1ra-2185/21 — art.186 alin.2 lit. d CP

1ra-2185/21 — art.186 alin.2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2185/21

1-20074363-01-1ra-03122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

02 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Căpățînă Ion în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2021, în cauza

penală în privința lui

Obriște Filip, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în mun. XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță:03.07.2020 – 05.02.2021;

Instanță de apel: 05.03.2021 -21.09.2021;

Instanță de recurs: 03.12.2021- 02.03.2022.

a c o n s t a t a t :

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Obriște Filip a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit art.90 alin.(1), (2) și (6) Cod penal, executarea pedepsei a fost

suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de către Ceban Nelea împotriva inculpatului a fost

admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

pe 11 iunie 2020, la aproximativ ora 14:00 -15:00, înlocuind temporar operatorul

internet-clubului amplasat pe str. XXXXX, mun. XXXXX, observând pe masa nr.8

telefonul mobil de model „XXXXX” în care era cuplată cartela SIM: XXXXX,

care aparține cet. Ceban Nelea, aflat în folosința fiului ei minor Ceban Ion, născut

la XXXXX, care s-a apropiat pe scurt timp de altă masă lăsând telefonul mobil,

urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, în mod tainic a sustras

telefonul mobil de pe masă, pe care l-a deconectat pentru a nu fi depistat,

1

cauzându-i astfel părții vătămate o daună materială considerabilă în sumă totală de

8 460 lei.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, că faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive a infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal,

individualizată prin „Furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane,

cu cauzarea de daune în proporții considerabile”.

partea executării pedepsei cu excluderea prevederilor art.90 Cod penal.

În motivarea apelului a indicat că, instanța de judecată corect а încadrat

acțiunile inculpatului Obriște Filip, examinând cauza penală conform prevederilor

art.3641 Cod de procedură penală însă, a considerat că prin sentința nominalizată a

fost aplicată o pedeapsă prea blândă dat fiind faptul, deoarece a fost aplicat art.90

Cod penal.

Totodată instanța nu a ținut cont de trecutul infracțional al inculpatului. Or,

conform datelor din cazierul penal, inculpatul Obriște Filip deține antecedente

penale nestinse, anterior fiind judecat prin:

- sentința Judecătoriei Ungheni din 07 noiembrie 2011, conform art.186

alin.(2) lit. b), c), d) la 2 ani 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoare pe un termen de probă de 2 ani,

- sentința Judecătoriei Ungheni din l3 martie 2012 conform art.186 alin.(2)

lit. b), c), d) Cod penal, procesul penal fiind încetat în legătura cu împăcarea

părților conform art.109 Cod penal;

- sentința Judecătoriei Ungheni din 07 noiembrie 2012 în baza art.186

alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, procesul penal încetat în legătură eu împăcarea

părților conform art.109 Cod penal;

- sentința Judecătoriei Ungheni din 10 februarie 2015 conform art.l87

alin.(2) lit. d). f) Cod penal, la 3 ani închisoare, fără amendă cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, procurorul a considerat că pedeapsa aplicată de către instanța de

judecată în privința inculpatului Obriște Filip nu corespunde gravității infracțiunii

săvârșite, personalității lui, și pericolului social pe care îl reprezintă. Pedeapsa prea

ușoară care a fost aplicată inculpatului, va fi apreciată ca o atitudine tolerantă din

partea statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea societății

în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție.

Subsidiar, procurorul a subliniat că în partea motivantă a sentinței

pronunțate, instanța de judecată în viziunea acuzării nu a argumentat raționamentul

aplicării prevederilor art.90 Cod penal, fiind făcute mențiuni de ordin general, fără,

a se face referire la circumstanțele cazului examinat și motivele ce ar justifica

soluția emisă conform art.90 alin.(1) Cod penal, dispunând nejustificat suspendarea

condiționată a executării pedepsei stabilite.

Instanța de judecată nu a luat în calcul că fapta comisă de inculpat se atribuie

la categoria infracțiunilor mai puțin grave, pentru care legea penală stabilește

pedeapsa penală sub formă de închisoare de până la 4 ani, personalitatea

inculpatului Obriște Filip care anterior a fost condamnat pentru infracțiuni inclusiv

2

similare celor imputate.

De asemenea, a opinat apelantul că pedeapsa aplicată inculpatului este una

prea blândă și nu va duce la corectarea acestuia, or potrivit formei 246 a acestuia se

constată că acesta nu săvârșește infracțiuni pentru prima dată, comportamentul

delincvent al acestuia fiind de o frecvență constantă, săvârșind infracțiuni de o

gravitate diferită.

