1ra-83/22 — art.208-1 CP

1ra-83/22 — art.208-1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-83/22

1-19175023-01-1ra-18012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie,

a judecat fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, de către inculpat și

de către avocatul acestuia Petcu Dragomir, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2021, în cauza penală

în privința lui

Crîșmari Dmitrii XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.11.2019 – 02.12.2020;

Instanța de apel: 21.01.2021 – 05.10.2021;

Instanța de recurs: 18.01.2022– 07.06.2022.

a c o n s t a t a t :

Crîșmari Dmitrii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2081 Cod penal,

la 1 an 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În conformitate cu prevederile art.90 Cod penal, executarea pedepsei a fost

suspendată condiționat pe termen de probă pe 2 ani.

în perioada de timp cuprinsă între 29 aprilie 2019 - 18 iunie 2019, aflându-se la

domiciliul său amplasat în XXXXX, utilizând sisteme informatice (computere) ce

erau conectate la rețeaua internet cu adresa IP: XXXXX, ce a fost alocată la adresa

sa de domiciliu de către compania XXXXX, intenționat a folosit, deținut și distribuit

în rețeaua internet, prin intermediul programei soft specializate în partajarea de

fișiere în spațiul internet de tip „torrent” - 224 de fișiere imagini și video, care

potrivit bazelor de date internaționale, administrată de XXXXX respectiv potrivit

bazei de date polițienești „GRIDCOP”, se atribuie la categoria pornografiei infantile,

printre care și următoarele fișierele: XXXXX.

Totodată, potrivit procesului-verbal de examinare, din 16.10.2019, s-a

constatat că, pe dispozitivul rigid de stocare a informației (HDD) de marca XXXXX,

cu nr. de serie „XXXXX”, extras din blocul de sistem marca „XXXXX, cu nr. de

serie XXXXX și pe dispozitivul portabil de stocare a informației (HDD) de marca

1

XXXXX, ce aparțin lui Crîșmari Dmitrii, ridicate prin procesul - verbal de

percheziție din 11.09.2019, efectuată la domiciliul acestuia amplasat în XXXXX, au

fost depistate 652 fișiere foto, și respectiv 3567 fișiere foto, care au fost folosite și

deținute intenționat de către Crîșmari Dmitrii, stabilindu-se că toate sunt înregistrate

în baza de date internațională administrată de XXXXX, ca fiind material din

categoria pornografiei infantile și care constituie imagini în formă electronică ale

copiilor implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate, ale organelor

sexuale ale unui copil, reprezentate în manieră lascivă sau obscenă, în formă

electronică.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

prima instanța a reținut în drept că, fapta inculpatului întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.2081 Cod penal – „Distribuirea,

folosirea și deținerea de imagini sau alte reprezentări ale unui sau mai mulți copii

implicați în activități sexuale explicite, reale sau simulate, imagini sau alte

reprezentări ale organelor sexuale ale unui copil, reprezentate de manieră lascivă

sau obscenă, în formă electronică.”.

sentința, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat.

În motivarea apelului a invocat că, nu este de acord cu sentința de condamnare

emisă în privința inculpatului și pledează pentru achitarea lui, din motiv că vinovăția

acestuia nu este dovedită de către organul de urmărire penală, precum și neîntemeiat

a fost reținute probele prezentate de partea cauzării în instanța de fond.

Instanța de fond eronat a reținut intenția lui Crîșmari Dmitrii în săvârșirea

infracțiunii. Aceasta nu a fost demonstrată de partea acuzării, precum și este

combătută însuși de declarațiile inculpatului.

A considerat avocatul că, vinovăția lui Crîșmari Dmitrii nu a fost legal

stabilită de către organul de urmărire penală și incorect a fost reținută de instanța de

fond.

3.1. Inculpatul a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat.

În motivarea apelului a invocat că, este nevinovat, probele acuzării nu

dovedesc vinovăția sa. Solicitarea principală este întoarcerea tehnicii recunoscute ca

corp delict în prezenta cauză penală. Desfășoară activitate științifică, la apel fiind

anexate nenumărate lucrări, cercetări și articole scrise de către ultimul.

