1ra-47/22 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-47/22 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-47/22

1-19169105-01-1ra-11012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 aprilie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Toma Nadejda

Judecătorii – Diaconu Iurie și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie

2021, în cauza penală în privința lui

Vacarciuc Iurie xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.10.2019 – 20.01.2021;

Instanța de apel: 09.02.2021 – 02.11.2021;

Instanța de recurs: 11.01.2022 – 20.04.2022.

A C O N S T A T A T :

Vacarciuc Iurie a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b)

Cod penal, la 3 (trei) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită

activitate pe un termen de 3 (trei) ani.

Potrivit art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei stabilite lui Vacarciuc Iurie, pentru un termen de probațiune de 4 (patru)

ani.

Conform art. 90 alin. (6) lit. g) Cod penal, în perioada termenului de probațiune,

Vacarciuc Iurie a fost obligat să presteze muncă neremunerată în folosul comunității

pentru un termen de 100 (o sută) ore.

A fost dispusă încasarea din contul lui Vacarciuc Iurie în beneficiul statului,

cheltuielile judiciare în sumă de 1 680 (o mie șase sute optzeci) lei, pentru efectuarea

raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-2683 din 19 iulie 2019.

urmărind scopul păstrării ilegale a drogurilor, pentru consum personal, fără scop de

1

înstrăinare, acționând cu intenție directă, conștientizând caracterul prejudiciabil al

circulației ilegale a drogurilor, neavând autorizația corespunzătoare, în circumstanțe

nestabilite de către organul de urmărire penală, a intrat ilegal în posesia produsului

etnobotanic – MDMB (N)-2201, pe care l-a păstrat asupra sa până la 21 aprilie 2018,

aproximativ ora 15:10, atunci când în rezultatul efectuării măsurilor de menținere a

ordinii publice, de către angajații Batalionului patrulare și reacționare operativă al

Direcției de Poliție municipiul Chișinău a Inspectoratului General de Poliție al

Ministerului Afacerilor Interne, a fost depistat în tronsonul dintre etajul 2 și 3 al

blocului locativ amplasat pe str. xxxxx, după care a fost condus la sediul

Inspectoratului de Poliție Botanica, mun. Chișinău, unde a predat benevol

colaboratorilor de poliție un aparat confecționat artizanal dintr-o sticlă din polimer

incolor, cu depuneri de culoare cafenie și două pachețele din polietilenă de tip ,,zip-

lock”, cu masă vegetală uscată și mărunțită de culoare galbenă.

Potrivit raportului de expertiză judiciară nr. 34/12/1-R-2863 din 19 iulie 2018,

masa vegetală uscată și mărunțită de culoare gălbui-cafenie din două pachete din

polimer de tip ,,zip-lock” cu cantitatea de 0,551 g și depunerile de substanță de pe

suprafața sticlei din polimer cu cantitatea de 0,24 g, ridicate de la Vacarciuc Iurie,

reprezintă produs etnobotanic ce conține cannabinoidul sintetic – MDMB(N)-2201,

care este analog al substanței AB-PINACA-CHM și se atribuie la categoria analogi ai

substanțelor stupefiante, în corespundere cu pct. 193 din Hotărârea Guvernului

nr. 79 din 23 ianuarie 2006, cu privire la lista substanțelor narcotice, psihotrope și a

plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile

acestora, constituie proporții deosebit de mari.

Acțiunile inculpatului Vacarciuc Iurie au fost încadrate în baza art. 217 alin. (4)

lit. b) Cod penal – circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogii acestora

fără scop de înstrăinare, adică, păstrarea analoagelor drogurilor, săvârșită în proporții

deosebit de mari, fără scop de înstrăinare.

în partea stabilirii pedepsei inculpatului Vacarciuc Iurie, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care, lui Vacarciuc Iurie să-i fie stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita activitate legată de

circulația legală a drogurilor, pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

În argumentarea apelului a invocat, că deși instanța de judecată a încadrat corect

acțiunile inculpatului Vacarciuc Iurie, în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, totuși

pedeapsa aplicată acestuia este individualizată greșit, nefiind proporțională faptei

săvârșite și pericolului social, deoarece instanța de judecată nu a luat în considerație

toate circumstanțele stabilite la aplicarea pedepsei, referitor la personalitatea

inculpatului, or, aplicarea pedepsei cu suspendarea condiționată a executării acesteia,

conform prevederilor art. 90 Cod penal, este neargumentată.

Astfel, a indicat acuzarea că prima instanță nu a reținut faptul că inculpatul

2

anterior s-a mai aflat în conflict cu legea penală și anume că acesta a fost sub urmărire

penală de trei ori, ceea ce atestă că inculpatul nu se află pe calea corijării.

