1ra-185/22 — art.264-1 alin.4 CP

1ra-185/22 — art.264-1 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-185/2022

1-19157506-01-1ra-08022022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Țurcan Anatolie

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

de către avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatului Todos Ion,

împotriva deciziei Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie

2021, în cauza penală în privința lui

Todos Ion XXXXX, născut la XXXXX, anterior

condamnat prin sentințele Judecătoriei Cahul din:

-17.03.2010 în baza art.187 alin. (2), lit. b), f) Cod penal

- 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 90 Cod penal - 2 ani;

-27.04.2010 în baza art.187 alin. (2), 84 Cod penal - 4

ani închisoare, cu aplicarea art.90 Cod penal - 3 ani;

-02.11.2011 în baza art. art. 186 alin. (2) lit. c), d) 27,

186 alin. (2) lit. b), c), 84 alin.(1) Cod penal - 3 ani și 6

luni închisoare cu aplicarea art.85 Cod penal - 5 ani și 6

luni închisoare;

-18.01.2012 în baza art. 362 alin. (1) Cod penal – 1 an și

6 luni închisoare cu aplicarea art. 84 alin. (4) Cod penal –

5 ani și 6 luni închisoare (eliberat după executare –

17.07.2017),

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Termenii de examinare:

prima instanță: 04.09.2019 – 27.11.2020;

instanța de apel: 20.01.2021 – 20.10.2021;

instanța de recurs ordinar: 08.02.2022 – 11.05.2022.

Asupra motivelor invocate în recurs, în baza materialelor cauzei

penale, Colegiul penal

A C O N S T A T A T:

27 noiembrie 2020, Tudos Ion, învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 2641 alin. (4) Cod penal, a fost achitat pe motivul înlăturării

caracterului penal al faptei săvârșite și reabilitat.

S-a respins cerința procurorului cu privire la încasarea cheltuielilor

judiciare suportate în legătură cu efectuarea testării alcooscopice, ca fiind

neântemeiată și lipsită de suport juridic.

1

Tudos Ion, a fost învinuit precum că, la 08.08.2019, aproximativ la

ora 01:00 min., aflându-se la conducerea automobilului de model „XXXXX”

cu n/î XXXXX, fiind stopat de către echipajul de poliție în mun. Chișinău,

sect. Botanica, fiind bănuit de conducerea mijlocului de transport în stare

de ebrietate, fiind condus și supus testării alcoolscopice prin intermediul

alcotesterului DRAGER în cadrul Dispensarului Republican de Narcologie,

i-a fost stabilită concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat 0,52 mg/l,

ceea ce semnifică că se afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

La fel, s-a stabilit lipsa dreptului de a conduce mijloace de transport.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Todos Ion a fost învinuit în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, după indicii

calificativi - „conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se

află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, săvîrșită de către o

persoană care nu deține permis de conducere".

mun. Chișinău, Grecu Dumitru, prin care a solicitat casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri prin care a-l recunoaște pe Todos Ion

culpabil de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal

și a-i stabili pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 8 luni, în

penitenciar de tip semiânchis, cu aplicarea art. 901 alin. (1) Cod penal,

pedeapsa urmând a fi suspendată parțial, prima perioadă de 4 luni din

pedeapsă urmând a fi executată în penitenciar de tip semiânchis, iar restul

pedepsei de 4 luni, urmând a fi suspendată condiționat pe o perioadă de

probațiune de 3 ani, cu încasarea din contul inculpatului în interesul

statului, a cheltuielilor judiciare în mărime de 30 de lei.

