1ra-2074/2021 — art. 320-1, 320-1, 320-1, 84 alin. 1 Cp

1ra-2074/2021 — art. 320-1, 320-1, 320-1, 84 alin. 1 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-2074/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Victor Boico,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în principiu

a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 05 martie 2021 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2021, declarat de

inculpatul

Roșca Serghei XXXXX, născut la

XXXXX, originar din s. XXXXX, r-nul. XXXXX, locuitor al

mun. XXXXX, str. XXXXX, XXXXX, ap. XXXXX, cetățean al

R. Moldova anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Drochia din 21.02.2019, în

baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 160 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității;

Termenul de examinare,

instanța de fond: 02.03.2020 - 05.03.2021,

instanța de apel: 25.03.2021 - 07.07.2021,

instanța de recurs: 18.10.2021 - 17.11.2021.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul Penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Roșca Serghei a fost

condamnat în baza art. 3201 Cod penal la 4 luni închisoare, art. 3201 Cod penal la 3 luni

închisoare, și art. 3201 Cod penal la 5 luni închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 8 luni închisoare,

cu executare în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

și până la 23.01.2020, cunoscând despre faptul că prin încheierea Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru din 22.11.2019 a fost emisă ordonanța de protecție a victimei violenței în

familie, XXXXX XXXXX, conform căreia Roșca S. a fost obligat să stea departe de

locuința și la locul aflării victimei XXXXX XXXXX și a copilului minor XXXXX

XXXXX, la o distanță de minim 200 metri, excluzând orice contact vizual cu acestea,

să nu contacteze victimele telefonic, prin corespondență, rețele de socializare, aplicații

1

telefonice sau în orice alt mod etc., intenționat nu a executat măsurile prestabilite,

încălcând frecvent punctul trei, contactând și scriind numeroase mesaje victimei

XXXXX XXXXX, astfel, cauzându-i un prejudiciu moral.

Tot el, în perioada din 11.01.2020 și până la 23.01.2020, cunoscând despre faptul

că prin încheierea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 22.11.2019 a fost emisă

ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, XXXXX XXXXX, conform căreia

Roșca S. a fost obligat să stea departe de locuința și la locul aflării victimei XXXXX

XXXXX și a copilului minor XXXXX XXXXX, la o distanță de minim 200 metri,

excluzând orice contact vizual cu acestea, să nu contacteze victimele telefonic, prin

corespondență, rețele de socializare, aplicații telefonice sau în orice alt mod etc.,

intenționat nu a executat măsurile prestabilite, prezentându-se, la 20.02.2020, în jurul

orei 1800, la grădiniță nr. XXXXX, situată pe adresa mun. XXXXX, bd. XXXXX,

XXXXX, care este frecventată de fiica sa minoră XXXXX XXXXX, cauzându-i

victimelor un prejudiciu moral.

De asemenea, pe data de 21.02.2020, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a emis

ordonanța de protecție în privința dnei XXXXX XXXXX și a copilului minor XXXXX

XXXXX, pe un termen de 90 de zile, prin obligarea lui Roșca S.: - să stea departe de

locuința și locul de aflare a victimei XXXXX XXXXX și a copilului minor XXXXX

XXXXX la o distanță minimă de 200 m, excluzând contactul vizual; - să nu se apropie

de locul de muncă a victimei XXXXX XXXXX, de grădinița frecventată de către copilul

minor și de alte locuri frecventate de către aceste victime; - să nu contacteze prin telefon,

corespondență poștală sau în orice alt mod victima; - să nu poarte armă albă. Deși,

cunoștea despre interdicțiile menționate în ordonanță, Roșca S., în mod abuziv le-a

încălcat. Astfel, pe data de 15.05.2020, aproximativ la ora 0830, contrar interdicțiilor

stabilite în Ordonanța de protecție din 21.02.2020, a venit la domiciliul victimelor

