1ra-580/21 — art.145 al.2,lt.j CP

1ra-580/21 — art.145 al.2,lt.j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr.1ra-580/2021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

30 martie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Toma Nadejda,

Judecători - Țurcan Anatolie, Timofti Vladimir, Cobzac Elena, Guzun Ion

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2020, în

cauza penală în privința lui

Nazar Dănilă xxxxx, născut la xxxxx, originar din

Republica Moldova, fără viză de reședință, fără loc

реrmапепt de trai.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 10.01.2020 – 15.06.2020;

Instanța de apel: 20.07.2020 - 29.09.2020;

Instanța de recurs ordinar:24.12.2020 – 30.03.2021.

Asupra recursului declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit

C O N S T A T Ă:

Dănilă xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.145 alin.(1) Cod penal

la 11 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

În temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată

lui Nazar Dănilă xxxxx a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite

lui Nazar Dănilă prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 07 august 2019,

definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 11 ani și 3

luni, cu executare în penitenciar de tip închis.

A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte.

S-a admis cerința acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată și

s-a dispus încasarea din contul lui Nazar Dănilă în beneficiul statului suma de 31 184

1

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Nazar Dănilă a fost învinuit de faptul, că la 21 noiembrie 2019, în intervalul de timp

cuprins între orele 16:00 – 17:00, aflându-se în fâșia forestieră din str. xxxxx, fiind în

stare de ebrietate, în urma consumării băuturilor alcoolice pe parcursul zilei respective,

a iscat un conflict cu cet. Țenu Valeriu, iar în procesul unei cerți spontane pe temeiul

unor relații de ostilitate cu cet. Țenu Valeriu, în scopul omorului intenționat al acestuia,

dându-și seama de acțiunile sale prejudiciabile și dorind survenirea consecințelor, cu

intenție directă de a cauza victimei suferințe de ordin fizic, care au fost intense și

prelungite în timp, dorind cauzarea suferințelor deosebit de chinuitoare în procesul

lipsirii de viață prin metoda asfixierii mecanice, a creat o ambianță prin care s-a insuflat

victimei inevitabilitatea de a se supune suferințelor precum frica și disperarea de a nu

putea rezista durerii și în mod conștient, în vederea realizării intenției sale criminale, i-a

aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnii în regiunea corpului și a capului, după care

l-a sugrumat prin comprimarea gatului cu mâna, constatând-se potrivit raportului de

expertiză judiciară nr.201903C2540 finalizat la 11.12.2019, că moartea numitului Țenu

Valeriu, anul nașterii xxxxxx, a survenit cu aproximativ 18 – 20 ore până la efectuarea

autopsiei, în rezultatul asfixiei mecanice prin sugrumare, ce se confirmă prin prezența

hemoragiilor difuze în țesuturile moi ale gâtului, fracturii cornului mare pe stânga a

osului hioid, ce se confirmă prin datele necropsiei, care au fost produse prin compresie

cu mâna a gatului, cauzând asfixie mecanică și moartea victimei, care conform

pericolului pentru viață se califică ca vătămare corporală gravă.

2.2. Prima instanță a remarcat, că de către organul de urmărire penală acțiunile

inculpatului au fost calificate în baza art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal - adică omorul

unei persoane, săvârșit cu deosebită cruzime, însă nici la materialele cauzei și nici în

ședința de judecată partea acuzării nu a prezentat probe ce ar confirma manifestarea

cruzimii deosebite la săvârșirea omorului.

În consecință, prima instanță a considerat necesar de a exclude din învinuirea

înaintată lui Nazar Dănilă, agravanta - cu deosebită cruzime și a calificat acțiunile

inculpatului în baza art.145 alin.(1) Cod penal - omorul unei persoane, reținând în

sarcina inculpatului următoarea faptă: Nazar Dănilă, la 21 noiembrie 2019, în intervalul

de timp cuprins între orele 16:00 – 17:00, aflându-se în fâșia forestieră din str. xxxxxx,

fiind în stare de ebrietate, în urma consumării băuturilor alcoolice pe parcursul zilei

respective, a iscat un conflict cu cet. Țenu Valeriu, iar în procesul unei cerți spontane

pe temeiul unor relații de ostilitate cu cet. Țenu Valeriu, în scopul omorului intenționat

al acestuia, dându-și seama de acțiunile sale prejudiciabile și dorind survenirea

consecințelor, a creat o ambianță prin care s-a insuflat victimei inevitabilitatea de a se

supune suferințelor precum frica și disperarea de a nu putea rezista durerii și în mod

conștient, în vederea realizării intenției sale criminale, i-a aplicat ultimului multiple

lovituri cu pumnii în regiunea corpului și a capului, după care l-a sugrumat prin

