1ra-2046/2021 — art.361 alin. 2 , lit. b CP

1ra-2046/2021 — art.361 alin. 2 , lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2046/21

1-16155173-01-1ra-08102021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Cobzac Elena, Țurcan Anatolie,

Plămădeală Ghenadie,

a judecat fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2021, în cauza penală

în privința lui

Milanov Plamen XXXXX;

Breazu Olga XXXXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 11.04.2016– 12.01.2018.

Instanța de apel: 11.04.2018 – 21.05.2019;

24.07.2020 – 03.06.2021.

Instanța de recurs: 16.03.2020 – 02.06.2020;

08.10.2021 – 21.06.2022.

A C O N S T A T A T :

Milanov Plamen și Breazu Olga, învinuiți fiecare de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal au fost achitați, din motivul că

fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

reținut că, de către organul de urmărire penală inculpații Milanov Plamen și Breazu

Olga, se învinuiesc în aceea că, la 20 februarie 2014, având scopul confecționării,

deținerii și folosirii documentelor oficiale false, aflându-se la sediul ÎM „R&P Bolgar

Farm” SRL, pe adresa mun. Chișinău. str. Grenoble 149A, au perfectat din numele

cet. Rotar Ruslan, care avea calitatea de Director General al ÎM „R&P Bolgar Farm”

SRL, cu numărul de identificare de stat xxxxxx, procura cu nr. 06 din 20 februarie

1

2014, prin care cet. Breazu Olga a fost împuternicită de a reprezenta firma la Camera

de Licențiere a Republicii Moldova, cu dreptul de prezentare, semnare și ridicare a

Licenței. Conform raportului de expertiză nr. 8475 din 15 septembrie 2015 s-a stabilit,

că semnătura din numele cet. Rotar Ruslan plasată la rubrica „Mandant” în procura

sus menționată, a fost executată de către Milanov Plamen, care a fost contrasemnată la

rubrica mandatar de către Breazu Olga.

Mai invocă acuzatorul de stat că, în continuare Breazu Olga, cunoscând cu

certitudine că procura dată este falsă, a prezentat-o la Camera de Licențiere a

Republicii Moldova, care este amplasată în mun. Chișinău, bd. Ștefan cel Mare nr. 124

și în baza acesteia a ridicat licența.

Potrivit învinuirii aduse de acuzatorul de stat, acțiunile inculpaților Milanov

Plamen și Breazu Olga au fost calificate conform componenței de infracțiune

prevăzută de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, adică „confecționarea, deținerea,

vânzarea sau folosirea documentelor oficiale, a imprimatelor, ștampilelor sau sigiliilor

false, săvârșite de două sau mai multe persoane”.

Prima instanță a stabilit că, la cazul dedus judecății, nu și-a găsit

confirmarea că procura nr. 06 din 20.02.2014 are calitatea de act oficial,

deoarece procura precizată a fost emanată de la particulari și anume, de la

persoana fizică, domnul Milanov Plamen, care a semnat procura din numele

lui Rotar Ruslan la rubrica „Mandat”, ce activa în cadrul unei persoane

juridice de drept privat și anume, ÎM „R&P Bolgar Farm” SRL, care însă nu a

fost prezentată la autoritatea de stat.

- procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Central, Railean Aliona,

prin care a solicitat examinarea și admiterea apelului, casarea sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care: a-i considera vinovați pe Milanov Plamen și

Breazu Olga de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod

penal, în conformitate cu care a-i condamna, stabilindu-le pedeapsă sub formă

de amendă în mărime de 300 u.c. (în redacția prevederilor articolului care a

fost în vigoare până la modificările din 07.11.2016);

- avocatul Chicu Oleg în numele cet. Rotar Ruslan, prin care a solicitat

admiterea pe fond a cererii de apel, casarea sentinței, restituirea cauzei penale

la rejudecare în fond în alt complet de judecată și casarea încheierii de

respingere a cererii privind recunoașterea a lui Ruslan Rotar în calitate de

parte vătămată.

3.1 În conținutul cererii de apel depuse, procurorul a invocat că :

- în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării judecătorești au fost

acumulate destule probe care confirmă vinovăția inculpaților în comiterea

2

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal;

- instanța de judecată, examinând și analizând probele prezentate de

acuzare, nu le-a dat o apreciere corespunzătoare, dar a pus la bază ca veridice

doar declarațiile inculpatului, care urmau a fi apreciate critic;

- conform prevederii Legii privind reglementarea prin licențiere a activității

de întreprinzător, licențele se eliberează titularului de licență sau unei

persoane împuternicite. Astfel, atât în cadrul cercetării judecătorești, cât și în

cadrul urmăririi penale, s-a stabilit că Breazu O. a ridicat de la Camera de

Licențiere, licența re-perfectată anume în baza procurii date. Astfel, prin acest

fapt s-a confirmat prezentarea actului dat autorității de stat, prin ce i s-a

acordat calitatea de act oficial;

- în ceia ce privește falsificarea procurii din 20.02.2014, s-a constatat că

Milanov P. nu avea împuternicirile prevăzute de lege, privind eliberarea unor

astfel de acte, cu atât mai mult că procura dată era întocmită din numele

administratorului R. Rotari, dar Milanov P. a aplicat semnătura sa la rubrica

,,mandant”.

