ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 03.07.2020

1ra-1199/2020 — art. 361 alin. 2 lit. b Cp

HOTĂRÂRE

03.07.2020

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 361 alin. 2 lit. b Cp
Temei legal: art. 427 alin. 1 pct. 5, 6, 12 Cpp

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

1ra-1199/2020 — art. 361 alin. 2 lit. b Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1199/2020

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 iunie 2020 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun, Victor Burduh,

Nicolae Craiu,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursurile

ordinare, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 12 ianuarie 2018 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2019, declarate de procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, de avocatul Oleg

Chicu în numele lui Rotar Ruslan, în cauza penală privind inculpații

Milanov Plamen XXXXX, născut la

XXXXX, originar din or. XXXXX, XXXXX, locuitor al mun.

XXXXX, or. XXXXX, str. XXXXX, XXXXX, cetățean al

Republicii Bulgaria, fără antecedente penale;

Breazu Olga XXXXX, născută la

XXXXX, originară din or. XXXXX, XXXXX, locuitoare a

mun. XXXXX, str. XXXXX, XXXXX, ap. XXXXX, cetățeancă

a R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 11.04.2016 - 12.01.2018,

instanța de apel: 11.04.2018 - 21.05.2019,

instanța de recurs: 16.03.2020 -

02.XXXXX.2020.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

Prin sentința Judecătoriei Chișinău din 12 ianuarie 2018, Milanov Plamen a fost

achitat de sub învinuirea săvârșiri infracțiunii prevăzute de art. 361 alini. (2) lit. b) Cod

penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Breazu Olga a fost achitată de sub învinuirea săvârșiri infracțiunii prevăzute de

art. 361 alini. (2) lit. b) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii.

Instanța de fond a constatat că, de către organul de urmărire penală, inculpații

Milanov P. și Breazu O. au fost învinuiți în aceea că la 20.02.2014, având scopul

confecționării, deținerii și folosirii documentelor oficiale false, aflând-se la sediul IM

„R&P Bolgar Ferm” SRL, pe adresa mun. XXXXX, str. XXXXX, XXXXX, au perfectat

din numele lui Rotar R., care avea calitatea de Director General al IM „R&P Bolgar

Farm” SRL, cu numărul de identificare de stat XXXXX, procura cu nr. XXXXX din

20.02.2014, prin care Breazu O. a fost împuternicită de a reprezenta firma la Camera de

Licențiere a Republicii Moldova, cu dreptul de prezentare, semnare și ridicare a Licenței.

Conform raportului de expertiză nr. XXXXX din 15.09.2015 s-a stabilit, că semnătura

din numele lui Rotar R. plasată la rubrica „Mandant” în procura sus menționată, a fost

executată de către Milanov P., care a fost contrasemnată la rubrica mandatar de către

Breazu O.

În continuare, Breazu O., cunoscând cu certitudine că procura dată este falsă, a

prezentat-o la Camera de Licențiere a Republicii Moldova, care este amplasată în mun.

Chișinău, bd. Ștefan cel Mare, 124 și în baza acesteia a ridicat licența.

Astfel, acțiunile inculpaților au fost calificate în baza art. 361 (2) lit. b) Cod penal,

ca confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale, a

imprimatelor, ștampilelor sau sigiliilor false, săvârșite de două sau mai multe persoane.

Instanța a reținut că inculpatul Milanov P. nu a recunoscut vina, comunicând că

procura respectivă a fost eliberată în scopul facilitării activității economice și acest fapt

nu a cauzat careva daune drepturilor și intereselor lui R. Rotar și ÎM „R&P Bolgar Farm”

SRL. Este cofondator al ÎM „R&P Bolgar Farm” SRL, împreună cu R. Rotar și procura

a fost semnată personal de el, în calitate de manager principal al ÎM ,,R&P Bolgar Farm”

SRL. La începutul anului 2014, cu Rotari R. au luat decizia de a împărți afacerea, iar

compania ÎM „R&P Bolgar Farm” SRL, urma să-i aparțină. La 28.02.2014, a avut loc

adunarea generală a fondatorilor ÎM „R&P Bolgar Farm” SRL, adică el și Rotari R.,

unde s-a luat decizia ca el să aibă calitatea de director general al ÎM „R&P Bolgar Farm”

SRL, în locul lui Rotari R. În rezultat, începând cu 05.05.2014, a devenit director general

al companiei ÎM „R&P Bolgar Farm” SRL.