3.1. În argumentarea apelului procurorul a menționat că:

- concluzia instanței, precum că inculpatul ar fi acționat în stare de

extremă necesitate, iar circumstanța dată reprezentând o cauză privind

înlăturarea caracterului penal al faptei conform art. 35 Cod penal, este una

neântemeiată. A constatat procurorul că, deși aparent, starea de sănătate a

concubinei, care era gravidă în a 8 (opta) lună la acel moment, ar justifica

într-un fel urcarea la volan a inculpatului în stare de ebrietate pentru a se

deplasa la spital, totuși instanța, a ignorat faptul că inculpatul a avut

asupra sa, telefonul mobil și a avut posibilitatea reală de a suna la „112”;

- instanța de fond, eronat a apreciat circumstanțele cauzei, or,

declarațiile inculpatului Tudos Ion, precum și probele prezentate în

apărarea ultimului, au fost combătute totalmente de procuror în cadrul

cercetării judecătorești.

octombrie 2021, s-a admis apelul procurorului cu casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hătărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care:

Todos Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, iar în temeiul art. 60 Cod penal,

în legătură cu intervenirea termenului de prescripție, procesul penal a fost

încetat.

A fost dispusă încasarea din contul inculpatului Todos Ion în

beneficiul Statului, a cheltuielilor judiciare în sumă de 30 (treizeci) lei.

2

4.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că,

instanța de fond, la pronunțarea sentinței, eronat a apreciat probele, fără a

ține seama de cerințele art. 101 Cod de procedură penală.

Astfel, instanța de apel a constatat în fapt că:

Tudos Ion, la 08.08.2019, aproximativ la ora 01:00 min., aflându-se

la conducerea automobilului de model "XXXXX" cu n/î XXXXX, fiind stopat

de către echipajul de poliție în mun. Chișinău, sect. Botanica, fiind bănuit

de conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate, fiind condus și

supus testării alcoolscopice prin intermediul alcotesterului DRAGER în

cadrul Dispensarului Republican de Narcologie, i-a fost stabilită

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat 0,52 mg/l, ceea ce

semnifică că se afla în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat. La fel, s-

a stabilit lipsa dreptului de a conduce mijloace de transport.

Acțiunile lui Todos Ion au fost încadrate juridic în baza art. 2641 alin.

(4) Cod penal, după indicii calificativi - „conducerea mijlocului de transport

de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat, săvîrșită de către o persoană care nu deține permis de conducere”.

Consecvent, instanța de apel, a evidențiat că vinovăția inculpatului

Tudos Ion în comiterea infracțiunii încriminate se probează prin probele

cercetate după cum urmează: declarațiile martorului Storceac Timofei;

declarațiile martorului Balinschi Inga; procesul-verbal privind constatarea

faptei de a conduce mijlocul de transport în stare de ebrietate alcoolică,

narcotică din 08.08.2018 (f.d. 10); procesul-verbal privind consemnarea

celor constatate din 08.08.2019, (f.d. 12); procesul-verbal de constatare a

faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei nr. 6257

din 08.08.2019, (f.d. 13); procesul-verbal de ridicare din 16.08.2019,

(f.d.17); procesul-verbal de examinare a documentelor din 16.08.2019 (f.d.

19-23).

În continuare, instanța de apel a reținut, că deși inculpatul a comis

infracțiunea prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, care constituie o

faptă prejudiciabilă prevăzută de legea penală, pasibilă de răspundere

penală, inculpatul a fost liberat de pedeapsa penală, în temeiul art. 60 Cod

penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție pentru tragere la

răspundere penală, întrucât fapta fiind comisă la 08.08.2019 și până la

pronunțarea deciziei în apel 20 octombrie 2021, s-au scurs termenul de

2 ani prevăzut pentru această categorie de infracțiuni, în vederea tragerii la

răspundere penală.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel, raportând prevederile

legale evidențiate supra, la materialele cauzei, a considerat că plata

cheltuielilor judiciare urmează a fi puse în sarcina inculpatului atâta timp

cât vina inculpatului Todos Ion a fost dovedită indubitabil, or, efectuarea

testării alcoolscopice care reprezintă obiectul de studiu al instanței de apel,

au avut la geneză comportamentul infracțional al inculpatului.

