1ra-92/22 — art.287 al.1 CP

1ra-92/22 — art.287 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-92/22

1-18190127-01-1ra-19012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir,

Judecători - Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2021, în cauza

penală de învinuire a lui

Bobeico Adrian XXXXX, născut la XXXXX, originar din XXXXX,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 05.10.2018 – 31.07.2020;

instanța de apel: 24.08.2020 – 06.10.2021;

instanța de recurs: 19.01.2022 – 01.06.2022.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor cauzei penale,

Colegiul penal

A C O N S T A T A T :

Bobeico Adrian a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (1) Cod penal, și în baza acestei Legi a fost condamnat la

pedeapsa sub formă de 2 (doi) ani închisoare cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată a fost

respinsă, ca neîntemeiată.

Bobeico Adrian la 06 august 2018, aproximativ la ora 17:20 min.,

aflându-se în loc public, în zona Gării Auto Centru la intersecția dintre str. M.

Varlaam și str. Bulgară, mun. Chișinău, acționând din intenții huliganice,

încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de respect față

de societate a manifestat un comportament agresiv și s-a exprimat cu cuvinte

necenzurate în adresa colaboratorilor trupelor de carabinieri și a persoanelor

fizice, după care intenționat, i-a aplicat lui Scutelnic Ion care încerca să-i

curme acțiunile huliganice, o lovitură cu piciorul în regiunea bazinului și l-a

amenințat pe ultimul cu un cuțit pe care îl avea asupra sa, pînă la intervenția

colaboratorii trupelor de carabinieri, care l-au imobilizat.

1

Astfel, acțiunile lui Bobeico Adrian au fost încadrate juridic în baza art.

287 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi – ”huliganismul, adică acțiuni

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței

asupra persoanei, cu amenințarea de aplicare a violenței, precum și acțiuni care,

prin conținutul lor, se deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită.”

procuratura mun. Chișinău (Oficiu reprezentare a învinuirii în instanțele de

judecată), Casian Olga, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care inculpatul Bobeico Adrian să fie recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal, cu stabilirea

unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- acțiunile inculpatului urmau a fi reîncadrate de către prima instanță

conform prevederile art. 287 alin. (3) Cod penal, luînd în considerație

totalitatea probelor care demonstrează vinovăția acestuia;

- prima instanță eronat a respins demersul procurorului de modificare a

învinuirii în sensul agravării și a examinat prezenta cauză în limita învinuirii

aduse inculpatului Bobeico Adrian, prin ordonanța din 29.09.2018, în baza

căreia acesta a fost pus sub învinuire privind comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (1) Cod penal;

- prima instanță eronat a apreciat prevederile art. 326 Cod procedură

penală, și a dat o apreciere incorectă probelor cercetate în instanța de judecată

care dovedesc incontestabil că inculpatul Bobeico Adrian, a comis o

infracțiune mai gravă decât cea încriminată. A respins în mod vădit și

neîntemeiat demersul procurorului de caz, a dat o apreciere greșită acțiunilor

inculpatului Bobeico Adrian, hotărîrea nu cuprinde calificarea corectă a

acțiunilor inculpatului, ca rezultat a emis o sentință ilegală;

- la pronunțarea sentinței prima instanță a încălcat cerințele art. art. 24

alin. (3), 101, 314, 315, 384, alin. (3), (4) Cod procedură penală. Nu a cercetat

circumstanțele cauzei și probele prezentate de către partea acuzării, deoarece

din cumulul de probe acumulate și din totalitatea circumstanțelor stabilite se

constată că inculpatul a comis o infracțiune mai gravă decât cea imputată;