Inculpata Breazu nu a recunoscut vina și a declarat că, la 24.01.2014, a avut loc

adunarea acționarilor la ÎM „R&P Bolgar Farm” SRL, la care au participat Milanov P.,

Rotari R., Cristofor N. și ea. La momentul respectiv activau paisprezece farmacii, care

erau licențiate la ÎM „R&P Bolgar Farm” SRL, unde era angajată în calitate de manager.

Rotari R. și Milanov P. i-au dat ei și lui Cristofor N.indicații ca să fie trecute zece

farmacii de la „P&R Pharm” SRL, la ÎM „R&P Bolgar Farm” SRL. De aceste chestiunii

s-au ocupat aproximativ o lună. Semnătura de pe procură îi acorda dreptul de a ridica

licența. Milanov P. avea dreptul de a semna procura în lipsa lui Rotari R., ei fiindu-i

comunicat la angajare că sunt doi directori.

Martorul Cristofor N. din 17.10.2017, a comunicat că Breazu O. a lucrat la firmă,

iar fondatorii la „P&R Pharm” SRL sunt Rotari R. și Milanov P. Ea era director la „P&R

Pharm” SRL, întrucât Rotari R. era fondator, procurile le semna ea. În anul 2014 „P&R

Pharm” SRL, avea paisprezece farmacii dintre care zece au trecut la IM „R&P Bolgar

Farm” SRL. Breazu O. se ocupa de înregistrare și avea procură, cine i-a eliberat-o nu

cunoaște. Indicații pe toată perioada de activitate primea atât de la Rotari R. cât și de la

Milanov P.

Martorul Rotar R. în ședința de judecată fiind citat legal nu s-a prezentat,

acuzatorul prezentând în acest sens ordonanța din 25.09.2017 privind anunțarea lui în

căutare.

Conform raportului de expertiză judiciară cu nr. XXXXX, din 15.09.2015,

semnătura din numele lui Rotar Ruslan, plasată la rubrica „Mandant”, în Procura cu nr.

6 din 20.02.2014, a fost executată nu de către Rotar Ruslan, ci de Milanov Plamen.

Totodată, la caz nu s-a confirmat că procura nr. XXXXX din 20.02.2014 are

calitatea de act oficial. Ori, a fost emanată de o persoană fizică Milanov P., care a

semnat-o din numele lui Rotar R. la rubrica ,,Mandat”, ce activa în cadrul unei persoane

juridice private ÎM „R&P Bolgar Farm” SRL, care însă nu a fost prezentată la

autoritatea de stat.

Este de remarcat că prin scrisoarea nr. XXXXX din 16.03.2016, emisă de organul

de urmărire penală și adresată Camerei de Licențiere, cu referire la eliberarea informației

dacă Breazu O. a prezentat procura nr. XXXXX din 20.02.2014 și pentru ce a fost

folosită, Camera de Licențiere face mențiunea expresă că, dosarul de licențiere a ÎM

„R&P Bolgar Farm” SRL nu conține procura eliberată dnei Breazu O.

Prin urmare, procura cu nr. XXXXX din 20.02.2014, reprezintă un act privat, ce

nu a fost prezentat unei autorități publice, ori acuzatorul de stat nu a dovedit contrariul.

În concluzie, documentelor private li se recunoaște posibilitatea de a deveni oficiale,

doar în momentul convertirii lor în documente oficiale, prin punerea la dispoziția

organelor sau a persoanelor oficiale în condițiile legii, fapt ce nu se atestă la speță.

Ori, noțiunea de document oficial, nu se referă doar la documentele eliberate de

autoritățile publice, dar și la documentele prezentate autorităților publice. Documentul

oficial este acela care emană de la o autoritate publică de orice nivel sau care provine de

la un terț, dar primit de o autoritate. Deci, noțiunea „document oficial” se referă nu

doar la „documentele eliberate de autoritățile publice”, dar și la „documentele

prezentate autorităților publice”, împrejurare care nu este prezentă în speță.