Conform materialelor cauzei penale, în privința lui Vacarciuc Iurie, în perioada

2013-2015 au fost intentate trei cauze penale în baza art. 187 alin. (2) Cod penal, care

au fost încetate potrivit art. 109 Cod penal – împăcarea părților, fapt ce atestă că

inculpatul și-a continuat activitatea sa criminală, iar ca urmare acesta ajungând pe

banca acuzaților.

Mai mult, la adoptarea sentinței, prima instanță nu a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite de Vacarciuc Iurie și de faptul că cauza penală a fost examinată

în lipsa inculpatului, deoarece acesta s-a eschivat de la prezentarea în fața instanței

de judecată, din care motiv a fost anunțat în căutare, astfel că suspendarea

condiționată a executării pedepsei stabilită acestuia, nu va contribui la realizarea

scopului pedepsei penale.

În opinia acuzării, la stabilirea pedepsei inculpatului Vacarciuc Iurie, instanța de

judecată urmează să țină cont de prevederile art. 75 Cod penal, de influența pedepsei

asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de faptul că inculpatul anterior

a mai fost în conflict cu legea penală, ceea ce îl caracterizează negativ din punct de

vedere al personalității, că nu este încadrat oficial în câmpul muncii și obține resurse

de trai prin activități temporare, precum și prin modalități ilegale.

Prin urmare, consideră acuzarea că este neîntemeiată concluzia primei instanțe

potrivit căreia corijarea inculpatului ar fi posibilă prin aplicarea unei pedepse cu

suspendare condiționată a executării acesteia pentru un termen de probațiune de

4 ani, or, pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă și contrară prevederilor

art. 61 Cod penal, care nu va contribui la realizarea scopului pedepsei de corectare a

condamnatului, precum și de prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

acestuia, precum și din partea altor persoane, predispuse la săvârșirea unor

infracțiuni similare.

solicitând casarea parțială a acesteia, în partea cheltuielilor judiciare, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit

pentru prima instanță, prin care să fie respinsă solicitarea privind încasarea

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului Vacarciuc Iurie.

În argumentarea apelului a invocat prevederile art. 227, 228, 229 Cod de

procedură penală, astfel susținând că procurorul nu a prezentat careva probe

concludente care să justifice cheltuielile suportate.

De asemenea, partea apărării invocând și prevederile art. 75 alin. (3) din

Legea nr. 68 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar din

14 aprilie 2016, a precizat că ordonatorul expertizei medico-legale în speță este

organul de urmărire penală, subsecvent aceste cheltuieli sunt suportate din contul

statului, care reieșind din obligațiile pozitive ce țin de desfășurarea unui proces penal,

urmează să realizeze în mod eficient acțiunile în vederea descoperirii infracțiunilor și

contracarării activității infracționale, astfel că cheltuielile necesare pentru realizarea

3

acțiunilor privind demonstrarea vinovăției inculpatului, nu pot fi puse în sarcina

acestuia.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința fără

modificări.

5.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a indicat că prima

instanță, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că

Vacarciuc Iurie a săvârșit infracțiunea incriminată, circumstanțe care au fost

constatate din totalitatea de probe administrate la cauza penală, fiind corect

apreciate, cu respectarea prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, instanța de apel a constatat că Vacarciuc Iurie a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, circulația ilegală a drogurilor,

etnobotanicelor sau analogii acestora fără scop de înstrăinare, adică, păstrarea

analoagelor drogurilor, săvârșită în proporții deosebit de mari, fără scop de

înstrăinare.

Totodată, instanța de apel a precizat că sentința primei instanțe se contestă în

partea individualizării pedepsei stabilite inculpatului și în partea încasării

cheltuielilor judiciare, astfel că lipsește un careva temei pentru a interveni în sentință

din oficiu, conform art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală.

Cu referire la individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, reținând

prevederile art. 7 alin. (1), 61 alin. (1), (2), 75 alin. (1), (2) Cod penal, instanța de apel

a menționat că contrar alegațiilor părții acuzării, la aplicarea pedepsei, prima instanță

a ținut cont de faptul că Vacarciuc Iurie a săvârșit o infracțiune care potrivit art. 16

Cod penal, face parte din categoria celor mai puțin grave; de personalitatea

inculpatului, care anterior a fost în conflict cu legea penală, și în privința căruia

cauzele penale au fost încetate în baza art. 109 Cod penal (f.d.93); conform informației

din cazierul contravențional al inculpatului Vacarciuc Iurie, pe parcursul anului 2018

acesta a fost tras la răspundere contravențională potrivit art. 85 alin. (1)

Cod contravențional, pentru procurarea și păstrarea ilegală a drogurilor,

precursorilor, etnobotanicelor și analogilor acestora, fiindu-i aplicată amendă

(f.d.95); de faptul că la evidența medicului narcolog nu se află (f.d.39, 96), iar în

conformitate cu prevederile art. 76, 77 Cod penal, careva circumstanțe atenuante și

agravante, în privința lui Vacarciuc Iurie, nu au fost stabilite.

