1ra-156/22 — art. 312 alin. 2 lit. a CP

1ra-156/22 — art. 312 alin. 2 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-156/2022

1-20127892-01-1ra-01022022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

04 mai 2022 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Toma Nadejda,

Judecători – Boico Victor, Diaconu Iurie,

examinând, în baza materialelor cauzei, admisibilitatea în principiu a

recursului ordinar declarat de către avocatul Guțan Marcel în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 19 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui

Apostol Vasile XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 15.10.2020 – 26.04.2021.

Instanța de apel: 20.05.2021 – 19.10.2021.

Instanța de recurs: 01.02.2022 – 04.05.2022.

A C O N S T A T A T :

în urma examinării cauzei penale în lipsa inculpatului, Apostol Vasile a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin. (2) lit.

a) Cod penal și a fost condamnat în baza acestei legi la o pedeapsă sub formă

de închisoare pe un termen de 1 (un) an, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

S-a modificat față de Apostol Vasile măsura preventivă - în arest

preventiv.

S-a menținut anunțarea în căutare dispusă prin Încheierea Judecătoriei

Chișinău, sediul Buiucani din 04.02.2021.

constatat că, Apostol Vasile, la 19 noiembrie 2019, în intervalul de timp cuprins

între orele 14:00 min. până la ora 14:45 min., urmărind scopul prezentării cu bună

știință a declarațiilor mincinoase, acționând cu intenție directă îndreptată la

atingerea scopului stabilit, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient survenirea lor, aflându-se în

biroul nr. 38 din cadrul Inspectoratului de Poliție Telenești, situat pe str. Dacia, 5,

or. Telenești, fiind audiat în calitate de parte vătămată pe cauza penală nr.

1

2019350385, pornită la 19 noiembrie 2019, conform elementelor componenței de

infracțiune prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f) Codul penal, infracțiune care potrivit

prevederilor art. 16 alin. (4) Codul penal, în funcție de caracterul prejudiciabil,

constituie o infracțiune gravă, totodată fiind prevenit contra semnătură despre

răspunderea penală pe care o poartă pentru prezentarea cu bună știință a declarațiilor

mincinoase, a declarat că la 23 iulie 2019, ora 14:00, Gurin Victor aflându-se în mun.

Chișinău, în apropierea de stația PECO „Catalan”, în mod deschis i-a sustras

automobilul de model „Volkswagen Pasat” cu n/î XXX XXX. Ulterior, la 30

decembrie 2019, în intervalul de timp cuprins între ora 16:00 min. până la 17:00

min, Apostol Vasile, aflându-se în biroul nr. 20 din cadrul Inspectoratului de Poliție

Buiucani al Direcției de Poliție municipiul Chișinău, fiind audiat suplimentar în

calitate de parte vătămată pe cauza penală nr. 2019350385 pornită la 19 noiembrie

2019, conform elementelor componenței de infracțiune prevăzute de art. 187 alin. (2)

lit. f) Cod penal și-a schimbat declarațiile, care se contrazic cu cele declarate anterior

și anume a comunicat și a recunoscut că, la 23 iulie 2019, urma unei înțelegeri

prealabile cu cet. Gurin Victor a înregistrat automobilul de model „Volkswagen

Pasat” cu n/î XXX XXX, ca proprietate a sa, care de facto nu-i aparținea, ulterior în

aceiași zi, a împrumutat bani de la compania de microfinanțare „Iute Credit” SRL,

cu gajarea automobilului menționat, iar ca rezultat a beneficiat de suma de 100 euro.

Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Apostol

Vasile a comis infracțiunea prevăzută de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal,

conform indicilor calificativi: declarații mincinoase, adică prezentarea, cu bună

știință, a declarației mincinoase de către partea vătămată în cadrul procesului penal,

acțiune legată de învinuirea de săvârșire a unei infracțiuni grave.

numele inculpatului, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței

în partea aplicării pedepsei, cu rejudecarea cauzei penale și pronunțarea unei

noi hotărâri, cu aplicarea unei pedepse echitabile, sub formă de amendă în

mărime de 550 unități convenționale, ce constituie 27 500 lei sau în

conformitate cu art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită lui Apostol Vasile a o

suspenda condiționat pe un termen de probațiune de 1 (un) an.