- prima instanță a pronunțat o sentință vădit ilegală, care urma a fi

casată, iar acțiunile inculpatului Bobeico Adrian a fi recalificate conform

prevederilor art. 287 alin. (3) Cod penal, prin care ultimul să fie recunoscut

vinovat în comiterea unei infracțiuni mai grave decât cea încriminată și

aplicată o pedeapsă penală sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu

ispășirea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

respins apelul procurorului ca fiind nefondat, cu menținerea fără modificări a

hotărârii contestate.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, prima

instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, fiind

dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea

juridică corespunzătoare conform materialului probator administrat și care au

fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a constatat o motivare amplă și temeinică a sentinței

pronunțate cu privire la procesul de evaluare și apreciere a probelor prezentate

2

de părți în raport cu fapta încriminată prin rechizitoriu inculpatului Bobeico

Adrian, fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din Convenția pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

A constatat că prima instanță just a încadrat acțiunile lui Bobeico

Adrian în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, după indicii calificativi -

”huliganismul, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, cu amenințarea de aplicare a

violenței, precum și acțiuni care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-un

cinism sau obrăznicie deosebită”.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, obiectul juridic special al

infracțiunii prevăzute la art. 287 Cod penal, care are un caracter complex,

astfel încît obiectul juridic principal îl constituie ,,relațiile sociale cu privire la

ordinea publică apărate împotriva infracțiunii de huliganism iar obiectul juridic

secundar îl formează relațiile sociale cu privire la integritatea corporală,

sănătatea sau libertatea psihică (morală) a persoanei”. Astfel, prin acțiunile

inculpatului, Bobeico Adrian s-au periclitat în principal – relațiile sociale cu

privire la ordinea publică și integritatea corporală”.

Latura obiectivă a infracțiunii are un caracter complex care se exprimă

în acțiunea principală sub modalitatea ,,acțiunii care încalcă ordinea publică și

acțiunea adiacentă care se exprimă aplicarea violenței asupra persoanei, acțiuni

care se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită”.

Acțiuni care încalcă ordinea publică ,,fapta săvârșită în public,

îndreptată împotriva ordinii publice, care se concretizează în acostarea jignitoare

a persoanelor, în alte acțiuni similare ce încalcă normele etice, tulbură ordinea

publică și liniștea persoanelor”.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că prima instanță just a

constatat că inculpatul Bobeico Adrian la data de 06 august 2018,

aproximativ la ora 17:20 min., aflându-se în loc public, în zona Gării Auto

Centru la intersecția dintre str. M. Varlaam și str. Bulgară, mun. Chișinău,

acționând din intenții huliganice, încălcând ordinea publică și exprimând o

vădită lipsă de respect față de societate a manifestat un comportament agresiv

și s-a exprimat cu cuvinte necenzurate, în adresa colaboratorilor trupelor de

carabinieri și a persoanelor fizice, după care intenționat, i-a aplicat lui

Scutelnic Ion Valentin care încerca să-i curme acțiunile huliganice, o lovitură

cu piciorul în regiunea bazinului și l-a amenințat pe ultimul cu un cuțit, care îl

avea asupra, pînă la intervenția colaboratorii trupelor de carabinieri, care l- au

imobilizat.

Fapt concluzionat din declarațiile părții vătămate Scutelnic Ion, din

declarațiile martorului Malahovschi Marcel, cât și declarațiile inculpatului de

la faza de urmărire penală prin care Bobeico Adrian care și-a recunoscut

vinovăția.

Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță corect a constatat ca

inculpatul Bobeico Adrian, a săvârșit fapta prejudiciabilă în cauză într-un loc

accesibil publicului (în zona Gării Auto Centru, la intersecția str. M. Varlaam

și str. Bulgară, mun. Chișinău”) și în prezența mai multor persoane.

La fel, a constatat întrunirea laturii subiective a infracțiunii ,,intenție

directă,, a făptuitorul care și-a dat seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii

sale și a dorit să încalce ordinea publică și să aplice violența, să amenințe

persoanele prezente cu aplicarea violenței și opunerea de rezistență

reprezentanților organelor de poliție. Motivul acestei infracțiuni sunt motive

huliganice.

3

În continuarea, instanța de apel a respins solicitarea procurorului

privind reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod

penal, menționând că prin Ordonanța procurorului în Procuratura mun.