XXXXX XXXXX și XXXXX XXXXX, din mun. XXXXX, bd. XXXXX, XXXXX,

contrar voinței acestora, le-a însoțit până la stație, după care urcând cu ultimele în

troleibuz, a inițiat un conflict.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina și a solicitat judecarea cauzei în

baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, faptele inculpatului urmează a fi calificate în baza art. 3201 Cod penal, ca

neexecutarea intenționată a măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanța de

protecție a victimei violenței în familie.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpatul a comis trei infracțiuni

mai puțin grave, că circumstanțe atenuante și agravante nu au fost stabilite, că în

conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală beneficiază de reducerea cu

1/ a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, că art. 3201

3

Cod penal prevede pedeapsa cu muncă neremunerată în folosul comunității de la 160 la

200 de ore sau cu închisoare de până la 3 ani.

Astfel, ținând cont de circumstanțele stabilite, de pericolul social al faptei, de

personalitatea inculpatului, instanța a conchis că îi va stabili pedeapsa pentru:

- episodul din perioada 11.01.2020 - 23.01.2020 (cauza nr. 1-617/2020, trimiterea

mesajelor amenințătoare și jignitoare), o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen

de 4 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; instanța a ținut cont

de caracterul amenințător și obscen trimise de către inculpat victimei;

2

- episodul din 20.02.2020 (cauza nr. 1-746/2020, întâlnirea la grădiniță), o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis;

- episodul din 15.05.2020 (cauza nr. 1-1633/2020, incidentul din troleibuz), o

pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 5 luni, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

De asemenea, instanța a ținut cont de locul public în care inculpatul a agresat

verbal victima, dar și de faptul că deja era pus sub învinuire pe episoadele precedente și

demonstrativ a sfidat în continuare caracterul obligatoriu a unui act judecătoresc.

Totodată, instanța a statuat că nu este oportună aplicarea altor forme de pedepse,

cât și a prevederilor art. 90 Cod penal, adică suspendarea condiționată a executării

pedepsei, pe motiv că inculpatul sistematic încălca restricțiile stabilite prin ordonanța de

protecție, adică tratează încălcările sale ca pe un lucru firesc și nu percepe gravitatea

acțiunilor sale. Mai mult, acesta își motivează acțiunile sale ca un lucru nobil, și anume

din „dorința părintească”, însă în realitate amenința și teroriza victima. Prin urmare, doar

pedeapsa privativă de libertate va fi în stare să reeduce comportamentul inculpatului și

să atingă scopul legii penale.

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie aplicată o

pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Apelanta a invocat că, instanța de fond nu a luat în considerație gravitatea

infracțiunii comise, care conform art. 16 Cod penal este mai puțin gravă, persoana celui

vinovat - fără antecedente penale, angajat în câmpul muncii, că inculpatul a recunoscut

vina și cauza s-a examinat conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Instanța de fond nu a ținut cont de motivul infracțiunii - inculpatul a explicat atât

la urmărirea penală cât și în ședința de judecată că nu a încălcat intenționat ordonanțele

de protecție, pur și simplu îi era dor de copilul său, nu a dorit să facă nici un rău, a făcut-

o din dorința părintească.

De asemenea, inculpatul la evidența medicului narcolog nu se află și în privința

acestuia acțiune civilă nu a fost înaintată.

apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, inculpatul nu a executat intenționat măsurile stabilite

de instanța de judecată în ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, acțiunile

acestuia încadrându-se în limitele elementelor infracțiunilor prevăzute de art. art. 3201

Cod penal.

Conform art. 2 al Legii nr.145 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea și

combaterea violenței în familie, noțiunea de ”violență în familie” semnifică acte de

violență fizică, sexuală, psihologică, spirituală sau economică, cu excepția acțiunilor de

autoapărare sau de apărare ale altei persoane, inclusiv amenințarea cu asemenea acte,

comise de către un membru de familie în privința altui membru al aceleiași familii, prin

care s-a cauzat victimei prejudiciu material sau moral.

Așadar, sunt nefondate alegațiile apelantului, precum că Roșca S. nu a încălcat

intenționat ordonanțele de protecție, pur și simplu îi era dor de copilul său, nu a dorit să

facă nici un rău, a făcut-o din dorința părintească, căci de fapt în realitate amenința și

teroriza victima.