În opinia inculpatului, prin dispunerea de către instanța de fond a nimicirii

corpurilor delicte îi este încălcat dreptul la muncă garantat de către Constituția

Republicii Moldova, precum și conlucrarea sa pe viitor în domeniul științei cu

colegii. Zilnic se denigrează reputația sa. Corect ar fi fost să nu i se ia toate utilajele

de muncă, menționând că această decizie l-a demoralizat.

3.2. Procurorul a contestat cu apel sentința, solicitând casarea acesteia cu

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care inculpatul să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2081 Cod penal, la

1 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea cererii procurorul a indicat că, la stabilirea pedepsei cu

2

închisoarea pe un termen de 1 an și 6 luni, dar cu suspendarea condiționată a

executării acesteia, instanța de judecată a concluzionat ca fiind irațional executarea

reală a acesteia din considerentul că, inculpatul anterior nu a fost condamnat, iar prin

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea și acordării

posibilității acestuia, ca în termenul de probă, prin comportare exemplară și muncă

cinstită, să îndreptățească încrederea ce i s-a acordat, va oferi o mai bună protecție

intereselor societății, decât izolarea lui de societate.

Astfel, procurorul a menționat că, aceste argumente nu sunt relevante

inculpatului în situația când nu s-a ținut cont de criteriile de individualizare a

pedepsei și anume de faptul că ultimul nu realizează periculozitatea acțiunilor sale

infracționale și în special faptul că prin distribuirea și accesarea fișierelor cu conținut

de pornografie infantilă cu scopul satisfacerii poftei sale sexuale, el confirmă faptul

existenței unei asemenea cereri, iar cât timp este cerere, este și ofertă care se

realizează anume prin abuzarea copiilor și supunerea acestora acțiunilor violente cu

caracter sexual de către producătorii unor asemenea materiale și în consecință, se

aduc atingeri relațiilor sociale cu privire la dezvoltarea socială, spirituală și morală

a minorului, apărate împotriva pornografiei infantile, precum și întru asigurarea

interesului suprem al copilului în societate, iar pentru protejarea lor, pedeapsa

aplicată în speță poate fi doar cu închisoarea.

În cazul acestor infracțiuni, victima este minorul care este implicat în mod

abuziv în activități sexuale explicite reale sau simulate, inclusiv în forme perverse.

Prin urmare, obiectivele care sunt urmărite de către instanța de judecată la

stabilirea pedepsei potrivit prevederilor art.61 alin.(2) Cod penal și anume

restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului, precum și

în mod special prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților,

cât și a altor persoane, pot fi atinse doar prin aplicarea pedepsei cu închisoare cu

executarea reală a acesteia, or careva temeiuri pentru suspendarea condiționată a

executării pedepsei cu închisoarea, în cazul dat nu sunt.

În acest context, urma a fi reținut și faptul că prin dispoziția art.901 Cod penal,

legiuitorul a prevăzut expres faptul că condamnarea cu suspendarea parțială a

executării pedepsei cu închisoare (o situație care de fapt este mai severa ca în cazul

aplicării art.90 Cod penal - condamnarea cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei) nu este aplicabil în cazul infracțiunilor prevăzute de art.2081 Cod penal.

Astfel, urmând logica legiuitorului, deși nu este prevăzut în mod expres, este

evident că nici prevederile art.90 Cod penal - condamnarea cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei (o situație cu mult mai blândă decât cea prevăzută

la art.901 din Codul penal) nu sunt aplicabile în cazul infracțiunilor prevăzute de

art.2081 Cod penal.

În această ordine de idei, procurorul consideră că, pedeapsa aplicată

inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată, capabilă să

restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii și pedepsei penale, în

strictă conformitate cu dispozițiile Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele

fixate în partea specială.

Potrivit alin.(1) art.75 din Codul penal, la stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată necesită să țină cont de gravitatea infracțiunii săvârșite,

3

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului.

În temeiul celor invocate, reieșind din circumstanțele concrete ale cauzei și

modul cum a acționat inculpatul, având în vedere consecințele prejudiciabile ale

acțiunilor sale infracționale, precum și în mod special atitudinea acestuia față de

acțiunile sale infracționale, ținând cont de faptul că legea penală are ca scop și

prevenirea de săvârșirea altor infracțiuni, a considerat că restabilirea echității sociale

precum și reeducarea inculpatului Dmitrii Crîșmari, este posibilă doar prin izolarea

acestuia de societate.

