1ra-264/2022 — art. 287 alin. 1 CP

1ra-264/2022 — art. 287 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-264/2022

1-20071562-01-1ra-22022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de Circumscripție Cahul, Tomița Mihail, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 24 noiembrie

2021, în cauza penală în privința lui

Culea Vitalii XXXXX, născut

la xxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond: 27.06.2020 − 06.08.2021;

Instanța de apel: 25.08.2021 − 24.11.2021;

Instanța de recurs: 22.02.2022 − 11.05.2022.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza actelor

din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Vitalii a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare, pe un termen de 1

(unu) ani, în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 alin. (1) Cod penal, pedeapsa închisorii stabilite lui Culea

Vitalii a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 (doi) ani, dacă

în termenul dat Culea Vitalii nu va comite o nouă infracțiune și prin respectarea

condițiilor probațiunii va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Controlul asupra comportamentului lui Culea Vitalii, pe perioada de

probațiune urmează a fi exercitat de către Biroul de Probațiune din raza de domiciliu.

În temeiul art. 90 alin. (6), lit. a) Cod penal, Culea Vitalii a fost obligat, să nu-și

schimbe domiciliul fără consimțământul Biroului de Probațiune din raza de

1

domiciliu.

S-a aplicat în privința lui Culea Vitalii, măsura preventivă „obligațiunea de

nepărăsire a țării”, pînă la definitivarea sentinței, după care a o revoca.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

1.1. Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță, în fapt, a constatat că

Culea Vitalii, la data de 26.10.2019, în jurul orelor 20:45 aflându-se în apropierea

localului „Andys Pizza” amplasat pe str. 31 august din mun. Cahul, loc care prin

natura și destinația lui este întotdeauna accesibil publicului, din intenții huliganice,

încălcând grosolan ordinea publică, exprimând o vădită lipsă de respect față de

societate, exprimându-se cu cuvinte necenzurate, care înjosesc onoarea și demnitatea

persoanei, fără un motiv întemeiat, i-a aplicat intenționat lui Fieraru Pavel o lovitură

cu palma în regiunea dreaptă a feței, provocându-i dureri fizice, după care a aplicat

patru lovituri cu pumnii și picioarele în partea din față a automobilului de model

„Ford Fusion”, cu n/î xxxxx ce aparține lui Fieraru Pavel, pe care l-a deteriorat parțial,

cauzându-i astfel un prejudiciul material în mărime de 4900 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Culea Vitalii a comis infracțiunea

prevăzută de art. 287 alin. (1) Cod penal, individualizată prin ,,huliganism, adică

acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea

violenței asupra persoanelor, precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se

deosebesc printr-un cinism sau obrăznicie deosebită”.

procurorul, care a solicitat casarea parțială a sentinței în partea stabilirii pedepsei

penale, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care lui Culea Vitalii recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute la art.287 alin.(1) Cod penal, să-i fie stabilită pedeapsă sub

formă de închisoare pe termen de 1 an, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis. În rest sentința primei instanțe să fie menținută.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a indicat că, la soluționarea chestiunii

cu privire la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, de către prima instanță

au fost admise erori, iar pedeapsa aplicată și modul de executare a acesteia, nu va fi

aptă să atingă scopul preventiv și educativ al pedepsei, motiv pentru care nu o

găsește proporțională cu împrejurările și gravitatea infracțiunii comise de către

inculpatul Culea Vitalii.

Consideră că suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului Culea Vitalii cu aplicarea termenului de probă de doi ani, nu se

întemeiază pe asigurarea principiului aplicării unei pedepse echitabile, pornind de la

evaluarea gradului influenței pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

inculpatului, dat fiind faptul că la individualizarea pedepsei instanța de fond nu a

2

apreciat obiectiv toate circumstanțele prezentei cauze.

Instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu trebuie privită ca

un avantaj sau un drept acordat de lege persoanelor vinovate, dar trebuie apreciată ca

un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei politici penale

adaptate la realitatea social concretă. Pentru dispunerea suspendării condiționate a

executării pedepsei, prima instanță a apreciat eronat că va fi posibilă atingerea

scopurilor pedepsei stipulate în art. 61 din Codul penal.

În acest sens, menționează că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului

Culea Vitalii și dispunerea suspendării condiționată a executării acesteia cu stabilirea

unui termen de probă conform prevederilor art. 90 din Codul penal, nu a ținut cont

de faptul că ultimul a comis o infracțiune mai puțin gravă, că acțiunile intenționate

ale inculpatului au fost îndreptate împotriva relațiilor sociale cu privire la încălcarea

grosolană a ordinii publice, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor cât și

atentarea la bunurile mobile ale acesteia, iar ca urmare a acțiunilor criminale ale

inculpatului părții vătămate i-a fost provocată o pagubă materială în mărime de 4900

lei precum și i-a fost cauzată o suferință fizică și psihică ca urmare a acțiunilor

huliganice ale inculpatului.

Astfel, partea acuzării consideră că în cazul dat nu au fost constatate motive

imperioase și iminente, care ar constitui un raționament de bază pentru aplicarea în

privința inculpatului Culea Vitalii a prevederilor art. 90 din Codul penal, iar

argumentele aduse în acest sens de către instanța de fond nu sânt fundamentate nici

din punct de vedere juridic, și nici din punct de vedere social moral.

Astfel relevă că condamnarea cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, nu va avea un impact pozitiv și cu caracter moral în privința inculpatului,

iar prin aceasta inculpatul Culea Vitalii nu va conștientiza gravitatea faptei comise și

prin aplicarea unei astfel de pedepse, ultimul va desconsidera necesitatea respectării

normelor penale și sociale de conviețuire și respectiv, va continua luarea unei

atitudini de indiferență și dispreț față autoritatea legii penale și necesității respectării

ordinii publice.

Subsidiar, menționează că potrivit revendicării anexate la materialele cauzei

penale, s-a constatat cu certitudine că inculpatul Culea Vitalii, anterior a mai comis

mai multe infracțiuni, pentru care a fost condamnat, inclusiv a fost atras la

răspundere penală pentru comiterea unei infracțiuni similare.

Prin urmare, acuzarea consideră că motivarea soluției în această parte a

hotărârii este una formală care abundă în texte ale prevederilor normelor legale

aplicabile instituției suspendării condiționate a executării pedepsei, fără relevarea

raționamentelor cu adevărat importante care au condus instanța de judecată la luarea

unei asemenea decizii, cu trimitere directă la fapta investigată.

Acuzarea consideră că prima instanță a omis să se expună asupra

3

raționamentelor suspendării condiționate a pedepsei aplicate, or, motivarea soluției

în această parte este vagă și care lipsește justițiabilul de a cunoaște motivele de fapt și

de drept a soluției conturate în actul judecătoresc contestat.

2021, apelul declarat a fost respins ca nefondat, fiind menținută sentința fără

modificări.

3.1. Pentru a pronunța decizia nominalizată, instanța de apel a constatat că,

prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat

că inculpatul a comis anume infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost

constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, sentința a fost atacată doar în

partea aplicării pedepsei penale, considerînd-o prea blîndă, în rest partea acuzării

fiind de acord cu sentința primei instanțe, de aia instanța de apel s-a pronunțat doar

în partea stabilirii pedepsei penale.

Astfel, instanța de apel a constatat că, la stabilirea și aplicarea pedepsei în

privința inculpatului, instanța de fond nu a ținut cont de scopul și criteriile de

individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și art. 75 Cod penal, și de

circumstanțele reale ale cauzei, circumstanțe care fiind analizate, per ansamblu,

permit instanței de apel stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a

executării acesteia.

