1ra-2303/21 — art.155 CP

1ra-2303/21 — art.155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2303/21

1-20036550-01-1ra-29122021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Chiriac Stela în numele inculpatului Surlari Ion, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 octombrie 2021 și sentinței

Judecătoriei Bălți, sediul central din 09 martie 2021, în cauza penală privind

acuzarea lui

Surlari Ion xxxxx, născut la xxxxx, originar din

xxxxx, anterior condamnat prin xxxxx

în comiterea infracțiunii prevăzute de art.155 Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 13.03.2020 - 09.03.2021;

instanța de apel: 30.03.2021- 19.10.2021;

instanța de recurs: 29.12.2021 – 20.04.2022.

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal

A C O N S T A T A T :

Surlari Ion a fost recunoscut vinovat în baza art. 155 Cod penal și în baza

acestei Legi a fost condamnat la pedeapsă sub formă de amendă, în mărime de

550 (cinci sute cincizeci) unități convenționale, ceea ce constituie 27 500 lei.

A fost dispusă încasarea de la Surlari Ion în beneficiul Statului suma de

2548 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Surlari Ion la 03 noiembrie 2019, aproximativ la ora 21:00, aflându-se în

curtea casei de locuit, amplasată pe str. Xxxxx, mun.xxxxx, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod

conștient survenirea lor, acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea

scopului stabilit, s-a apropiat de Ceban Igor, care stătea pe un scrânciob pentru

copii, și în baza unor relații ostile apărute între ei, l-a amenințat pe ultimul cu

omor, cu o armă neletală de tip pistol pneumatic cu nr.xxxxx, de model ,,xxxxx

PM”, cu țeavă lisă, calibrul 4,5 mm (.177), confecționat industrial în Taiwan,

care folosește pentru trageri energia presiunii gazului CO2 comprimat, pe care

l-a îndreptat în direcția lui Ceban Igor, după care i-a aplicat o lovitură cu

pistolul în regiunea umărului stâng, exprimându-se în adresa ultimului: ,,Всё!

Со своими попрощался! Давай!”, după ce ultimul a căzut jos, cauzându-i

conform raportului de expertiză judiciară nr.202010D0058 din 30 ianuarie

1

2020, echimoză pe suprafața anterioară a articulației umărului stâng, leziuni

care au fost produse prin acțiunea traumatică cu obiect contondent, și se

califică ca vătămare neînsemnată, amenințare cu omor pe care Ceban Igor a

perceput-o ca reală, cu existența pericolului real de realizare a acelei

amenințări.

Astfel, acțiunile lui Surlari Ion au fost încadrate juridic în baza art. 155

Cod penal, după indicii calificativi - ” amenințarea cu omor, dacă a existat

pericolul realizării acestei amenințări.”

împotriva sentinței primei instanțe, prin care a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Surlari Ion să

fie achitat, din motiv că fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii, din

următoarele considerațiuni:

- prima instanță nu a motivat prezența tuturor semnelor calificative ale

infracțiunii imputate inculpatului, probele le-a enumerat în ordine cronologică

fără să le aprecieze prin prisma prevederilor art. 101 Cod de procedură penală.

Probele administrate și examinate în cadrul cercetării judecătorești nu

demonstrează cu certitudine că inculpatul a comis fapta imputată. Martorii

audiați în cadrul cercetării judecătorești nu au furnizat instanței suficientă

informație, pentru a se considera că declarațiile acestora pot fi apreciate drept

probe pertinente, concludente și utile, care ar fi putut confirma vinovăția

inculpatului Surlari Ion. Mai mult, declarațiile martorilor urmează a fi apreciate

în favoarea inculpatului;

- inculpatul Surlari Ion vina în cele încriminate nu a recunoscut-o, a confirmat

existența unor relații ostile cu Ceban Igor de o durată lungă, motivul fiind fosta

soție și copilul minor, și unul și altul au sentimente față de ei și le demonstrează,

uneori și în forme nu chiar corecte. Așa a fost și în seara de 03 noiembrie 2019,

având un conflict cu partea vătămată, iar atunci când acesta a venit în scara

blocului, Surlari Ion a coborât afară pentru a aplana situația, pentru a discuta,

însă fără scopul de a provoca certuri sau răzbunare. Acest fapt este dovedit și

prin dispozițiile martorilor interogați în instanța de judecată, care dovedesc că

cei doi liniștit discutau în scrânciob. Surlari Ion avea în domiciliu său pistolul,

dar nu l-a scos din apartament. Despre existența pistolului cunoștea copilul

minor, care și i-a comunicat tatălui său despre faptul că Surlari Ion deține armă.