3

La individualizarea pedepsei penale, instanța de fond corect a aplicat prevederile

legale, și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Infracțiunea prevăzută de art. 3201 Cod penal prevede pedeapsa cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 160 la 200 de ore sau cu închisoare de până la

3 ani. În corespundere cu prevederile art. 16 Cod penal, se atribuie la categoria

infracțiunilor mai puțin grave.

Aplicând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, instanța de fond

a stabilit noile limite minime și maxime a pedepsei prevăzute de art. 3201 Cod penal, cu

care a operat la stabilirea pedepsei, și anume închisoare de la 3 luni până la 2 ani.

În speța, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de fond în mod

întemeiat a ținut cont de sistematicitatea și gravitatea infracțiunilor săvârșite pe art. 3201

Cod penal (pe trei episoade - episodul din perioada 11.01.2020 - 23.01.2020, episodul

din 20.02.2020, episodul din 15.05.2020), de motivele acestor fapte, de persoana celui

vinovat, inclusiv de faptul că anterior a fost condamnat (revendicare f.d. 27, vol. I), de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Mai mult, inculpatul nu a întreprins măsuri concludente în vederea remedierii

situației constatate de instanță în procesul aplicării măsurilor de protecție față de

victimele violenței în familie și în pofida interdicțiilor aplicate de instanță sistematic

încălca restricțiile stabilite prin ordonanțele de protecție, respectiv nu a conștientizat

ilegalitatea și gravitatea acțiunilor sale, tratând încălcările sale ca pe un lucru firesc.

Subsecvent, pe episodul din perioada 11.01.2020 - 23.01.2020 (cauza nr. 1-

617/2020) inculpatul trimitea mesaje amenințătoare și jignitoare, iar pe episodul din

15.05.2020 (cauza nr. 1-1633/2020, incidentul din troleibuz), inculpatul în loc public a

agresat verbal victima, fiind deja pus sub învinuire pe episoadele precedente și

demonstrativ a sfidat în continuare caracterul obligatoriu a unui act judecătoresc.

Circumstanțe ce atenuează sau agravează răspunderea penală, nu au fost stabilite.

Potrivit revendicării, inculpatul anterior a mai fost tras la răspundere penală (f.d.

27, vol. I).

Din aceleași considerente, solicitarea apărătorului de aplicare a unei pedepse sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității în privința inculpatului se v-a

respinge, or, pedeapsa solicitată nu va constitui un remediu eficient în atingerea scopului

pedepsei penale, conform prevederilor art. 61 Cod penal și anume, restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, prevenirea comiterii unor noi infracțiuni atât de către

acesta cât și de alte persoane, precum și prevenirea cazurilor de eschivare cu rea voință

a condamnaților de la executarea pedepselor non-privative de libertate, existând un

dubiu rezonabil că o asemenea pedeapsă va fi ignorată și nu va fi executată de către

inculpat.

În asemenea condiții, lipsa unei atitudini prompte din partea instanței de judecată,

ce s-ar putea manifesta prin neasigurarea principiului aplicării unor pedepse echitabile

și prin neasigurarea punerii în executare a hotărârilor cu caracter penal, ar crea o stare

de insecuritate socială cu consecința pierderii încrederii în sistemul judiciar, slăbind

astfel autoritatea Legii, în sensul respectului față de aceasta și a fermității aplicării ei, și

4

nu în ultimul rând, împrejurarea că asemenea fapte neurmate de o ripostă fermă a

societății ar încuraja climatul infracțional și ar crea în rândul persoanelor predispuse la

comiterea infracțiunilor un sentiment de impunitate față de normele represive și impresia

că pot persista în sfidarea Legii, a ordinii de drept și a regulilor firești de conviețuire

socială, rămânând nepedepsiți pentru faptele ilicite comise și chiar favorizând

recidivarea acestora.