Chișinău, oficiul Centru, Casian Olga, s-a modificat învinuirea în sensul

agravării în ședința de judecată în privința lui Bobeico Adrian, învinuindu-l în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, și anume

huliganism, adică ,,acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, cu amenințarea de aplicare a

violenței asupra persoanei cu încercarea aplicării armei pentru vătămarea

integrității corporale sau a sănătății,, învinuire care nu a fost adusă la

cunoștință inculpatului Bobeico Adrian, fiind prezentată doar apărătorului

acestuia, Vitalie Tăbîrță.

Instanța de apel a concluzionat că, prima instanță întemeiat a respins

demersul procurorului de modificare a învinuirii în sensul agravării în

instanța de judecată și a examinat cauza penală în limita învinuirii aduse

inculpatului Bobeico Adrian în baza Ordonanței din 29 septembrie 2018, de

punere sub învinuire și a rechizitoriului, or, Ordonanța de modificare a

învinuirii din 02.06.2020, nu i-a fost adusă la cunoștință inculpatului, fiind

înaintată cu încălcarea prevederilor art. 66 Cod de procedură penală.

A considerat că prima instanță corect a reținut jurisprudența relevantă

speței a CtEDO și anume cauza Adrian Constantin v. României, în care Curtea

a statuat că, lipsa posibilității inculpatului de a se expune asupra noii

încadrări și de a se apăra împotriva acesteia constituie o încălcare a dreptului

inculpatului la apărare.

Mai mult ca atât, din probele acuzării, și anume din declarațiile părții

vătămate Scutelnic Ion, cât și din declarațiile martorului Malahovschii Marcel

depuse atât la urmărirea penală, cât și în instanța de judecată, s-a constatat

că la etapa pornirii urmării penale, ultimii au comunicat ofițerului de urmărire

penală despre faptul că Bobeico Adrian în timpul conflictului a scos din sac

un cuțit cu care i-a amenințat.

Totodată, instanța de apel a menționat că atât în ordonanța de punere

sub învinuire din 29.09.2018, cât și în Rechizitoriu, a fost indicat faptul că

Bobeico Adrian a amenințat partea vătămată Scutelnic Ion cu un cuțit.

Respectiv, nu este de înțeles ce a împiedicat organul de urmărire penală să-l

pună de la etapa inițială pe Bobeico Adrian sub învinuire de comiterea

infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal și de ce nu mai în ședința

de judecată acuzatorul de stat a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului

întrunesc elementele unei infracțiuni mai grave decât cea încriminată, or,

probe noi sau careva circumstanțe noi în cadrul cercetării judecătorești nu au

fost stabilite.

Cu privire la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a

conchis că prima instanță la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat

prevederile legale art. 7, 75, 76, 77, Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Prima instanță a luat în considerație la individualizarea pedepsei

aspecte cu privire la personalitatea inculpatului, care a săvârșit o infracțiune

cu intenție, mai puțin gravă, nu este încadrat oficial în câmpul muncii,

anterior a fost condamnat, s-a eschivat de a se prezenta în instanță la

examinarea cauzei, fiind dispusă examinarea în lipsa acestuia.

4

Astfel, a concluzionat că prima instanță întemeiat a considerat că în

privința inculpatului Bobeico Adrian, pentru comiterea de către acesta a

infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, este echitabil de a fi

aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

Cu referire la cheltuielile de judecată, prin care procurorul în instanța

de fond a solicitat încasarea din contul inculpatului Bobeico Adrian, în contul

statului suma de 196,17 lei, format din salariul procurorului- 174,78 lei și

consumabile - 21,39 lei, instanța de apel a concluzionat că prima instanță

corect a reținut că statului îi revine obligația pozitivă de a administra probe

pentru a demonstra vinovăția unei persoane, iar ,,salariul procurorului ”și

,,consumabilele ” nu se încadrează în prevederile art. 227 Cod de procedură

penală și just a respins solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor

de judecată, ca neîntemeiată.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, a

declarat recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6) 10) și

12) Cod de procedură penală, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, de către un alt complet de judecată.

5.1. În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă

următoarele.