2

comprimarea gatului cu mâna, constatându-se potrivit raportului de expertiză judiciară

nr.201903C2540 finalizat la 11.12.2019, că moartea numitului Țenu Valeriu, anul

nașterii xxxxx, a survenit cu aproximativ 18 – 20 ore până la efectuarea autopsiei, în

rezultatul asfixiei mecanice prin sugrumare, ce se confirmă prin prezența hemoragiilor

difuze în țesuturile moi ale gâtului, fracturii cornului mare pe stânga a osului hioid, ce

se confirmă prin datele necropsiei, care au fost produse prin compresie cu mâna a

gatului, cauzând asfixie mecanică și moartea victimei, și conform pericolului pentru

viață se califică ca vătămare corporală gravă.

cauzei penale cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care:

- a-l recunoaște pe Nazar Dănilă vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal și a-i aplica pedeapsă sub formă de închisoare pe

termen de 15 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis;

- în conformitate cu art.85 Cod penal, la pedeapsa stabilită să fie adăugată parțial

pedeapsa neexecutată, stabilită prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din

07 august 2019 și a-i stabili lui Nazar Dănilă, pedeapsa definitivă de 15 ani 3 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

3.1. În argumentarea apelului procurorul a invocat, că instanța de fond eronat a

conchis că organul de urmărire penală incorect a calificat fapta inculpatului în baza

art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal și pripit a statuat că pe parcursul cercetării judecătorești

nu a fost demonstrată agravanta cu deosebită cruzime.

Acuzarea consideră că fapta săvârșită de către inculpat a fost calificată corect de

către organul de urmărire penală, fiind probată integral prin probele administrate în

cadrul cercetării judecătorești. La caz s-a demonstrat că acțiunea intenționată și directă

săvârșită de către Nazar Dănilă în scopul comiterii omorului lui xxxxxx, manifestată

prin sugrumarea prin comprimarea gatului cu mâna la victimă, a durat o anumită

perioadă de timp, calculată în minute, fapt probat și prin declarațiile specialistului

Sușcenco Vladimir. Prin urmare, pentru a ajunge la rezultatul dorit, adică lipsirea de

viață a unei persoane, prin recurgere la sugrumarea prin comprimarea gâtului cu mâna,

acțiune săvârșită de către inculpat, fiziologic acesta a produs inerent și intenționat

procesul de asfixiere mecanică prelungită în timp, acțiune care demonstrează voința

făptuitorului de a cauza victimei suferințe de ordin fizic, care sunt intense și prelungite

în timp, pentru a ajunge la rezultatul prevăzut.

2020, a fost respins ca nefondat apelul procurorului, cu menținerea sentinței fără

modificări.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel, a reținut că inculpatul Nazar

Dănilă, în cadrul examinării cauzei în instanța de fond a recunoscut vina în săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

3

administrate în faza de urmărire penală, cauza fiind examinată în instanța de fond în

procedură simplificată, conform art.3641 Cod procedură penală.

Instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de

drept și de fapt ale cauzei și just a ajuns la concluzia că inculpatul Nazar Dănilă a

săvârșit infracțiunea imputată lui.

Vinovăția inculpatului Nazar Dănilă în comiterea omorului lui Țenu Valeriu, a

fost dovedită prin probele administrate, și anume: declarațiile succesorului părții

vătămate decedate Țenu Sergiu (vol. II, f.d.33); declarațiile martorului Blagodarenco

Ludmila Pintilie (vol. II, f.d.76); declarațiile martorului Albot Ruslan xxxxx (vol. II,

f.d.77-78); declarațiile specialistului Sușcenco Vladimir (vol. II f.d.91-92); procesul-

verbal de cercetare la fața locului din 21.11.2019 (vol. I f.d.09-18); procesul-verbal de

cercetare la fața locului al incendiului din 21.11.2019 (vol. I f.d.27-32); încheierea

tehnică-incendiară nr.39-2019 din 22.11.2019 (vol. I f.d.37, 40-44); procesul-verbal de

recunoaștere a cadavrului din 28.11.2019 (vol. I f.d.46-47); procesul-verbal de

colectare a mostrelor din 28.11.2019 (vol. I f.d.53); procesul-verbal de ridicare din

