 alin. (4) Cod penal, infracțiune care în conformitate cu

art. 16 Cod penal se califică ca infracțiune ușoară, care prevede pedeapsa cu

muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu

închisoare de până la 1 an, că inculpatul Șargu Nicolae anterior a fost

condamnat prin sentința Judecătoriei Căușeni din 09.03.2017, în baza art.

2011 alin. (1) lit. a) Cod penal, la 110 ore muncă neremunerată în folosul

comunității și prin sentința Judecătoriei Căușeni din 20.12.2018, în baza art.

3201 alin. (l) lit. a) Cod penal, la 150 ore muncă neremunerată în folosul

comunității, respectiv anterior i-a fost aplicată pedeapsa non privativă de

libertate, care nu a atins scopul, reieșind din faptul că Șargu Nicolae este din

nou în conflict cu Legea.

Având în vedere toate împrejurările cauzei, instanța de apel a

considerat că pedeapsa aplicată de instanța de judecată în formă de muncă

4

neremunerată în privința inculpatului, este una neîntemeiată și nejustificată,

or, acestuia urmează a fi stabilită o pedeapsă mai aspră, sub formă de

închisoare pe un termen de 6 luni, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, de vreme ce anume acesta categorie de pedeapsa va putea să-l

convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a

săvârșirii unor fapte similare.

inculpat, de către avocatul Habravan Andrei și de către avocatul Mîrzîncu

Aurelia în numele inculpatului.

5.1 Inculpatul, prin recursul ordinar declarat, fără a invoca nemijlocit

incidența unui temei prevăzut la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

a solicitat casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28

martie 2022, din motivul asprimii pedepsei stabilite, cu menținerea pedepsei

aplicate în privința sa prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

din 09 aprilie 2021.

5.2 Avocatul Habravan Andrei în numele inculpatului, prin recursul

ordinar declarat, invocând incidența pct. 5) și 10) a dispozițiilor art. 427 Cod

de procedură penală, a solicitat casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 28 martie 2022, cu menținerea sentinței Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 09 aprilie 2021.

În susținerea recursului a invocat că:

- argumentele instanței de apel privind netemeinicia pedepsei cu

muncă neremunerată aplicată inculpatului prin sentința primei instanțe,

sunt neargumentate și lipsite de probatoriu;

- pentru comiterea infracțiunii prevăzute la art. 264 1 alin. (4) Cod

penal, legiuitorul a prevăzut ca pedeapsă penală munca neremunerată în

folosul comunității, iar lipsa recidivei justifică aplicarea acesteia;

- inculpatul are loc permanent de muncă și este caracterizat pozitiv;

- pedeapsa cu închisoare este una prea aspră;

- pedepsa stabilită prin sentință este echitabilă și conformă scopului

pedepsei penale;

- instanța de apel a ignorat măsurile premergătoare, cerute de lege,

pentru a decide examinarea cauzei în lipsa inculpatului Șargu Nicolae;

- inculpatul nu a cunoscut despre data și ora ședinței de judecată, în

prezența unui avocat de stat, a fost condamnat la 6 luni închisoare.

5.3 Avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, prin recursul

ordinar declarat, invocând incidența pct. 6) a dispozițiilor art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 28 martie 2022, cu menținerea sentinței Judecătoriei

5

Chișinău, sediul Buiucani din 09 aprilie 2021.

În susținerea recursului a invocat că:

- instanța de apel a individualizat pedepsa penală aplicată inculpatului

Șargu Nicolae contrar prevederilor art. 61 alin. (2) și art. 75 Cod penal;

- instanța de apel pripit a apreciat numirea unei pedepse sub forma

închisorii, fără a lua în calcul că inculpatul a comis o infracțiune din categoria

celor ușoare, că a recunoscut pe deplin vina, s-a căit sincer în cele comise,

cauza a fost examinată în procedură simplificată, prevăzută la art. 3641 Cod

de procedură penală și că ultimul este angajat în câmpul muncii.

declarate, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează

inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate, din următoarele

considerente:

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate

expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie

să fie invocate de recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea

cauzei.

Din sumarul recursurilor ordinare declarate, Colegiul penal constată

că apărarea semnalează temeiurile de casare prevăzute la pct. 5), 6) și 10) al

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, potrivit cărora, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și apel atunci când:

5) cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei

părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința

instanța despre această imposibilitate;

6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel

sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;

10) s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

6

Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursuri,

Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la

examinarea recursurilor ordinare declarate, în acest sens evidențiind

următoarele raționamente.