3.2 În conținutul cererii de apel depuse, avocatul Chicu Oleg în numele cet.

Rotar Ruslan a invocat că:

- în procesul de examinare a dosarului penal, Rotar R. a înaintat cerere de

recunoașterea în calitate de parte vătămată, care însă a fost respinsă

neîntemeiat de către instanță. În acest sens, instanța nu a ținut cont că la

plângerea lui Rotar R. a fost pornită urmărirea penală, obiectul plângerii

constituind falsificarea actelor eliberate din numele lui, care la acel moment

avea funcția de administrator al ÎM ,,R&P Bolgar Farm„ SRL;

- prin raportul de expertiză din 15.09.2015, s-a stabilit că semnătura din

numele lui Rotar R., plasată la rubrica ,,Mandat”, în procură a fost executată

de către Milanov S., fiind contrasemnată la rubrica mandatar de către Breazu

O. Ulterior, Breazu O. cunoscând că procura respectivă este falsă, a prezentat-o

la Camera de Licențiere și în baza acesteia a ridicat Licența. La fel, în baza

procurii falsificate de cei doi, Milanov P. a transcris (înstrăinat) în favoarea ÎM

,,R&P Bolgar Farm” SRL drepturile și bunurile, îndeosebi farmaciile care până

la acel moment aparțineau ÎM ,,P&R Pharma” SRL. Prin aceste acțiuni, lui

Rotar R., ca asociat al ÎM ,,P&R Pharma” SRL și însăși societății de către

Milanov P. și Breazu O. a fost provocat un prejudiciul material, deoarece

societatea a rămas fără bunurile sale și anume farmaciile pe care le gestiona

până la momentul prezentării procurii la Camera de Licențiere.

a fost respins ca inadmisibil apelul declarat de avocatul Chicu Oleg în numele

cet. Rotar Ruslan, a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror și

3

menținută fără modificări sentința.

- procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu

Vitalie, prin care a solicitat casarea deciziei și dispunerea rejudecării cauzei de

către instanța de apel, în alt complet de judecată;

- avocatul Chicu Oleg în numele cet. Rotar Ruslan, prin care a solicitat

admiterea recursului, casarea deciziei și a sentinței și rejudecarea cauzei.

iunie 2020 au fost admise recursurile ordinare declarate de procuror și de

avocatul Oleg Chicu în numele lui Rotar Ruslan, a fost casată total decizia

Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2019, în privința

inculpaților Milanov Plamen și Breazu Olga, și dispusă rejudecarea cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

6.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a constatat că instanța

de fond nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor, cât și în raport cu circumstanțele concrete în

fapt și în drept invocate în învinuire, deoarece împrejurările cauzei atestă clar

că odată ce procura din 20.02.2014 a fost prezentată și pusă la dispoziția

Camerii de Licențiere în condițiile legii, adică în procedura serviciului e-

licențiere, ce a generat, drept urmare de cauzalitate, ridicarea de către

inculpata Breazu O. a respectivei licențe, acest document a fost supus

procedurii publice de autentificare a documentelor create, deci, fiindu-i

conferit un caracter oficial, adică de drept public. Concluzia instanței că: „la caz

nu s-a confirmat că procura din 20.02.2014 are calitatea de act oficial”, a fost

considerată neîntemeiată.

De asemenea, Colegiul penal lărgit a constatat că prima instanță a judecat

cauza în raport cu circumstanțele în fapt și în drept neinvocate în învinuirea

formulată inculpaților, ori, asemenea împrejurări ca: „confecționarea, deținerea,

vânzarea sau folosirea documentelor oficiale, a imprimatelor, ștampilelor sau sigiliilor

false, săvârșite de două sau mai multe persoane”, nu s-au regăsit în rechizitoriu.

Astfel, s-a stabilit că, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate

cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârii.

Cu referire la decizia contestată cu recursuri ordinare, instanța de recurs a

constatat că, instanța de apel: nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra

erorilor de drept comise de instanța de fond și, repetându-le întocmai, nu a

desființat hotărârea contestată, cu rejudecarea cauzei potrivit regulilor

4

generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, menținând o sentință

nemotivată și neîntemeiată legal; nu s-a pronunțat în genere asupra solicitării

apelantului Chicu Oleg, privind casarea încheierii de respingere a cererii

privind recunoașterea lui Ruslan Rotar în calitate de parte vătămată; ca și

prima instanță a depășit limitele învinuirii formulate inculpaților și nu a

apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere

al coroborării lor.

2021, a fost respins ca inadmisibil apelul avocatului Chicu Oleg în numele lui

Rotar Ruslan, a fost respins ca nefondat apelul procurorului și menținută fără

modificări sentința.