În acest sens, instanța de apel a menționat că, prima instanță la individualizarea

pedepsei penale, a luat în considerație caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, motivul și scopul celor comise, personalitatea celui vinovat, circumstanțele

ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei

aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia și a considerat oportun de a oferi inculpatului Culea Vitalii o șansă de

reabilitare în fața societății, or executarea reală a pedepsei cu închisoarea este

neproporțională în raport cu infracțiunea comisă, cît și urmările prejudiciabile

survenite, fiind statuată necesitatea suspendării condiționate pedepsei cu închisoarea

conform art.90 alin.(1) Cod penal pe un termen de probă de 2 ani.

La stabilirea pedepsei inculpatului Culea Vitalii, de către prima instanță, s-a

ținut cont de faptul că, inculpatul a comis infracțiunea din categoria infracțiunilor mai

puțin grave și reieșind din lipsa circumstanțelor atenuante și agravante, anterior a

fost condamnat, dar antecedentul penal este stins, inculpatul nu are persoane la

întreținere, nu este angajat în câmpul muncii, nu dispune de grade de dezabilitate, nu

figurează la evidența medicului narcolog și psihiatru.

4

Instanța de apel a specificat că, infracțiunea comisă de Culea Vitalii face parte

din categoria celor mai puțin grave, la caz a fost stabilită pedeapsa cu închisoarea,

respectiv nu sunt careva impedimente în sensul aplicării art. 90 alin. (1) din Codul

penal. În sensul vizat fiind reținut faptul că la stabilirea pedepsei lui Culea Vitalii

instanța a aplicat una din cele mai severe pedepse cu închisoarea, or legiuitorul a

prevăzut și alternativa pedepsei cu amenda sau munca neremunerată în folosul

comunității. Mai mult raționamentul executării pedepsei stabilite rămâne la discreția

instanței de fond - o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal. Sub acest

aspect ține de prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate

fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. Pentru a forma o astfel de

convingerii, instanța de fond a apreciat totalitatea condițiilor expres prevăzute de

lege, inclusiv conduita condamnatului înainte de săvîrșirea faptei, după săvîrșirea

faptei, în timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea

infractorului, bazîndu-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării

judecătorești.

A fost respinsă poziția acuzatorului de stat precum că pedeapsa aplicată lui

Culea Vitalii este una prea blândă, prin prisma faptelor comise anterior, or la caz prin

suspendarea condiționată a pedepsei stabilite, organele competente vor executa un

control asupra comportamentului lui Culea Vitalii pe perioada de probațiune. În

asemenea circumstanțe a menționat că atingerea scopului pedepsei numite lui Culea

Vitalii pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (1) Cod penal, v-a fi

atins prin aplicarea pedepsei prevăzute de sancțiunea componenței infracțiunii

comise, fără izolarea acestuia de societate, stabilindu-i o pedeapsă sub formă de

închisoare, cu suspendare pe un termen de probațiune care va asigura scopul

prestabilit al legii penale privind corectarea și reeducarea inculpatului.

Tot în acest context sunt nejustificate argumentele procurorului precum că la

caz nu au fost constatate motive imperioase și iminente, care ar constitui un

raționament de bază pentru aplicarea în privința inculpatului Culea Vitalii a

prevederilor art. 90 din Codul penal, or, prima instanță a dispus suspendarea

condiționată a executării prin prisma circumstanțelor reținute la caz și anume

infracțiunea comisă este una mai puțin gravă, de facto partea vătămată nu invocă că a

fost agresată fizic, iar în acțiunea civilă solicită încasarea prejudiciului material

rezultat din deteriorarea ușii mijlocului de transport. Relevant este că prin sentința

contestată acțiunea civilă a fost admisă în principiu urmând ca cuantumul

despăgubirilor să fie stabilit în ordinea procedurii civile.

