1ra-580/21 — Art.145 al.2,lt.j CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 15 iunie 2020, Nazar Dănilă xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.145 alin.(1) Cod penal la 11 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În temeiul art.85 alin.(1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată lui Nazar Dănilă xxxxx a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite lui Nazar Dănilă prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 07 august 2019, definitiv fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 11 ani și 3 luni, cu executare în penitenciar de tip închis. A fost hotărâtă soarta corpurilor delicte. S-a admis cerința acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor de judecată și s-a dispus încasarea din contul lui Nazar Dănilă în beneficiul statului suma de 31 184 1 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, potrivit rechizitoriului Nazar Dănilă a fost învinuit de faptul, că la 21 noiembrie 2019, în intervalul de timp cuprins între orele 16:00 – 17:00, aflându-se în fâșia forestieră din str. xxxxx, fiind în stare de ebrietate, în urma consumării băuturilor alcoolice pe parcursul zilei respective, a iscat un conflict cu cet. Țenu Valeriu, iar în procesul unei cerți spontane pe temeiul unor relații de ostilitate cu cet. Țenu Valeriu, în scopul omorului intenționat al acestuia, dându-și seama de acțiunile sale prejudiciabile și dorind survenirea consecințelor, cu intenție directă de a cauza victimei suferințe de ordin fizic, care au fost intense și prelungite în timp, dorind cauzarea suferințelor deosebit de chinuitoare în procesul lipsirii de viață prin metoda asfixierii mecanice, a creat o ambianță prin care s-a insuflat victimei inevitabilitatea de a se supune suferințelor precum frica și disperarea de a nu putea rezista durerii și în mod conștient, în vederea realizării intenției sale criminale, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnii în regiunea corpului și a capului, după care l-a sugrumat prin comprimarea gatului cu mâna, constatând-se potrivit raportului de expertiză judiciară nr.201903C2540 finalizat la 11.12.2019, că moartea numitului Țenu Valeriu, anul nașterii xxxxxx, a survenit cu aproximativ 18 – 20 ore până la efectuarea autopsiei, în rezultatul asfixiei mecanice prin sugrumare, ce se confirmă prin prezența hemoragiilor difuze în țesuturile moi ale gâtului, fracturii cornului mare pe stânga a osului hioid, ce se confirmă prin datele necropsiei, care au fost produse prin compresie cu mâna a gatului, cauzând asfixie mecanică și moartea victimei, care conform pericolului pentru viață se califică ca vătămare corporală gravă. 2.2. Prima instanță a remarcat, că de către organul de urmărire penală acțiunile inculpatului au fost calificate în baza art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal - adică omorul unei persoane, săvârșit cu deosebită cruzime, însă nici la materialele cauzei și nici în ședința de judecată partea acuzării nu a prezentat probe ce ar confirma manifestarea cruzimii deosebite la săvârșirea omorului. În consecință, prima instanță a considerat necesar de a exclude din învinuirea înaintată lui Nazar Dănilă, agravanta - cu deosebită cruzime și a calificat acțiunile inculpatului în baza art.145 alin.(1) Cod penal - omorul unei persoane, reținând în sarcina inculpatului următoarea faptă: Nazar Dănilă, la 21 noiembrie 2019, în intervalul de timp cuprins între orele 16:00 – 17:00, aflându-se în fâșia forestieră din str. xxxxxx, fiind în stare de ebrietate, în urma consumării băuturilor alcoolice pe parcursul zilei respective, a iscat un conflict cu cet. Țenu Valeriu, iar în procesul unei cerți spontane pe temeiul unor relații de ostilitate cu cet. Țenu Valeriu, în scopul omorului intenționat al acestuia, dându-și seama de acțiunile sale prejudiciabile și dorind survenirea consecințelor, a creat o ambianță prin care s-a insuflat victimei inevitabilitatea de a se supune suferințelor precum frica și disperarea de a nu putea rezista durerii și în mod conștient, în vederea realizării intenției sale criminale, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnii în regiunea corpului și a capului, după care l-a sugrumat prin 2 comprimarea gatului cu mâna, constatându-se potrivit raportului de expertiză judiciară nr.201903C2540 finalizat la 11.12.2019, că moartea numitului Țenu Valeriu, anul nașterii xxxxx, a survenit cu aproximativ 18 – 20 ore până la efectuarea autopsiei, în rezultatul asfixiei mecanice prin sugrumare, ce se confirmă prin prezența hemoragiilor difuze în țesuturile moi ale gâtului, fracturii cornului mare pe stânga a osului hioid, ce se confirmă prin datele necropsiei, care au fost produse prin compresie cu mâna a gatului, cauzând asfixie mecanică și moartea victimei, și conform pericolului pentru viață se califică ca vătămare corporală gravă.