7.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat, cu referire

la apelul avocatului Chicu Oleg în numele lui Rotar Ruslan că, legislatorul clar

a stabilit, ca parte vătămată poate fi doar persoana fizică sau juridică căreia i-a

fost cauzată o daună determinabilă (nu inventată, nu iluzorie), recunoscută în

această calitate de către organul de urmărire penală prin emiterea unei

ordonanțe corespunzătoare.

Instanța a stabilit că în cererea depusă la 11.05.2015 la Procuratura

sectorului Centru, mun. Chișinău, Rotar Ruslan n-a indicat ce daune i-au fost

aduse lui personal în urma semnării de către Milanov Plamen a procurii nr.06

din 20.02.2014 eliberată din numele SRL„R&P Bolgar Farm”. Nu a înaintat

Rotar Ruslan careva pretenții nici în cadrul audierii lui în calitate de martor.

Mai mult, fiind întrebat în cadrul confruntării efectuate care sunt daunele

cauzate în urma semnării de către Milanov Plamen a procurii respective, el nu

a putut clar indica care sunt consecințele nefaste survenite, ce daune morale,

fizice sau materiale i-au fost cauzate.

Instanța de apel a reținut că anume circumstanțele respective și lipsa

temeiurilor corespunzători a făcut imposibilă emiterea de către organul de

urmărire penală a unui act procesual prin care Rotar Ruslan să fie recunoscut

în calitate de parte vătămată și că nici în cererea înaintată instanței nu s-a

indicat care sunt daunele cauzate lui Rotar Ruslan.

Instanța de apel a reiterat că prima instanță justificat a declarat ca fiind

inadmisibilă cererea avocatului Chicu Oleg privind recunoașterea în calitate

de parte vătămată a lui Rotar Ruslan, or, ca parte vătămată poate fi doar

persoana fizică sau juridică căreia i-a fost cauzată o daună determinabilă ( nu

inventată, nu iluzorie), recunoscută în această calitate de către organul de

urmărire penală prin emiterea unei ordonanțe corespunzătoare, ceea ce în

speța respectivă nu se atestă.

5

În acest context, instanța de apel a reținut că Rotar Ruslan, având calitatea

de martor, este titularul unui drept de apel, doar cu privire la cheltuielile

judiciare ce i se cuvine prin prisma prevederilor art. 401 al. (1), pct. 5) Cod de

procedură penală și nu este în drept să atace cu apel sentința primei instanțe în

partea stabilirii pedepsei inculpatului și nici să pretindă la încasarea cărorva

prejudicii materiale și morale odată ce nu a înaintat acțiune civilă.

Cu referire la apelul procurorului, instanța de apel a stabilit că Milanov

Plamen și Breazu Olga au fost învinuiți de către organul de urmărire penală de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, conform

semnelor calificative - „confecționarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale

false, care acordă drepturi și eliberează de obligații, acțiuni săvârșite de către două

persoane”.

În decizie s-a menționat că procurorul în calitate de apelant, în susținerea

învinuirii, a prezentat instanței spre cercetare următoarele probe care ar

confirma faptele și vinovăția inculpaților: declarațiile martorului Rotar Ruslan,

depuse în instanța de apel și în cadrul urmăririi penale (f.d. 22, 75-77, 73);

raportul de expertiză cu nr. 8475, din 15.09.2015 (f.d. 60-64, vol. I); procesul-

verbal de examinare a obiectului din 17 noiembrie 2015 (f.d. 70, vol. I); corpul

delict procura nr. 06 din 20.02.2014, sigilată în plic alb (f.d. 71, vol. I),

recunoscut prin ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte la

cauza penală (f.d. 72, vol. I); proces-verbal de confruntare dintre Rotar Ruslan

și Milanov Plamen, din data de 18.01.2016, (f.d. 109-111, vol. I); proces-verbal

de confruntare dintre Rotar Ruslan și Olga Breazu, din 21 ianuarie 2016, (f.d.

112-114, vol. I); răspunsul Camerei de Licențiere, care confirmă că Breazu Olga

a ridicat procura pentru perfectarea licenței (f.d. 138, vol. I).

Totodată, în partea descriptivă a deciziei au fost transcrise declarațiile

inculpaților Milanov Plamen și ale lui Breazu Olga depuse în instanța de apel

și în instanța de fond.

Instanța de apel a considerat că prima instanță a constatat în mod justificat

faptul că procurorul nu a prezentat probe pertinente, concludente, utile și

veridice care ar demonstra vinovăția inculpaților Milanov Plamen și Breazu

Olga de comiterea infracțiunii prevăzute art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, și a

pronunțat corect o sentință de achitare, pe motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

Instanța de apel a considerat că afirmațiile părții acuzării din apel

reprezintă opinia subiectivă a apelantului or, prima instanță în sentința sa

corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul achitării inculpaților de

învinuire a infracțiunii încriminate, luând în vedere probele prezentate de

către partea acuzării și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză

6

penală, care au fost apreciate potrivit art. 101 Cod de procedură penală,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept și ajungând la

concluzia corectă cu privire la necesitatea achitării inculpaților pe motiv că

fapta inculpaților nu întrunește elementele infracțiunii, deoarece nu au fost

prezentate probe verosimile în acest sens.

