1re-25/22 — art.264/1 al.1 CP

1re-25/22 — art.264/1 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1re-25/22

1-20057016-01-1r/e-15022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare

declarat de către condamnatul Popa Oleg, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2021, în cauza penală în privința

lui

Popa Oleg XXXXX, născut la XXXXX, originar din r-

nul XXXXX, domiciliat în mun. XXXXX, str. XXXXX,

ap. XXXXX, anterior necondamnat,

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 29.05.2020 -18.03.2021;

instanța de apel: 22.04.2021 - 08.11.2021;

instanța de recurs în anulare: 15.02.2022 - 25.05.2022.

Asupra motivelor invocate în recursul în anulare, în baza materialelor

cauzei penale, Colegiul penal

A C O N S T A T A T :

2021, Popa Oleg a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal și în baza acestei Legi a fost

condamnat la pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității - 240 (două sute) ore, cu anularea dreptului de a conduce

mijloace de transport.

A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

Popa Oleg, la 20 februarie 2020, aproximativ la ora 19:40, în timp ce

conducea automobilul de model ’’Hyundai Sonata” cu numărul de

înmatriculare XXXXX, pe str. Studenților, intersecție cu bd. Moscova, mun.

Chișinău, a fost implicat într-un accident rutier și anume automobilul

condus de Popa Oleg, a tamponat din spate automobilul de model ”Mercedes

E220” cu numărul de înmatriculare XXXXX, care era condus de Tichișan

1

Oleg, din care motiv inculpatul Popa Oleg, a fost supus alcooltestului

”Drager”, în vederea constatării faptului de consumare a alcoolului.

În rezultatul la ce s-a constatat o concentrație de alcool în aerul expirat

de către Popa Oleg de 1,23 mg/l, care conform art. 13412 alin.(3) Cod Penal

se califică ca stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Ulterior, Popa Oleg a fost condus la Dispensarul Republican de

Narcologie din mun. Chișinău, în vederea examinării medicale cu privire la

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, iar conform procesului verbal de

constatare a faptului consumului de alcool nr. 7697 din 20 februarie 2020,

s-a stabilit la Popa Oleg, concentrația alcoolului în sânge în proporție de

2,33 g/l, iar în aerul expirat de 1,08 mg/l, care potrivit art. 13412 alin. (3)

Cod Penal, constituie stare de ebrietate cu grad avansat, prin ce a comis

încălcarea prevederilor pct.14, lit. a) al Regulamentului Circulației Rutiere,

care prevede că: ”conducătorului de vehicul îi este interzis: a) să conducă

vehiculul în stare de ebrietate, sub influența drogurilor sau altor substanțe

contraindicate, sub influența preparatelor medicamentoase care provoacă

reducerea reacției, fiind bolnav, traumatizat sau într-o stare avansată de

oboseală de natură să-i afecteze capacitatea de conducere”.

Astfel, acțiunile lui Popa Oleg au fost încadrate juridic în baza art.2641

alin.(1) Cod penal, după semnele calificative – ”conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat”.

solicitând casarea sentinței primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care să fie

achitat de comiterea infracțiunii încriminate.

3.1. În susținerea recursului declarat, inculpatul Popa Oleg a invocat

că:

- la materialele cauzei nu au fost acumulate probe incontestabile ce ar

dovedi cu certitudine că la 25.08.2019 ar fi condus automobilul în stare de

ebrietate;

- fiind audiat, în cadrul urmăririi penale a declarat că nu-și recunoaște

vina, deoarece nu a fost la volanul automobilului implicat în accident. Cauza

penală privind învinuirea sa a fost examinată în absența lui, fiindu-i încălcat

dreptul la apărare;

- martorii audiați sunt persoane care activează în calitate de agenți de

patrulare și nu puteau vedea cine se află la volanul automobilului, deoarece

s-au prezentat peste jumătate de oră de la producerea accidentului rutier.

08 noiembrie 2021, recursul declarat a fost respins ca nefondat, cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. Pentru a se pronunța, instanța de recurs a menționat că,

inculpatul în ședințele de judecată în instanța de fond din 09.06.2020,

16.06.2020, 14.07.2020, 03.09.2020, 22.09.2020, 04.01.2021, 22.02.2021

și 25.02.2021 nu s-a prezentat din motive necunoscute instanței.

2

Respectiv prin încheierea din 25.02.2021, Popa Oleg a fost anunțat în

căutare, iar la 10.03.2021, inspectoratul de Poliție Râșcani al DP mun.

Chișinău, a informat instanța de judecată că la 04.03.2021, în privința lui

Popa Oleg a fost pornit dosarul de căutare nr.2021020100.

Ținând cont de cele constatate, instanța de recurs a dispus examinarea

cauzei în lipsa inculpatului.