Referitor la temeiul invocat de avocatul Habravan Andrei, în sensul

prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală, precum că

instanța de apel a examinat cauza penală în lipsa inculpatului Șargu Nicolae,

Colegiul penal reține că în conformitate cu prevederile art. 413 alin. (1) Cod

de procedură penală, la judecarea apelului se aplică regulile generale pentru

judecarea cauzelor în primă instanță, cu excepțiile prevăzute în Partea

specială titlul II capitolul IV secțiunea 1.

Totodată dispoziția art. 412 alin. (3), (4), (5), (7) Cod de procedură

penală, prevede că, judecarea apelului se face cu citarea părților și înmânarea

copiilor de pe apel. Judecarea apelului are loc în prezența inculpatului, când

acesta se află în stare de arest, cu excepția prevăzută în art. 321 alin. (2) pct.

2). Neprezentarea părților legal citate în instanța de apel nu împiedică

examinarea cauzei. La judecarea apelului, participarea procurorului,

precum și a apărătorului, dacă interesele justiției o cer, este obligatorie.

Apelul poate fi judecat în lipsa nemotivată a avocatului în măsura în care nu

se încalcă dreptul la apărare.

Colegiul reține că, în prezenta speță inculpatul Șargu Nicolae a fost

prezent în ședința de judecată a primei instanțe. Sentința a fost atacată cu

apel de către procuror, iar în instanța de apel pentru ședința din 12.07.2021,

au fost citați legal, prin aviz de recepție (nereclamat) - inculpatul și prin

telefonogramă apărătorul inculpatului, Mîrzîncu Aurelia, care a participat

nemijlocit la examinarea cauzei penale în prima instanță și respectiv a

acționat întru apărarea drepturilor și intereselor inculpatului Șargu Nicolae,

și la judecarea cauzei în apel.

Conform materialelor cauzei instanța de apel a executat citarea

multiplă a inculpatului la proces, prin citație scrisă, returnată cu mențiunea

pe aviz de recepție ”nereclamat”, și prin notă telefonică, drept dovadă fiind

întocmită telefonograma. (f.d.121,126 vol.I) Prin urmare, inculpatul Șargu

Nicolae, cunoștea cu certitudine că cauza urma să fie examinată în instanța

de apel, însă careva cereri, din partea inculpatului sau prin intermediul

avocatului, nu au fost prezentate, ce ar motiva absența la ședința de judecată.

Totodată, instanța de apel potrivit art. 312 alin. (5) Cod de procedură

penală, în legătură cu neprezentarea nemotivată la judecarea cauzei, a

inculpatului Șargu Nicolae, a dispus aducerea silită a acestuia, ca ulterior,

nefiind posibil de stabilit locul aflării ultimului, să admită demersul

7

procurorului și prin încheierea din 22.12.2021 să dispună anunțarea în

căutare cu aplicarea în privința lui Șargu Nicolae a măsurii preventive sub

formă de obligațiune de nepărăsire a localității de trai pe un termen de 60

zile.

Relevant speței este cazul Kattan v. România (21.01.2014), unde Curtea

europeană a adoptat o decizie de inadmisibilitate, cu respingerea ca vădit

nefondată a plângerii privind încălcarea art. 6 CEDO, întrucât instanța și-a

îndeplinit obligația pozitivă de a face demersuri pentru a asigura prezența

inculpatului în instanță. Prin urmare, Curtea a considerat că reclamantul a

contribuit în mare măsură la crearea unei situații, în care în mod rezonabil,

a putut prevedea consecințele comportamentului său – examinarea cauzei

în lipsa sa.

Raportând cele menționate la cazul supus examinării, Colegiul

remarcă faptul că, inculpatul avea cunoștință de derularea procesului penal

care îl privea, mai mult inculpatul Șargu Nicolae fiind citat legal, nu s-a

prezentat în instanța de apel, astfel a putut prevedea consecințele

comportamentului său. Respectiv, argumentul, că instanța de apel nu a luat

toate măsurile necesare de a asigura prezența inculpatului la ședințele de

judecată, este neîntemeiat.

Avocata Mîrzîncu Aurelia, potrivit textului recursului declarat, a

semnalat temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, fără a concretiza care din temeiurile pct. 6) le pune la baza cererii de

recurs și prin ce se confirmă acestea, or alegerea din oficiu de către instanța

de recurs a temeiului din cele 5 menționate de legislator este inadmisibilă,

mai mult în conținutul cererii nu expune nici o argumentare în susținerea

respectivului, fiind invocat formal, iar instanța de recurs nu este competentă

să-l completeze din oficiu și prin urmare, Colegiul penal constată, că temeiul

de casare invocat nu-și găsește confirmarea și urmează a fi respins.

