1ra-155/22 — art.190 alin.1 CP

Dosarul nr. 1ra-155/22

1-19179124-01-1ra-02022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

25 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Antoci Maria în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 noiembrie 2021, în cauza penală

în privința lui

Padure Ion XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 11.11.2019-11.03.2020;

Instanța de apel: 19.01.2021-03.11.2021;

Instanța de recurs: 02.02.2022– 25.05.2022.

a c o n s t a t a t :

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de

procedură penală, Padure Ion a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art.190 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime de 450 unități convenționale,

echivalentul a 22 500 lei.

S-a dispus încasarea de la Padure Ion în beneficiul lui Boța Mihail cu titlu de

prejudiciu material suma de 14 000 lei.

23 februarie 2019, fiind în ospeție la cet. Boța Mihail, în XXXXX, în urma unor

discuții, l-a convins pe Boța Mihail să i-a un telefon în credit pentru sine însuși.

Ulterior, pe 24 februarie 2019 fiind în XXXXX, în magazinul XXXXX cet. Padure

Ion, având intenția de a dobândi bunul altei persoane, prin inducerea în eroare a

cet. Boța Mihail, l-a determinat să încheie contract de împrumut cu nr. XXXXX

sub pretextul că aceste mijloace bănești vor fi restituite de către primul, precum și

dobânda stipulată în contract. Respectiv, după ce cet. Padure Ion a realizat scopul

său infracțional și a intrat în posesia bunului luat în credit în sumă de 4 746,00 lei,

s-a eschivat de a restitui mijloacele bănești și dobânda anuală efectivă în mărime

1

de 35.07 %.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele

constitutive a infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(1) Cod penal – „Escrocheria,

adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca

mincinoasă a unei fapte adevărate, care a produs daune considerabile”.

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin

care inculpatul să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.190 alin.(1) Cod

penal la amendă în mărime de 637 unități convenționale.

În motivarea apelului a indicat că, instanța de judecată incorect a stabilit

inculpatului Padure Ion pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 450 unități

convenționale, deoarece la sancțiunea prevăzută de art.190 alin.(1) Cod penal este

stipulat că infracțiunea în cauză se pedepsește cu amendă în mărime de la 550 la

850 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de la

120 la 240 de ore, sau cu închisoare de până la 3 ani.

Astfel, fiind luate în considerație faptul că, cazul dat a fost examinat în

ordinea prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, deci, instanța de judecată

urma să reducă cu ¼ limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

amendă și anume să stabilească o pedeapsă sub formă de amendă în limitele de la

412 până la 637 unități convenționale.

Așadar, instanța de judecată a aplicat o pedeapsă în limitele calculate în

conformitate cu alin.(8) art.3641 Cod de procedură penală, în acest caz, instanța la

stabilirea pedepsei a admis eroare de drept, deoarece potrivit prevederilor art.64

alin.(3) Cod penal „mărimea amenzii pentru persoanele fizice se stabilește în

limitele la 500 la 3 000 unități convenționale”.

2021, apelul declarat a fost admis, casată sentința parțial și pronunță o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Padure Ion a fost condamnat în baza art.190 alin.(1) Cod penal, la amendă în

mărime de 500 unități convenționale, echivalentul a 25 000 lei.

În rest dispozițiile sentinței sau menținut.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a menționat că, verificând

legalitatea individualizării pedepsei penale în privința inculpatului Padure Ion a

constatat că instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art.art.6, 7,

61 și 75 Cod penal, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care atenuează ori agravează

răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel a relevat că, după caracterul și gradul prejudiciabil,

infracțiunea prevăzută de art.190 alin.(1) Cod penal, se califică ca infracțiune „mai

2

puțin gravă”, pentru care legea penală reglementează sancțiunea sub formă de

„amendă în mărime de la 550 la 850 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 120 la 240 de ore, sau cu închisoare de

până la 3 ani”. Cu aplicarea prevederilor alin.(8) art.3641 Cod de procedură penală,

prima instanță a aplicat inculpatului Padure Ion pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art.190 alin.(1) Cod penal, pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de 450 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 22 500 lei.

Instanța de apel a reținut că, în conformitate cu art.64 alin.(3) Cod penal

(Legea nr.207 din 29.07.2016, în vigoare din 07.11.2016), mărimea amenzii pentru

persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3 000 unități convenționale,

iar pentru infracțiunile săvârșite din interes material – până la 20 000 unități

convenționale, luându-se ca bază mărimea unității convenționale la momentul

săvârșirii infracțiunii.