În această ordine de idei, luând în considerare conținutul art. 6 al Legii privind

accesul la informație, documentul oficial poate să apară și sub forma documentului

privat, pus la dispoziția organelor sau persoanelor oficiale în condițiile legii de către alți

subiecți de drept.

În dependență de autorul documentului privat, ele pot fi documente private

întocmite de persoane fizice sau juridice de drept privat.

În primul rând, documentele care emană de la particulari se consideră documente

oficiale atunci când asemenea documente sunt supuse procedurii publice de autentificare

a documentelor create. Tocmai această procedură conferă documentului un caracter

oficial, adică un caracter de drept public. În al doilea rând, documentele care emană de

la particulari se consideră documente oficiale atunci când asemenea documente sunt

primite oficial de persoana juridică de drept public.

Camera de Licențiere, prin răspunsul cu nr. XXXXX din 24.03.2016, precizează

că, ÎM „R&P Bolgar Farm” SRL a utilizat serviciul de licențiere prin care Breazu O.

a confirmat pe propria răspundere deținerea procurii.

Dar, sintagma pe propria răspundere nu dovedește faptul prezentării procurii,

după care se află la dispoziția acestei persoane în legătură cu soluționarea problemei,

reprezentând obiectul de referință al documentelor primite.

Momentul înregistrării documentului privat de către organul sau persoana

oficială este și momentul convertirii documentului privat în document oficial.

Astfel, la caz lipsește obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 361 alin.

(2) lit. b), incriminat inculpaților, ce este reprezentat de documente oficiale false.

Absența acestui element al componenței de infracțiune conduce la lipsa temeiului

de aplicare a răspunderii în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiind inoportun ca

instanța să se expună și asupra celorlalte elemente ale componenței de infracțiune.

Procurorul în Procuratura mun. Chișinău, Oficiul Centru, Aliona Railean a

declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

Milanov P. și Breazu O. să fie condamnați în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal la

amendă în mărime de 300 unități convenționale.

Apelanta a invocat că, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul cercetării

judecătorești au fost acumulate destule probe care confirmă vinovăția inculpaților în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Conform prevederii Legii privind reglementarea prin licențiere a activității de

întreprinzător, licențele se eliberează titularului de licență sau unei persoane

împuternicite. Astfel, atât în cadrul cercetării judecătorești, cât și în cadrul urmăririi

penale, s-a stabilit că Breazu O. a ridicat de la Camera de Licențiere, licența reperfectată

anume în baza procurii date. Astfel, prin acest fapt s-a confirmat prezentarea actului dat

autorității de stat, prin ce i s-a acordat calitatea de act oficial.

În ceia ce privește falsificarea procurii nr. XXXXX din 20.02.2014, s-a constatat

că Milanov P. nu avea împuternicirile prevăzute de lege, privind eliberarea unor astfel

de acte, cu atât mai mult că procura dată era întocmită din numele administratorului R.

Rotari, dar Milanov P. aplicând semnătura sa la rubrica ,,mandant”.

Prin urmare, acuzarea înaintată lui Milanov P. și Breazu O. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, a fost pe deplin dovedită în

cadrul examinării cazului de către instanța de judecată.

3.1. La 07 februarie 2018, a declarat apel și avocatul Oleg Chicu, în numele lui

Rotar Ruslan, solicitând casarea sentinței și dispunerea rejudecării cauzei penale în

instanța de fond, în alt complet de judecată. Casarea încheierii de respingere a cererii

privind recunoașterea lui Ruslan Rotar în calitate de parte vătămată.

Apelantul a invocat că, în procesul de examinare a dosarului penal, Rotar R. a

înaintat cerere de recunoașterea în calitate de parte vătămată, care însă a fost respinsă

neîntemeiat de către instanță. În acest sens, instanța nu a ținut cont că la plângerea lui

Rotar R. a fost pornită urmărirea penală, obiectul plângerii constituind falsificarea

actelor eliberate din numele lui, care la acel moment avea funcția de administrator al ÎM

,,R&P Bolgar Farm„ SRL.

Prin raportul dc expertiză nr. XXXXX din 15.09.2015, s-a stabilit că semnătura

din numele lui Rotar R., plasată la rubrica ,,Mandat”, în procură a fost executată de către

Milanov S., fiind contrasemnată la rubrica mandatar de către Breazu O.