Procurorul a contestat sentința cu apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei penale cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: - a-l recunoaște pe Nazar Dănilă vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal și a-i aplica pedeapsă sub formă de închisoare pe termen de 15 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis; - în conformitate cu art.85 Cod penal, la pedeapsa stabilită să fie adăugată parțial pedeapsa neexecutată, stabilită prin sentința Judecătoriei Strășeni, sediul Călărași din 07 august 2019 și a-i stabili lui Nazar Dănilă, pedeapsa definitivă de 15 ani 3 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. 3.1. În argumentarea apelului procurorul a invocat, că instanța de fond eronat a conchis că organul de urmărire penală incorect a calificat fapta inculpatului în baza art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal și pripit a statuat că pe parcursul cercetării judecătorești nu a fost demonstrată agravanta cu deosebită cruzime. Acuzarea consideră că fapta săvârșită de către inculpat a fost calificată corect de către organul de urmărire penală, fiind probată integral prin probele administrate în cadrul cercetării judecătorești. La caz s-a demonstrat că acțiunea intenționată și directă săvârșită de către Nazar Dănilă în scopul comiterii omorului lui xxxxxx, manifestată prin sugrumarea prin comprimarea gatului cu mâna la victimă, a durat o anumită perioadă de timp, calculată în minute, fapt probat și prin declarațiile specialistului Sușcenco Vladimir. Prin urmare, pentru a ajunge la rezultatul dorit, adică lipsirea de viață a unei persoane, prin recurgere la sugrumarea prin comprimarea gâtului cu mâna, acțiune săvârșită de către inculpat, fiziologic acesta a produs inerent și intenționat procesul de asfixiere mecanică prelungită în timp, acțiune care demonstrează voința făptuitorului de a cauza victimei suferințe de ordin fizic, care sunt intense și prelungite în timp, pentru a ajunge la rezultatul prevăzut.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2020, a fost respins ca nefondat apelul procurorului, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel, a reținut că inculpatul Nazar Dănilă, în cadrul examinării cauzei în instanța de fond a recunoscut vina în săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor 3 administrate în faza de urmărire penală, cauza fiind examinată în instanța de fond în procedură simplificată, conform art.3641 Cod procedură penală. Instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și just a ajuns la concluzia că inculpatul Nazar Dănilă a săvârșit infracțiunea imputată lui. Vinovăția inculpatului Nazar Dănilă în comiterea omorului lui Țenu Valeriu, a fost dovedită prin probele administrate, și anume: declarațiile succesorului părții vătămate decedate Țenu Sergiu (vol. II, f.d.33); declarațiile martorului Blagodarenco Ludmila Pintilie (vol. II, f.d.76); declarațiile martorului Albot Ruslan xxxxx (vol. II, f.d.77-78); declarațiile specialistului Sușcenco Vladimir (vol. II f.d.91-92); procesul- verbal de cercetare la fața locului din 21.11.2019 (vol. I f.d.09-18); procesul-verbal de cercetare la fața locului al incendiului din 21.11.2019 (vol. I f.d.27-32); încheierea tehnică-incendiară nr.39-2019 din 22.11.2019 (vol. I f.d.37, 40-44); procesul-verbal de recunoaștere a cadavrului din 28.11.2019 (vol. I f.d.46-47); procesul-verbal de colectare a mostrelor din 28.11.2019 (vol. I f.d.53); procesul-verbal de ridicare din 25.11.2019 (vol. I f.d.54-56); procesul-verbal de examinare din 25.11.2019 (vol. I f.d.57-58); procesul-verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 02.12.2019 (vol. I f.d.61-64); raportul de expertiză judiciară nr.201903C2540 din 11 decembrie 2019 (vol. I f.d.68-69); raportul de expertiză judiciară nr.201902P3942 din 11 decembrie 2019; (vol. I f.d.71); procesul-verbal de percheziție corporală din 22.11.2019 (vol. I f.d.73); procesul-verbal de colectare a mostrelor din 22.11.2019; (vol. I f.d.78); procesul-verbal de colectare a mostrelor din 02.12.2019 (vol. I f.d.79- 84); raportul de expertiză judiciară nr.201905O0395 din 19 decembrie 2019 (vol. I f.d.86-96); procesul-verbal de examinare din 22.11.2019 (vol. I f.d.102-105); raportul de expertiză judiciară nr.201935A0682 din 27 decembrie 2019. Instanța de apel a considerat că, întreaga sistemă de probe examinate mai sus și apreciată de către instanța de apel prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală, coroborează între ele și demonstrează, incontestabil, faptul că, inculpatul Nazar Dănilă a comis faptă prevăzută de art.145 alin.(1) Codul penal, după indicii calificativi „omorul intenționat a unei persoane”. În continuare, instanța de apel a specificat că instanța de fond corect a conchis că agravanta prevăzută la lit. j) alin.