2021, au fost respinse apelurile declarate ca fiind nefondate, cu menținerea sentinței

fără modificară.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, instanța de fond a

analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art.101 Cod procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, care în

ansamblu, dovedesc fără echivoc vinovăția inculpatului Crîșmari Dmitri în

săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art.2081 Cod penal.

Sub acest aspect, instanța de apel a statuat că, potrivit procesului-verbal de

constatare a infracțiuni din 09 iulie 2019, s-a stabilit că în perioada de timp 08 martie

2019-19 martie 2019, utilizatorul necunoscut al adresei XXXXX a copiat și

distribuit în rețeaua XXXXX de fișiere, dintre care 693 de fișiere sunt unice după

valoarea HASH și mărime, dintre care 224 de fișiere au fost atribuite la categoria

pornografiei infantile de către organele de drept din alte state.

La fel, potrivit procesului verbal de examinare cu anexe din 24 iulie 2019

potrivit căruia conform bazei de date „XXXXX fișierele video XXXXX distribuit în

perioada de timp 20.05.-11.06.2019 și XXXXX distribuit în perioada timp 20

XXXX și fac parte din categoria pornografiei infantile.

De asemenea, potrivit conținutului procesului-verbal de examinare din 27

iunie 2019 s-a constat că conform bazei regionale de date (Europa) www.ripe.net IP

adresa: 79.140.170.12 este atribuită companiei XXXXX și conform răspunsului

companiei XXXXX, la sistemul informatic cu adresa XXXXX, este contractat de

Crîșmari Dmitrii.

Totodată, la materialele cauzei a fost anexat documentul - răspunsul al

companiei XXXXX, potrivit căruia rețeaua Internet cu adresa XXXXX, este

contractată de către Crîșmari Dmitrii, cu adresa conectării serviciilor Internet în

XXXXX.

Prin urmare, declarațiile inculpatului date în cadrul ședinței de judecată

instanței de fond, precum că neintenționat a accesat informația, urmează a fi

apreciate critic, deoarece acestea sunt făcute în vederea evitării de a fi atras la

răspundere penală.

Mai mult, fiind audiat în cadrul ședinței de judecată a instanței de apel,

inculpatul a declarat că, dacă nu ar fi existat anumiți factori subiectivi, în prima

instanță avea să recunoască doar păstrarea file-urilor, prin ce și se dovedește

suplimentar accesarea acestora.

4

Referitor la individualizarea pedepsei penale aplicate inculpatului, instanța de

apel a subliniat că, prima instanță a respectat prevederile art.art.96, 385 alin.(1), 394

alin.(1) și alin.(2) Cod de procedură penală, conform cărora instanța este obligată să

indice în partea descriptivă a sentinței/deciziei care sunt circumstanțele care

atenuează sau agravează răspunderea inculpatului, datele care caracterizează

persoana inculpatului, precum și motivele soluției adoptate referitoare la stabilirea

pedepsei sau la liberarea de pedeapsă penală.

Cu aplicarea prevederilor art.art.7, 61 și 75 Cod penal, instanța de apel a notat

că, reieșind din personalitatea inculpatului, care a comis pentru prima dată,

infracțiune mai puțin gravă, luând în considerare circumstanțele cauzei și

comportamentul inculpatului până la comiterea infracțiunii, în timpul și după

săvârșirea infracțiunii, lipsa circumstanțelor atenuante și lipsa celor agravante,

instanța consideră că în privința inculpatului Crîșmari Dmitri, pentru comiterea de

către acesta a infracțiunii prevăzute de art.2081 Cod penal, este echitabilă aplicarea

unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 6 luni.

Instanța de apel a considerat că, soluția adoptată de către prima instanță își va

atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului, or, aplicarea unei pedepse

penale sub formă de închisoare, ar duce la conștientizarea de către inculpat a celor

comise, va revizui atitudinea față de valorile sociale cu atragerea unor concluzii

corecte ce țin de comportamentul său.

Așadar, de către instanța de fond întemeiat a fost considerat că scopul educativ

al pedepsei poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, acordându-i o

șansă acestuia de a se reabilita în față societății, pentru care fapt a suspendat

condiționat executarea acestei pedepse pe un termen de probațiune de 2 ani.