3.1 În conținutul cererii de apel depuse, apărătorul inculpatului a invocat

că:

- în cadrul examinării urmăririi penale, cât și în instanța de judecată, s-a

stabilit drept circumstanțe atenuante că inculpatul Apostol Vasile a săvârșit o

infracțiune mai puțin gravă, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii, în

cadrul urmăririi penale, a recunoscut vina integral, se căiește sincer,

antecedentele penale fiind stinse la momentul săvârșirii infracțiunii, căsătorit,

trei copii minori la întreținere, circumstanțe agravante nu au fost stabilite;

- inculpatul Apostol Vasile nu prezintă pericol pentru societate, iar

2

circumstanțele atenuante micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, iar pedeapsa aplicată de către instanța de fond este prea

aspră;

- instanța nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea penală;

- inculpatului Apostol Vasile, în cadrul examinării cauzei penale în

instanța de fond, i-au fost încălcate mai multe drepturi procedurale prevăzute

de Codul de procedură penală și principiile generale ale procesului penal ca

de exemplu dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, principiul

individualizării pedepsei, dreptul accesului liber la justiție.

octombrie 2021 a fost admis apelul avocatului Guțan Marcel în numele

inculpatului, casată parțial sentința, în partea ce se referă la individualizarea

executării pedepsei, și pronunțată, în această parte o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care, în conformitate cu art. 90

Codul penal, pedeapsa stabilită lui Apostol Vasile a fost suspendată

condiționat pe un termen de probațiune de 1 (un) an. În rest sentința s-a

menținut fără modificări.

4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, la

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept și just a concluzionat că inculpatul a comis anume infracțiunea

imputată.

În decizie s-a menționat că aceste împrejurări au fost constatate din

totalitatea de probe acumulate la cauza penală, fiind corect apreciate,

respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a constatat că Apostol Vasile a comis infracțiunea

prevăzută de art. 312 alin. (2) lit. a) Cod penal – declarații mincinoase, adică

prezentarea, cu bună știință, a declarației mincinoase de către partea vătămată în

cadrul procesului penal, acțiune legată de învinuirea de săvârșire a unei infracțiuni

grave.

S-a reținut că sentința se contestă în partea individualizării pedepsei

penale și că lipsește temei pentru a interveni în sentință din oficiu, conform

art. 409 alin.(2) Cod de procedură penală.

Făcând trimitere la prevederile articolelor 7, 61, 75-78 Cod penal, instanța

de apel a relevat că, la stabilirea pedepsei a luat în considerație faptul că

Apostol Vasile a comis o infracțiune din categoria celor mai puțin grave, s-a

condus de personalitatea inculpatului, revendicarea judiciară în privința

3

ultimului, că este căsătorit, are la întreținere 3 copii minori și de faptul că

circumstanțe atenuante și agravante nu s-au stabilit.

Ținând cont de multitudinea circumstanțelor care descriu infracțiunea

respectivă, instanța de apel nu a considerat rațională soluția primei instanțe

privitor la modul de executare pedepsei, în acest sens găsind veridice și

aplicabile argumentele invocate în apel.

Instanța de apel a statuat că, la stabilirea pedepsei inculpatului Apostol

Vasile, instanța de fond a stabilit executarea reală a pedepsei în privința

acestuia, fără a motiva ineficiența unei pedepse alternative și fără a da

eficiența cuvenită prevederilor art. 61 și art. 75 Cod penal.

Învederând prevederile articolelor 90 și 61 Cod penal, instanța de apel a

reținut că în speță, a fost comisă o infracțiune mai puțin gravă, nu au fost

identificate careva circumstanțe agravante care ar mări esențial gravitatea

vinovăției inculpatului și nu ar justifica aplicarea prevederilor art. 90 Cod

penal. La fel, a constatat că numirea unei sancțiuni neprivative de libertate

(sub forma suspendării condiționate a executării pedepsei) va fi capabilă să

realizeze scopul legii penale și anume prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni

atât din partea condamnatului, cât și a altor persoane.

Instanța de apel a reținut că, inculpatul Apostol Vasile, deși nu s-a

prezentat în fața instanței la examinarea cauzei penale, potrivit art. 321 Cod

de procedură penală, cauza fiind examinată în procedură generală în lipsa

acestuia, nu poate fi considerată circumstanță decisivă în vederea

individualizării pedepsei și stabilirii unei pedepse privative de libertate, ori

stabilirea unei asemenea pedepse este disproporțională și nu se regăsește în

circumstanțele cauzei.

Așadar, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei penale

sub formă de închisoare cu executare efectivă de către inculpat, Cinstanța a

apreciat că, în privința acestuia nu se impune în mod imperativ ca executarea

pedepsei să fie în regim real, or, nu trebuie pus accentul în mod deosebit pe

rolul punitiv al sancțiunii, în detrimentul celui educativ și de reintegrare

socială, interesul comunității fiind ca asemenea fapte să nu se mai repete, iar

inculpatul să se reintegreze în societate în spiritul respectării normelor legale

indiferent de orice tentații.