La fel, deși instanța nu a identificat circumstanțele care ar agrava

răspunderea penală, cererea de examinare în procedură restrânsă, nu este suficientă

pentru a concluziona iraționalitatea executării reale a pedepsei stabilite. Or,

circumstanța menționată deja îi oferă dreptul condamnatului la o pedeapsă redusă,

calculată în conformitate cu prevederile art.3641 din Codul de procedură penală,

prin reducerea cu o treime a limitelor maxime și minime ale pedepsei prevăzute.

În sinteza celor menționate procurorul a indicat că, instanța de judecată nu a

dat apreciere obiectivă circumstanțelor menționate mai sus, nu a luat în

considerație modalitatea de comitere a infracțiunii, comportamentul inculpatului.

Toate aceste momente determinând necesitatea emiterii unei decizii de condamnare

a inculpatului, fără aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, cu executării pedepsei

închisorii. Prin executarea reală a pedepsei închisorii, urmează a fi restabilită

echitatea socială și în special prevenirea săvârșirii unor noi infracțiuni din partea

inculpatului. Prin suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii, se

influențează în mod negativ asupra felului în care societatea percepe gradul de

restabilire a echității sociale prin actul de justiție, iar reacția coercitivă a statului ca

fiind una defectuoasă și ineficientă.

2021, apelul declarat a fost admis, casat parțial sentința în partea stabilirii pedepsei

și pronunțată în această partea o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță după cum urmează:

Obriște Filip a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2),

lit. d) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În rest sentința s-a menținut fără modificări.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, prima instanță

pripit a conchis că în privința lui Obriște Filip sunt aplicabile prevederile art.90

alin.(1) Cod penal, în situația în care, la adoptarea soluției, urma să țină cont că,

inculpatul nu este la prima abatere de la lege, anterior a fost atras la răspundere

penală de mai multe ori, inclusiv pentru infracțiuni similare, fapt ce denotă că

inculpatul nu a pășit pe calea corijării or, acestuia i s-a acordat șansa de a se corija

și a demonstra că cele comise constituie un incident în biografia acestuia, însă în

final acestea au fost ignorate, ultimul săvârșind din nou infracțiuni cu intenție, din

care considerent, sentința contestată la caz, a fost casată parțial în partea stabilirii

pedepsei în temeiul art.90 Cod penal.

Cu trimitere la prevederile art.art.61 și 75 Cod penal, instanța de apel a

conchis că limitele pedepsei, prevăzute în partea specială, sunt determinate de

încadrarea juridică a faptei și reflectă gravitatea infracțiunii săvârșite. Gravitatea

acesteia constă în modul și mijloacele de săvârșire a faptei și depinde de scopul

urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmările produse sau care

3

s-ar fi putut produce. Termenul pedepsei, în afară de gravitatea infracțiunii

săvârșite, se stabilește având în vedere persoana celui vinovat, care include date

privind gradul de dezvoltare psihică, situați materială, familială sau socială,

prezența sau lipsa antecedentelor penale, comportamentul inculpatului până sau

după săvârșirea infracțiunii.

În calitate de circumstanțe atenuante sau agravante conform art.art.76 și 77

Cod penal, în privința inculpatului Obriște Filip, instanța de apel nu a reținut. Dar

potrivit materialelor cauzei, a fost reținut că inculpatul a fost anterior condamnat.

Prin urmare, instanța de apel a considerat că anume pedeapsă cu executare

pe un termen de 2 ani închisoare, este echitabilă și suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpat, iar pedeapsă stabilită

inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul

gradului de pericol social a faptei comise de inculpat, cât și personalității acestuia.

Astfel, instanța de apel a considerat că o pedeapsă privativă de libertate este

echitabilă la caz, care va atinge scopul legii penale de restabilire a echității sociale,

corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât

din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

pct. 6), 10) și 11) Cod de procedură penală a contestat cu recurs decizia, solicitând

casarea acesteia cu menținere sentinței.

În motivarea cerințelor sale a invocat că, decizia instanței de apel este una

exagerat de aspră, din care considerente s-a solicitat casarea ei și menținerea

sentinței instanții de fond prin care a fost suspendată executarea pedepsei cu

închisoarea, acordându-i inculpatului un termen de 3 ani de probațiune pentru ai

acorda o șansă să demonstreze întregii societăți, că corijarea lui și scopul legii

penale poate avea efecte pozitive și fără aplicarea pedepsei cu închisoarea.