(2) art.145 Cod penal - manifestarea cruzimii deosebite la săvârșirea omorului, invocată de partea acuzării, nu a fost confirmată pe parcursul cercetării judecătorești. Susținând opinia cu privire la calificarea acțiunilor inculpatului în baza art.145 alin.(1) Cod penal, instanța de apel a menționat că, potrivit doctrinei și practicii judiciare, cruzimea deosebită demonstrează intenția făptuitorului de a-i cauza victimei suferințe – de ordin fizic sau psihic – care sunt intense, inutile și prelungite în timp. Cruzimea este inerentă oricărui omor, deoarece în momentul omorului, victima simte dureri fizice și morale. Totuși, omorul săvârșit cu deosebită cruzime presupune o 4 intensitate mult mai mare a acestor dureri, întrucât făptuitorul nu se mulțumește să curme viața victimei, dar el îi prelungește agonia, torturând-o, maltratând-o, molestând- o. Nu are importanță dacă deosebita cruzime a constituit singura cauză a decesului; este necesar ca deosebita cruzime să fi fost exercitată până la consumarea omorului. Astfel, instanța de apel a specificat că, deosebita cruzime, ca semn calificativ al componenței de infracțiune și circumstanță agravantă, ce influențează calificarea și individualizarea răspunderii și pedepsei penale, reținute la prezența speță de acuzatorul de stat, formal a fost invocată și nu a fost dovedită. Referitor la individualizarea pedepsei penale în privința inculpatului, instanța de apel a constatat că, instanța de fond la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, a ținut cont de gravitatea infracțiunii, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, considerând că, corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă și rațională cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare. În acest sens, s-a reținut că infracțiunea săvârșită de către Nazar Dănilă se atribuie la categoria infracțiunilor excepțional de grave. În calitate de circumstanțe atenuante a fost stabilite - recunoașterea vinovăției și căința sinceră, iar ca circumstanțe agravante - săvârșirea infracțiuni de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune care are relevanță pentru cauză și săvârșirea infracțiuni în stare de ebrietate. La fel, instanța de apel a specificat că, inculpatul Nazar Dănilă, în cadrul examinării cauzei în instanța de fond a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cauza fiind examinată în instanța de fond în procedură simplificată, conform art.3641 Cod procedură penală, potrivit căruia inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă. Prin urmare, instanța de apel a conchis că fapta și pedeapsa numită inculpatului Nazar Dănilă este legală și întemeiată, proporțională faptelor comise, cât și circumstanțelor reale și personale, corect constatate de către instanța de fond.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, care în temeiul art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei cu trimiterea cauzei la o nouă rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată. 5.2. În motivarea recursului procurorul a invocat că, instanța de apel a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care în cumul dovedesc cu certitudine vinovăția 5 inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal. Recurentul mai invocă că vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal, este dovedită pe deplin prin faptele și probele administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în instanță de judecată, fiind indicate și ca motive ale apelului procurorului, iar instanța de apel nu s-a expus asupra lor, ori nu le-a apreciat, ori le-a apreciat eronat. De asemenea, susține că instanța de apel a omis faptul că, inculpatul Nazar Dănilă deși în cadrul examinării cauzei în instanța de fond a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, de la început cauza fiind examinată în instanța de fond în procedură simplificată, conform art.3641 Cod procedură penală, ulterior însă prin încheierea din 11 martie 2020, instanța a dispus examinarea cauzei în procedură generală. Ca rezultat instanța de apel și-a motivat soluția sa de menținere a sentinței instanței de fond, invocând că a fost examinată cauza în procedură simplificată în baza art.3641 CPP și la fel la pct.9 din decizie instanța constată că, inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată lui, însă menține soluția/calificativul stabilit de instanța de fond. Totodată, recurentul invocă faptul că, în speță, agravanta prevăzută la lit. j) alin.(2) art.145 Cod penal, are ca fundament probele cercetate și examinate nemijlocit în ședință de judecată și consideră că reîncadrarea acțiunilor inculpatului în baza alin.(1), neîntemeiat a fost admisă de instanța de apel, pe motiv că în urma acțiunilor inculpatul nu a fost demonstrat săvârșirea omorului cu o deosebită cruzime.