Colegiul penal notează că în principiu, reieșind din motivarea

recursurilor declarate, atât inculpatul cât și avocații Habravan Andrei și

Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, își exprimă dezacordul cu

pedeapsa aplicată, astfel semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, care prevede că hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

către instanțele de fond, în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

În esență, argumentele recurenților se axează pe dezacordul cu

pedeapsa cu închisoarea stabilită de instanța de apel, considerând că aceasta

nu a ținut cont de faptul că cauza penală a fost examinată pe baza probelor

8

administrate în faza de urmărire penală, inculpatul și-a recunoscut vina

integral și regretă sincer de acțiunile săvârșite, iar pedeapsa cu munca

neremunerată în folosul comunității este în măsură să-l convingă pe inculpat

că respectarea legii penale este o necesitate, așa cum de altfel a procedat

prima instanță.

Examinând argumentele formulate prin prisma temeiului de casare

invocat, Colegiul penal concluzionează asupra netemeiniciei acestora, din

următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de

aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a

pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață

ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie

să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza

căruia persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

După cum se constată în speță, instanța de apel a ajuns la concluzia

casării sentinței primei instanțe în latura penală, în partea individualizării

pedepsei, prin care inculpatului Șargu Nicolae, recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 6 (șase) luni.

Potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod

penal) în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei

inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsă

luând în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul

și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează

răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei aplicate asupra

corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

9

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de

evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea

articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul. Doar

instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune,

având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal,

la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Colegiul penal reține că, instanța de apel la stabilirea pedepsei a luat

în considerație prevederile art. 2, 7, 61, 75 și art. 2641 alin. (4) Cod penal,

ținând astfel cont de gravitatea infracțiunii comise, care în conformitate cu

art. 16 alin. (2) Cod penal se califică ca infracțiune ușoară, de cazierul penal ce

indică la comiterea anterioară a infracțiunilor și condamnarea inculpatului Șargu

Nicolae, prin sentința Judecătoriei Căușeni din 09.03.2017, în baza art. 2011

alin. (1) lit. a) Cod penal, la 110 ore muncă neremunerată în folosul

comunității și prin sentința Judecătoriei Căușeni din 20.12.2018, în baza art.

3201 alin. (l) lit. a) Cod penal, la 150 ore muncă neremunerată în folosul

comunității, de personalitatea celui vinovat, modul și condițiile acestuia de

viață și influența pedepsei asupra corectării și reeducării lui, or anterior

fiindu-i aplicată o pedeapsa non privativă de libertate, aceasta nu și-a atins scopul,

reieșind din faptul că inculpatul este din nou în conflict cu Legea.

Prin urmare, instanța de apel corect și motivat a concluzionat că

asigurarea faptului convingerii inculpatului în necesitatea respectării ordinii

de drept și a normelor morale poate fi realizată doar prin stabilirea pedepsei

sub formă de închisoare.

De asemenea instanța de apel a notificat și a ținut cont la stabilirea

pedepsei de gravitatea infracțiunii săvârșite, de impactul social negativ al

acțiunilor inculpatului, de personalitatea acestuia, care anterior a fost

condamnat și care beneficiind de o pedeapsă neprivativă de libertate, nu a

mers pe calea corijării și din nou a săvârșit o infracțiune.

Prin urmare, Colegiul penal constată că argumentele invocate de

recurenți cu privire la restabilirea echității sociale și corectarea

condamnatului prin stabilirea pedepsei sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității, nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței

erorii de drept, care ar fi temei de implicare în sensul rejudecării deciziei

instanței de apel.

Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de

apel a ținut cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv,

10

întreaga conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea

faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul

cercetării judecătorești.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală

concluzia instanței de apel referitor la pedeapsa cu închisoarea aplicată

inculpatului Șargu Nicolae pe un termen de 6 (șase) luni, or, aceasta s-a

stabilit a fi proporțională faptelor comise de către inculpat.

Din considerentele expuse, instanța de recurs atestă că instanța de apel

la judecarea cauzei în ordine de apel nu a admis erori de drept, care ar genera

casarea deciziei adoptate, fapt ce impune a fi dispusă inadmisibilitatea

recursurilor ordinare declarate.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpat, de

către avocatul Habravan Andrei și de către avocatul Mîrzîncu Aurelia în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 28 martie 2022, în cauza penală în privința lui Șargu Nicolae

xxx, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 25 august 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

11