Prin urmare, cerința procurorului privind încasarea cheltuielilor de

judecată în mărime 30 lei, în legătură cu efectuarea testării alcoolscopice, a

fost admisă.

recurs ordinar de către avocatul Gorencu Cornelia în numele inculpatului

Tudos Ion, prin care invocând prevderile art.427 alin.(1), pct. pct.6), 8), 12)

3

Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu

menținerea sentinței.

5.1 În motivarea recursului avocatul inculpatului a menționat că:

- instanța de apel, la adoptarea soluției de admitere a apelului

acuzării și casării sentinței instanței de fond, nu a respectat întocmai

prevederile legale, ignorând exigențele legii procesual-penale în partea

motivării hotărîrii, nu a apreciat fiecare probă separat și în coroborare, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar

toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor;

- instanța de apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art.

414, 417 Cod procedură penală, hotărârea instanței fiind motivată

insuficient, aceasta urmând a fi una clară, concisă și concretă, în

concordanță cu probele și actele din dosar;

- instanța de apel, nu a asigurat desfășurea unui proces echitabil, în

cauza respectivă și sub acest aspect, nu a oferit o argumentare motivată

deciziei pe care se întemeiază soluția, hotărârea fiind adoptată contrar

prevederilor art. 6 alin. (1) și (3) CEDO;

- prima instanță corect a constatat, că inculpatul a acționat în stare

de extremă de necessitate și acțiunile ultimului fiind unicul mijloc de

înlăturare a pericolului în care s-a aflat concubina sa și solicitarea

asistenței medicale urgente prin intermediul ”112”, nu a constituit cel mai

evident mijloc, în situația în care inculpatul și concubina sa, se aflau pe

traseu, într-un loc întuneric și nestabilit;

- instanța de fond a dat o apreciere corectă tuturor circumstanțelor

cauzei, în legătură cu ce s-a dispus achitarea lui Todos Ion, pe motivul

înlăturării caracterului penal al faptei săvîrșite.

procurorul în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție,

Crijanovschi Sergiu prin care a susținut că circumstanțele enunțate în

cerera de recurs, denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis

erori de drept în raport cu motivele invocate de către recurent și decizia

atacată conține motive legale pe care se întemeiază soluția, solicitând astfel,

dispunerea inadmisibilității recursului, ca fiind neîntemeiat.

baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2), pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este

vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art.424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute

de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie

invocate de recurent.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect Legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat, instanța de recurs constată invocarea

4

temeiurilor prevăzute de art. 427 alin. (1), pct. pct.6), 8) 12) Cod de

procedură penală, însă tot din cuprinsul cererii de recurs, se conchide că,

recurentul, nu și-a motivat în detaliu temeiurile prevăzute la art. 427

alin. (1), pct. pct.6), 8) 12) Cod de procedură penală, care în sine au

structură normativă bine tălmăcită de legiuitor, în care hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului doar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel și doar în baza temeiurilor

corespunzătoare prevăzute de Lege.

Din conținutul recursului declarat, se denotă, că recurentul invocă și

își motivează alegațiile în apărarea poziției sale, precizând încălcarea de

către instanța de apel a prevederilor art. 100 alin. (1), (4) Cod procedură

penală.

În acest sens, cu toate că, norma precitatată supra nu ilustrează

temeiurile pentru recurs strict prevăzute la art. 427 Cod procedură penală,

instanța de recurs, acționând întru respectarea întocmai a cerințelor legii la

înfăptuirea justiției și asigurarea interpretării și aplicării uniforme a

legislației, va examina alegațiile recurentului sub prisma încălcării de către

instanța de apel a art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod procedură penală.

Ce ține de temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1), pct. pct.8) și 12)

Cod procedură penală, instanța de recurs punctează că, recurentul nu a

motivat sub nici o formă temeiurile precitate supra, ilustrând astfel careva

probe care ar demonstra că prin decizia instanței de apel, au fost admise

careva erori de drept.