În continuare, instanța de recurs a menționat că, prima instanță,

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just a concluzionat că

inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută la art.2641 alin.(1) Codul penal -

„conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare

de ebrietate alcoolică cu grad avansat”.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe

acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate, respectându-se

prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor și anume prin: declarațiile

martorilor Bulat Sandu, Procopciuc Nicolae, Tichisan Oleg, precum și prin

probele scrise: procesul-verbal privind consemnarea circumstanțelor

constatate din 15 martie 2020, potrivit căruia se indică comiterea unui

accident rutier cu implicarea lui Popa Oleg la 20 februarie 2020, precum și a

faptului că în urma testării alcoolscopice a acestuia s-a stabilit că se afla în

stare de ebrietate cu grad avansat, la volanul automobilului (f.d.9); procesul-

verbal nr. 7697 al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 20 februarie

2020, care atestă că de la Popa Oleg, a fost colectată proba biologică de

sânge și aerul a fost investigat la aparat, iar ca rezultat în concluzie s-a

stabilit că acesta se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat

(f.d.11); permisul de conducere pe numele lui Popa Oleg, nr. XXXXX, anexat

la cauza penală în calitate de mijloc material de probă prin ordonanța din 05

mai 2020 (f.d.16).

Totodată, instanța de recurs a notat că, prima instanț ă în mod

justificat a constatat că nu există nici un temei pentru a pune la dubii

probatoriul administrat, or, că în cadrul ședinței de judecată au fost

prezentate suficiente probe pertinente, concludente, veridice și utile, care

demonstrează pe deplin vinovăția inculpatului Popa Oleg în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal.

Instanța de recurs a reținut ca fiind pertinente și concludente

declarațiile martorului Tichișan Oleg, care de altfel nu este agent al statului,

după cum susține inculpatul și care a comunicat instanței că ”... la 20

februarie 2020, se deplasa cu automobilul de model Mercedes E124, n/î

XXXXX, pe str. Studenților spre str. Dimo, unde la intersecția cu Bd. Moscova

a stopat la trecerea de pietoni, la un moment fiind lovit din spate de

automobilul de model Hundai Sonata, numărul de înmatriculare XXXXX, la

volanul căruia se afla Popa Oleg, în stare de ebrietate, deoarece acesta nici nu

putea coborî din automobil, avea un comportament agresiv si avea miros

3

puternic de alcool, obiectându-i de ce a fost chemată poliția si acesta nu putea

ține echilibrul...”.

Iar prin declarațiile martorilor Bulat Sandu și Procopciuc Nicolae s-a

confirmat faptul că anume, Popa Oleg se afla la volanul mijlocului de

transport de model ”Hundai Sonata”, cu numărul de înmatriculare XXXXX

în momentul producerii accidentului rutier, că acesta conducea vehiculul

fiind în stare de ebrietate cu grad avansat.

La fel, faptul conducerii mijlocului de transport de către Popa Oleg în

stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat s-a confirmt și prin proces-

verbal nr. 7697 al examinării medicale de constatare a faptului de

consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 20 februarie 2020

prin care s-a stabilit la Popa Oleg, concentrația alcoolului în sânge în

proporție de 2,33 g/l, iar în aerul expirat de 1,08 mg/l care potrivit art.

13412 alin. (3) Cod penal, constituie stare de ebrietate cu grad avansat.

Versiunea inculpatului precum că, martorii audiați în instanța de

judecată sunt agenți ai statului, instanț a de recurs a apreciat-o ca fiind o

metodă de apărare, menț ionând că acești martori au fost audiați în instanța

de judecată sub jurămînt și fiind avertizați despre răspunderea penală ce o

poartă pentru darea de declarații false. Respectiv, careva motive de a pune la

îndoială veridicitatea și obiectivitatea declarațiilor acestora, mai ales în

situația în care declarațiile lor coroborează cu alte probe administrate de

organul de urmărire penală și cercetate de instanța de judecată, instanț a de

recurs nu a constatat.

Cu referire la argumentul recurentului precum că, examinarea cauzei

în prima instanță a avut loc în absența sa și că astfel i-ar fi fost încălcat

dreptul la apărare, instanța de recurs le-a respins ca fiind nefondat, or,

examinarea cauzei în instanța de fond a avut loc în lipsa inculpatului Popa

Oleg, anume din motivul eschivării ultimului de a se prezenta în fața

instanței de judecată, adică din motive ce-i sunt imputabile doar lui.

Oleg, a declarat recurs în anulare, prin care solicită casarea totală a deciziei

instanței de recurs, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de recurs.

