1ra-455/2022 — art. 201/1 alin.3 lit. a CP

Dosarul nr.1ra-455/2022

1-19173189-01-1ra-24032022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Cobzac Elena,

Judecători – Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Harea Anton, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 27 iulie 2020, în cauza penală în privința lui

Harea Anton XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 31.10.2019 – 27.11.2019;

Instanța de apel: 11.01.2020 – 27.07.2020;

Instanța de recurs: 24.03.2022 – 18.05.2022.

A C O N S T A T A T:

baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în procedura prevăzută de

art.3641 Cod de procedură penală, Harea Anton, a fost recunoscut vinovat de

comiterea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Conform art.90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 3 ani.

A fost dispusă încasarea de la Harea Anton în beneficiul statului suma de

1 052,59 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

XXXXX la 29 septembrie 2019, în intervalul de timp cuprins între ora 03:00 – 04:00,

intenționat, fiind în stare de ebrietate produsă de alcool, având intenția de a aplica

violență domestică în privința unui membru ai familiei sale, în scop de atingere a

vieții și integrității corporale și psihologice a acesteia, în propria locuință, amplasată

din localitatea XXXXX, a inițiat un conflict cu fiul său minor Harea Andrei născut

la XXXXX, pe fonul unor probleme familiare, apoi în scop de impunere a voinței

1

sale, a aplicat violență psihologică în privința lui, manifestată prin înjurare și

insultare, provocându-i sentimentul de temere și neliniște, după ce a aplicat violența

fizică, manifestată prin aplicarea a unei lovituri cu un cuțit de bucătărie în partea

stângă a corpului.

Ca rezultat de la lovitura primită, potrivit raportului de expertiză judiciară

medic-legal nr.XXXXX, la 16 octombrie 2019, minorul Harea Andrei, s-a ales cu

leziuni corporale grave periculoase pentru viață, sub formă de: plagă înțepat-tăiată,

penetrantă în cavitatea pleurală stângă, cu lezarea pleurei parietale, hemotorace

(200ml).

care a solicitat casarea parțială a acesteia cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui Harea Anton

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit. a) Cod

penal, să-i fie stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat că, pedeapsa aplicată este prea blândă în sensul

aplicării față de inculpat a prevederilor art.90 Cod penal, considerând că această

soluție este una greșită și care nu corespunde scopului pedepsei penale de corectare

și reeducare a inculpatului.

Acuzatorul de strat consideră că, pedeapsa stabilită inculpatului este vădit

neproporțională celor comise și urmările produse, aplicată cu abatere de la criteriile

generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.75 Cod penal, aplicarea unei

pedepse neprivative de libertate nu-și va produce efectul, pentru ca inculpatul să-și

facă concluziile necesare de a nu comite în continuare abateri de lege. Prima instanță

a dat o apreciere subiectivă și neargumentată ce ține de aplicarea art.90 Cod penal,

or, pedeapsa aplicată de prima instanță, nu va contribui la realizarea scopului

pedepsei penale și anume - corectarea și reeducarea persoanei care a comis

infracțiunea dată, precum și curmarea și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

3.1. Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Luchian Ion în numele

inculpatului, solicitând casarea acesteia în partea stabilirii pedepsei și pronunțarea

unei noi hotărâri în această parte, prin care lui Harea Anton să-i fie stabilită o

pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului a invocat dezacordul cu modalitatea de individualizare

a pedepsei penale înfăptuită de către prima instanță, pe care o consideră prea aspră,

ținând cont de faptul că inculpatul a recunoscut vina, a înaintat cerere de examinare

a cauzei penale în baza art.3641 Cod de procedură penală.

Apărarea consideră că, la stabilirea pedepsei ca circumstanțe atenuante pot fi

considerate ilegalitatea sau imoralitatea acțiunilor victimei, dacă ele au provocat

infracțiunea, or, instanța nu a luat în considerație și nu a dat apreciere acțiunilor părții

vătămate Harea Andrei, care a inițiat conflictul aplicând forță fața de tatăl său.

Astfel, inculpatul, prin sentința contestată, nu a beneficiat de privilegiul efectelor

circumstanțelor atenuante asupra formei și termenului pedepsei.

a fost respins apelul declarat de partea apărării, ca nefondat, apelul procurorului a

2

fost admis, cu casarea sentinței în partea individualizării pedepsei, fiind pronunțată

în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care Harea Anton recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2011

alin.(3) lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă închisoare pe un

termen de 6 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, în urma

analizei materialelor cauzei, în raport cu normele relevante la caz, a constatat că,

prima instanță a îndeplinit strict cerințele dispozițiilor art.3641 alin.(1) Cod de

procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea cauzei potrivit

procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate

normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce condiționează concluzia

că instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație de fapt decât cea reținută

în rechizitoriu și de către prima instanță.

Instanța de apel a reținut că, prima instanță a respectat normele procesuale, a

verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a

dat probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de inculpat, o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect

ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Harea Anton de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal.