În continuare, analizând alegațiile din cererea de recurs, precum că

instanța de apel, la examinarea cauzei nu a cercetat probele administrate

sub toate aspectele, nu le-a verificat și analizat prin prisma pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității lor, iar în ansamblu, din punct de

vedere al coroborării acestora, precum și nu a motivat soluția adoptată,

instanța de recurs constată fără echivoc, ca fiind neântemeiate și lipsite de

careva suport probatoriu argumentele recurentului menționate supra, or,

partea discriptivă a deciziei instanței de apel, în partea motivării soluției, cât

și întreaga decizie redactată și motivată, cuprinde exigențile prevăzute la

art. 417 Cod procedură penală.

Mai mult ca atât, instanța de recurs, analizând decizia instanței de

apel prin prisma posibilelor erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1),

pct. 6) Cod de procedură penală, nu a găsit confirmarea alegațiilor părții

apărării în cererea de recurs și constată cu certitudine, că instanța de apel

la examinarea cauzei a respectat pe deplin atât prevederile art. 414 alin. (1),

(5), 417 alin.(8), pronunțând în cele din urmă o decizie legală, care are

menirea de a întări încredera justițibiabilului în actul de justiție.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel.

Conform art.414 alin. (5) Cod de procedură penală, instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit art.417 alin. (8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției

5

date.

Instanța de recurs apreciază ca fiind declarative argumentele apărării

prin care se invocă faptul, că instanța de apel nu și-a motivat soluția

adoptată, prin ce a ignorat să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în cererea de apel.

În continuare, instanța de recurs, va respinge alegațiile părții apărării,

ce vizează, acțiunile inculpatului, prin săvârșirea ultimului a infracțiunii

prevăzute la art. 2641 alin. (4) Cod penal, ca fiind comisă în stare de

extremă necesitate, cauză care înlătură caracterul penal al faptei conform

art. 35 lit. c) Cod penal.

În context, instanța de recurs notează că, extrema necesitate

constituie un act legitim, atunci când el corespunde situației și nu

depășește anumite limite.

La caz, instanța de recurs, constată că inculpatul, urmare acțiunilor

sale, nu a acționat în stare de extremă necesitate, a depășit limitele

acțiunilor sale, astfel, fiind conștient de săvârșirea infracțiunii prevăzute la

art. 2641 alin. (4) Cod penal, nu a contracarat situația creată. Astfel,

admițând conducerea vehicolului fără permis de conducere și în stare de

ebrietate, deși a avut posibilitatea să apeleze serviciul „112”.

Analizând conținutul materialelor dosarului, instanța de recurs

concluzionează că instanța de apel la examinarea cauzei, a ținut cont în

deplină măsură de prevederile art. art.27, 99 - 101 Cod de procedură

penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat

minuțios, dându-le o apreciere corectă, prin prisma pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității, care în ansamblul lor au confirmat

vinovăția inculpatului Tudos Ion în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2641 alin. (4) Cod penal, or, în fapt, decizia instanței de apel este una

legală și întemeiată.

Totodată, instanța de recurs menționează că recursul apărării nu este

motivat sub aspectul erorilor de drept invocate și argumentele recurentului

constituie alegații ce nu por fi reținute de către instanța de recurs.

Important de menționat, că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se

identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări

inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CtEDO, care în pct.37 a hotărârii sale în cauza Albert vs.

România din 16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă

instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs

Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

În acest context, potrivit prevederilor art.432 alin.(2) Cod de

procedură penală, instanța de recurs concluzionează că temeiurile de casare

invocate de către recurent nu și-au găsit aplicabilitatea, întrucât decizia

atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmând a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

6

procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Gorencu Cornelia în numele inculpatului Todos Ion, împotriva deciziei

Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău din 20 octombrie 2021, în cauza

penală în privința lui Todos Ion XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 23 iunie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Țurcan Anatolie

7