La stabilirea inculpatului a unei pedepse cu aplicarea art.90 Cod penal,

instanța de apel a reținut că, acțiunile săvârșite de către inculpat și modalitatea

comiterii faptei prejudiciabile imputate acestuia, aplicarea unei pedepse cu

suspendarea executării, la această etapă, își va produce efectul, pentru ca inculpatul

să-și facă concluziile necesare în sensul de a nu comite în continuare abateri de la

prevederile legii penale. Astfel, instanța de apel a conchis că, aplicarea față de

inculpat a unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării, ar fi o măsură

proporțională în raport cu acțiunile prejudiciabile săvârșite, urmând a fi atins scopul

de restabilire a echității sociale și prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni din partea

acestuia și altor persoane.

alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia solicitând

casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care

inculpatul să fie achitat și restituite corpurile delicte.

În motivarea cerințelor sale, avocatul a invocat că, instanța de apel doar a

trecut în revistă probele administrate, însă nu a apreciat fiecare probă separat, din

punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, neindicând motivele

pentru care a respins dovezile și versiunile apărării, inclusiv cele invocate în apel.

Avocatul a enunțat că, inculpatul a înaintat pe parcursul judecării cauzei un

șir de argumente prin care a motivat că nu a repartizat el careva secvențe video sau

5

fotografii cu conținut pornografic ce implică minori. Aceste operațiuni au fost

răspândite prin programe spion sau virusate, care se descarcă pe calculatorul

utilizatorului fără cunoștința sau voința sa, în momentul navigării pe internet.

Pe de altă parte, avocatul cu trimitere la prevederile articolelor 106 și 162 a

reliefat că, instanțele ierarhic inferioare nu au atestat că bunurile recunoscute în

calitate de corpuri delicte și anume un bloc de sistem de XXXXX și dispozitivul

rigid portabil de stocare a informației de model XXXXX" cu capacitatea de 1 ТВ,

pe care este indicat nr. XXXXX, ce au fost transmise spre păstrare în camera de

păstrare a corpurilor delicte a DIII a INI al IGP, aparțin cu drept de proprietate

inculpatului Crîșmari Dmitrii și sunt folosite de acesta în activitatea în calitate de

cercetător științific, iar confiscarea acestora ar aduce o atingere semnificativă

dreptului la proprietate consfințit în Constituția Republicii Moldova și dreptului la

protecția proprietății (respectul bunurilor) în sensul art.1 Protocolul nr.1 la

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

fundamentale.

5.1. Inculpatul în temeiul art.427 alin.(1) pct. 6), 8), 10), 11), 14) și 16) Cod

de procedură penală, a contestat cu recursuri decizia solicitând casarea acesteia, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie achitat și restituite

corpurile delicte.

În motivarea recursurilor declarate, autorul acestora invocă argumente

similare celor menționate în cererea de apel (pct. 3.1. din prezenta decizie).

În esență criticile inculpatului se bazează pe modul de apreciere a probelor de

către instanțele ierarhic inferioare, indicând că probele prezentate de acuzare, nu sunt

pertinente și concludente ca să dovedească vinovăția sa, totodată indicând că, prin

nimicirea corpurilor delicte, îi este încălcat dreptul la muncă garantat de Constituția

Republicii Moldova, precum și conlucrarea sa cu colegii, în domeniul științei.

5.2. Procurorul, în temeiul art.427 alin.(1) pct. 6) și 10 Cod de procedură

penală, a contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia, cu remiterea

acesteia la rejudecare în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente similare

celor menționate în cererea de apel (pct. 3.2. din prezenta decizie).

În esență criticile procurorului se bazează pe modul de individualizare a

pedepsei penale aplicată inculpatului în baza art.2081 Cod penal, de către instanțe

ierarhic inferioare, considerând că aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, nu este

echitabilă, deoarece nu este capabilă de a contribui la realizarea scopurilor pedepsei

penale, cum ar fi restabilirea echități sociale, corectarea condamnatului și prevenirea

de săvârșirii noi infracțiuni atât de către acesta, precum și de către alte persoane.

penală, avocații inculpatului, precum și acesta au depus referințe privitor la opinia

acestora asupra recursului declarat de procuror, menționând că acesta urmează a fi

respins ca fiind vădit neîntemeiat.

lărgit constată că, acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, din următoarele

considerente.