La stabilirea pedepsei date, s-a luat în considerație recunoașterea vinei de către

inculpat, atitudinea inculpatului față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială

și de principiile morale și de faptul că anterior instanțele de judecată i-au acordat

inculpatului șansa de a se corecta, prin emiterea ordonanțelor de protecție în privința

membrilor familiei sale, însă inculpatul careva concluzii pentru sine nu și-a făcut, nu a

pășit pe calea corectării și reeducării săvârșind noi infracțiuni.

Totodată, prevenirea și combaterea violenței în familie fac parte din politica

națională de ocrotire și sprijinire a familiei și reprezintă o importantă problemă în

societate. Pentru consolidarea, ocrotirea și sprijinirea familiei, pentru asigurarea

respectării principiilor fundamentale ale legislației cu privire la familie, recunoscând

faptul că realizarea siguranței membrilor familiei constituie elementul-cheie în

prevenirea violenței domestice, faptul că violența în familie afectează în mod

disproporționat drepturile copiilor în familie, în situația când aceștia devin victime ale

violenței în raport cu părinții agresori, organele abilitate în acest sens sunt obligate să

întreprindă toate măsurile legale și necesare pentru a înlătura orice act de violență cu

care a fost sesizat.

Respectiv, instanța de fond a ținut cont în mod justificat de natura relațiilor sociale

la care s-a atentat în raport cu Legea nr.145 din 01.03.2007 cu privire la prevenirea și

combaterea violenței în familie și constatările CtEDO sub acest aspect, condamnă

acțiunile sistematice de nerespectare a măsurilor întreprinse de stat, în vederea protejării

victimelor violenței domestice, comise de către Roșca S.

Astfel, soluția adoptată de către prima instanță în speța dată își va atinge scopul

de corectare și reeducare a inculpatului, or aplicarea unei pedepse penale sub formă de

închisoare pe un termen de 8 luni, va duce la conștientizarea de către inculpat a celor

comise, cu atragerea unor concluzii corecte inclusiv, ce ține de comportamentul său. De

asemenea, la stabilirea pedepsei s-a luat în calcul amploarea și pericolul cu privire la

neasigurarea măsurilor de protecție. Asemenea fapte în mod cert afectează relațiile din

societate menite să protejeze dreptul la sănătatea persoanei, inclusiv la un mediu de

conviețuire familial agreabil. Prin urmare, modalitatea de executare a pedepsei trebuie

să fie în măsură să asigure reeducarea inculpatului și exercitarea unui control din partea

statului ce vine să prevină antrenarea viitoare în activități de același gen, raportat la fapta

comisă, gradul de pericol social sporit al acesteia, conduita bună a inculpatului anterior

și pe parcursul cercetărilor.

Ori, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă doar prin izolare de

societate, dar nu după cum solicită apelantul prin aplicarea unei pedepse sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității, având în vedere amploarea fenomenului

violenței în familie și neglijarea de către agresori a măsurilor de protecție stabilite de

către instanțele de judecată, respectiv și eforturile întreprinse de autoritățile statului

pentru a diminua numărul de astfel de infracțiuni, totodată, ținând cont de consecințele

distructive asupra psihicului membrilor familiei agresorului, de atitudinea inculpatului

în vederea conștientizării faptei comise.

5

În cazul dat, urmează a fi luat în considerație și faptul că, deși inculpatul a

cunoscut despre emiterea ordonanțelor de protecție, acesta a încălcat obligațiunile

prevăzute de ordonanțele de protecție în mod intenționat de trei ori.

Referitor la gravitatea faptelor comise se impune de a menționa că prejudicierea

relațiilor sociale cu privire la sănătatea persoanei sau la viața persoanei și cu privire la

neasigurarea măsurilor de protecție, are consecințe cu un pronunțat caracter grav,

reprezentând una din cele mai importante probleme sociale, cu atât mai mult că aceasta

reprezintă tendințe ascendente.

Subsecvent, în asemenea situații pentru a fi atins scopul legii penale, urmează a

se interveni mai prompt, cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare, pentru ca

inculpatul, precum și alte persoane să-și facă concluziile de rigoare, pentru a nu fi admise

pe viitor săvârșirea unor astfel de fapte prejudiciabile, calificate ca infracțiuni.

hotărârilor adoptate și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i fie stabilită o

pedeapsă non privativă de libertate, inclusiv munca neremunerată în folosul comunității.