- instanța eronat a respins demersul procurorului de modificare a

învinuirii în sensul agravării și a examinat prezenta cauză în limita învinuirii

aduse inculpatului Bobeico Adrian, prin ordonanța din 29.09.2018, în baza

căruia acesta a fost pus sub învinuire privind comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 287 alin. (l) Cod penal. Acțiunile inculpatului corect urmau a fi

incriminate conform prevederile art. 287 alin. (3) Cod penal, luând în

considerație totalitatea probelor care demonstrează vinovăția acestuia în

comiterea infracțiunii date;

- nu este de acord cu poziția instanței de apel, privind calificarea faptei,

deoarece nu a îndeplinit prevederile legii, precum și explicațiile date de către

Plenul Curții Supreme de Justiție la pct. 14 al Hotărârii nr. 22 din 12

decembrie 2005, în sensul cerințelor art. 414 Cod de procedură penală,

chestiunile de drept pe care le soluționează instanța de apel, este dacă

infracțiunea a fost corect calificată, iar ne pronunțarea instanței de apel

asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului

apelului;

- instanța eronat a conchis că în acțiunile inculpatului nu se regăsește

în infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, or, verificând cauza

sub aspectul calificării infracțiunii, urma să raporteze situația de fapt

constatată la fiecare din elementele constitutive ale infracțiunii imputate, să

subsumeze aceste fapte cu împrejurările cauzei, respectiv concluzioneze cu

reîncadrare acțiunilor. Or, inculpatul a amenințat cu un cuțit partea

vătămată, ultimul fiind speriat și simțind un pericol pentru viață sa, acțiuni

care reieșind din gradul de intensitate, conturează infracțiunea de huliganism

agravant, raportată la art. 287 alin. (3) Cod penal, ,,acțiuni intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanei, cu amenințarea de aplicare a violenței asupra persoanei cu

încercarea aplicării armei pentru vătămarea integrității corporale sau a

sănătății";

5

- instanța de apel nu a judecat fondul cauzei în latura pedepsei penale

în conformitate cu rigorile legale și i-a aplicat inculpatului o pedeapsă

individualizată contrar prevederilor legale;

- instanța de apel în mod eronat a interpretat și aplicat la caz prevederile

art. 75 Cod penal și la alegerea și aplicarea pedepsei lui Bobeico Adrian nu a

ținut cont de circumstanțele prezentei cauze penale, de personalitatea

inculpatului raportate la acțiunile încriminate dânsului, precum și la

circumstanțele în care au fost săvârșite faptele imputate. Astfel, instanța a

constatat în mod eronat oportunitatea diminuării pedepsei aplicate de 2 ani

închisoare, care va asigura atingerea scopurilor prevăzute de art. 61 Cod

penal. Prin urmare, se constată că instanța de apel a acționat în derogare de la

prevederile art. 409 alin. (2) din Codul de procedură penală, care stipulează că

instanța de apel are obligația de a întreprinde măsuri pozitive la judecarea

apelului, pentru a repara erorile de fapt și de drept comise de prima instanță,

doar atunci când aceste erori au influențat asupra hotărârii în defavoarea

inculpaților;

- la stabilirii pedepsei instanța de apel nu s-a condus de dispoziția art.

75 alin. (1) Cod penal conform căreia „persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

partea specială a prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a prezentului cod".

- instanța în mod eronat a raportat circumstanțele prezentei cauze la

normele penale și procesual - penale, numind pedeapsa inculpatului Bobeico

Adrian nu a ținut cont de coraportul circumstanțelor atenuante (care lipsesc

pe caz) și celor agravante stabilite, precum și de faptul că pedeapsă redusă

pînă la minimul prevăzut de sancțiune se consideră echitabilă atunci când s-

au constatat un cumul de circumstanțe atenuante din cele enumerate la art.