Potrivit art.434 Cod de procedură penală, judecând recursul declarat împotriva

6

deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție verifică

legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra

tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța este în drept să-l respingă, ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu este întemeiat legal (este

nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Referitor la recursurile ordinare declarate de către inculpat și de către

avocatul acestuia Petcu Dragomir.

Analizând recursurile menționate supra, instanța de recurs constată că sunt

bazate pe aceleași temeiuri, fiind invocate în principiu aceleași argumente, prin

urmare asupra acestora, Colegiul penal se va expune concomitent.

Din conținutul recursurilor declarate, Colegiul penal reține că recurenții

invocă temeiurile de recurs prevăzute de art.427 alin. (1) pct. 6), 8), 10), 11), 12),

14) și 16) Cod de procedură penală, 6) instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; 8) nu au fost întrunite elementele infracțiuni; 10) s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale; 11) persoana condamnată a fost judecată

anterior în mod definitiv pentru aceeași faptă sau există o cauză de înlăturare a

răspunderii penale, sau aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată

de un act de amnistie 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită; 14)

Curtea Constituțională a recunoscut neconstituțională prevederea legii aplicate în

cauza respectivă și 16) norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei

hotărâri de aplicare a aceleiași norme, anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Prin urmare, argumentele recurenților se axează pe ideea că, instanțele de fond

nu au intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului, acestea fiind apreciate greșit,

eronat fiind dispusă condamnarea lui Crîșmari Dmitrii în baza art.2081 Cod penal.

Însă, verificând alegațiile acestora și circumstanțele cauzei în raport cu actele

cauzei, Colegiul penal lărgit conchide că, acestea sunt neîntemeiate, iar temeiurile

invocate nu au fost încălcate în speța dedusă judecății.

Cu referire la temeiul de recurs invocat de recurenți, prin prisma pct.6) alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că,

împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, inclusiv cele

reproduse în pct.4 din prezenta decizie, relevă în mod concludent că, instanța de apel

a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept, în conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar care au fost apreciate în conformitate cu

prevederile art.101 alin.(1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor, instanța de apel

pronunțându-se argumentat și detaliat asupra motivelor pentru care a respins

argumentele părți apărării, la caz fiind administrate probe pertinente și concludente

susceptibile să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea inculpatului.

Totodată, Colegiul penal lărgit constată că, recurenții critică modul de

7

apreciere a probelor de către instanța de apel, considerând ca necorespunzător

circumstanțelor de fapt ale cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute deoarece,

conform art.101 alin.(2) Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei, instanța

de judecată apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma

examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de

lege. Toate probele administrate au primit apreciere la justa lor valoare, concluziile

privind condamnarea inculpatului Crîșmari Dmitrii, rezultă din circumstanțele de

fapt stabilite în cauză, iar motivele aduse de recurent, precum că instanța nu a dat o

apreciere cuvenită probelor din dosar, țin de starea de fapt a cauzei.

În contextul dat, Colegiul penal lărgit reține că, art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală prevede o listă exhaustivă de temeiuri pentru recurs, a cărei analiză

denotă faptul că chestiunile privind aprecierea probelor nu sunt reflectate în

conținutul acestui articol, astfel neconstituind un temei pentru recurs separat.

Referitor la solicitarea recurenților privind restituirea corpurilor delicte,

Colegiul penal lărgit notează că, instanțele ierarhic inferioare întemeiat a hotărât în

temeiul art.162 Cod de procedură penală, nimicirea corpurilor delicte ce au servit la

săvârșirea infracțiunii, or în speță s-a constatat cu certitudine că, săvârșirea acesteia

a avut loc prin utilizarea unui bloc de sistem de model XXXXX și dispozitivul rigid

portabil de stocare a informației de model XXXXX cu capacitatea de 1 TB, pe care

este indicat nr. XXXXX.