Ulterior, Breazu O. cunoscând că procura respectivă este falsă, a prezentat-o la

Camera de Licențiere și în baza acesteia a ridicat Licența. La fel, în baza procurii

falsificate de cei doi, Milanov P. a transcris (înstrăinat) în favoarea ÎM ,,R&P Bolgar

Farm” SRL drepturile și bunurile, în deosebi farmaciile care până la acel moment

aparțineau ÎM ,,P&R Pharma” SRL. Prin aceste acțiuni, lui Rotar R. ca asociat al ÎM

,,P&R Pharma” SRL și însăși societății de către Milanov P. și Breazu O. a fost provocat

un prejudiciul material, deoarece societatea a rămas fără bunurile sale și anume

farmaciile pe care le gestiona până la momentul prezentării procurii la Camera de

Licențiere.

Potrivit deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 21 mai 2019,

apelul avocatului Oleg Chicu a fost respins ca inadmisibil, iar apelul procurorului a fost

respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, Rotar R. nu are calitatea de parte în procesul penal,

dar de martor. Deci, este titularul unui drept de apel limitat împotriva soluției instanței

de judecată, doar cu privire la cheltuielile judiciare ce i se cuvin, prin prisma prevederilor

art. 401 alin. (1) pct. 5) Cod de procedură penală.

Astfel, Rotar R., având calitatea de martor nu este în drept să atace cu apel sentința

primei instanțe în partea stabilirii pedepsei inculpatului și nici să pretindă la încasarea

cărorva prejudicii materiale și morale odată ce nu a înaintat acțiune civilă.

Prin urmare, urmează de respins ca inadmisibil apelul declarat de avocatul

Chicu O. în numele lui Rotar R. împotriva sentinței din 12.01.2018, menținând

hotărârea atacată fără modificări, fără examinarea legalității și temeiniciei apelului,

neverificând fondul cauzei.

Totodată, nstanța de fond a stabilit just starea de fapt și de drept ce corespunde

probelor din dosar, care au fost apreciate corect, și just a ajuns la concluzia despre

nevinovăția inculpaților de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b)

Cod penal.

Prin probele prezentate de procuror și cercetate, nu a fost dovedit faptul că

acțiunile inculpaților întrunesc elementele infracțiunii.

Procurorul, în calitate de apelant, în susținerea învinuirii, a prezentat instanței spre

cercetare următoarele probe care ar confirma faptele și vinovăția inculpaților.

Raportul de expertiză cu nr. XXXXX, din 15.09.2015, că „Semnătura din numele

cet. Rotar Ruslan plasată la rubrica „Mandant” în Procura cu nr. XXXXX din

20.02.2014, a fost executată nu de către cet. Rotar Ruslan, ci de către cet. Milanov

Plamen”.

Procesul-verbal de confruntare dintre Rotar R. și Milanov P., din 18.01.2016, în

care sunt expuse circumstanțele în care Rotar R. a depistat procura nr. XXXXX din

20.02.2014, care nu era semnată de el, Milanov P. comunicând că a semnat procura dată

la indicația lui Rotar R.

Răspuns de la Camera de Licențiere, care confirmă că Breazu O. a ridicat

procura pentru perfectarea licenței.

În ședința instanței de apel, inculpata Breazu O. a susținut declarațiile date

anterior, că nu a săvârșit infracțiunea, procura a fost prezentată pentru a ridica licența.

Procura nu a fost semnată de Rotar R. pentru că era în deplasare. A fost necesar să fie

efectuată reînregistrarea. Farmaciile au revenit lui Rotar R. și Milanov P., a câte 50%

fiecare. Licența a fost adusă contabilului șef.

Prima instanță, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de

părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ce au format convingerea instanței că

vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii imputate nu a fost dovedită.

Inculpații Milanov P. și Breazu O., pe tot parcursul procesului penal, inclusiv în

ședința instanței de apel, au respins învinuirea adusă, motivând că nu au confecționat,

deținut, vândut, sau folosit documentele oficiale, a imprimatelor, ștampilelor sau

sigiliilor false, săvârșite de două sau mai multe persoane, îndemnat sau determinat la

prostituție ori înlesnirea practicării prostituției, asupra mai multor persoane.