Recurentul a invocat că, este divorțat de soție, și locuiesc separat. A încălcat

ordonanța de protecție, deoarece îi era dor de copil. Nu a dorit să facă niciun rău, a făcut-

o din dorința părintească. De cele comise se căiește.

Instanța a motivat stabilirea unei pedepse cu închisoarea și prin faptul că anterior

a fost condamnat, însă acest argument este o eroare de fapt, care a dus la o

individualizare greșită a pedepsei, deoarece nu poate fi interpretată în agravare

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză, dacă

antecedentele penale au fost stinse.

Instanțele nu au dat o apreciere conchisă lipsei pretențiilor din partea victimelor,

fapt, care urmează a fi apreciat ca o circumstanță ce diminuează gravitatea faptei

imputate.

Fiind stabilită o pedeapsă cu închisoarea - cea mai aspră pedeapsă în acest caz,

însă nefiind argumentată cu claritate neaplicarea unei pedepse mai blânde, non privative

de libertate, precum orele de muncă neremunerate în folosul comunității, sancțiune

prevăzuta de norma penală imputată, sunt de părerea că nu va fi atins scopul impus de

legislator, generând în acest caz o reacție de neeficiență a scopului pedepsei penale din

partea inculpatului, cât și ură și dispreț a mecanismului de aplicare a legii.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod

de procedură penală.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care

nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5. din decizie), se atestă că

6

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele

reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de

fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și

argumentat au ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75 Cod penal, 3641 Cod de procedură

penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii

de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și

termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. În cazul alternativelor de pedeapsă prevăzute

pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa cu închisoare are un caracter excepțional și se

aplică atunci când gravitatea infracțiunii și personalitatea infractorului fac necesară

aplicarea pedepsei cu închisoare, iar o altă pedeapsă este insuficientă și nu și-ar atinge

scopul. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul

celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional la

aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.

Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază

de reducerea cu 1/ a limitelor pedepsei cu închisoare.

3

În consecutivitatea enunțată, instanțele just au concluzionat că în cazul în care

inculpatul a recunoscut vina și a solicitat judecarea cauzei conform prevederilor art. 3641

Cod de procedură penală, dar a comis trei infracțiuni mai puțin grave, anterior a mai fost

condamnat, deci anterior instanțele de judecată i-au acordat șansa de a se corecta, prin

emiterea ordonanțelor de protecție în privința membrilor familiei sale, însă careva

concluzii pentru sine nu și-a făcut, nu a pășit pe calea corectării și reeducării săvârșind

noi infracțiuni, nu a întreprins măsuri concludente în vederea remedierii situației

constatate de instanță în procesul aplicării măsurilor de protecție față de victimele

violenței în familie și în pofida interdicțiilor aplicate de instanță sistematic a încălcat

restricțiile stabilite prin ordonanțele de protecție, respectiv nu a conștientizat ilegalitatea

și gravitatea acțiunilor sale, tratând aceste încălcări ca pe un lucru firesc, chiar și în

prezența circumstanțelor invocate de recurent, o pedeapsă penală mai blândă decât cea

stabilită, ar fi inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cu persoana inculpatului, cât și cu scopului

pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării ultimului, prevenirii

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului

în corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă și proporțională în raport cu

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât și a scopului pedepsei penale sub

7

aspectul restabilirii echității sociale, corectării inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor persoane (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în

pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiate doar pe critica modului în care instanțele de

fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 101 alin. (2) și (3), 414 alin. (1) și (2) Cod

de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei penale în alt sens decât cel pe care

îl propune inculpatul este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea doar a acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel,

este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2. - 5.

din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost puse

la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei

pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de apel

nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârile

contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că s-au aplicat

inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale, și că recursul ordinar

este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul Penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Roșca Serghei

XXXXX, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 05 martie 2021 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 iulie 2021, pe motiv că este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, fiind pronunțată integral la 17 decembrie 2021.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Victor Boico

8