5.1. În conformitate cu prevederile art.431 alin.(1) pct. 11) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat

de avocat în numele inculpatului, menționând că acestea urmează a fi respins ca

fiind vădit neîntemeiat.

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursurilor declarate, Colegiul penal constată că recurentul

invocă temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6), 10) și 11) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6)

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

4

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; 10) s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale; 11) există o cauză de înlăturare

a răspunderii penale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

Referitor la prevederile art.427 alin.(1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală

Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de individualizare a pedepsei

se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă

instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată

în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

În acest context, Colegiul penal consideră, că la aplicarea pedepsei

inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat deplină

eficiență prevederilor art.art.61, 75 Cod penal, totodată ținând cont și de gravitatea

infracțiunii săvârșite - care se atribuie la categoria celor ușoare, dar și de

personalitate acestuia care anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare,

comportamentul acestuia fiind de o frecvență constantă, săvârșind infracțiuni de o

gravitate diferită ceia ce denotă că anume pedeapsa sub formă de închisoare cu

executare reală a acesteia va contribuie la atingerea scopului prevăzut de lege.

De asemenea, Colegiul penal menționează că, cauza a fost examinată în baza

art.3641 Cod de procedură penală, inculpatul a recunoscut integral vinovăția și

instanța de apel la emiterea deciziei a ținut cont și de prevederile art.3641 alin.(8)

Cod de procedură penală, care stipulează că în caz de aplicare a pedepsei închisorii

5

inculpatul beneficiază de reducerea cu 1/3 din maximul și din minimul prevăzut de

sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care trebuie să opereze instanța de judecată la

stabilirea pedepsei.

Referitor la alegația avocatului că în privința inculpatului urmă a fi

menținută sentința primei instanțe prin care a fost aplicat în privința inculpatului

pedepse penală cu suspendarea executării acesteia conform prevederilor art.90 Cod

penal, Colegiul penal amintește că raționamentul de aplicare a acestor prevederii,

are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii,

atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de

judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social

periculoasă încă de la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a

infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a

repara paguba pricinuită, comportarea sinceră în cursul procesului.

Astfel, aplicarea suspendării condiționate a pedepsei nu este un drept al

inculpatului, ci o prerogativă instanței de judecată care este liberă să aprecieze dacă

este sau nu cazul să o acorde.

În aceste circumstanțe se reține că, instanța de apel corect a stabilit că,

Obriște Filip anterior a fost condamnat prin:

- sentința Judecătoriei Ungheni din 07 noiembrie 2011, conform art.186

alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, la 2 ani 6 luni închisoare, cu suspendarea

condiționată a executării acesteia pe un termen de 2 ani;

- sentința Judecătoriei Ungheni din l3 martie 2012, conform art.186 alin.(2)

lit. b), c), d) Cod penal, procesul penal fiind încetat în legătura cu împăcarea

părților conform art.109 Cod penal;

- sentința Judecătoriei Ungheni din 07 noiembrie 2012 în baza art.186

alin.(2) lit. b), c), d) Cod penal, procesul penal încetat în legătură cu împăcarea

părților conform art. 109 Cod penal;

- sentința Judecătoriei Ungheni din 10 februarie 2015 conform art.l87

alin.(2) lit. d). f) Cod penal, a fost condamnat la 3 ani închisoare, fără amendă cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Însă, concluziile de rigoare nu le-a făcut, săvârșind din nou cu intenție mai

multe infracțiuni.

Astfel, Colegiul penal respinge argumentele invocate în recurs, or, pedeapsa

este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui,

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii

societăți, perturbate prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane.

O pedeapsă prea blândă nu este suficientă nici pentru corectarea

infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către făptuitor

și alte persoane.

Cu referire la temeiul pentru recurs specificat la pct. 11) alin.(1) din art.427

6

Cod de procedură penală, Colegiul penal notează că, recursul nu a fost motivat sub

acest aspect. Astfel, poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul

recurentului prin constatări subiective constituie o derogare de la principiul

contradictorialității în condițiile egalității armelor.

În contextul dat, Colegiul penal ține să sublinieze că, instanța de recurs nu

este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu

circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Conform art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În consecință, Colegiul penal opinează că argumentele punctate în cererea de

recurs privind greșita individualizare a executării pedepsei nu sunt incidente cauzei

deferite judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa

aplicată inculpatului fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu

scopul pedepsei penale, fapt ce determină incontestabil concluzia de

inadmisibilitate a recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Căpățînă Ion în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 21 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui Obriște Filip, deoarece este

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 martie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

7