Prin urmare, instanța de apel a apreciat ca fiind neîntemeiate și lipsite de suport

probatoriu argumentele acuzării referitor la individualizarea pedepsei stabilite

inculpatului.

De asemenea, reținând prevederile art. 90 Cod penal, instanța de apel a

menționat că în speță, Vacarciuc Iurie a săvârșit o infracțiune mai puțin gravă, însă,

nefiind stabilite careva circumstanțe agravante care ar mări esențial gravitatea

vinovăției inculpatului și nu ar justifica aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

4

consideră că stabilirea unei pedepse neprivative de libertate, cu suspendare

condiționată, va contribui la realizarea scopului pedepsei penale și anume prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnatului, precum și a altor

persoane.

În acest context, instanța de apel a conchis că pedeapsa stabilită inculpatului de

către prima instanță, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este una echitabilă,

or, solicitarea procurorului privind stabilirea unei pedepse mai aspre inculpatului

Vacarciuc Iurie, ținând cont de personalitatea acestuia, și anume pedeapsă sub formă

de 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita

activitatea legată de circulația legală a drogurilor, pe un termen de 3 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de timp semiînchis, este lipsită de temei,

inechitabilă și nu se regăsește în circumstanțele cauzei și personalitatea inculpatului.

Astfel, careva temeiuri privind aplicarea unei pedepse mai aspre inculpatului, nu au

fost stabilite.

Totodată, instanța de apel a apreciat ca fiind întemeiată și concluzia primei

instanțe cu privire la obligarea inculpatului Vacarciuc Iurie să presteze muncă

neremunerată în folosul comunității pentru un termen de 100 ore, aceasta fiind una

echitabilă și în limitele sancțiunii pedepsei stabilite de către prima instanță

inculpatului.

Referitor la argumentele părții apărării cu privire la cheltuielile judiciare,

instanța de apel a conchis că prima instanță întemeiat a dispus încasarea acestora din

contul inculpatului Vacarciuc Iurie în beneficiul statului, suportate pentru efectuarea

raportului de constatare nr. 34/12/1-R-2683 din 19 iulie 2019, în sumă de 1 680 lei.

Prin urmare, reținând prevederile art. 143, 227, 229 Cod de procedură penală,

instanța de apel a precizat că art. 143 Cod de procedură penală, urmează a fi

interpretat ținând cont de modificările operate prin Legea nr. 316 din 22 decembrie

2017, în vigoare din 09 februarie 2018, potrivit căreia a fost exclus art. 143 alin. (2)

Cod de procedură penală, care prevedea că plata expertizelor judiciare efectuate în

cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat. Prin urmare, voința

legiuitorului a fost îndreptată spre obligarea condamnaților de a achita cheltuielile de

efectuare a expertizelor. Astfel că, prima instanță corect a dispus încasarea din contul

lui Vacarciuc Iurie în beneficiul statului, suma de 1 680 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată suportate pentru efectuarea expertizei judiciare.

Așadar, instanța de apel a conchis că plata cheltuielilor judiciare urmează a fi

încasate din contul inculpatului, întrucât vinovăția acestuia a fost dovedită, iar

dispunerea efectuării expertizei a fost generată de comportamentul infracțional al

inculpatului.

pct. 10) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar,

solicitând casarea parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei inculpatului

Vacarciuc Iurie, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în

alt complet de judecată.

5

În argumentarea recursului menționează, că instanța de apel eronat a interpretat

și a aplicat prevederile art. 75 Cod penal, la aplicarea pedepsei lui Vacarciuc Iurie și

nu a ținut cont de circumstanțele cauzei, de personalitatea incupatului, precum și de

împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea.

Astfel, susține că deși instanța de apel a constatat că inculpatul anterior a mai

fost în conflict cu legea penală, totuși nu a reținut argumentele acuzării invocate în

apel referitor la faptul că inculpatul nu s-a corectat.

Mai mult, consideră că instanța de apel a ignorat și faptul că inculpatul

Vacarciuc Iurie regulat săvârșește infracțiuni din același domeniu, or, instanța nu a

apreciat cazierul contravențional al acestuia (f.d.95), din care rezultă că inculpatul a

fost tras la răspundere contravențională pentru mai multe fapte privind circulația

ilegală a substanțelor narcotice.

