1ra-1188/2021 — Art. 320-1 CP

Prin sentința Judecătoriei Edineț /sediul central/ din 25 noiembrie 2020, Scutari Ion a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3201 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa de 1 an închisoare; În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite lui Scutari Ion a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani. 1.1 Pentru a pronunța sentință, prima instanță a constatat că, Scutari Ion, având scopul nerespectării măsurilor de protecție stabilite prin ordonanța de protecție din 13.12.2019 emisă în privința sa pe un termen de 3 luni și anume interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic prin corespondență sau în orice alt mod cu fosta soție xxxxxx și copiii lor minori xxxxx și xxxxx, acționând în mod conștient și intenționat, a încălcat cerințele prin care i-au fost stabilite măsurile de interdicție, la 22.12.2019 a telefonat-o de pe un număr ascuns, iar ulterior la data de 08.01.2020, 12.01.2020 și 13.01.2020 de pe numărul de telefon mobil xxxxxxx pe partea vătămată, cerându- i să discute cu copiii. Tot el, continuându-și activitatea sa criminală și având scopul nerespectării acelorași măsuri de protecție stabilite prin ordonanța de protecție din 13.12.2019, acționând în mod conștient și intenționat, a încălcat cerința prin care i- a fost interzis orice contact, inclusiv telefonic prin corespondență sau orice alt mod, și la data de 14.01.2019 ora 20:54 și ulterior ora 22:11 a expediat de pe numărul său 1 de telefon mobil xxxxxx două mesaje text la numărul de telefon xxxxx ce aparține părții vătămate xxxxx. Astfel, acțiunile lui Scutari Ion au fost încadrate în baza art. 3201 Cod penal, după indicii calificativi – ,,Neexecutarea intenționată sau eschivarea de la executarea măsurilor stabilite de instanță în ordonanța de protecției a victimei violenței în familie”.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apeluri de către: 2.1 Avocatul Evstratii Veaceslav în numele inculpatului, solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri prin care a-l achita pe inculpat, invocând că, Scutari Ion a fost condamnat pentru nerespectarea măsurilor de protecție prevăzute în ordonanța de protecție a victimelor violenței în familie, însă Scutari Ion nu a fost recunoscut printr-o hotărâre irevocabilă ca agresor în familie nici față de xxxxx nici față de copiii minori, ordonanața de protecție a fost emisă cu încălcări procesuale care au dus la casarea ei prin decizia CA Bălți din 27.02.2020, în această decizie Colegiul a menționat faptul că în cererea privind aplicarea măsurilor de protecție nu s-au indicat circumstanțele actului de violență, intensitatea, durata, consecințele suportate și alte circumstanțe care indică necesitatea aplicării măsurilor de protecție, circumstanțele care indică la pericolul iminent de violență în viitor, la data de 06.03.2020 solicitarea IP Edineț despre emiterea unei ordonanțe de protecție în privința lui xxxxx și copiii a fost respinsă ca neîntemeiată, Scutari Ion a declarat de mai multe ori că pretinsa parte vătămată încearcă să-l îndepărteze de copii și procedează astfel sub presiunea rudelor, Secția de asistență socială și protecția familiei Edineț la cererea lui Scutari Ion a perfectat și un grafic de comunicare și întrevederi cu copiii, însă partea vătămată nu respectă acest grafic ceea ce servește ca motiv de conflicte. 2.2 Inculpat, solicitând casarea sentinței, pronunțarea unei decizii noi, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Scutari Ion să fie achitat, invocând că, potrivit materialeleor din dosar se constată că urmărirea penală a fost pornită după înaintarea recursului în instanța de recurs, Curtea de Apel Bălți, de către mine Scutari Ion la ordonanața de protecție din data de 13 decembrie 2019; prin decizia Curții de Apel din 27 februarie 2020 ordonanța de protecție din data de 13 decembrie 2020 a fost anulată cu restituirea dosarului la rejudecare, prin încheierea primei instanțe din 13 martie 2020, cererea de aplicare a măsurilor de protecție cu eliberarea ordonanaței de protecție a fost respinsă ca fiind neîntemeiată și nefondată din lipsa acțiunilor de violență din partea mea față de fosta soție și de copii; fiind ferm convins că încheierea de aplicare a ordonanței de protecție este ilegală m-am folosit de dreptul de a contesta cu recurs încheierea de eliberare a ordonanței de protecție și am depus recurs; prima instanța nu m-a citat pentru a fi prezent la examinarea cererii de eliberare a ordonanței de protecție, am fost în imposibilitate de a explica realitatea și de a convinge instanța că victima xxxxxx duce în eroare instanța de judecată, urmărind un scop meschin împotriva mea. 2