Consideră că Ceban Igor s-a folosit de momentul că s-a întâlnit fizic cu Surlari

Ion și cunoscând despre armă, a înscenat virtual o încălcare de lege, care apoi

a și fost expusă organelor de anchetă;

- sentința de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri, pe probe

contradictorii care se exclud reciproc, și pe divergențele care n-au putut fi

excluse în cadrul cercetărilor judecătorești. Probele prezentate de partea

acuzării au fost combătute în cadrul cercetării judecătorești, astfel, îndoielile

urmează a fi tratate în folosul inculpatului.

2021 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat, cu menținerea sentinței primei

instanțe.

4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță,

cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității, a stabilit o

corectă situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Surlari

2

Ion încadrarea juridică corespunzătoare, conform prevederilor art. 155 Cod

penal.

Concomitent, iinstanța de apel a susținut soluția instanței de fond privind

vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii incriminate, or, aceasta se

dovedește prin plângerea lui Ceban Igor din data de 15.01.2020 depusă la IP

Bălți; plângerea lui Ceban Igor din data de 04.11.2019 depusă la IP Bălți;

raportul de constatare nr.201910P0732 din 04.11.2019 în privința lui Ceban

Igor; ordonanța de ridicare a obiectivelor și documentelor din 14.11.2019 și

procesul-verbal de ridicare a obiectelor și documentelor din 04.11.2019 cu tabel

foto; raportul de constatare tehnico-științifică nr.34/12-2-R1242 din 12

decembrie 2019; raportul de expertiză judiciară nr.202010D0058 din

30.01.2020 la examinarea medico-legală a lui Ceban Igor; procesul-verbal de

confruntare din 22 ianuarie 2020, acțiune procesuală efectuată între partea

vătămată Ceban Igor și bănuitul Surlari Ion; declarațiile părții vătămate Cebanu

Igor date în ședința de judecată din 30.10.2020; declarațiile martorilor Ceban

Alina, Antonovici Mihai și Calchei Andrei date în ședința de judecată.

cu recurs ordinar de către avocatul Chiriac Stela în numele inculpatului Surlari

Ion prin care, invocând temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu dispunerea achitării

inculpatului, din motiv că în acțiunile acestuia lipsește componența de

infracțiune.

În susținerea celor invocate în recursul ordinar declarat, apărarea a

menționat că probele administrate și examinate în cadrul cercetării

judecătorești de către instanțele de fond, nu demonstrează cu certitudine că

inculpatul Surlari Ion a comis fapta imputată. Mai mult, alte probe, înafara de

declarațiile pretinsei părți vătămate, care ar fi confirma comiterea infracțiunii

de către inculpat, nu au fost administrate.

De altfel, recurentul a susținut că nici un martor nu a văzut pistolul în

mâinile inculpatului și nu a auzit careva vorbe spuse în adresa lui Ceban Igor,

or anume Ceban Igor a venit în curtea casei inculpatului cu scopul de a-l

provoca la ceartă sau bătaie.

În continuare, apărarea a indicat că prima instanță, pronunțând sentința

de condamnare, care a fost bazată doar pe declarațiile părții vătămate, a ignorat

prevederile art. 101 Cod de procedură penală, precum și faptul că inculpatul

Surlari Ion nu a recunoscut vina în cele încriminate.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În acest sens, a argumentat că instanța de apel, judecând cauza, și-a

motivat corect soluția, bazându-se pe cumulul de probe administrate la cauza

penală, ceea ce denotă faptul că instanța de apel just a constatat circumstanțele

de fapt și de drept ale cauzei penale, și, corespunzător, corect a stabilit vinovăția

inculpatului Surlari Ion de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod

penal.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia,

din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

3

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent.

Reieșind din conținutul recursului declarat, Colegiul penal atestă că

titularul acestuia invocă în calitate de temei pentru casarea hotărârilor

instanțelor de fond prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, care stabilește că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legii,

însă, însă reieșind din esența argumentelor invocate se atestă că titularul cererii

de recurs invocă dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor.