25.11.2019 (vol. I f.d.54-56); procesul-verbal de examinare din 25.11.2019 (vol. I

f.d.57-58); procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din

02.12.2019 (vol. I f.d.61-64); raportul de expertiză judiciară nr.201903C2540 din 11

decembrie 2019 (vol. I f.d.68-69); raportul de expertiză judiciară nr.201902P3942 din

11 decembrie 2019; (vol. I f.d.71); procesul-verbal de percheziție corporală din

22.11.2019 (vol. I f.d.73); procesul-verbal de colectare a mostrelor din 22.11.2019;

(vol. I f.d.78); procesul-verbal de colectare a mostrelor din 02.12.2019 (vol. I f.d.79-

84); raportul de expertiză judiciară nr.201905O0395 din 19 decembrie 2019 (vol. I

f.d.86-96); procesul-verbal de examinare din 22.11.2019 (vol. I f.d.102-105); raportul

de expertiză judiciară nr.201935A0682 din 27 decembrie 2019.

Instanța de apel a considerat că, întreaga sistemă de probe examinate mai sus și

apreciată de către instanța de apel prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură

penală, coroborează între ele și demonstrează, incontestabil, faptul că, inculpatul Nazar

Dănilă a comis faptă prevăzută de art.145 alin.(1) Codul penal, după indicii calificativi

„omorul intenționat a unei persoane”.

În continuare, instanța de apel a specificat că instanța de fond corect a conchis că

agravanta prevăzută la lit. j) alin.(2) art.145 Cod penal - manifestarea cruzimii

deosebite la săvârșirea omorului, invocată de partea acuzării, nu a fost confirmată pe

parcursul cercetării judecătorești.

Susținând opinia cu privire la calificarea acțiunilor inculpatului în baza art.145

alin.(1) Cod penal, instanța de apel a menționat că, potrivit doctrinei și practicii

judiciare, cruzimea deosebită demonstrează intenția făptuitorului de a-i cauza victimei

suferințe – de ordin fizic sau psihic – care sunt intense, inutile și prelungite în timp.

Cruzimea este inerentă oricărui omor, deoarece în momentul omorului, victima

simte dureri fizice și morale. Totuși, omorul săvârșit cu deosebită cruzime presupune o

4

intensitate mult mai mare a acestor dureri, întrucât făptuitorul nu se mulțumește să

curme viața victimei, dar el îi prelungește agonia, torturând-o, maltratând-o, molestând-

o. Nu are importanță dacă deosebita cruzime a constituit singura cauză a decesului; este

necesar ca deosebita cruzime să fi fost exercitată până la consumarea omorului.

Astfel, instanța de apel a specificat că, deosebita cruzime, ca semn calificativ al

componenței de infracțiune și circumstanță agravantă, ce influențează calificarea și

individualizarea răspunderii și pedepsei penale, reținute la prezența speță de acuzatorul

de stat, formal a fost invocată și nu a fost dovedită.

Referitor la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului, instanța de

apel a constatat că, instanța de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, a

ținut cont de gravitatea infracțiunii, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, considerând că, corectarea

și reeducarea inculpatului este posibilă și rațională cu aplicarea unei pedepse sub formă

de închisoare.

În acest sens, s-a reținut că infracțiunea săvârșită de către Nazar Dănilă se atribuie

la categoria infracțiunilor excepțional de grave. În calitate de circumstanțe atenuante a

fost stabilite - recunoașterea vinovăției și căința sinceră, iar ca circumstanțe agravante -

săvârșirea infracțiuni de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

infracțiune care are relevanță pentru cauză și săvârșirea infracțiuni în stare de ebrietate.

La fel, instanța de apel a specificat că, inculpatul Nazar Dănilă, în cadrul

examinării cauzei în instanța de fond a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, cauza fiind examinată în instanța de fond în procedură simplificată,

conform art.3641 Cod procedură penală, potrivit căruia inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că fapta și pedeapsa numită inculpatului

Nazar Dănilă este legală și întemeiată, proporțională faptelor comise, cât și

circumstanțelor reale și personale, corect constatate de către instanța de fond.

Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, care în temeiul art.427

alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei cu trimiterea

cauzei la o nouă rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

5.2. În motivarea recursului procurorul a invocat că, instanța de apel a dat o

apreciere incorectă probelor prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și

obiectiv probele administrate, care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția

5

inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal.

Recurentul mai invocă că vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal, este dovedită pe deplin prin faptele și probele

administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în instanță de judecată, fiind indicate

și ca motive ale apelului procurorului, iar instanța de apel nu s-a expus asupra lor, ori

nu le-a apreciat, ori le-a apreciat eronat.