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 februarie 2021, s-au respins ca fiind nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței. 3.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că, prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat, împrejurări ce au fost constatate din totalitatea de probe acumulate și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel a mai conchis că, prima instanță corect și-a bazat concluziile de vinovăție a inculpatului Scutari Ion și pe probatoriul material scris, administrat în cauză de către partea acuzării, corect statuând la baza sentinței de condamnare încheierea judecătoriei Edineț, sediul Central din 13.12.2019 prin care agresorului Scutari Ion i-au fost impuse pe termen de trei luni interdicții, prin obligarea lui de a sta departe de locuința victimei xxxxxx și copii minori, de a nu se apropia de ei la o distanță ce ar asigura securitatea acestora, de a nu contacta cu ei, inclusiv telefonic, prin corespondență sau prin alt mod, de a nu vizita locul de muncă a victimei, precum și a celor de studii a copiilor minori, (f.d. 9-13) cu eliberarea ordonanței de protecție transmisă imediat spre executare IP Edineț (f.d. 14); ne respectată de către inculpatul Ion Scutari, fapt confirmat prin sesizarea la 09.01.2020 de către xxxxxx a IP Edineț, cu solicitarea atragerii lui la răspunderea penală pentru încălcarea la 22.12.2019 și 13.12.2019 a restricțiilor impuse, prin contactarea ei telefonică (f.d. 6); confirmată prin înregistrarea de pe CD-R ridicată de la victimă, și recunoscută drept corp delict (f.d. 36-41). În continuare, instanța de apel a indicat că însăși inculpatul Scutari Ion a recunoscut contactarea telefonică la 22.12.2019, 08.01.2020, 12.01.2020 și 13.01.2020 a fostei soții, chiar dacă cunoștea despre existența ordonanței de protecție emisă în privința victimei, cu restricțiile lui impuse, însă apreciindu-și acțiunile ca fiind legale, dat fiind casarea ulterioară a încheierii judiciare cu anularea ordonanței de protecție prin decizia Curții de Apel Bălți din 27.02.2020 și respingerea demersului de aplicare a măsurilor de protecție prin încheierea judecătoriei Edineț din 06.03.2020. Instanța de apel a mai indicat că, caracterul definitiv și executoriu a încheierii și ordonanței de protecție din 13.12.2019 cu punerea ei imediată în executare, tocmai pentru atingerea efectelor protecției aplicate față de victimă prin îndepărtarea agresorului, cărui i se impun interdicții prevăzute de lege, nerespectarea căror, consumă latura obiectivă a componenței de infracțiune, prevăzută de art. 3201 Cod penal, și nu are importanță dacă ulterior ordonanța a fost anulată, or nerespectarea restricțiilor ca componență de infracțiune se consumă la momentul producerii lor, dat fiind, că în sensul art. 2789 alin. (2) Cod de procedură civilă, contestarea încheierii privind aplicarea ordonanței de protecție nu suspendă executarea 3 măsurilor aplicate.

Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Boubatrîn Tamara în numele inculpatului, indicând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea deciziei și a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care a achita inculpatul, invocând argumente similare cu cele indicate în apelul inculpatului(pct. 2.2 din prezenta decizie).

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 1¹) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, prin care a manifestat dezacordul cu recursul declarat, a solicitat declararea recursului ca inadmisibil fiind vădit neîntemeiat cu menținerea deciziei instanței de apel motivând prin faptul că instanța de apel și-a argumentat suficient soluția.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temeiuri pentru declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 8), 12) Cod de procedură penală, în sensul că nu au fost întrunite elementele infracțiunii și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că motivele – temeiurile de recurs invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context următoarele. 6.1 Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent prin prisma art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, și anume: nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Instanța de recurs menționează că potrivit art. 113 alin. (1) Cod de procedură penală, se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. 4 Reieșind din conținutul deciziei instanței de apel, Colegiul constată că, criticile formulate de recurent sub aspectul art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, au format obiect de examinare la judecarea cauzei atât în prima instanță cât și în instanța de apel și asupra lor acestea s-au pronunțat, dându-le răspunsuri corespunzătoare, argumentate și pe larg expuse atât în sentință(f.d. 111 – 114) cât și în decizie(f.d. 140 – 142), concluzii pe care instanța de recurs le însușește și nu consideră necesar repetarea acestora. Conform deciziei adoptate, instanța de apel a apreciat probele din dosar potrivit prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă privind condamnarea inculpatului Scutari Ion în baza art. 3201 Cod penal. Este de menționat că potrivit prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Reieșind din cele menționate supra, Colegiul penal conchide, că în speța dată nu se constată temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, și anume că nu au fost întrunite elementele infracțiunii. 6.2 Cu referire la motivele recursului, în partea temeiului prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, Colegiul penal nu se va expune, deoarece în speța dată, în situația în care inculpatul nu recunoaște vinovăția în comiterea infracțiunii ce i se incriminează, invocarea acestei erori, care prevede că „faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită” este lipsită de logică, dar și neîntemeiată, deoarece recursul nu conține o motivare sub acest aspect, nefiind indicată norma penală în baza căreia urmau a fi încadrate juridic acțiunile inculpatului, iar potrivit prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală și motivelor expuse de către recurent. 6.3 În concluzia celor expuse, Colegiul penal constată că decizia instanței de apel nu este afectată de erori de drept invocate de recurent, prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8) și 12) Cod de procedură penală, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 413-418 Cod de procedură penală, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind vădit neîntemeiat. Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale pe aspectele contestate nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în 5 pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. În consecință, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de recurent ce ar fi afectat hotărârea instanței de apel atacată sub aspectele contestate, deoarece soluția adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată, iar recursul ordinar declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Conducându-se de prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Boubatrîn Tamara în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 februarie 2021, în cauza penală privindu-l pe Scutari Ion Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 24 iunie 2021. Președinte Toma Nadejda Judecători Timofti Vladimir Țurcan Anatolie 6