Argumentele expuse de prima instanță și motivele din sentință, pentru a

evita repetări inutile, instanța de apel le-a însușit.

Instanța de apel a reținut că inculpații Milanov Plamen și Breazu Olga au

dat declarații constante și consecutive pe tot parcursul procesului penal, au

menținut aceeași poziție de nerecunoaștere a vinovăției de la urmărirea penală

până la instanța de apel, iar versiunea inculpaților nu a fost combătută de

partea acuzării prin probele prezentate în sprijinul învinuirii.

Instanța de apel a considerat că în cadrul ședinței de judecată nu au fost

prezentate suficiente probe concludente și utile, care ar demonstra pe deplin

fapta lui Milanov Plamen și Breazu Olga, care ar întruni elementele

infracțiunii, învinuirea adusă a purtat un caracter pripit și superficial, or

dimpotrivă, din materialele dosarului a rezultat că probe în sprijinul învinuirii

de facto nu au fost prezentate.

S-a reiterat în decizie că, în speță nu și-a găsit confirmarea că procura nr. 06

din 20.02.2014, are calitatea de act oficial. Ori, reieșind din materialele cauzei

penale, procura precizată a fost emanată de la particulari și anume persoana

fizică domnul Milanov Plamen, care a semnat procura din numele lui Rotar

Ruslan la rubrica „Mandat”, ce activa în cadrul unei persoane juridice de drept

privat și anume ÎM „R&P Bolgar Farm” SRL, care însă nu a fost prezentată la

autoritatea de stat.

Afirmațiile acuzatorului de stat, precum că procura nr. 06 din 20.02.2014

are calitatea de act oficial, instanța de apel le-a combătut prin răspunsul

Camerei de Licențiere oferit organului de urmărire penală, precum că „dosarul

de licențiere a ÎM „R&P Bolgar Farm” SRL, nu conține procura eliberată dnei Breazu

Olga” (f.d.138, vol. I).

Instanța de apel a atestat că procura cu nr.06 din 20.02.2014, reprezintă un

act privat, care nu a fost prezentat unei autorități publice, ori acuzatorul de

stat nu a dovedit contrariul.

S-a menționat în decizie că, documentele care emană de la particulari se

consideră documente oficiale atunci când asemenea documente sunt supuse

procedurii publice de autentificare a documentelor create. Tocmai această

procedură conferă documentului un caracter oficial, adică un caracter de drept

public. Documentele care emană de la particulari se consideră documente

oficiale atunci când asemenea documente sunt primite oficial de persoana

7

juridică de drept public (Camera de Licențiere prin răspunsul cu nr. 01/561 din

24.03.2016, precizează că „ÎM „R&P Bolgar Farm” SRL, a utilizat serviciul de

licențiere prin care doamna Breazu a confirmat pe propria răspundere

deținerea procurii”, s-a atras atenția la sintagma pe propria răspundere, ce nici de

cum nu dovedește faptul prezentării procurii), după care se află la dispoziția

acestei persoane în legătură cu soluționarea problemei reprezentând obiectul

de referință al documentelor primite.

În consecință, la cazul dedus judecății, instanța a statuat că lipsește –

obiectul material al infracțiunii prevăzut de art. 361 alin. (2) lit. b), incriminat

inculpaților Milanov Plamen și Breazu Olga, ce este reprezentat de documente

oficiale false.

Instanța de apel a subliniat că, instanța de fond în hotărârea sa a indicat că:

„..în ședința instanței de fond, acuzatorul de stat n-a prezentat nici o probă care ar fi

demonstrat vinovăția inculpaților Milanov Plamen și Breazu Olga în comiterea

infracțiunii imputate lui, în baza art. 361 alin.(2) lit. b) Cod penal”, or, conform art.

415 Cod de procedură penală: (21) Judecând apelul declarat împotriva sentinței de

achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără

audierea învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți.

Martorii acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor constituie o

mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

inculpatului.

Instanța a menționat, că martorul Cristofor Natalia nu s-a prezentat, iar

procurorul n-a asigurat prezența ei în instanța de apel, astfel dânsa n-a fost

audiată în cadrul examinării apelului. În acest sens, s-a constatat că declanșând

o continuare a judecării cauzei în fond, instanței nu i-au fost prezentate careva

probe pertinente și concludente care ar susține declarațiile martorului Rotar

Ruslan asupra faptului că inculpații ar fi comis - confecționarea, deținerea și

folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi și eliberează de obligații,

acțiuni săvârșite de către două persoane.

Instanța de apel, având în vedere declarațiile contradictorii ale martorului

Rotar Ruslan cu privire la vinovăția inculpaților, în raport cu declarațiile

ultimilor privind nerecunoașterea vinovăției, a constatat prezența unor dubii

privind vinovăția acestora, care nu au putut fi înlăturate în nici un mod și care,

potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală și art. 6 CEDO, au

fost interpretate în favoarea inculpatului.