În contextul circumstanțelor expuse supra, instanța de apel a constatat

că, situația inculpatului permite instanței de apel de a concluziona că, dânsul

nu prezintă pericol pentru societate și izolarea lui de societate nu este o

măsură necesară și echitabilă în coraport cu personalitatea acesteia și fapta

comisă, ținându-se cont și de faptul că o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în

lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit, or,

4

pronunțarea unei hotărâri de condamnare constituie un avertisment sever

pentru inculpat, iar suspendarea condiționată a executării pedepsei -

perioadă determinată de timp în care va fi supravegheat comportamentul

inculpatului constituie o măsură adecvată care va duce la îndreptarea

inculpatului, rolul de constrângere și scopul pedepsei penale putând fi

realizate în această modalitate.

De asemenea, instanța de apel a considerat necesar de a sublinia faptul

că, dispunerea suspendării condiționată a executării pedepsei este o măsură

legală și temeinică, aplicată în corespundere deplină cu condițiile stabilite la

art. 90 Codul penal și care în esență oferă un sistem de garanții sub aspectul

eficienței și poartă o severitate accentuată de natură să exprime un tratament

adecvat inculpatului Apostol Vasile și să garanteze resocializarea sa viitoare

pozitivă, scopul pedepsei fiind atins și fără condamnarea dânsului la o

pedeapsă privativă de libertate.

avocatul Guțan Marcel în numele inculpatului, prin care invocând incidența

pct. 6) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal, solicită

admiterea recursului, casarea parțială a deciziei, rejudecarea cauzei penale și

pronunțarea unei noi hotărâri cu aplicarea unei pedepse sub formă de

amendă în mărime de 550 unități convenționale, ce constituie 27 500 lei.

5.1 În susținerea recursului avocatul invocă că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

cererea de apel, nu au fost luate în considerație motivele menționate de către

apărător, expuse în cadrul examinării cauzei penale în instanța de apel, ceia

ce duce la concluzia de neimparțialitate, precum și independența completului

de judecată a Curții de Apel Chișinău la examinarea cauzei penale, deoarece

decizia instanței superioare este bazată pe aprecierea probelor de către prima

instanță.

- instanța de apel, la individualizarea pedepsei în privința lui Apostol

Vasile, nu s-a pronunțat asupra motivului indicat în cererea de apel privind

aplicarea unei pedepse non privativă de libertate sub formă de amendă;

- instanța de apel neîntemeiat a aplicat o pedeapsă mai aspră

inculpatului Apostol Vasile, în conformitate cu principiul individualizării

pedepsei conform art. 7 Cod penal, în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin. (1) Cod penal;

- instanțele de fond nu au luat în considerare prevederile art. 75 alin. (2)

Cod penal, care prevede cert că pedeapsa cu închisoarea are un caracter

excepțional, în cazul alternativelor de pedeapsă prevăzute pentru

infracțiunea săvârșită. Fiind aplicată pedeapsa de 1 an închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis conform art. 312 alin. (2),

5

lit. a) Cod penal inculpatului Apostol Vasile, instanțele inferioare nu și-au

argumentat poziția aplicării acestei pedepse, având în vedere că infracțiunea

prevăzută de art. 312 alin. (2), lit. a) Cod penal se clasifică ca infracțiune mai

puțin gravă și prevede în afară de pedeapsa cu închisoare, pedeapsa

alternativă cu amendă;

- inculpatului Apostol Vasile în cadrul examinării cauzei penale în

instanțele de judecată i-au fost încălcate mai multe drepturi procedurale

prevăzute de Codul de procedură penală și principiile generale ale procesului

penal ca de ex.: dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO), principiul

individualizării pedepsei.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care

pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat din următoarele considerente.

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod

de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

În conformitate cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală

instanța de recurs judecă cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza

temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului.

Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Față de aspectele de drept relevate, se impune concluzia că în situația

cînd din cererea de recurs se desprinde un temei indicat în art. 427 Cod de

procedură penală, instanța de recurs este în drept să analizeze temeinicia

hotărîrii atacate, referindu-se numai la temeiul motivat de recurent și numai

în cazul cînd acesta se regăsește în textul de lege menționat.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera

de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care

constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Potrivit recursului declarat de către avocat, autorul își întemeiază

criticile, prin prisma temeiurilor de casare prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427

6

Cod de procedură penală, și anume, referindu-se la situațiile în care instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, însă din textul

recursului rezultă că partea apărării critică și pedeapsa individualizată de

către instanța de apel, temei prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală.

În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea

juridică a acțiunilor inculpatului, din care considerente nu se va expune

referitor la aceste aspecte.

Analizând argumentele expuse în recurs, în raport cu decizia contestată

și conducându-se de prevederile legale în vigoare, Colegiul penal constată că

instanța de apel a examinat prezenta cauză penală fără careva abateri de la

normele de procedură, decizia adoptată fiind legală, întemeiată și

argumentată și instanța s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel, decizia acesteia cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

pedeapsa aplicată inculpatului Apostol Vasile a fost individualizată în

conformitate cu prevederile legale.