În acest sens, instanța de apel coroborând prevederile alin.(8) art.3641 Cod

de procedură penală, cu prevederile art.64 alin.(3) Cod penal, a menționat că, în

cazul aplicării pedepsei sub formă de amendă, limita minimă se va reține ținând

cont de prevederile art.64 alin.(3) Cod penal și anume de la 500 unități

convenționale, din care nu se mai poate face reducere.

pct. 10) Cod de procedură penală a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea

acesteia, cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale, avocatul a susținut că, instanța de fond a aplicat

inculpatului o pedeapsă prevăzută de art.190 alin.(l) Cod penal în coroborare cu

alin.(8) art.3641 Cod de procedură penală, pe care o consideră corectă și legală,

fiind respectate limitele citate.

Deci, în decizia contestată făcându-se trimitere la articolele menționate,

apărarea este pe poziția precum că, dispoziția alin.(8) art.3641 Cod de procedură

penală, contravine atât, dispoziției alin.(l) art.75 Cod penal, cât și art.64 alin.(3)

Cod penal, iar, potrivit art.8 alin.(3) Cod de procedură penală, care prevede că

concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în favoarea bănuitului,

învinuitului, inculpatului, capitol la care urmează a fi atribuite și dis concordanțele

între dispozițiile articolelor menționate mai sus și ținând cont de cele invocate,

insistă asupra faptului precum că sentința instanței de fond este una legală și

întemeiată.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat

de partea apărării, menționând că acesta urmează a fi respins ca vădit neîntemeiat.

materialele din dosarul cauzei, Colegiul penal consideră că, recursul urmează a fi

declarat inadmisibil din următoarele considerente.

3

Conform art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Din conținutul recursului declarat, Colegiul penal reține că, recurentul critică

decizia instanței de apel la capitolul individualizării pedepsei, temeiul pentru recurs

care este prevăzut la pct. 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care

statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În esență, criticele recurentei se axează pe ideea că instanța de apel nu a

intrat pe deplin în esență la individualizări pedepsei aplicate inculpatului Padure

Ion, astfel a aplicat greșit și eronat pedeapsa penală sub formă de amendă în

mărime de 500 unități convenționale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

constată că, acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale,

ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Colegiul penal consideră că, la aplicarea pedepsei inculpatului pentru

infracțiunea săvârșită, instanța de apel a acordat deplină eficiență prevederilor

art.art.61, 64 alin.(3), 75 și 76 Cod penal, totodată ținând cont și de gravitatea

infracțiunii săvârșite, care conform art.16 Cod penal se atribuie la categoria

infracțiunilor mai puțin grave, de personalitatea celui vinovat, care se căiește sincer

de cele săvârșite, de circumstanțele cauzei – careva circumstanțe agravante nefiind

stabilite, de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Totodată, la emiterea deciziei, instanța de apel a ținut cont și de prevederile

art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală, care stipulează că în caz de aplicare a

pedepsei cu amendă, inculpatul beneficiază de reducerea cu o pătrime din maximul

și din minimul prevăzut de sancțiune, fiind stabilite noi limite cu care trebuie să

opereze instanța de judecată la stabilirea pedepsei.

4

În această ordine de idei, Colegiul penal respinge argumentele invocate de

apărare precum că, instanța de apel a limitat dreptul inculpatului de a benefica de o

reducere cu ¼ din minimul pedepsei cu amendă stabilit la sancțiunea articolului în

cauză”. Astfel, potrivit prevederilor art.64 alin.(3) Cod penal, mărimea amenzii

pentru persoanele fizice se stabilește în limitele de la 500 la 3 000 unități

convenționale.

Mai mult, pedeapsa este echitabilă când ea impune infractorului lipsuri și

restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite,

suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor

părții vătămate, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane.

În consecință, Colegiul penal opinează că, argumentele punctate în cererea

de recurs privind greșita individualizare a pedepsei nu sunt incidente cauzei

deferite judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa

aplicată inculpatului fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu

scopul pedepsei penale, fapt ce determină concluzia de inadmisibilitate a recursului

ordinar, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Antoci Maria în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 03 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui Padure Ion XXXXX,

deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 iulie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

5