De asemenea, susține că instanța de apel a omis faptul că, inculpatul Nazar Dănilă

deși în cadrul examinării cauzei în instanța de fond a recunoscut săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, de la început cauza fiind examinată în instanța de fond în

procedură simplificată, conform art.3641 Cod procedură penală, ulterior însă prin

încheierea din 11 martie 2020, instanța a dispus examinarea cauzei în procedură

generală.

Ca rezultat instanța de apel și-a motivat soluția sa de menținere a sentinței

instanței de fond, invocând că a fost examinată cauza în procedură simplificată în baza

art.3641 CPP și la fel la pct.9 din decizie instanța constată că, inculpatul a săvârșit

infracțiunea imputată lui, însă menține soluția/calificativul stabilit de instanța de fond.

Totodată, recurentul invocă faptul că, în speță, agravanta prevăzută la lit. j)

alin.(2) art.145 Cod penal, are ca fundament probele cercetate și examinate nemijlocit

în ședință de judecată și consideră că reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza

alin.(1), neîntemeiat a fost admisă de instanța de apel, pe motiv că în urma acțiunilor

inculpatul nu a fost demonstrat săvârșirea omorului cu o deosebită cruzime.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

În conformitate cu art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate

fi corectată de către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de apel

poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai

6

imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s-

a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate

și administrate la dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală.

La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau administrativ

au fost corect aplicate și hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele

invocate.

După cum rezultă din materialele cauzei, titularul cererii de recurs invocă

temeiurile pentru recurs prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când 6)

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau instanța a admis o eroare gravă

de fapt, care a afectat soluția instanței și 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Verificând materialele cauzei prin prisma argumentelor formulate de recurent,

Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că acestea își găsesc confirmare, iar decizia

instanței de apel urmează a fi casată integral.

În acest sens Colegiul penal lărgit reține că, potrivit rechizitoriului, Nazar Dănilă a

fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal -

omorul intenționat, adică omorul unei persoane săvârșit cu deosebită cruzime.

Prima instanță în sentința pronunțată a constatat că organul de urmărire penală

incorect a calificat acțiunile inculpatului și a dispus recalificarea învinuirii înaintate

inculpatului Nazar Dănilă de la art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal în baza art.145 alin.(1)

Cod penal, din motiv că semnul calificativ prevăzut la art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal

„cu deosebită cruzime” - nu s-a confirmat pe parcursul examinării cauzei.

Fiind învestită cu judecarea apelului procurorului, instanța de apel l-a respins și a

menținut sentința primei instanțe fără modificări.

Analizând argumentele care i-au format convingerea instanței de apel cu privire la

necesitatea menținerii soluției primei instanțe de condamnare a inculpatului Nazar

Dănilă în baza art.145 alin.(1) Cod penal, Colegiul penal lărgit constată că, decizia

recurată nu conține motive legale pe care se întemeiază soluția, iar soluția pronunțată

este contrară prevederilor legii procesual penale și practicii judiciare.

Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel în partea descriptivă a deciziei a

indicat că „inculpatul NAZAR Dănilă, în cadrul examinării cauzei în instanța de fond a

recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cauza fiind examinată

în instanța de fond în procedură simplificată, conform art.3641 Cod de procedură

penală”. Cercetând materialele cauzei, se constată că inculpatul Nazar Dănilă în ședință

de judecată din data de 28 ianuarie 2020, prin înscris autentic a solicitat examinarea

7

cauzei în procedură simplificată, fiind dispusă examinarea cauzei în procedură

simplificată. Ulterior însă din considerentul că cele expuse de inculpat în cadrul

audierii conform regulilor de audiere a martorilor, nu corespundeau cu faptele reținute

în rechizitoriu de acuzatorul de stat, instanța de fond prin încheierea din 11 martie 2020

(f.d.31-32), a dispus examinarea cauzei în procedură generală.

Prin urmare, instanța de apel examinând cauza penală în procedura simplificată

prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a efectuat o cercetare judecătorească la

rândul ei, simplificată, analizând superficial circumstanțele de fapt și de drept ale

prezentei cauze penale, formulând concluzii contradictorii, generale și neîntemeiate cu

privire la stabilirea vinovăției lui Nazar Dănilă în baza art.145 alin.(1) Cod penal.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, în descriptivul deciziei adoptate, instanța

de apel a constatat diverse motive de menținere a sentinței, care se exclud reciproc,

cum ar fi: ”Cauza în instanța de fond a fost examinată în baza art.3641 Cod

Procedură Penală. La pronunțarea sentinței instanță de judecată corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul NAZAR