Subsecvent, în coraport cu motivele invocate de recurenții, Colegiul penal

lărgit conchide că, instanța de apel s-a expus argumentat și motivat, bazându-și just

soluția din decizie, iar instanța de recurs ordinar, în virtutea corectitudinii acestei

motivări, pentru a evita repetări inutile, o acceptă și o însușește, fapt ce vine în

corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert

vs. România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele

să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct.61),

cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin

însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat

chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Cu referire la temeiul pentru recurs invocat și prevăzut la art.427 alin.(1) pct.

8) Cod de procedură penală, și anume că în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite

elementele infracțiunii prevăzute de art.2081 Cod penal, Colegiul penal menționează

următoarele.

De către instanța de apel a fost stabilită prezența în acțiunile inculpatului atât

a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunilor imputate, cât și

cea care caracterizează latura subiectivă, precum și obiectul și subiectul infracțiunii,

or, de către instanțele de fond cert au fost stabilite că inculpatul intenționat a folosit,

deținut și distribuit în rețeaua internet, prin intermediul programei soft specializate

în partajarea de fișiere în spațiul internet informații care se atribuie la categoria

pornografiei infantile.

Astfel, se constată că, în cauză au fost stabilite toate elementele componente

ale infracțiunilor imputate inculpatului Crîșmari Dmitrii, inclusiv vinovăția acestuia,

după cum rezultă din hotărârile instanțelor de fond, care s-au pronunțat asupra

8

circumstanțelor de fapt și și-au motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente

și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, în speță nu a fost constatată existența

erorii de drept prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură penală, deoarece

asemenea eroare în speță nu a fost comisă

Cu referire la temeiurile pentru recurs specificate la pct. 10), 11), 14) și 16)

alin.(1) din art.427 Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit menționează că,

recursurile nu au fost motivate sub acest aspecte, cu alte cuvinte nu este invocat nici

un argument ce ar developa problema de drept care ar indica la ilegalitatea deciziei

instanței de apel sub aspect. Astfel, poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu

recursurile recurenților prin constatări subiective constituie o derogare de la

principiul contradictorialității în condițiile egalității armelor.

În contextul dat, Colegiul penal lărgit ține să menționeze că, instanța de recurs

nu este competentă să completeze din oficiu recursurile ordinare a avocatului și a

inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica.

Conform art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Referitor la eroarea de drept prevăzută la pct.12) art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală, potrivit căreia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când faptei

săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, invocată de recurent, Colegiul penal

constată că, aceasta la fel nu poate fi reținută, deoarece apărarea în mod

contradictoriu invocă și temeiul de recurs prevăzut de pct. 8) alin.(1) art.427 Cod de

procedură penală, solicitând remiterea la rejudecare pentru a fi achitat inculpatul.

Mai mult, în acest sens instanțele de fond s-au expus în mod temeinic,

considerând corectă încadrarea acțiunilor inculpatului în baza art.2081 Cod penal.

Din considerentele expuse, Colegiul penal lărgit conchide că, la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise

de art.art.414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursurile ordinare declarate

de către recurenți urmează a fi respinse, ca inadmisibile.

Referitor la recursul procurorului.

Din conținutul recursului declarat de către procuror, Colegiul penal reține că,

acesta critică decizia instanței de apel la capitolul individualizării pedepsei, temeiuri

pentru recurs care sunt prevăzute la pct.6 și 10) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când, nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul

constată că aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare în speța dedusă judecății.

În acest context, Colegiul penal menționează că, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

9

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru

fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține că, persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Conform prevederilor art.61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea

specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a

acestuia.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal consideră că, la aplicarea pedepsei

inculpatului pentru infracțiunea săvârșită, prima instanță cât și instanța de apel au

acordat deplină eficiență prevederilor art.art.61 și 75 Cod penal, totodată că

inculpatul a fost condamnat în baza art.2081 Cod penal, care este o infracțiune mai

puțin gravă, circumstanțele cauzei și comportamentul inculpatului până la comiterea

infracțiunii, în timpul și după săvârșirea infracțiunii, lipsa circumstanțelor atenuante

și lipsa celor agravante, ținând cont și de scopul pedepsei penale îndreptate spre

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia cât și a altor persoane.

La fel, Colegiul penal reține că, raționamentul de aplicare a prevederilor

art.90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la

săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de

urmărire penală și de judecare a cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își

apreciază fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii, luând-u-se în

considerație toate circumstanțele cauzei și faptul că, Crîșmari Dmittri anterior nu a

fost condamnat.