76 Cod penal.

- acțiunile inculpatului Bobeico Adrian urmau a fi calificate conform

prevederilor art. 287 alin. (3) Cod penal, urmând a fi recunoscut vinovat în

comiterea unei infracțiuni mai grave decât cea încriminată, și aplicată o

pedeapsă penală sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu ispășirea

acestuia în penitenciarul de tip semiînchis.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea

acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente

În conformitate cu art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sunt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel. Astfel, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

corect Legea, la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au

fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și/sau material.

Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în

raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală.

Lecturând conținutul recursului, Colegiul penal reține că, recurentul a

invocat în calitate de temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1), pct. 6),

6

10) și 12) Cod de procedură penală, care stabilesc că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, când 10) s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale, sau 12) faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită.

Cu referire la temeiul invocat în baza art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de

procedură penală, Colegiul penal analizând decizia instanței de apel prin

prisma erorii de drept prevăzută de Legea menționată, constată că, astfel de

erori de drept nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, dat

fiind faptul că instanța de apel, la examinarea cauzei a respectat prevederile

art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (8) Cod de procedură penală și în hotărârea

adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de

către procuror, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în

recursul ordinar, declarat de procuror (pct. 5, 5.1., din decizie), se atestă că

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv

cele reproduse în pct. 4-4.1 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că

instanța de apel, legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului, dând o încadrare

juridică corectă acțiunilor acestora, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma

cumulului de probe anexate la dosar.

Mai mult ca atât, toate probele au fost apreciate în conformitate cu

prevederile art.101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de

apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul

declarat și corect a constatat că acțiunile inculpatului întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, potrivit

indicilor calificativi – ”aplicarea violenței asupra persoanei, cu amenințarea de

aplicare a violenței asupra persoanei cu încercarea aplicării armei pentru

vătămarea integrității corporale sau a sănătății.”

De asemenea, Colegiul penal reține că, instanța de apel, judecând cauza

în ordine de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus

situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat că aceasta se circumscrie

încadrării juridice imputabile inculpatului, anume în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal, motivând că eroare grava de fapt, așa cum este invocată de către

procuror în baza art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod procedură penală, precum că

instanța de apel a admis ,,o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței,, nu corespunde normelor procesuale penale și nu s-a constatat temei

ca să fie admis apelul în această parte.

În continuare, Colegiul penal reține că în speță nu și-a găsit confirmarea

temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 10), alin. (1), art. 427 Cod de procedură

penală, deoarece instanța de apel și-a motivat întemeiat soluția adoptată,

acordând deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 - 78 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului,

stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia.

7

În acest sens, Colegiul penal constată că instanța de apel la menținerea

sentinței primei instanțe, la stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un

termen de 2 ani, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit

art. 16 alin. (3) Cod penal face parte din categoria celor mai puțin grave,

motivul acesteia, lipsa circumstanțelor atenuante și a circumstanțelor

agravante - săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană care anterior a fost

condamnată, influența pedepsei asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și persoana inculpatului Bobeico Adrian, care anterior a fost

condamnat, are antecedente penale nestinse ( revendicare - f. d. 43-44), nu

este încadrat în câmpul muncii, s-a eschivat de la judecarea cauzei.

Colegiul penal atestă că, alegațiile procurorului privind blândețea

pedepsei pedepsei aplicate de către prima instanță, este vădit neîntemeiată, or,

de către prima instanță și instanța de apel la stabilirea categoriei și a

termenului de pedeapsă, i-a aplicat o pedeapsă în limitele sancțiunii prevăzute

de art.287 alin. (1) Cod penal - 2 ani și nu o pedeapsă minimă cu închisoare,

pedeapsa cu închisoare pentru infracțiunea dată fiind prevăzută de până la 3

ani.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Astfel, instanțele de fond corect au reținut că, inculpatul anterior a fost

condamnat, luându-se în considerație pericolul social al infracțiunii respective

și personalitatea inculpatului, precum și comportamentul acestuia până la

comiterea infracțiunii și după, faptul că pe parcursul examinării cauzei penale

s-a eschivat de la prezentarea în fața instanței de judecată, fiind anunțat în

căutare, și corect au apreciat iraționalitatea aplicării unei pedepse mai aspre.