În cadrul ședinței de judecată nu au fost prezentate suficiente probe concludente

și utile, care ar demonstra pe deplin fapta lui Milanov P. și Breazu O., învinuirea adusă

poartă un caracter pripit și superficial or, dimpotrivă, din materialele dosarului rezultă

că probe în sprijinul învinuirii de facto nu au fost prezentate.

Organul de urmărire penală nu a demonstrat existența modalități faptice

manifestată prin acțiunea de confecționare nu este probată, nu s-au prezentat probe care

ar elucida procesul de confecționare a permisului de conducere fals și care au fost de

facto acțiunile inculpatului.

La cazul dedus judecății nu și-a găsit confirmarea că procura nr. XXXXX din

20.02.2014, are calitatea de act oficial. Ori, procura a fost emanată de la particulari și

anume persoana fizică Milanov P., care a semnat-o din numele lui Rotar R. la rubrica

„Mandat”, ce activa în cadrul unei persoane juridice de drept privat și anume ÎM „R&P

Bolgar Farm” SRL, care însă nu a fost prezentată la autoritatea de stat.

Prin scrisoarea cu nr. XXXXX, din 16.03.2016, Camera de Licențiere face

mențiunea expresă că, dosarul de licențiere a ÎM „R&P Bolgar Farm” SRL, nu conține

procura eliberată dnei Breazu.

Camera de Licențiere, prin răspunsul cu nr. XXXXX din 24.03.2016, precizează

că ÎM „R&P Bolgar Farm” SRL, a utilizat serviciul de licențiere prin care Breazu O.

a confirmat pe propria răspundere deținerea procurii. Sintagma pe propria răspundere

nici de cum nu dovedește faptul prezentării procurii, după care se află la dispoziția

acestei persoane în legătură cu soluționarea problemei reprezentând obiectul de referință

al documentelor primite.

Momentul înregistrării documentului privat de către organul sau persoana

oficială este momentul convertirii documentului privat în document oficial. În

consecință, la caz lipsește obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2)

lit. b), incriminate inculpaților, ce reprezentat de documente oficiale false.

Prin urmare, instanței de apel nu i-au fost prezentate careva probe convingătoare

că inculpații ar fi comis confecționarea, deținerea, vânzarea sau folosirea documentelor

oficiale, a imprimantelor, ștampilelor sau sigiliilor false, săvârșite de două sau mai

multe persoane.

Ori, instanța de fond, întemeiat a concluzionat asupra achitării acestora de sub

învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, pe

motiv că procurorul nu a adus probe verosimile în probarea învinuirii incriminate.

Procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu a

declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecători.

Recurentul a invocat că, instanța de apel nu a ținut cont și nu a apreciat totalitatea

probelor care demonstrează vinovăția inculpaților, nu a analizat cumulul de probe prin

prisma art. 101 din Codul de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor și respectiv au dedus eronat că ei urmează a

fi achitați.

Astfel, martorul Rotam R. cu lux de amănunte a relatat circumstanțele cazului

privind comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 Cod penal de către Milanov P. și

Breazu O., și anume că el nu a împuternicit pe nimeni să semneze acte din numele său,

nici chiar pe Milanov P. Aceste declarații au fost menținute și în cadrul confruntărilor

efectuate la faza urmăririi penale.

Prin declarațiile lui Cristofor N. s-a confirmat faptul că, la ridicarea licenței,

persoana care se prezintă este necesară împuternicire prin procură. Ea împreună cu

Breazu O. a fost la Camera de Licențiere pentru ridicarea licenței, deoarece ultima nu

cunoștea procedura. Totodată a comunicat că, Milanov P. nu a avut dreptul de a semna

o astfel de procură.

Procesul-verbal de examinare a obiectului, din 17.11.2015, obiectul supus

examinării l-a constituit „procura nr. XXXXX din 20.02.2014”- ce se prezintă o filă

din hârtie de culoare albă, format standard ”A4”, cu rechizitele corespunzătoare tipului

astfel de act.

Proces-verbal de confruntare dintre Rotar R. și Milanov P., din 18.01.2016, în

care sunt expuse circumstanțele în care Rotar R. a depistat procura nr. XXXXX din

20.02.2014, care nu era semnată de el, la împrejurarea dată Milanov P. a comunicat că

a semnat procura dată la indicația lui Rotar R.