Verificând legalitatea hotărârii atacate, instanța de apel a reținut că

temeiurile și motivele invocate de procuror, nu s-au confirmat în urma

cercetării materialelor cauzei, or, la judecarea apelului declarat, instanța de

apel a constatat că, prima instanță a examinat cauza sub toate aspectele,

8

complet și obiectiv, reținând lipsa în acțiunile inculpaților Milanov Plamen și

Breazu Olga a obiectului material al infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2)

lit. b), ce este reprezentat de documente oficiale false, adoptând o soluție

corectă în partea achitării lui Milanov Plamen și Breazu Olga, pe motiv că

fapta acestora nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.

Așadar, argumentele apelantului, precum că instanța de fond a apreciat

arbitrar și eronat probele și circumstanțele cauzei, vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunii imputate fiind dovedită, instanța de apel a considerat că

contravin materialelor cauzei, constatând că prima instanță corect și în deplină

măsură a dat apreciere probelor și circumstanțelor cauzei și corect a atestat că

învinuirea adusă lui Milanov Plamen și Breazu Olga nu este bazată pe probe

directe, pertinente și concludente ce ar confirma vinovăția acestora, iar toate

dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi înlăturate, au fost interpretate în

favoarea inculpaților.

fost atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care invocând incidența pct. 6) a

dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal, solicită admiterea

recursului, casarea totală a deciziei, cu remiterea cauzei penale la rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecători.

8.1 În susținerea recursului procurorul invocă că:

- odată ce nu a fost de acord cu aprecierea probelor de către procuror,

instanța de apel urma să dezvăluie concluzia de menținere a sentinței, să se

expună punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul

învinuirii și asupra fiecărui motiv invocat de apelant;

- instanța de apel nu a analizat cumulul de probe prin prisma prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală;

- vinovăția inculpaților a fost dovedită indubitabil prin raportul de

expertiză nr. 8475, prin care s-a stabilit că semnătura din numele lui Rotar

Ruslan a fost executată de Milanov Plamen; s-a demonstrat faptul folosirii

procurii de către Breazu Olga, care cunoaștea că procura este falsă, a

prezentat-o la Camera de Licențiere și a ridicat licența;

- martorul Rotar Ruslan, cu lux de amănunte, a relatat că el nu a

împuternicit pe nimeni să semneze acte din numele său; iar martorul Cristofor

Natalia a confirmat faptul ridicării licenței de Breazu Olga;

- la caz și-a găsit confirmarea că procura nr. 06 din 20.02.2014 a fost

prezentarea unei autorități de stat, având astfel calitatea de act oficial.

(1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul Mămăligă Igor

9

în numele inculpaților, prin care a pledat pentru respingerea acestuia, ca fiind

nefondat și neîntemeiat.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi

respins ca inadmisibil, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de

recurs și numai în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces. Instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.

427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava

situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Reieșind din conținutul cererii de recurs declarate de către procuror,

Colegiul penal lărgit atestă, că recurentul invocă în calitate de temeiuri pentru

casarea deciziei instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, potrivit cărora: hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul când: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța respinge recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit

constată că asemenea eroare nu se confirmă, dat fiind faptul că instanța de

apel, la examinarea cauzei, a respectat prevederile art. 414 alin. (1) și (5), 417

alin. (8) Cod de procedură penală și în hotărârea adoptată s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în cererea de apel, decizia cuprinzând

motive clare pe care se întemeiază soluția pronunțată.

Cu referire la aceste aspecte, Colegiul penal lărgit menționează că

motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor

amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct

de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii, ale unei

motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

10

Argumentele recurentului, prin care se invocă că materialele cauzei penale

conțin probe care să dovedească vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii

incriminate, nu și-a găsit confirmare, deoarece ca urmare a examinării

materialelor cauzei, potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură penală,

instanța de apel just a stabilit că nu au fost prezentate suficiente probe concludente

și utile, care ar demonstra pe deplin fapta lui Milanov Plamen și Breazu Olga, care ar

întruni elementele infracțiunii, învinuirea adusă a purtat un caracter pripit și

superficial, or dimpotrivă, din materialele dosarului a rezultat că probe în sprijinul

învinuirii de facto nu au fost prezentate.

În acest sens, Colegiul penal lărgit atestă că la soluționarea cauzei instanța

de apel a ținut cont de prevederile articolelor 99-101, 414 Cod de procedură

penală, a cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le

prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat menținând

sentința de achitare a inculpaților Milanov Plamen și Breazu Olga.