În motivarea recursului în anulare, recurentul a invocat că, i-a fost

încălcat în mod grav dreptul la apărare prin faptul examinării cauzei în lipsa

inculpatului, or motivele neprezentării în instanța de apel a fost faptul că se

afla la tratament medical - Covid-19.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispozițiilor art. 456 Cod de procedură penală, recursul în

anulare este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, astfel

că, instanța de recurs este obligată să îndeplinească actele procedurale

preparatorii și să examineze admisibilitatea în principiu a recursului în anulare

în conformitate cu prevederile art. art.431 și 432 Cod de procedură penală,

care se aplică în mod corespunzător.

4

În conformitate cu art. 432 alin.(2), pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de judecată, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art.453 alin.(1) Cod de procedură penală, raportat la

prevederile art.6 pct. 44) ale aceluiași Cod, art. 4§2 al Protocolului nr. 7 al

Convenției Europene a Drepturilor Omului, hotărârile irevocabile pot fi

atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental din cadrul procedurii

precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a

Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea

cererii.

Prevederile pct. 44) art.6 Cod de procedură penală determină ca viciu

fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

pronunțată, o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi

naționale.

Reieșind din prevederile legale menționate, Colegiul penal reiterează că,

una din cerințele esențiale la declararea recursului în anulare este motivarea

acestuia din punct de vedere al prezenței erorii de drept, comise la judecarea

cauzei, ce cade sub incidența noțiunii de viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea atacată.

La caz, din textul recursului în anulare declarat, Colegiul penal atestă

că recurentul invocă afectarea deciziei instanței de recurs adoptate în

prezenta cauză, de un viciu fundamental, exprimat prin încălcarea dreptului

la apărare, susținând în acest sens, că instanța de recurs a încălcat

procedura penală privind citarea inculpatului la ședințele de judecată în

instanța de recurs și examinarea cauzei în lipsa ultimului.

Analizând hotărârea atacată prin prisma respectivelor critici, Colegiul

penal menționează, că aceste argumente sunt declarative și se combat prin

materialele dosarului, prin care se constată contrariul și anume că,

condamnatul Popa Oleg în corespundere cu art.236 alin. (2) Cod de

procedură penală a fost citat legal, fiind informați despre data și ora ședinței

de judecată din 08.11.2021.

La 08.11.2021, ora 20:25 min., condamnatul Popa Oleg a expediat în

adresa Curții de Apel Chișinău o cerere pin care a solicitat amânarea ședinței

de judecată pe motiv că este bolnav de COVID- 19 și dorește să-și angajeze

un avocat(f.d.139).

Astfel, Colegiul penal consideră că, instanța de recurs corect a apreciat

cererea condamnatului Popa Oleg privind amânarea ședinței de judecată ca

fiind tendențioasă, or, la cererea de amânare, inculpatul nu a anexat nici o

probă care ar confirma că este bolnav de COVID-19 și este în imposibilitate

de a se prezenta la ședința de judecată.

5

Mai mult ca atât, se atestă că în instanța de fond, fiind prezent la două

ședințe de judecată, Popa Oleg la fel și-a motivat absențele prin faptul că a

fost bolnav, fără a prezenta instanței înscrisuri confirmative în acest sens,

or, pe parcursul examinării cauzei în instanța de fond, inculpatul a fost

prezent doar la două ședințe de judecată din 11 ședințe petrecute. Drept

urmare prin încheierea judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din

25.02.2021, Popa Oleg a fost anunțat în căutare (dosarul de căutare

2021020100 (f.d.108-111).

În acest context, Colegiu penal reține prevederile art.331 alin. (2) Cod

de procedură penală – părțile și persoanele prezente la ședința de judecată

sânt obligate să se prezinte la data numită fără a fi citate suplimentar și

respectiv dispoziția art.447 alin.(1) Cod de procedură penală - judecarea

recursului se face cu citarea procurorului, avocatului și celorlalte părți.

Participarea procurorului și a avocatului în ședința instanței de recurs este

obligatorie. Neprezentarea inculpatului, părții vătămate, părții civile și părții

civilmente responsabile legal citate, precum și a reprezentanților lor nu

împiedică examinarea recursului, însă dacă este necesar, instanța de recurs

poate recunoaște prezența lor obligatorie, informându-i despre aceasta.

Prezența inculpatului aflat în stare de arest este obligatorie, cu excepția

cazului în care acesta refuză să fie escortat la ședință.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că criticile formulate de către

condamnat, referitor la încălcarea procedurii de citare și a dreptului la

apărare nu pot fi acceptate și contravin dispozițiilor Legii mai sus

nominalizate, or argumentele invocate în recursul în anulare se contrazic cu

materialele cauzei penale, instanța de recurs sesizând clar intenția

condamnatului de tergiversare a examinării cauzei.

Colegiul penal consideră că, decizia instanței de recurs privind

examinarea cauzei în lipsa inculpatului, nu afectează dreptul acestuia la un

proces echitabil, în contextul în care pe parcursul examinării cauzei Popa

Oleg a fost reprezentat de avocatul, Taban Natalia.