Respectiv, prima instanță cât și instanța de apel corect au concluzionat,

că scopul Legii penale prevăzut de art. 61 Cod penal, poate fi realizat doar în

mod exclusiv prin izolarea acestuia de societate, deoarece fapta comisă

prezintă un pericol sporit pentru cetățeni, iar pedeapsa stabilită va atinge

scopul și contribui la corectarea, reeducarea acestuia, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că hotărârea instanței de

apel în laturile atacate de către partea acuzării, nu conține erori ce ar duce la

casarea acesteia.

De asemenea, potrivit textului recursului, procurorul a invocat și temeiul

prevăzut la art. 427 alin. (1), pct. 12) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când faptei săvârșite i s-a

dat o încadrare juridică greșită.

În esență, recurentul invocă că instanța de apel nu a apreciat la justa

valoare totalitatea circumstanțelor de fapt și de drept a cauzei penale dedusă

judecății, ajungând neîntemeiat la concluzia condamnării inculpatului Bobeico

Adrian în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, fiind necesară, la caz, recalificarea

acțiunilor inculpatului în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

Cu referire la criticele expuse de către recurent, Colegiul penal amintește

că la etapa judecării recursului, instanța nu analizează conținutul mijloacelor

de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă

situație de fapt, acestea fiind atributul exclusiv al primei instanțe și al instanței

de apel. Astfel, instanța de recurs nu va examina criticile referitoare la greșita

8

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice,

ci v-a verifica prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel,

corectitudinea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul Bobeico

Adrian.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal constată că, alegațiile

recurentului privitor la pretinsa eroare judiciară reținută la calificarea juridică

a acțiunilor inculpatului este vădit nefondată, deoarece instanța de apel just a

menținut soluția instanței de fond, motivându-și concluziile de acceptare a

argumentelor expuse în sentința primei instanțe. Or, din toate probele

examinate și cercetate, instanța de apel a constatat indubitabil și a motivat

concluziile prin care constată că, inculpatul a comis infracțiunea ce i se

încriminează individualizată prin „”aplicarea violenței asupra persoanei, cu

amenințarea de aplicare a violenței asupra persoanei cu încercarea aplicării

armei pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății”, adică art. 287

alin. (1) Cod penal.

În acest sens Colegiul penal reține că, instanța de apel, în conformitate

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și

obiectiv probele administrate, verificându-le sub aspectul pertinenții,

concludenții, utilității și veridicității, atât cele ale apărării, cât și cele ale

acuzării, fapt ce face ca concluzia despre vinovăția lui Bobeico Adrian în

săvârșirea infracțiunii imputate prin rechizitoriu să fie una legală și întemeiată,

iar pedeapsa aplicată - în limita sancțiunilor prevăzute de Legea penală.

În aceiași ordine de idei, Colegiul penal constată că, recursul repetă

textul apelului, argumentele invocate în recurs fiind anterior invocate și în

apel, iar instanța de apel examinându-le în ansamblu și dându-le o apreciere

corespunzătoare, conform art. 414, 417 Cod de procedură penală, s-a

pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, indicând temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea lor, precum și motivele adoptării soluției, pe

care Colegiul penal și-o asumă în totalitate.

Astfel, Colegiul penal menționează că argumentele recurentului precum

că, instanța de apel eronat a respins demersul procurorului privind

modificarea învinuirii și reîncadrarea faptei inculpatului de la art. 287 alin. (1)

în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, și a examinat cauza în limitele învinuirii

aduse inculpatului prin ordonanța din 29.09.20218, urmează a fi respins ca

fiind nefondate. Or, potrivit art. 326 alin.(1) Cod de procedură penală,

„procurorul care participă la judecarea cauzei penale în primă instanță și în

instanța de apel este în drept să modifice, prin ordonanță, învinuirea adusă

inculpatului în cadrul urmăririi penale în sensul agravării ei dacă probele

cercetate în ședința de judecată dovedesc incontestabil că inculpatul a săvârșit o

infracțiune mai gravă decât cea incriminată anterior, aducând la cunoștință

inculpatului, apărătorului lui și, după caz, reprezentantului legal al

inculpatului noua învinuire. În asemenea situație, instanța, la cererea

inculpatului și a apărătorului lui, acordă termen necesar pentru pregătirea

apărării de noua învinuire, după ce judecarea cauzei continuă. În instanța de

apel, procurorul poate modifica acuzarea în sensul agravării doar în cazul în care

a declarat apel. ”

