1ra-1991/21 — art. 264-1 alin. 4 CP

1ra-1991/21 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-1991/2021

1-20140967-01-1ra-24092021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chisinău, Plîngău Alexandru, împotriva

deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2021, în

cauza penală în privința lui,

Nazar Ivan xxxxxxxxx, născut la xxxxxxxxxx,

domiciliat în xxxxxxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 10.11.2020 – 02.03.2021;

Instanța de apel: 22.03.2021 – 16.06.2021;

Instanța de recurs: 24.09.2021 – 18.05.2022.

A C O N S T A T A T :

2021, pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, Nazar Ivan a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.

(4) Cod penal și în baza acestei legi, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de

închisoare în mărime de 6 (șase) luni.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite lui Nazar

Ivan a fost suspendă condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani, dacă,

în termenul de probă, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin

comportare exemplară va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat, obligându-l să

nu-și schimbe domiciliu fără consimțământul organului competent, care

exercită controlul privind executarea pedepsei.

A fost soluționată soarta corpurilor delicte.

25 iunie 2020, la ora 2040, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat,

neavând permis de conducere, contrar prevederilor pct.14 lit. a) din

Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.357

din 13.05.2009, conform cărora „conducătorului de vehicul îi este interzis să

1

conducă vehiculul în stare de ebrietate ” și cerințele art.18, art.19, art.33

alin.(1) lit. d) și alin.(3) lit. a) din Legea nr.131 din 07.06.2007 privind siguranța

traficului rutier, potrivit căror „conducătorul de autovehicul este obligat

trebuie să posede permis de conducere de categoria sau de subcategoria din

care face parte autovehiculul, să nu încredințeze autovehiculul unei persoane

aflate în stare de ebrietate, să cunoască si să respecte Regulamentul Circulației

Rutiere ”, aflându-se la volanul vehiculului și anume motocicletei de model

„MT” cu n/î xxxxxxxxxxx și deplasându-se pe str. Dimitrie Cantemir 21, or.

Cricova, mun. Chișinău, s-a tamponat într-un automobil de model „Ford

Fusion” cu n/î xxxxxxxxxxxxx.

În cadrul examinării accidentului rutier, numitul Nazar Ivan, fiind

suspectat în conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică,

dintâi a fost supus testului cu alcool tester Drager, fiindu-i stabilită

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 1,05 mg/l, apoi a fost

condus la IMSP Dispensarul Republican de Narcologie din str. Petru Rareș 32,

mun. Chișinău, unde, în cadrul examinării medicale în vederea stabilirii stării

de ebrietate și naturii ei, conform procesului-verbal nr.8502 din 25.06.2020, i-a

fost stabilită concentrația de alcool în sânge de 2,03 g/l și concentrația

vaporilor de alcool în aerul expirat de 1,10 mg/l, ceea ce constituie, în ambele

cazuri de examinare, stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Acțiunile lui Nazar Ivan au fost calificate în baza art. 2641 alin. (4) Cod

penal - conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat săvîrșită de către o persoană care nu deține permis

de conducere.

Procuratura Chișinău, oficiul Principal, Buinovski Daniela prin care a solicitat

casarea parțială a sentinței, pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, recunoscându-l pe Nazar Ivan culpabil de

săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu stabilirea

pedepsei sub formă de 8 luni închisoare în penitenciar de tip semiînchis.

3.1 În motivarea apelului acuzatorul de stat a invocat că:

- pedeapsa aplicată inculpatului este greșit individualizată,

neproporțională faptei si pericolului social al infracțiunii, iar aplicarea

pedepsei cu suspendarea condiționată a executării pedepsei conform

prevederilor art. 90 Cod penal - lipsită de temei juridic si neargumentată;

- prima instanță nu a ținut cont de scopul pedepsei care primordial

trebuie să restabilească echitatea socială și să prevină săvârșirea de noi

infracțiuni atât din partea condamnatului cât și a altor persoane. Aplicarea

unei pedepsei mai blânde, va duce la încurajarea pe viitor a săvârșirii

infracțiunilor similare și de către alte persoane;

- consideră că pedeapsa aplicată față de inculpatul Nazar Ivan, prin

sine nu v-a contribui la realizarea scopului pedepsei penale și anume

2

corectarea și reeducarea persoanei care a comis infracțiunea, precum și

curmarea și prevenirea săvârșirii de noilor infracțiuni, din partea acestuia.

2021, a fost respins ca fiind nefondat apelul procurorului, și menținută fără

modificări sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 02 martie 2021,

privindu-l pe Nazar Ivan.