Dănilă a săvârșit infracțiunea imputată lui. Astfel, Colegiul penal conchide că prima

instanță corect și rațional calificat corect fapta inculpatului NAZAR Dănilă pe

art.145 alin.(1) Cod Penal, pedeapsa închisorii pe un termen de 11 ani, ținând cont și

de faptul că dânsul a recunoscut faptele indicate în rechizitoriu și a solicitat ca

judecata să se facă pe baza probelor administrate în fază de urmărire penală, aplicând

prevederile art.3641 Cod Procedură Penală. Astfel, conform art. 16 alin.(5) Cod penal,

infracțiunea săvârșită de către NAZAR Dănilă, în funcție de caracterul și gradul

prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor excepțional de grave.”. Ca

rezultat instanța de apel și-a motivat soluția sa de menținere a sentinței, invocând că

cauza a fost examinată în procedură simplificată în baza art.3641 Cod de procedură

penală, în pct.9 al deciziei indică că, inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată lui,

menține soluția/calificativul stabilit de instanța de fond, ulterior constată gravitatea

infracțiunii „excepțional de grave” ce se atribuie omorul intenționat săvârșit cu

deosebită cruzime, și nu faptei constatate de către instanța de fond.

Prin urmare, față de cele constatate mai sus, Colegiul penal lărgit conchide că, în

speță se atestă prezența temeiului de casare prevăzut la art.427 alin. (1) pct.6) Cod de

procedură penală - motivarea soluției instanței de apel contrazice dispozitivul hotărârii.

Totodată, Colegiul penal lărgit evidențiază că, deși sentința a fost contestă cu apel

de către procuror, care a invocat dezacordul cu soluția primei instanțe în partea

recalificării învinuirii de la art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal la art.145 alin.(1) Cod

penal, instanța de apel nu a pătruns în esența argumentelor formulate, trecând asupra

acestora în mod superficial, nefiind motivată respingerea acestora.

În contextul celor descrise rezultă, că instanța de apel nu a acordat deplină

eficiență argumentelor invocate de către acuzatorul de stat cu referire la faptul că,

asfixierea mecanică prelungită în timp se consideră drept metodă cu deosebită cruzime,

8

iar pe parcursul cercetării judecătorești, acuzatorul de stat a prezentat probe certe prin

care a demonstrat suferința multiplă de lungă durată a victimei, victima fiind mai întâi

maltratată și ulterior sugrumată, iar ca rezultat al asfixierii mecanice a fost și produsă

suferința de lungă durată.

Menținând soluția primei instanțe, privind recalificare a faptei inculpatului Nazar

Dănilă în baza art.145 alin.(1) Cod penal, pe motiv că nu a fost confirmat semnul

calificativ „cu deosebită cruzime”, instanța de apel în conținutul deciziei s-a limitat

doar la enumerarea probelor examinate în cadrul instanței de apel, cu descrierea

conținutului acestora, însă fără aprecierea lor conform prevederilor art.101 Cod de

procedură penală.

În concluzie, instanța de recurs atestă că argumentele invocate în apelul acuzării

nu au fost supuse verificării de către instanța de apel, argumente care, de fapt, țin de

soluționarea fondului apelului și neexpunerea asupra acestora reprezintă neexaminarea

fondului apelului de către instanța de apel.

Este de menționat faptul că, hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare

trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile

legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea

hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea

hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi,

reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un

viciu de procedură.

În consecință, instanța de apel a pronunțat o hotărâre contradictorie și nemotivată,

contrară prevederilor art.6 al Convenției europene a drepturilor omului, or,

jurisprudența CtEDO indică faptul că, „… rolul unei decizii motivate este să

demonstreze pârților că ele au fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții

posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o

instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control

public al administrării justiției. Dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a

prezenta argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în

motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau

respinse.”(cauza Fomin vs Moldova din 11 octombrie 2011, nr.36755/06)

Față de considerentele mai sus arătate, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia,

că la judecarea cauzei instanța de apel a admis erori, care nu pot fi corectate în ordinea

procedurii de recurs ordinar.

Erorile menționate sunt erori de drept procedural și se încadrează în art.427 alin.

(1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a

soluției instanței de apel și se consideră temei de recurs.

Totodată, instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate, să țină

seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu

respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și

9

temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză,

având în vedere prevederile art.art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe

asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar în dependență de datele obținute, să

pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor

art.417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui Nazar

Dănilă xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată integral la 29 aprilie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Țurcan Anatolie

Timofti Vladimir

Cobzac Elena

Guzun Ion

10