Mai mult ca atât, dânsul a depus la 30.03.2021 recursul către Curtea

de Apel Chișinău (f.d.129-131), având obligația de a se prezenta, însă Popa

Oleg a renunțat de a se apăra personal în fața instanței de recurs aflându-se

peste hotarele țării, fapt confirmat prin informația ACCES (f.d.140) .

La acest capitol, Colegiul penal reține hotărârea Năstase v. Republica

Moldova din 17 ianuarie 2019 (cererea nr.74444/11), în care Curtea a

relevat că „în cazul când prin atitudinea sa, anume reclamantul a

determinat examinarea cauzei în absența sa de către instanțele judecătorești

naționale, concluzionând că, prin acțiunile sale, reclamantul a renunțat la

dreptul său de a se apăra personal. Totodată, având în vedere că prezenta

cauză nu se referă la un acuzat necitat sau nereprezentat de către un avocat

și ținând cont de marja de apreciere a autorităților naționale, Curtea a

considerat că, de fapt, condamnarea reclamantului în absența și refuzul

instanțelor de a reexamina cauza în prezența sa nu au constituit o pedeapsă

disproporționată”.

6

Totodată urmează de menționat și practica CEDO, cauza Kattan versus

România (decizia din 21 ianuarie 2014), prin care s-a statuat că nu va fi

încălcat art.6 din CEDO, în cazul când inculpatul contribuie la crearea unei

situații, în care în mod rezonabil a putut prevedea consecințele

comportamentului său - examinarea cauzei în lipsa sa. În cazul când

inculpatul a cunoscut despre desfășurarea judecății și nu s-a prezentat în

fața instanțelor, este vorba despre o condiție procesuală culpabilă a

inculpatului.

De asemenea, instanța de recurs accentuează, că soluția respectivă a

instanței de apel, vine în concordanță și cu jurisprudența CtEDO, care în §

35 din hotărârea în cauza Avramenco vs Moldova a statuat, că nu poate fi

admisă cerința reclamantului cu privire la constatarea încălcării art. 6§1

CEDO, în contextul în care acesta nu a prezentat motive întemeiate în

privința lipsei sale de la judecarea cauzei.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că criticile formulate

de către apărător, referitor la încălcarea procedurii de citare a inculpatului

nu pot fi acceptate și urmează a fi respinse ca neîntemeiate.

Totodată, Colegiul penal evidențiază că, dreptul la un proces echitabil,

consfințit în art.6 din Convenție, coroborat cu accesul liber la justiție și

prezumția nevinovăției - drepturi fundamentale prevăzute în art. art.20, 21

din Constituție, enunță și preeminența principiului supremației dreptului.

Unul din elementele fundamentale ale preeminenței principiului supremației

dreptului este garantarea securității raporturilor juridice, care înseamnă, că

o soluție definitivă a oricărui litigiu, inclusiv de natură penală, nu trebuie

rediscutată.

Acest principiu insistă asupra faptului că, nici o parte în proces nu

este în drept să solicite reluarea procesului de judecată în scopul unei noi

soluționări a cauzei după ce hotărârea a devenit definitivă și irevocabilă,

excepție făcând doar temeiurile stricte prevăzute de Lege.

În speță, hotărârea atacată nu este afectată de viciu fundamental și a

căpătat putere de lucru judecat (res judicata pro veritate habetur), ce

produce o cauză de împiedicare a pornirii, continuării, judecării cauzei

penale ori redeschiderii acesteia.

De asemenea, se menționează că principiul securității raporturilor

juridice, consfințit în art. 6 din Convenție, cere inter alia ca, atunci când

instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor

să nu mai poată fi pusă în discuție (hotărârea Brumărescu vs România din

28 octombrie 1999).

Mai mult ca atât, potrivit dispoziției art.4§2 din Protocolul 7 CEDO,

redeschiderea procesului, conform Legii și procedurii penale a statului

respectiv, poate fi efectuată, doar în cazul în care au apărut fapte noi, ori

recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente

și sunt de natură să afecteze hotărârea pronunțată.

La caz, instanța de recurs în anulare stabilește că hotărârea contestată

nu este afectată de nici un viciu fundamental, fiind conformă prevederilor

legale și această hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă

7

capătă putere de lucru judecat, ce produce o cauză de împiedicare a pornirii,

continuării, judecării cauzei penale ori redeschiderii acesteia.

În acest context, Colegiul penal a stabilit că la examinarea prezentului

recurs în anulare, nu s-au constatat erori de drept comise de către instanța

de recurs, ce ar indica la existența unui viciu fundamental în cauză și ar

afecta hotărârea irevocabilă, fapt ce impune inadmisibilitatea recursului în

anulare declarat de către condamnatul Popa Oleg, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către condamnatul

Popa Oleg, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

08 noiembrie 2021, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 07 iulie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

8