În acest sens Colegiul penal nu se va expune în privința temeiului de casare

prevăzut la art.427 alin.(1), pct.10) Cod de procedură penală, întrucât nu a fost

motivat de către apărare, iar în circumstanțele în care recursul nu este motivat

sub aspectul temeiului de casare invocat, instanța de recurs nu este

competentă să completeze din oficiu recursul cu circumstanțe în fapt și în drept,

care l-ar justifica.

În continuare, Colegiul penal notează că potrivit prevederilor art. 414 alin.

(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc, că instanța

de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia

instanței de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus,

după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Raportând motivele invocate în cererea de recurs la materialele cauzei

penale, Colegiul penal reține că acestea se referă doar la chestiunea de apreciere

a probelor. Or, acesta face o proprie evaluare a materialului probator,

prezentând versiunea potrivit căreia probele administrate de către instanțele de

fond nu confirmă vinovăția inculpatului Surlari Ion în săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 155 Cod penal.

Sub acest aspect, însă se impune precizarea că aprecierea probelor este

unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul

volum de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele

judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată

în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, precum și pe examinarea tuturor probelor în

ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor

sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

4

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează, că

motivele de reapreciere a probelor nu se conțin în temeiurile prevăzute la

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot fi considerate ca

motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor

respective.

Din aceste considerente, Colegiul penal nu examinează criticile referitoare

la presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a

anumitor elemente faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită

de instanțele de fond, corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului

conform învinuirii incriminate, astfel că reaprecierea probelor, în modul propus

de către recurent, nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură

penală, iar o altă opinie asupra probelor, care au fost puse la baza deciziei

instanței de apel, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

În acest sens Colegiul penal atestă, că la soluționarea cauzei instanța de

apel a ținut cont de prevederile art. 99-101, 414 Cod de procedură penală, a

cercetat probele sub toate aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu din punct

de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat ajungând la concluzia privind

vinovăția inculpatului de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal.

Într-o altă ordine de idei, deși inculpatul Surlari Ion a pledat nevinovat pe

durata desfășurării procesului penal, atât în cadrul ședinței de judecată în

instanța de fond, cât și în apel, partea apărării solicitând pronunțarea unei

sentințe de achitare, însă instanța de recurs ordinar statuează că, în urma

verificării materialelor cauzei, apreciind pertinența, concludența, utilitatea și

veridicitatea probelor administrate la dosar, nu a stabilit careva probe care să

susțină declarațiile inculpatului, și respectiv, de a pronunța o sentință de

achitare, or, în cursul judecării cauzei de către instanțele de fond au fost

administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine vina inculpatului în

comiterea infracțiunii încriminate, iar cele invocate de apărător sub acest aspect

sunt apreciate drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare,

urmărindu-se scopul evitării răspunderii penale.

În continuarea expunerilor sale, Colegiul penal, analizând materialele

cauzei în raport cu argumentele invocate de către recurent, conchide că instanța

de apel, la judecarea apelului a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură

penală, în mod întemeiat a constatat corectitudinea încadrării juridice a

acțiunilor inculpatului Surlari Ion.

Astfel, corect concluzionând că în acțiunile ultimului sunt prezente toate

elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal,

motivându-și temeinic soluția în acest sens, așa cum este indicat în pct. 4 al

prezentei decizii, soluție pe care instanța de recurs o însușește și reiterarea

căreia nu o consideră necesară, deoarece soluția instanței de apel este pe deplin

conformă circumstanțelor de fapt și de drept stabilite, precum și practicii

judiciare constante.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în cazul în care instanțele de fond și-au

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă

sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice

drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

5

mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (a se vedea, în

special, cauzele Garcia Ruiz v. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999; Helle v.

Finlanda, hotărârea din 19 decembrie 1997).

Totodată, în concepția Curții Europene, art. 6 § 1 nu impune motivarea

detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții

legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (cauza

Van de Hurk v. Olanda, nr. 16034/90 din 19 aprilie 1994, Immeubles Groupe

Kosser v. Franța, nr. 38748/97 din 9 martie 1999).

În aserțiunea dată, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel, nu a comis erori de drept, care ar genera casarea

deciziei adoptate, urmând a fi dispusă inadmisibilitatea recursului ordinar

declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Chiriac

Stela în numele inculpatului Surlari Ion, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 19 octombrie 2021, în cauza penală privind acuzarea lui

Surlari Ion xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 26 mai 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

6