4.1. Instanța de apel a stabilit că, prima instanță a respectat prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, mai mult, a reiterat că inculpatul a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata

să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire, s-a căit sincer de

cele comise, are doi copii minori la întreținere, infracțiunea comisă face parte

din categoria celor ușoare, ținând cont de scopul pedepsei penale, că

condamnatul anterior a comis o infracțiune similară antecedentul penal

nefiind stins, instanța de fond justificat a considerat necesar aplicarea în

privința lui Nazar Ivan unei pedepsei penale sub formă de închisoare, cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

În continuare, a apreciat că argumentele procurorului invocate în

apelul depus, declarative, or acuzarea nu a prezentat careva argumente certe

și exemplificate care ar combate concluzia că în speță pedeapsa aplicată nu

poate fi suspendată condiționat, relevant fiind că materialele cauzei conțin

informații certe ce susțin opinia primei instanțe și anume, efectele

circumstanțelor atenuante și agravante, circumstanțele concrete ale cauzei,

persoana și vârsta inculpatului Nazar Ivan, care nu prezintă un pericol pentru

societate, pentru a restabili echitatea socială și a preveni săvîrșirea de noi

infracțiuni, atât din partea inculpatului, cât și a altor persoane, astfel,

corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă cu stabilirea acestuia a unei

pedepse sub formă de condamnarea cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei.

procurorul în Procuratura de circumscripție Chisinău, Plîngău Alexandru,

prin care invocând incidența pct. 6) și 10) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, a solicitat casarea parțială a deciziei, cu pronunțarea

unei noi hotărâri, de menținere a pedepsei închisorii stabilite prin decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2021, cu excluderea

aplicării prevederilor art. 90 Cod penal.

5.1 În susținerea recursului procurorul invocă:

- consideră greșite concluziile instanței de apel în partea

individualizării pedepsei stabilite inculpatului Nazar Ivan și în contradicție cu

probatoriul administrat la etapa urmăririi penale și cercetării judiciare,

neconforme scopului legii penale și principiului individualizării răspunderii

penale și pedepsei penale, fiindu-i menținute aplicarea prevederilor art. 90

3

Cod penal, în situația în care inculpatul anterior a fost condamnat pentru o

infracțiune similară;

- instanța de apel era obligată, să se expună asupra motivelor invocate

de acuzatorul de stat în apel, precum că inculpatul anterior a fost judecat

pentru o infracțiune similară, soldată cu producerea unui accident rutier, fapt

ce denotă pericolul social sporit, cauzat în urma comiterii infracțiunii;

- după comiterea infracțiunii prevăzute de 2641 alin. (4) Cod penal,

comise la 25.06.2020 în cadrul căreia a comis accidentul rutier, la data de

24.07.2020 comite o nouă infracțiune prevăzută de art. 2641 alin. (4)

Cod penal, fapt prin care a fost condamnat prin sentința din 24.11.2020.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul Bantîș Victor în

numele inculpatului, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, menționând că nu se încadrează în prevederile art. 427 Cod

de procedură penală.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Conform dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de

drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța

de recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal atestă din conținutul cererii de recurs că, acuzatorul de

stat invocă în calitate de temeiuri pentru casarea deciziei instanței de apel

art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, și anume când,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile, când: 6) instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau când 10) s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Având în vedere argumentele recursului, Colegiul penal relevă că, sub

aspectul acestor temeiuri de casare, procurorul consideră că instanțele de fond

neîntemeiat i-au stabilit inculpatului Nazar Ivan o pedeapsă cu suspendarea

condiționată a executării acesteia în temeiul art.90 Cod penal.

4

Revizuind conținutul deciziei recurate prin prisma criticilor invocate în

recurs, Colegiul constată că instanța de apel a constatat și a apreciat corect

circumstanțele de fapt și de drept, cât și referitor la stabilirea pedepsei

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art.art.61, 75-78 și 90 Cod

penal.

Cu referire la dezacordul procurorului cu aplicarea de către prima

instanță a suspendării condiționate a executării cu închisoare și menținerea

acestei soluții de către instanța de apel, Colegiul penal ține să sublinieze, că în

conformitate cu art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu

închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu

intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență,

instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui

vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute

pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de

probațiune.

La caz, analizând hotărârile emise, Colegiul penal atestă că, atât prima

instanță cât și instanța de apel au indicat motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei, argumentând corect și complet respectiva

soluție prin prisma gradului de calificare a infracțiunii, a pedepsei prevăzute

de sancțiunea art. 2641 alin.(4) Cod penal, care prevede pedeapsa sub formă

de muncă neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sa cu

închisoare de până la 1 an, precum și procedura de examinare prevăzută de

art.3641 Cod de procedură penală care a influențat reducerea limitelor de

pedeapsă precum și a personalității inculpatului Nazar Ivan și atitudinii

acestuia față de faptele comise.