Proces-verbal de confruntare dintre Rotar R. și Breazu O., din 21.01.2016, la ce

Rotar R., a comunicat că el personal nu a acordat dreptul nimănui de a semna o careva

procură, la ce Breazu O. a comunicat că prin procura dată ei nu i s-a acordat nici o

împuternicire.

Cât și răspunsul de la Camera de Licențiere, care confirmă că Breazu O. a ridicat

procura pentru perfectarea licenței și anume că Breazu O. a confirmat pe propria

răspundere deținerea procurii pentru perfectarea licențelor.

La compartimentul vizat, și anume coroborarea probelor, acuzarea consideră că

probele acumulate și cercetate în ședința de judecată demonstrează faptul că, Breazu

O. a ridicat de la Camera de Licențiere, licența reperfectată anume în baza procurii nr.

6, vizată la caz. Iar potrivit legislației privind reglementarea prin licențiere a activității

de întreprinzător, licențele se eliberează titularului de licență sau unei persoane

împuternicite.

Astfel, la caz s-a confirmat prezentarea procurii vizate unei autorități de stat, prin

ce i s-a acordat calitatea de act oficial.

Conform legislației, prin document oficial se înțelege documentul care: conține

informații, care au fost elaborate, selectate, prelucrate, sistematizate și/sau adoptate de

organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziția lor în condițiile legii de către alți

subiecți de drept.

Astfel, se evidențiază concluzia că documentul oficial este acel document care

emană de la o autoritate publică de orice nivel sau care provine de la un terț dar primit

de o autoritate, iar în cazul din speță acest document fiind folosit la autoritatea publică

Camera de Licențiere, pentru a obține licența.

La fel a fost demonstrată „deținerea documentelor false” cât și folos

documentelor oficiale false”, care înțelege posedarea unor asemenea documente și

depunerea documentelor false care acordă drepturi sau eliberează de obligații.

Infracțiunea specificată la art. 361 Cod penal este o infracțiune formală. Ea

consideră consumată din momentul confecționării, deținerii, vânzării sau folosiri

documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații.

Latura subiectivă a infracțiunii analizate se caracterizează prin intenție directă

motivele infracțiunii se pot exprima în: interesul material, năzuința de a obține unele

avantaje nepatrimoniale, năzuința de a înlesni săvârșirea unor infracțiuni etc... la

intenția era de a împărți acele 14 farmacii între Milanov P. și Rotar R.

Acuzarea relevă faptul că, la caz și-a găsit confirmarea că procura nr. XXXXX

20.02.2014, are calitatea de act oficial. Ori reieșind din materialele cauzei penale

procura precizată a fost emanată de la particulari, însă a fost prezentată la autoritatea

stat. Astfel, confirmându-se alegațiile acuzatorului de stat că procura nr. XXXXX din

20.02.2014, are calitatea de act oficial, ba mai mult confirmat prin răspunsul Camerei

de Licențiere, care face mențiunea expresă că, dosarul de licențiere a ÎM „R&P Bolgar

Farm” SRL, nu conține procura eliberată dnei Breazu O. însă ultima a confirmat

deținerea procurii pentru perfectarea licenței și ultima a utilizat serviciul e-licențiere

pentru perioada vizată.

Prin urmare a fost combătută poziția instanței de apel, precum că procura din

speță nu a fost prezentată unei autorități publice, și nu este un document oficial. Astfel,

să presupunem că procura nu a fost prezentată, deducem că nici licența nu era liberată

ultimei, fără împuterniciri - procură.

Noțiunea de document oficial nu se referă doar la documentele eliberate de

autoritățile publice, dar și cele documente prezentate autorităților publice, împrejurară

care a fost prezentă în prezenta speță.

Cu referire la absența martorului acuzării Rotar R. și neacceptarea probei

declarațiilor ultimului de către instanța de apel, acuzarea atrage atenție că între martorul

Rotaru R. și inculpați la etapa urmăririi penale au fost efectuate confruntări, iar de către

acuzatorul de stat participant în instanța de apel a fost motivata neprezența martorului

în cauză, deoarece se fia în căutare pe alt caz, însă au fost respectată etapa cercetării

probelor prin care s-a dat citire declarațiilor lui Rotar R., iar instanța urma să dea

apreciere acestor declarații în coroborare cu celelalte probe prezente la caz.