Contrar argumentelor recurentului prin care se invocă faptul că instanța de

apel urma să dezvăluie concluzia de menținere a sentinței, să se expună punctul său de

vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și asupra fiecărui motiv

invocat de apelant, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel a examinat

probele din dosar, a audiat inculpații și martorul Rotar Ruslan, și-a expus

argumentat și întemeiat punctul său de vedere asupra fiecărei probe. Din

lecturarea deciziei atacate, nu se conturează critica recurentului precum că,

instanța de apel ar fi dat prioritate celor invocate în favoarea condamnării

inculpatului conform învinuirii înaintate, analizând probele în ansamblul lor

prin coroborare, concluzionând motivat că ele sunt insuficiente pentru a

fundamenta o acuzație penală în privința inculpaților Milanov Plamen și

Breazu Olga.

Din esența criticilor invocate în recurs, se atestă că procurorul își expune o

proprie evaluare a materialului probator. Colegiul penal lărgit constată o

argumentare amplă a instanței de apel cu referire la declarațiilor inculpaților și

coroborarea lor cu declarațiile martorului Rotar Ruslan.

Colegiul penal lărgit constată că acuzatorul de stat în recurs face trimitere

la declarațiile martorului Cristofor Natalia, care, potrivit materialelor cauzei

penale, nu a fost audiată în cadrul examinării apelului.

Astfel, în instanța de apel nu au fost prezentate probe noi, suplimentare, nu

a fost solicitat de către acuzator spre examinare astfel de probe, cauza fiind

examinată în baza aceluiași material probator, în baza căruia instanțele de

fond în mod repetat au decis pronunțarea sentinței de achitare în privința

inculpaților.

11

Referitor la critica recurentului privind respingerea probelor administrate

de acuzare, fără a fi constatate încălcarea normelor procesuale, Colegiul penal

lărgit notează că în procesul de apreciere a probelor, instanțele de fond au

supus analizei toate probele la care au făcut referire părțile în cadrul judecării

cauzei, iar probele scrise la care a făcut referire acuzatorul de stat și care în

viziunea acestuia demonstrează vinovăția inculpaților Milanov Plamen și

Breazu Olga în comiterea infracțiunii imputate, nu au putut fi reținute, din

cauza lipsei puterii probatorii.

Astfel, Colegiul penal lărgit reține, că instanța de apel și-a bazat concluzia

pe tot ansamblul de probe, prezentat atât de partea acuzării cât și de partea

apărării, formulând argumentat concluzia de menținere a sentinței de achitare.

De asemenea, Colegiul penal lărgit observă și faptul, că rejudecând cauza

în conformitate cu art. 436 Codul de procedură penală, instanța de apel s-a

conformat deciziei instanței de recurs din 02.06.2020 în măsura în care situația

de fapt a rămas cea avută în vedere la soluționarea recursului.

Aici, este de menționat faptul că, reexaminând cauza instanța de apel a

examinat separat probele prezentate, consemnându-le în procesul-verbal și

făcând referire la ele în partea descriptivă. La fel, instanța de apel a înlăturat

neajunsurile la care instanța de recurs a atras atenția inclusiv și la criticile

avocatului Chicu Oleg în interesele lui Rotar Ruslan, ce ține de respingerea

cererii de recunoaștere a calității de parte vătămată, lipsa unui prejudiciului

cauzat, reiterând lipsa circumstanțelor de fapt și de drept necesare pentru

determinare statutului respectiv.

Analizând conținutul materialelor dosarului, Colegiul penal lărgit

concluzionează că instanța de apel la examinarea cauzei, a ținut cont în

deplină măsură de prevederile articolelor 27, 99 - 101 Cod de procedură

penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat

minuțios, dându-le o apreciere corectă, prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, care în ansamblul lor nu au confirmat vinovăția

inculpaților Milanov Plamen și Breazu Olga de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, or, în fapt, decizia instanței de

apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală

și întemeiată, iar instanța de apel a dat răspuns la toate argumentele invocate

de apelant, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția.

Totodată, instanța de recurs reiterează că majoritatea argumentelor

recurentului constituie un dezacord cu aprecierea de către instanțele de fond a

probelor, fără a ține cont de faptul că reaprecierea probelor nu poate constitui

temei de recurs în sensul art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi

considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate,

12

deoarece instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu

dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de

fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina

primordială a instanțelor respective.

Luând în considerare constatarea argumentată a instanței de apel privind

lipsa probelor care, ar demonstra confecționarea, deținerea și folosirea de către

inculpați a procurii în calitate de document oficial fals, privind lipsa în

concluziile experților a constatării falsificării semnăturii lui Rotar Ruslan,

precum și în prezența constatărilor contradictorii ale organului de urmărire

penală, consemnarea eronată și dubioasă a datelor și faptelor în actele

procesuale (aici: ordonanța din 27.05.2015 de ridicare de la Camera Înregistrării

de Stat a originalelor procurilor parvenite de la ÎM „R&P”Bolgar Farm” SRL în

perioada de timp din luna ianuarie 2014 până în prezent, ordonanța din

10.06.2015 de ridicare de la ÎM „R&P”Bolgar Farm” SRL a dosarului juridic;

procesul-verbal de ridicare a dosarului juridic a întreprinderii ÎM

„R&P”Bolgar Farm” SRL ordonanța din 06.07.2015 de ridicare de la de la

Camera Înregistrării de Stat a procurii nr.6 din 20.02.2014; procesul-verbal

întocmit la 06.07.2015 de ridicare de la Camera de Licențiere a procurii nr.6 din