10

Astfel, aplicarea suspendării condiționate a pedepsei nu este un drept al

inculpatului sau a procurorului, ci o prerogativă a instanței de judecată care este

liberă să aprecieze dacă este sau nu cazul să o acorde.

În acest context, instanța de recurs respinge ca fiind neîntemeiate argumentele

invocate de procuror în cererea de recurs, or, pedeapsa este echitabilă când ea

impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvârșite, suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică

a drepturilor și intereselor părții vătămate, statului și întregii societăți, perturbate

prin infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat,

precum și de alte persoane. O pedeapsă prea blândă nu este suficientă nici pentru

corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni de către

făptuitor și alte persoane.

În consecință, Colegiul penal opinează că, argumentele punctate în cererea de

recurs privind greșita individualizare a executării pedepsei nu sunt incidente cauzei

deferite judecății, instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, pedeapsa

aplicată inculpatului fiind individualizată corect, echitabilă și în concordanță cu

scopul pedepsei penale, fapt ce determină incontestabil concluzia de inadmisibilitate

a recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal lărgit

d e c i d e :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de către procurorul

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, de către inculpat și de către

avocatul acestuia Petcu Dragomir, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 05 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Crîșmari

Dmitrii XXXXX, cu menținerea hotărârii contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată motivat la 30 iunie 2022.

Președinte /semnătura/ Timofti Vladimir

Judecători /semnătura/ Țurcan Anatolie

/semnătura/ Toma Nadejda

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

11

Dosarul nr. 1ra-83/22

1-19175023-01-1ra-18012022

07 iunie 2022 mun. Chișinău

O P I N I E S E P A R A T Ă

în conformitate cu prevederile art. 339 alin (7), 340 alin. (3) Cod de

procedură penală (în cauza penală în privința lui Crîșmari Dmitrii XXXXX)

2020, Crîșmari Dmitrii a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2081

Cod penal, la 1 an 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei stabilite pentru un termen de probațiune de 2 (doi) ani.

05 octombrie 2021, au fost respinse apelurile declarate ca fiind nefondate, cu

menținerea sentinței fără modificară.

07 iunie 2022, au fost respinse ca inadmisibile recursurile ordinare declarate

de către procuror, inculpat și avocatul acestuia, cu menținerea hotărârii

contestate.

considerăm, că în speță urma a fi adoptată o decizie de remitere a cauzei la

rejudecare în partea modului individualizării pedepsei stabilite inculpatului

Crîșmari Dmitrii, în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată, din

considerentele ce urmează.

pedepsei stabilite inculpatului Crîșmari Dmitrii, în raport cu circumstanțele

cauzei, considerăm că hotărârea contestată, nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția în această parte.

Astfel, subliniem că instanța de apel nu a motivat complet și obiectiv

soluția de individualizare a executării pedepsei, ajungând la o concluzie pripită

în ce privește aplicarea față de inculpat a dispoziției art. 90 Cod penal, întrucât

în speță instanța de apel nu a efectuat o analiză completă și minuțioasă a

circumstanțelor cauzei.

Sub acest aspect, menționăm că aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

adică suspendarea condiționată a executării pedepsei nu reprezintă o categorie

aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită condamnaților prin lege de a demonstra

că infracțiunea comisă de ei este un incident în viața acestora. Or, în textul art.

12

90 alin. (1) Cod penal, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația

instanței de judecată de a aplica prevederile acestei norme.

În acest context, precizăm că la individualizarea pedepsei penale stabilite

inculpatului în prezenta speță, instanța de apel nu a indicat motive clare ce au

stat la baza concluziilor privind posibilitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod

penal.

Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază ca un

viciu de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de

a casa decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului,

în primul rând, rolul instanțelor judecătorești naționale este să decidă asupra

admisibilității probelor, precum și asupra relevanței și ponderii acestora

pentru pronunțarea deciziei judecătorești.

Rolul unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost

auzite. O decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și

posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin

adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al

administrării justiției.

Prin urmare, dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a aduce

argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în

motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau

respins.

pe marginea judecării cauzei în ordine de recurs.

Judecător Toma Nadejda

Judecător Cobzac Elena

13