Ba mai mult instanța a constatat la punctul 20 din decizie precum că, organul de

urmărire penală nu a prezentat probe care ar elucida procesul de confecționare a

permisului de conducere.... pe când ulterior constată nevinovăția inculpaților în

confecționarea, deținerea și folosirea documentului oficial fals, acest fapt este încă un

temei pentru declararea recursului ordinar.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

5.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Oleg Chicu, care a solicitat casarea

sentinței și deciziei instanței de apel, cu rejudecarea cauzei.

Recurentul a invocat că, statutul de parte vătămată a lui Rotar R. era confirmat

prin acțiunile procesuale efectuate precum confruntarea, expertizele, formularea

întrebărilor la expertize, admiterea cererii privind accelerarea procedurii de judecată,

judecătorul Chirtoacă I., nu este clar din ce considerente a neglijat statutul de parte

vătămată a lui Rotar R., nu l-a citat în conformitate cu acest statut, deci i-a încălcat grav

drepturile, ce a cauzat imposibilitatea acestuia de a se prezenta în cadrul judecării

procesului în instanța de fond și în cea de apel.

Instanța de apel a repetat o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția cauzei. Prin

decizia sa instanța de apel nu s-a expus motivelor invocate, în mod special asupra

statutului de parte vătămată a lui Rotar R., care a fost încălcat de către prima instanță,

fiindu-i astfel îngrădit accesul la justiție, dreptul la un proces echitabil, respectarea și

garantarea drepturilor de parte vătămată.

Omisiunea formală a organului de urmărire penală, constă doar în cadrul ședinței

judiciare preliminare, prin care nu a fost atribuit un caracter oficial printr-un act de

procedură încalcă drepturile victimei, legislația națională și art. 6 al CoEDO. Toate

actele cauzei confirmă statutul lui Rotar R., de parte vătămată în prezenta cauză penală,

iar atât încheierea ce respingere a cererii de recunoaștere a lui Rotar R. ca parte

vătămată, sentința instanței de fond, cât și respingerea cererii de apel încalcă grav

legislația și legislația europeană, în special ceea ce ține de drepturile fundamentale ale

omului.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5), 6) și 12)

Cod de procedură penală, cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea

legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta, instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii, faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Judecând recursurile ordinare pe baza materialului din dosarul cauzei și

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acestea urmează a fi

admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel au

comis următoarele erori de drept.

În primul rând, conform potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei se efectuează în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. În

corespundere cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, fiecare probă urmează să

fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Potrivit art. 385

alin. (1) pct. 1) - 4) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată

soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este învinuit

inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă inculpatul

este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni. Conform art. 4654 alin. (2) Cod de

procedură penală, decizia pronunțată în interesul legii este obligatorie din ziua

pronunțării.

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului sentinței instanța de

fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, cât și în raport cu circumstanțele concrete în fapt și în drept

invocate în învinuire, în special cu constatarea din rechizitoriu că: „În continuare,

Breazu O., cunoscând cu certitudine că procura dată este falsă, a prezentat-o la Camera

de Licențiere a Republicii Moldova, care este amplasată în mun. Chișinău, bd. Ștefan

cel Mare, 124 și în baza acesteia a ridicat licența”.

Astfel, asemenea probe ca - răspunsul Camerii de Licențiere, cu nr. XXXXX din

24.03.2016, că ÎM „R&P Bolgar Farm” SRL, pentru perioada nominalizată, a utilizat

serviciul e-licențiere, prin care Breazu O. a confirmat pe propria răspundere deținerea

procurii pentru perfectarea licențelor deținute de către întreprinderea menționată, cât

și declarațiile inculpatei Breazu O. că procura a fost prezentată pentru a ridica licența,

iar licența a fost adusă contabilului șef, nu au fost coroborate cu decizia pronunțată în

interesul legii de către Curtea Supremă de Justiție pe 20 martie 2014 (dosarul nr. 4-1 ril-

2/2014), conform cărei: „noțiunea de „document oficial” se referă nu doar la

documentele eliberate de autoritățile publice, dar și la documentele prezentate

autorităților publice. Documentul oficial poate să apară și sub forma documentului

privat, pus la dispoziția organelor sau persoanelor oficiale în condițiile legii.