20.02.2015; procesul-verbal din 17.11.2015 de examinare a procurii nr.06 din

20.02.2014; procesul-verbal de audiere a lui Rotar Ruslan, care declară că

procura respectivă a fost găsită în birou în mapa cu documente de el personal;

procesul-verbal de audierea a lui Rotar Ruslan în ședința de judecată la Curtea

de Apel care relatează că a găsit procura în primăvara anului 2014), Colegiul

penal consideră justificată soluția instanțelor de fond privind achitarea

inculpaților pe motiv că fapta inculpaților nu întrunește elementele

consecutive ale infracțiunii.

Astfel de concluzie, este determinată și de motivarea amplă a instanței de

apel (f.d. 143-145, Vol. III), referitor la lipsa caracterului de document oficial

fals al procurii vizate, or, în contextul răspunsului dat de către Camera de

licențiere la adresarea organului de urmărire penală prin scrisoare nr. 3409

din 16.03.2016, Camera de licențiere informează despre lipsa unei asemenea

procuri în cadrul dosarului de licențiere.

În confirmarea lipsei elementelor infracțiunii imputate, este relevant faptul

că, conform materialelor cauzei, la momentul adresării scrisorii nr.3409 din

16.03.2016, organul de urmărire penală deja deținea procura respectivă, a

supus-o examinării, inclusiv expertizei judiciare. În aceste împrejurări,

instanțele de fond corect au menționat prezența doar a unei presupuneri ce

privește comiterea de către inculpați a faptei imputate, invocând prevederile

art. 8 Cod de procedură penală.

13

Decizia instanței de apel, privind achitarea inculpaților este motivată prin

elucidarea și descrierii fiecărui element al infracțiunii, instanța de apel

argumentând detaliat lipsa în acțiunile inculpaților a laturii obiective, laturii

subiective, precum și a obiectului material al faptei imputate.

Examinarea obiectivă și multilaterală a cauzei, în viziunea colegiului penal

este consemnată și de faptul că, în procesul de judecată în privința lui Milanov

Plamen și Breazu Olga nu a fost constatat încălcarea drepturilor acestora prin

soluția adoptată, nu s-a constatat stabilirea eronată, de către instanța de apel a

faptelor, precum nu a fost admisă denaturarea conținutului probelor

examinate.

În esență, Colegiul penal observă că, instanța de apel a dat o apreciere clară

circumstanțelor cauzei, adoptând concluzii motivate, concluzii pe care instanța

de recurs și le însușește, din motivul temeiniciei acestora, fiind inoportună

repetarea acestora, fapt ce este în corespundere și cu practica constantă a

CtEDO, expusă în pct. 37 din hotărârea Albert vs România din 16.02.2010,

potrivit cărei art. 6 §1 deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi

interpretat ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza

Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o

instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze chestiunile esențiale supuse

atenției sale, precum și cauza Helle c. Finlandei, hotărârea din 19 decembrie 1997;

Garcia Ruiz c. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999, în care se menționează că, în

cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod

concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de

recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției

acestor instanțe

În consecință, Colegiul penal consideră că, la reexaminarea cauzei, instanța

de apel nu a admis careva erori care ar genera temeiurile pentru recurs

prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

Respingând cererea de recurs, care după conținutul său se referă la

aprecierea probelor, Colegiul penal lărgit se axează și pe practica judiciară a

CtEDO, relevantă la situația dată, care, cu referire la noțiunea de „eroare

judiciară”, subliniază că simpla considerare a faptului că examinarea cauzei în

instanța de apel a fost una incompletă, sau a dus la achitarea „eronată” nu

poate prin ea însăși, în absența erorilor judiciare sau a unor încălcări serioase

procedurale judecătorești, erori evidente în aplicarea dreptului material sau a

oricărui alt motiv important ce rezultă din interesul justiției, să indice prezența

unei erori judiciare în procedura (cauza Radchikov c. Rusia, 2007).

14

Reieșind din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide, că la

judecarea recursului ordinar declarat de către procuror, nu au fost stabilite

careva erori de drept care ar condiționa casarea deciziei contestate,

impunându-se soluția de respingere ca inadmisibil a recursului.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, cu menținerea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2021, în cauza penală

în privința lui Milanov Plamen XXXX și a lui Breazu Olga XXXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 15 iulie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Cobzac Elena

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

15

21 iunie 2022 Dosarul nr. 1ra-2046/2021

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorilor Timofti Vladimir și Cobzac Elena

Conform art. 339 alin. (7), 340 alin. (3) Cod de procedură penală, în cauza

penală privindu-l pe Milanov Plamen XXXX și Breazu Olga XXXXX.

iunie 2022, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, cu

menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iunie

2021, în cauza penală în privința lui Milanov Plamen XXXXX și a lui Breazu

Olga XXXXX.