Consideră acuzarea că este neîntemeiată concluzia instanței de apel cu privire la

aplicarea art. 90 Cod penal, în privința inculpatului Vacarciuc Iurie, în raport cu

comportamentul manifestat de către acesta, care de fapt nu s-a prezentat la instanța

de judecată, or, în acest context, este contrară concluzia instanței potrivit căreia

inculpatul a conștientizat fapta săvârșită și se va corecta.

Prin urmare, conchide acuzarea că instanța de apel i-a aplicat inculpatului

Vacarciuc Iurie o pedeapsă individualizată contrar prevederilor legale.

materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Din conținutul recursului declarat în cauză, rezultă că partea acuzării invocă

dezacordul cu decizia instanței de apel sub aspectul individualizării pedepsei stabilite

inculpatului Beregoi Nicolae, invocând în acest sens în calitate de temei pentru

casarea deciziei instanței de apel, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală, care stabilesc că hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile, când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

În acest context, Colegiul penal atestă că în opinia procurorului, instanța de apel,

neîntemeiat a menținut soluția primei instanțe în partea stabilirii pedepsei

inculpatului, cu suspendarea condiționată a executării acesteia în temeiul art. 90

Cod penal, însă analizând argumentele menționate în raport cu circumstanțele cauzei,

instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate și pasibile respingerii din următoarele

motive.

6

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile

Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate: de la cea

mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o pedeapsă

mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se

stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul celor

menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

Din actele cauzei rezultă că prin sentința primei instanțe, Vacarciuc Iurie a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate pe un termen de

3 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru un termen de

probațiune de 3 ani, potrivit art. 90 Cod penal, fiind obligat inculpatul ca în perioada

7

de probațiune să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen

de 100 ore.

Așadar, judecând apelurile declarate, ținând cont de prevederile art. 61, 75, 76

Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria

infracțiunilor mai puțin grave, de faptul că nu au fost stabilite careva circumstanțe

agravante care ar mări esențial gravitatea vinovăției inculpatului și nu ar justifica

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de apel corect a concluzionat că

stabilirea unei pedepse neprivative de libertate inculpatului Vacarciuc Iurie, cu

suspendarea condiționată a executării acesteia, va contribui la realizarea scopului

pedepsei penale și anume prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, precum și a altor persoane.

În acest context, Colegiul penal reține, că instanța de apel, individualizând

pedeapsa inculpatului a ținut cont de prevederile legale expuse supra și a motivat

aplicarea față de inculpat a suspendării condiționate a executării pedepsei, în baza

tuturor circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei,

și prin urmare, Colegiul consideră, că instanța corect a concluzionat că stabilirea

pedepsei inculpatului Vacarciuc Iurie, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

este una echitabilă, care va contribui la realizarea scopului pedepsei penale de

restabilire a echității sociale, de corectare a condamnatului și de prevenire de

săvârșirea de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de către alte

persoane.

Colegiul penal amintește, că raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90

Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea

infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire

penală și de judecare a cauzei, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă

încă de la momentul descoperirii ei, și anume: conduita bună a infractorului; stăruința

depusă pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba cauzată,

comportarea sinceră în cursul procesului.

Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de judecată,

într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu

periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea

de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs

sau a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedentele penale ale

infractorului; conduita după săvârșirea faptei și în cursul procesului penal; nivelul de

educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială etc.

Sub aspectul prevederilor legale citate, Colegiul penal statuează că pedeapsa este

echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor sale,

proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea

echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți,

perturbate prin infracțiune.

8

Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că nu pot fi reținute argumentele

procurorului cu privire la netemeinicia aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, în

privința inculpatului Vacarciuc Iurie, invocând în acest sens că la individualizarea

pedepsei instanța de apel nu a ținut cont de toate circumstanțele care se referă la

personalitatea inculpatului, astfel aplicând o pedeapsă prea blândă inculpatului.

Or, lecturând textul deciziei contestate, Colegiul penal reține că instanța de apel

a expus clar toate motivele pentru care a menținut soluția primei instanțe de

condamnare a inculpatului Vacarciuc Iurie, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține, că la stabilirea pedepsei

inculpatului Vacarciuc Iurie, pentru infracțiunea săvârșită, instanța de apel nu a comis

erori de drept, iar pedeapsa aplicată inculpatului este una corectă, deoarece la

stabilirea acesteia au fost respectate exigențele legii, iar argumentele recursului în

acest sens sunt neîntemeiate.

Reieșind din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la examinarea

recursului declarat de către procuror, nu au fost stabilite careva erori de drept care

ar condiționa casarea deciziei contestate, impunându-se soluția inadmisibilității

recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2021, în cauza penală în

privința lui Vacarciuc Iurie xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 22 iunie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Diaconu Iurie

Boico Victor

9