Documentele care emană de la particulari se consideră documente oficiale atunci când

asemenea documente sunt supuse procedurii publice de autentificare a documentelor

create. Tocmai această procedură conferă documentului un caracter oficial, adică un

caracter de drept public”.

Ori, împrejurările enunțate atestă clar că odată ce procura cu nr. XXXXX din

20.02.2014 a fost prezentată și pusă la dispoziția Camerii de Licențiere în condițiile legii,

adică în procedura serviciului e-licențiere, ce a generat, drept urmare de cauzalitate,

ridicarea de către inculpata Breazu O. a respectivei licențe, acest document a fost supus

procedurii publice de autentificare a documentelor create, deci, fiindu-i conferit un

caracter oficial, adică de drept public.

Prin urmare, concluzia instanței că: „la caz nu s-a confirmat că procura nr.

XXXXX din 20.02.2014 are calitatea de act oficial”, este neîntemeiată;

b) a judecat cauza în raport cu circumstanțele în fapt și în drept neinvocate în

învinuirea formulată inculpaților, ori, asemenea împrejurări ca: „confecționarea,

deținerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale, a imprimatelor, ștampilelor

sau sigiliilor false, săvârșite de două sau mai multe persoane”, nu se regăsesc în

rechizitoriu.

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, conform art. 414 alin. (1) și (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și se pronunță asupra tuturor

motivelor invocate în apel. Potrivit art. 400 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală,

încheierile date în primă instanță pot fi atacate cu apel numai o dată cu sentința, cu

excepția cazurilor în care, potrivit legii, pot fi atacate separat. Apelul declarat împotriva

sentinței se consideră făcut și împotriva încheierilor, chiar dacă acestea au fost date

după pronunțarea sentinței. În corespundere cu art. 419 Cod de procedură penală,

rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale

pentru examinarea cauzelor în primă instanță. Potrivit art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie să se

pronunțe instanța de apel sunt dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită

ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări, Chestiunile de drept pe

care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă normele de drept procesual

și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor

legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi

desființată, cu rejudecarea cauzei (Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de

instanța de fond și, repetându-le întocmai, nu a desființat hotărârea contestată, cu

rejudecarea pricinei potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal.

Mai mult, a verificat legalitatea și temeinicia sentinței în raport cu alte temeiuri

de achitare a inculpaților decât cele invocate de prima instanță cum ar fi că: „just a

ajuns la concluzia despre nevinovăția inculpaților de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, nu au fost prezentate suficiente probe concludente

și utile, care ar demonstra pe deplin fapta lui Milanov P. și Breazu O., învinuirea

adusă poartă un caracter pripit și superficial or, dimpotrivă, din materialele dosarului

rezultă că probe în sprijinul învinuirii de facto nu au fost prezentate..., nu i-au fost

prezentate careva probe convingătoare că inculpații ar fi comis confecționarea,

deținerea, vânzarea sau folosirea documentelor oficiale, a imprimantelor, ștampilelor

sau sigiliilor false..., instanța de fond, întemeiat a concluzionat asupra achitării

acestora de sub învinuirea de săvârșire a infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit.

b) Cod penal, pe motiv că procurorul nu a adus probe verosimile în probarea

învinuirii incriminate”;

b) nu s-a pronunțat în genere asupra solicitării apelantului Chicu Oleg, privind:

„Casarea încheierii de respingere a cererii privind recunoașterea lui Ruslan Rotar în

calitate de parte vătămată” (pct. 3.1. din decizie).

c) a depășit limitele învinuirii formulate inculpaților, ori, asemenea împrejurări

cum ar fi: „confecționat, deținut, vândut, sau folosit documentele oficiale, a

imprimatelor, ștampilelor sau sigiliilor false, săvârșite de două sau mai multe

persoane, îndemnat sau determinat la prostituție ori înlesnirea practicării prostituției,

asupra mai multor persoane..., nu s-au prezentat probe care ar elucida procesul de

confecționare a permisului de conducere fals și care au fost de facto acțiunile

inculpatului”, nu se regăsesc în rechizitoriu;

d) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de