Colegiul penal atestă că instanța de apel a ținut cont de toate

circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei

inculpatului Apostol Vasile, stabilindu-i o pedeapsă corectă, echitabilă, legală

și pe deplin motivată, ce corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și

prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a

altor persoane.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele

(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de

judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în

parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare

în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii

săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează

sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură

de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

7

condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

Instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor aplicate

persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită consecutivitate:

de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră - detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai

blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului

pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de

Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Din actele cauzei rezultă că, prin sentința primei instanțe, Apostol Vasile

a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 312 alin.

(2) lit. a) Cod penal și a fost condamnat în baza acestei legi la o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 1 an, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis.

Prin decizia instanței de apel, pedeapsa stabilită lui Apostol Vasile a fost

suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit confirmarea

criticile recurentului vis-a-vis de pedeapsa individualizată inculpatului,

deoarece instanța de apel și-a motivat just soluția adoptată, acordând deplină

eficiență prevederilor articolelor 6, 7, 61, 75-78 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal consideră întemeiată motivarea instanței de

apel, precum că, „examinarea cauzei penale în procedură generală în lipsa

inculpatului, nu poate fi considerată circumstanță decisivă în vederea

individualizării pedepsei și stabilirii unei pedepse privative de libertate, ori stabilirea

8

unei asemenea pedepse este disproporțională și nu se regăsește în circumstanțele

cauzei”.

Instanța de recurs însușește afirmația instanței de apel, potrivit căreia,

situația inculpatului permite de a concluziona că dânsul nu prezintă pericol pentru

societate și izolarea lui de societate nu este o măsură necesară și echitabilă în coraport

cu personalitatea acesteia și fapta comisă.

Colegiul penal statuează că, instanța de apel corect a casat parțial

sentința primei instanțe, suspendând condiționat pedeapsa aplicată

inculpatului, conducându-se în prim plan de principiul individualizării

pedepsei (art. 7 Cod penal) în coroborare cu criteriile generale de

individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) Cod penal, punând accentul pe

rolul educativ și de reintegrare socială.

Mai mult, modul de executare a pedepsei inculpatului Apostol Vasile se

racordă politicii penale a statelor europene, ce derivă din recomandările

Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, potrivit căreia instanțele de

judecată ar trebui să recurgă mai des la pedepse alternative detențiunii când

este cazul (Recomandarea Rec (2000) 22 a Comitetului de Miniștri către statele

membre în legătură cu îmbunătățirea implementării regulilor europene privind

sancțiuni și măsuri comunitare).

Cât privește critica recurentului privind lipsa imparțialității completului

de judecată, Colegiul penal, în urma examinării materialelor cauzei, constată

că, în cadrul judecării cauzei penale în ordine de apel, partea apărării nu a

înaintat cereri de recuzare și nu au obiectat în privința completului de

judecată (f.d. 141). Concluzia dată a recurentului este neîntemeiată, odată ce,

se constată că instanța de apel a adoptat o decizie legală și motivată pe deplin

în partea individualizării pedepsei inculpatului Apostol Vasile.

Și în practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a rezumat,

atunci când se hotărăște dacă într-o anumită cauză există motive legitime de

a bănui că un complet nu este imparțial, punctul de vedere al celor care

pretind că acesta nu este imparțial este important, dar nu decisiv. Elementul

decisiv constă în a stabili dacă criticile părții interesate pot fi considerate

„justificate în mod obiectiv (Ferrantelli and Santangelo v. Italy, 7 august 1996, §

58 și Wettstein v. Switzerland, nr. 33958/96, § 44).

Colegiul penal nu a atestat încălcări comise de către instanțele de fond a

dreptului inculpatului Apostol Vasile la un proces echitabil, iar critica

recurentului în acest sens este una neîntemeiată.

Totodată, Colegiul penal reține faptul că, o parte din motivele invocate

în recursul vizat au constituit deja obiect de examinare în instanța de apel,

fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o altă opinie asupra

circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare,

9

conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea

cauzei (Bujnița vs Moldova, 16 ianuarie 2007, § 20).

Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis

erorile de drept prevăzute în pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, deci, nu persistă temei de casare a deciziei, iar pedeapsa stabilită

inculpatului Apostol Vasile, de către instanța de apel, a fost aplicată în

limitele legii, din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului

declarat de către avocatul Guțan Marcel în numele inculpatului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Guțan

Marcel în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 19 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui Apostol

Vasile XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată este pronunțată la 16 iunie 2022.

Președinte Toma Nadejda

Judecători Boico Victor

Diaconu Iurie

10