Referitor la pedeapsă, instanța de apel a apreciat că, există temei legal pentru

casarea sentinței întrucât, la soluționarea chestiunii respective nu s-a acordat deplină

eficiență dispozițiilor art.art.7, 61, 75 Cod penal, pedeapsa stabilită de prima instanță

fiind prea blândă în raport cu circumstanțele de drept și de fapt stabilite pe cauză,

precum și gravitatea faptei infracționale săvârșite de către inculpatul Harea Anton.

Cu privire la individualizarea pedepsei, instanța de apel a constatat că prima

instanță pripit a conchis că în privința lui Harea Anton sunt aplicabile prevederile

art.90 alin.(1) Cod penal, întrucât sancțiunea art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal,

prevede pedeapsa cu închisoare de la 6 la 12 ani, astfel, la adoptarea soluției, urma

să ține cont că inculpatul nu întrunește cerințele normei materiale, urmând să execute

pedeapsa reală cu închisoare, din care considerent, instanța de apel a apreciat

necesitatea casării sentinței în partea stabilirii pedepsei în temeiul art.90 Cod penal.

În context, ținând cont de prevederile art.art.7, 61, 75, 76, 77 Cod penal, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită din intenție,

de personalitatea inculpatului, care nu se află la evidența medicului psihiatru, a

recunoscut vina incriminată, cauza penală fiind examinată în procedura simplificată

în ordinea art.3641 Cod de procedură penală, instanța de apel a conchis că prima

instanță prematur a stabilit posibilitatea aplicării prevederilor art.90 Cod penal.

Anume pedeapsa privativă de libertate este echitabilă la caz, care va atinge

scopul legii penale de restabilire a echității sociale, corectare a condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, cât

și a altor persoane.

Harea Anton, prin care, fără a invoca unul din temeiurile pentru recurs prevăzute la

3

art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea

cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai

blândă, neprivativă de libertate, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

apărării, și a pledat pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind declarat peste termen.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității

acestuia în cazul în care constată că este declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art.422 Cod de procedură penală, termenul de

recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

Analizând materialele cauzei, Colegiul penal constată, că conform procesului-

verbal al ședinței de judecată din 27 iulie 2020 (f.d.197-200, vol. I), a fost pronunțat

dispozitivul deciziei instanței de apel în prezența inculpatului Harea Anton, cu

înștiințarea acestuia despre pronunțarea și primirea deciziei integrale, pentru data de

12 august 2020.

Reieșind din actele cauzei, rezultă că la data stabilită – 12 august 2020

inculpatul Harea Anton, din motive necunoscute, nu s-a prezentat la pronunțarea

deciziei motivate, însă la 24 august 2020, în adresa acestuia a fost expediată copia

deciziei motivate, potrivit scrisorii anexate la materialele dosarului (f.d.214, vol. I).

Astfel, Colegiul penal menționează că, potrivit prevederilor art.422 Cod de

procedură penală, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței de

apel, curge de la data pronunțării acesteia.

Așadar, în speță, termenul de declarare a recursului conform art.422 Cod de

procedură penală, a început să curgă din 13 august 2020, iar ultima zi pentru

declararea recursului fiind 12 septembrie 2020, pe când recursul ordinar declarat de

inculpatul Harea Anton a fost depus la 10 martie 2021, prin urmare, cu omiterea

termenului de 30 de zile stabilit de lege.

În astfel de circumstanțe, rezultă că recursul declarat de inculpatul Harea

Anton, urmează a fi respins ca inadmisibil, deoarece este depus peste termen.

Colegiul penal menționează, că termenul de recurs este absolut și are caracter

imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea

de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca inadmisibil

fiind tardiv, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării

recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.

Mai mult, Colegiul penal notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu

respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea

apelului/recursului ar împiedica rămânerea irevocabilă, ca urmare a expirării

4

termenului de atac, a hotărârii judecătorești emise în instanța de fond și ar leza, în

acest mod, principiul securității raporturilor juridice.

În hotărârea CtEDO pronunțată în cauza Ponomariov vs Ucraina (03 aprilie

2008) Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre desființarea

unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi

extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe noi descoperite, ci de

redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi

ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare,

reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice

într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

De asemenea, Colegiul penal reține și jurisprudența CtEDO în hotărârea

pronunțată în cauza Bodiu vs. Republica Moldova din 18 iunie 2019 (cererea nr.

7516/10), în care Curtea a statuat că admiterea cererii de recurs după o perioadă de

timp considerabilă și în absența oricărei explicații plauzibile cu privire la motivul

pentru care partea s-a aflat în imposibilitate de a se adresa mai devreme, s-a soldat

cu ignorarea unui întreg proces judiciar, și în consecință s-a constatat încălcarea

principiului securității raporturilor juridice și a dreptului la un proces echitabil

garantat de art. 6§1 CEDO.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Harea Anton,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 iulie 2020, în

cauza penală în privința lui Harea Anton XXXXX, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 30 iunie 2022.

Președinte Cobzac Elena

Judecători Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

5