La caz, prin Ordonanța procurorului din 02 iunie 2020, în privința lui

Bobeico Adrian s-a modificat învinuirea în sensul agravării, fiindu-i încriminată

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.(3) Cod penal, și anume

”huliganism, adică acțiuni intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei, cu amenințarea de aplicare a

9

violenței asupra persoanei cu încercarea aplicării armei pentru vătămarea

integrității corporale sau a sănătății”.

Totodată, se constată că ordonanța nominalizată nu a fost adusă la

cunoștință inculpatului ci doar avocatului acestuia, Tăbîrță Vitalie (f.d.141-

142).

Colegiul penal constată că, instanța de apel corect a statuat că demersul

procurorului de modificare a învinuirii în sensul agravării nu poate fi admis, or

lipsa posibilității inculpatului de a se expune asupra noii încadrări și de a se

apăra împotriva acesteia constituie o încălcare a dreptului inculpatului la

apărare. Or, potrivit materialelor cauzei se constată că, inculpatul l-a etapa

urmăririi penale a recunoscut vinovăția adusă în baza art. 287 alin. (1) Cod

penal, a semnat Ordonanța de punere sub învinuire din data de 29 septembrie

2018 (f.d.59-60), cu drepturile și obligațiile care i-au fost aduse la cunoștință, a

semnat pentru faptul că, a luat cunoștință cu învinuirea adusă în rechizitoriu,

fiind respectate în acest sens drepturile și obligațiile calității procesuale

acestuia (f.d.71).

Astfel, nefiind posibilă la etapa dată prezentarea inculpatului pentru a

înainta o nouă învinuire în sensul agravării în instanța de judecată, ultimul

fiind anunțat în căutare, pentru a nu încălca drepturile sale procesuale

consacrate atât în prevederile art.26 Constituție cât și în art. 66 Codul de

procedură penală art. 66, Colegiu concluzionează că instanța de apel corect a

respins reîncadrarea faptei menținând poziția primei instanței și a examinat

cauza penală în limita învinuirii aduse inculpatului, Bobeico Adrian în baza

Ordonanței din 29 septembrie 2018 de punere sub învinuire și a rechizitoriului.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că instanța de apel corect a statuat

că demersul procurorului de modificare a învinuirii în sensul agravării nu

poate fi admis, or lipsa posibilității inculpatului de a se expune asupra noii

încadrări și de a se apăra împotriva acesteia constituie o încălcare a dreptului

inculpatului la apărare.

În acest context, analizând în cumul argumentele invocate de către

recurent în susținerea recursului, se identifică faptul că în esență sunt

argumente identice celor din apelul părții acuzării, constituind deja obiect de

examinare în instanța de apel, asupra cărora instanța s-a expus detaliat,

complet, argumentat și motivat, or omisiunile părții acuzării nu pot fi puse în

seama instanțelor inferioare și nu poate fi dispusă rejudecarea cauzei, după

cum se solicită în recurs.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO

din 16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1

din CEDO, deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat

ca impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van

de Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de

proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor

furnizate de o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării

soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit

răspunsuri complete și argumentate tuturor problemelor esențiale invocate în

speță, pedeapsa aplicată inculpatului fiind una proporțională și echitabilă

faptelor comise.

În acest context, Colegiul penal conchide că eroarea invocată în recurs

nu și-a găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală și întemeiată, astfel

10

că recursul ordinar urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Țurcanu Svetlana, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 octombrie 2021, în cauza

penală în privința lui Bobeico Adrian XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 14 iulie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

11