Judecând recursul ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente. În conformitate cu art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs. De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Conform art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de prima instanță. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai 6 imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost săvârșită de inculpat și în ce împrejurări s- a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate și administrate la dosar în conformitate cu art.101 Cod de procedură penală. La chestiunile de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual, penal sau administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată urmând să conțină răspuns la toate motivele invocate. După cum rezultă din materialele cauzei, titularul cererii de recurs invocă temeiurile pentru recurs prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazurile când 6) motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței și 12) faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită. Verificând materialele cauzei prin prisma argumentelor formulate de recurent, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că acestea își găsesc confirmare, iar decizia instanței de apel urmează a fi casată integral. În acest sens Colegiul penal lărgit reține că, potrivit rechizitoriului, Nazar Dănilă a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal - omorul intenționat, adică omorul unei persoane săvârșit cu deosebită cruzime. Prima instanță în sentința pronunțată a constatat că organul de urmărire penală incorect a calificat acțiunile inculpatului și a dispus recalificarea învinuirii înaintate inculpatului Nazar Dănilă de la art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal în baza art.145 alin.(1) Cod penal, din motiv că semnul calificativ prevăzut la art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal „cu deosebită cruzime” - nu s-a confirmat pe parcursul examinării cauzei. Fiind învestită cu judecarea apelului procurorului, instanța de apel l-a respins și a menținut sentința primei instanțe fără modificări. Analizând argumentele care i-au format convingerea instanței de apel cu privire la necesitatea menținerii soluției primei instanțe de condamnare a inculpatului Nazar Dănilă în baza art.145 alin.(1) Cod penal, Colegiul penal lărgit constată că, decizia recurată nu conține motive legale pe care se întemeiază soluția, iar soluția pronunțată este contrară prevederilor legii procesual penale și practicii judiciare. Colegiul penal lărgit reține că, instanța de apel în partea descriptivă a deciziei a indicat că „inculpatul NAZAR Dănilă, în cadrul examinării cauzei în instanța de fond a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, cauza fiind examinată în instanța de fond în procedură simplificată, conform art.3641 Cod de procedură penală”. Cercetând materialele cauzei, se constată că inculpatul Nazar Dănilă în ședință de judecată din data de 28 ianuarie 2020, prin înscris autentic a solicitat examinarea 7 cauzei în procedură simplificată, fiind dispusă examinarea cauzei în procedură simplificată. Ulterior însă din considerentul că cele expuse de inculpat în cadrul audierii conform regulilor de audiere a martorilor, nu corespundeau cu faptele reținute în rechizitoriu de acuzatorul de stat, instanța de fond prin încheierea din 11 martie 2020 (f.d.31-32), a dispus examinarea cauzei în procedură generală. Prin urmare, instanța de apel examinând cauza penală în procedura simplificată prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a efectuat o cercetare judecătorească la rândul ei, simplificată, analizând superficial circumstanțele de fapt și de drept ale prezentei cauze penale, formulând concluzii contradictorii, generale și neîntemeiate cu privire la stabilirea vinovăției lui Nazar Dănilă în baza art.145 alin.(1) Cod penal. Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, în descriptivul deciziei adoptate, instanța de apel a constatat diverse motive de menținere a sentinței, care se exclud reciproc, cum ar fi: ”Cauza în instanța de fond a fost examinată în baza art.3641 Cod Procedură Penală. La pronunțarea sentinței instanță de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul NAZAR Dănilă a săvârșit infracțiunea imputată lui. Astfel, Colegiul penal conchide că prima instanță corect și rațional calificat corect fapta inculpatului NAZAR Dănilă pe art.145 alin.(1) Cod Penal, pedeapsa închisorii pe un termen de 11 ani, ținând cont și de faptul că dânsul a recunoscut faptele indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în fază de urmărire penală, aplicând prevederile art.3641 Cod Procedură Penală. Astfel, conform art. 16 alin.