Instanța de apel analizând sentința primei instanțe în raport cu argumentele

invocate în apel și în colaborare cu circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, a

constatat că prima instanță corect a dispus suspendarea executării pedepsei stabilite

pe un termen de 2 ani, prevăzut de art. 90 din Codul penal, ca termen de probă

5

pentru pedeapsa penală sub formă de 1 ani închisoare aplicată inculpatului Culea

Vitalii, or, în procesul de apreciere și aplicare a prevederilor art. 90 din Codul penal

în privința inculpatului Culea Vitalii, prima instanță a analizat minuțios toate

circumstanțele de fapt și de drept, precum și a motivat într-o manieră suficientă și

clară soluția în această parte a sentinței emise.

Astfel la caz, prin dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei,

va fi posibilă atingerea scopurilor pedepsei stipulate în art. 61 Codul penal.

procedură penală de către procuror, prin care solicită casarea deciziei cu rejudecarea

cazei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie dispusă executarea de către

Culea Vitalii, condamnat conform art. 287 alin.(1) Cod penal, a pedepsei de 1 an

închisoarea, în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea celor solicitate, procurorul indică că, instanța de apel eronat a

ajuns la concluzia de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului

și nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei și de scopul

pedepsei penale prevăzute de art.7, 61, 75 Cod penal.

Mai mult decât atât, procurorul susține că instanța urma să motiveze aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, nu doar să enumere actele normative naționale în

acest sens.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca

fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei soluții se expun următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sunt vădit neîntemeiate.

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul împotriva

deciziilor pronunțate de instanțele de apel se declară în termen de 30 de zile de la

data pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat

prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Autorul recursului invocă prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6, 10) Cod de

procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul

6

când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține

că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor

cauzei, invocând în acest context următoarele.

În esență, recurentul critică decizia contestată în latura stabilirii pedepsei cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, menționând că instanța de apel la stabilirea

pedepsei nu a ținut cont de prevederile legale, de circumstanțele cauzei și a

individualizat greșit pedeapsa, stabilindu-i o pedeapsă prea blândă.

Subsecvent, instanța de recurs susține că, pedeapsa aplicată inculpatului

trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată corect, capabilă să restabilească

echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art.

61 Cod penal, și să fie în strictă conformitate cu dispozițiile Părții speciale a Codului

penal, ținându-se cont de limitele fixate în sancțiunea infracțiunii incriminate.

Totodată, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizate în așa fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării

legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de lege.

Așadar, Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect i-a aplicat

inculpatului o pedeapsă non privativă de libertate conducându-se de principiul

individualizării pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal.

Mai mult, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul procurorului

precum că, pedeapsa stabilită acestuia este prea blândă, din considerentul că aceasta

este echitabilă și direct proporțională cu caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat,

caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, și anume, la caz, trebuie avute în vedere că inculpatul a

comis o infracțiune care face parte din categoria celor mai puțin grave și de

comportamentul acestuia după și în timpul examinării cauzei, precum și lipsa

circumstanțelor agravante.

De asemenea se menționează faptul că, instanța de apel s-a expus motivat și

detaliat asupra faptului aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, fiind suspendată

condiționat executarea pedepsei lui Culea Vitalii pe o perioadă de probațiune de 2

ani, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește și nu se va expune repetat

asupra acesteia.

7

În concluzie, Colegiul penal menționează că, nu se constată prezența erorilor de

drept ce ar genera casarea deciziei atacate sub aspectele invocate, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este întemeiată și motivată, măsura de pedeapsă

aplicându-se în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal inculpatului, este

echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, cu personalitatea acestuia și pericolul

social al infracțiunii săvârșite.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat

și corect asupra motivelor relevante din apel și pentru a evita repetări inutile, instanța

de recurs acceptă și însușește aceste argumente, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 al hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6§1 din CEDO, obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Așadar, Colegiul penal statuează că, temeiurile invocate de către procuror

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în

cauza dată, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția

inadmisibilității recursului ordinar depus de către procurorul, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de Circumscripție Cahul, Tomița Mihail, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 24 noiembrie 2021, în cauza penală în privința lui Culea

Vitalii XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 01 iulie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Guzun Ion

Catan Liliana

8