Astfel, opozant celor invocate de recurent la capitolul efectuării unei

individualizări greșite a pedepsei aplicate în privința inculpatului, care nu va

atinge scopul pedepsei penale, instanța de recurs relevă, că în cazul săvârșirii

unei infracțiuni, instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască

nemijlocit acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a

comis infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în strictă

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și stabilirea

pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În același rând, instanța de recurs menționează că, conform alin. (1) art.

75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i

5

se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă

conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. Așadar,

persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în

limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată, iar

după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile părții generale a

Codului penal, în special a dispozițiilor art. 90 Cod penal.

În cauza suspusă judecării, prima instanță, la cererea inculpatului

Nazar Ivan a judecat cauza în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală.

Respectiv, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor

generale de individualizare a pedepsei, continuând operațiunea de

individualizare cu privire la săvârșirea infracțiunii, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate

dispune suspendarea executării pedepsei aplicate vinovatului.

Astfel, constatarea condițiilor și cerințelor prevăzute de lege, și stabilite

în respectiva speță, conferă instanței de judecată posibilitatea ca, pe lângă

stabilirea cuantumului pedepsei, să se pronunțe și asupra modului de

executare, iar dezacordul părții acuzării în acest sens exprimat prin recursul

ordinar declarat cu invocarea prezenței erorii prevăzute la art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, nu este întemeiat, întrucât din analiza

procedurii de stabilire a pedepsei și modului de executare efectuat de către

instanța de apel, Colegiul penal a stabilit că această procedură a fost efectuată

fără careva derogări de la normele legale, motivele acuzatorului de stat din

recursul declarat fiind vădit neîntemeiate.

Condițiile privind acordarea suspendării condiționate a executării

pedepsei prevăzute de art. 90 Cod penal se referă la: pedeapsa aplicată și

natura infracțiunii, circumstanțele cauzei și persoana infractorului, aprecierea

instanței că scopul poate fi atins și fără executarea acesteia.

Derivând din condițiile ce vizează pedeapsa aplicată și natura

infracțiunii prevăzute în alin. (1) și alin. (4) art. 90 Cod penal, se atestă faptul

incidenței acestora la prezenta speță și anume că este stabilită o pedeapsă cu

închisoare pentru o infracțiune gravă săvârșită din imprudență ce nu

depășește 7 ani, și nu este una ce se atribuie la infracțiuni deosebit de grave

sau excepțional de grave, precum nu este prezentă și nici recidiva periculoasă

sau deosebit de periculoasă.

Astfel, Colegiul penal apreciază că, argumentele recurentului în

această parte sunt declarative și neîntemeiate, și nu pot răsturna raționalitatea

modului de executare a pedepsei cu închisoare, stabilit de către prima

instanță.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal reține că, la stabilirea

pedepsei inculpatului Nazar Ivan, pentru infracțiunea comisă, instanța de

apel nu a comis erori de drept ce ar afecta soluția, pedeapsa aplicată și modul

6

de executare a acesteia fiind corect stabilite, cu respectarea exigențelor legii,

iar alegațiile procurorului în respectiva parte sunt vădit neîntemeiate.

Or, după cum sa stabilit, din conținutul deciziei instanței de apel,

rezultă cert motivele pentru care a fost menținută sentința, instanța de apel

respectând și prevederile art.art.414 alin.(1), (5) și 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul acuzatorului de stat, aceasta cuprinzând motivele

pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 4.1. din

prezenta decizie, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin.

În cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând

în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală,

pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o

curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

Finlandei).

În continuare, relevant la caz, Colegiul penal constată și faptul, că

temeiurile invocate de către recurent, au constituit obiect de examinare la

judecarea cauzei în instanța de apel, și asupra acestora instanța judecătorească

s-a expus argumentat în hotărârea pronunțată.

Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea

demonstrând cu prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în

care acestea și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret la

împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite

părților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor

instanțe (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal remarcă, că instanța de

apel și-a argumentat hotărârea în sensul menținerii aplicării art. 90 Cod penal,

corect ajungând la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este

posibilă fără izolarea acestuia de societate și va atinge scopul restabilirii

echității sociale. În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost

constatată prezența în speța examinată a unei erori de drept, care ar servi

drept temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei

contestate, deoarece instanța de apel n-a admis o eroare gravă de fapt, care ar

afecta soluția acesteia.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide că, temeiurile de

casare prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, nu

sunt incidente speței, hotărârea atacată fiind legală și întemeiată, iar recursul

procurorului urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

7

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chisinău, Plîngău Alexandru, împotriva

deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 16 iunie 2021, în

cauza penală în privința lui Nazar Ivan xxxxxxxxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 16 iunie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

8