(5) Cod penal, infracțiunea săvârșită de către NAZAR Dănilă, în funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor excepțional de grave.”. Ca rezultat instanța de apel și-a motivat soluția sa de menținere a sentinței, invocând că cauza a fost examinată în procedură simplificată în baza art.3641 Cod de procedură penală, în pct.9 al deciziei indică că, inculpatul a săvârșit infracțiunea imputată lui, menține soluția/calificativul stabilit de instanța de fond, ulterior constată gravitatea infracțiunii „excepțional de grave” ce se atribuie omorul intenționat săvârșit cu deosebită cruzime, și nu faptei constatate de către instanța de fond. Prin urmare, față de cele constatate mai sus, Colegiul penal lărgit conchide că, în speță se atestă prezența temeiului de casare prevăzut la art.427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală - motivarea soluției instanței de apel contrazice dispozitivul hotărârii. Totodată, Colegiul penal lărgit evidențiază că, deși sentința a fost contestă cu apel de către procuror, care a invocat dezacordul cu soluția primei instanțe în partea recalificării învinuirii de la art.145 alin.(2) lit. j) Cod penal la art.145 alin.(1) Cod penal, instanța de apel nu a pătruns în esența argumentelor formulate, trecând asupra acestora în mod superficial, nefiind motivată respingerea acestora. În contextul celor descrise rezultă, că instanța de apel nu a acordat deplină eficiență argumentelor invocate de către acuzatorul de stat cu referire la faptul că, asfixierea mecanică prelungită în timp se consideră drept metodă cu deosebită cruzime, 8 iar pe parcursul cercetării judecătorești, acuzatorul de stat a prezentat probe certe prin care a demonstrat suferința multiplă de lungă durată a victimei, victima fiind mai întâi maltratată și ulterior sugrumată, iar ca rezultat al asfixierii mecanice a fost și produsă suferința de lungă durată. Menținând soluția primei instanțe, privind recalificare a faptei inculpatului Nazar Dănilă în baza art.145 alin.(1) Cod penal, pe motiv că nu a fost confirmat semnul calificativ „cu deosebită cruzime”, instanța de apel în conținutul deciziei s-a limitat doar la enumerarea probelor examinate în cadrul instanței de apel, cu descrierea conținutului acestora, însă fără aprecierea lor conform prevederilor art.101 Cod de procedură penală. În concluzie, instanța de recurs atestă că argumentele invocate în apelul acuzării nu au fost supuse verificării de către instanța de apel, argumente care, de fapt, țin de soluționarea fondului apelului și neexpunerea asupra acestora reprezintă neexaminarea fondului apelului de către instanța de apel. Este de menționat faptul că, hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare. Nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură. În consecință, instanța de apel a pronunțat o hotărâre contradictorie și nemotivată, contrară prevederilor art.6 al Convenției europene a drepturilor omului, or, jurisprudența CtEDO indică faptul că, „… rolul unei decizii motivate este să demonstreze pârților că ele au fost auzite. Mai mult, o decizie motivată oferă părții posibilitatea de a o contesta, precum și posibilitatea ca decizia să fie revizuită de către o instanță de recurs. Doar prin adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public al administrării justiției. Dreptul de a fi auzit include nu doar posibilitatea de a prezenta argumente instanței, dar și obligația corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care anumite argumente au fost acceptate sau respinse.”(cauza Fomin vs Moldova din 11 octombrie 2011, nr.36755/06) Față de considerentele mai sus arătate, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia, că la judecarea cauzei instanța de apel a admis erori, care nu pot fi corectate în ordinea procedurii de recurs ordinar. Erorile menționate sunt erori de drept procedural și se încadrează în art.427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece se referă la procedura de motivare a soluției instanței de apel și se consideră temei de recurs. Totodată, instanța de apel are obligația să înlăture erorile menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art.414 Cod de procedură penală, să verifice legalitatea și 9 temeinicia sentinței atacate, să dea o apreciere obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art.art.93, 95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art.434, 435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2020, în cauza penală în privința lui Nazar Dănilă xxxxx, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată. Decizia nu se supune căilor de atac. Decizia motivată pronunțată integral la 29 aprilie 2021. Președinte Toma Nadejda Judecători Țurcan Anatolie Timofti Vladimir Cobzac Elena Guzun Ion 10