procedură penală, dar, cu privire la soluția adoptată, exprimăm dezacordul

cu majoritatea completului de judecată, deoarece considerăm că recursul

ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de circumscripție

Chișinău, Sâli Radu, urma a fi admis, cu casarea deciziei și remiterea cauzei

la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

2018, Milanov Plamen și Breazu Olga, învinuiți fiecare de comiterea

infracțiunii prevăzute de art.361 alin.(2) lit.b) Cod penal au fost achitați, din

motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

la 21 mai 2019 a respins ca inadmisibil apelul declarat de avocatul Chicu

Oleg în numele cet. Rotar Ruslan, a fost respins ca nefondat apelul declarat

de procuror și menținută sentința.

motivele invocate de procuror, se atestă că decizia instanței de apel în cauza

dată, este afectată de insuficiență în partea motivării soluției adoptate, ceea

ce este incident cazului de casare invocat în speță și prevăzut de art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

În contextul celor expuse, se relevă, că instanța de apel atunci când

constată lipsa în acțiunile inculpatului a elementelor constitutive ale

infracțiunii imputate prin rechizitoriu, urmează să-și argumenteze soluția

prin prisma tuturor probelor acumulate în dosar, care trebuie apreciate

multilateral și obiectiv. În acest sens, se are în vedere faptul că, instanța de

apel la judecarea cauzei trebuia să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

16

înaintate inculpaților, să verifice și să aprecieze conform prevederilor art.101

Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor și să constate dacă acțiunile comise de

inculpați întrunesc sau nu elementele infracțiunii prevăzute de art. 361

alin.(2) lit.b) Cod penal.

Astfel, constatăm că, instanța de apel nu a respectat indicațiile instanței

de recurs din 02 iunie 2020, prin care s-a constatat că instanța de fond ”...nu a

apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al

coroborării lor, cât și în raport cu circumstanțele concrete în fapt și în drept invocate

în învinuire, ... Ori, împrejurările enunțate atestă clar că odată ce procura din

20.02.2014 a fost prezentată și pusă la dispoziția Camerii de Licențiere în condițiile

legii, adică în procedura serviciului e-licențiere, ce a generat, drept urmare de

cauzalitate, ridicarea de către inculpata Breazu O. a respectivei licențe, acest

document a fost supus procedurii publice de autentificare a documentelor create,

deci, fiindu-i conferit un caracter oficial, adică de drept public. Prin urmare,

concluzia instanței că: „la caz nu s-a confirmat că procura din 20.02.2014 are

calitatea de act oficial”, a fost considerată neîntemeiată.”. De asemenea, instanța

de recurs a constatat că prima instanță nu a judecat fondul cauzei în

conformitate cu rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției

contrazicând dispozitivul hotărârii.

Astfel, pe lângă faptul că, instanța de apel în al doilea set de proceduri, a

menținut sentința fără a respecta indicațiile Curții Supreme de Justiție,

contrar prevederilor art.436 Cod de procedură penală, prin care s-a

menționat că sentința nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii, instanța de

apel nu a analizat aspectele învinuirii înaintate lui Milanov P. și Breazu O.

prin rechizitoriu, nu a evaluat toate probele în ansamblu conform

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, în special procesul-verbal de

ridicare din 06.07.2015 (f.d.34 v.I), din care reiese că originalul procurii nr.06

din 20.02.2014, anexat la materialele cauzei în calitate de corp delict, care a

fost ridicat conform ordonanței de ridicare de la Camera de Licențiere, din

cadrul dosarului de licențiere al SRL ”Bolgarfarm”, pentru licența eliberată

pentru activitate farmaceutică în cadrul farmaciei de forme industriale și a

depozitului farmaceutic, inclusiv cu folosirea preparatelor psihotrope, act

întocmit în prezența a doi reprezentanți ai Camerei de licențiere, care n-a

fost contestat în ordinea cuvenită de către apărare nici la urmărirea penală,

17

nici în instanțele de fond, astfel nefiind evaluate toate probele și fără a

efectua o analiză a acestora, cu aprecierea fiecărei probe în parte, cu

expunerea asupra admisibilității sau inadmisibilității probei, ignorând

totalmente probele administrate la caz, precum și în instanța de apel. Într-o

hotărâre este necesar nu numai de a reda declarațiile participanților la

proces, dar și de a expune esența acestor depoziții și legătura lor cu

conținutul altor probe care în ansamblu confirmă sau infirmă o circumstanță

pe cauză, de a argumenta de ce unele probe sunt admise, iar altele respinse.

Astfel considerăm că, instanța de apel nu a pătruns în esența problemei

de fapt și de drept, fiind prezentă discrepanța între cele reținute de instanța

de apel și conținutul real al probelor, ignorarea unor aspecte evidente, ce au

avut drept consecință pronunțarea unei concluzii pripite și nemotivate.

Pentru aceste motive am optat pentru soluția de admitere a recursului

ordinar declarat de către procuror, cu casarea deciziei instanței de apel și

remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Judecători Timofti Vladimir

Cobzac Elena

18