1ra-1359/2022 — art. 187 alin. 2 lit. f CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 13 august 2019, Sîrbu Tudor a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal și condamnat în baza acestei legi la o pedeapsă în limita a 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. S-a dispus ca începutul termenului de executare a pedepsei, de calculat din momentul reținerii condamnatului, după devenirea definitivă a sentinței. În termenul de executare a pedepsei, s-a dispus de a fi inclus durata reținerii și aflării în stare de arest, din data de 05 mai 2016, ora 10:30, până la data de 03 iunie 2016, ora 17:15. S-a aplicat în privința inculpatului Sîrbu Tudor XXXX, măsura preventivă – obligarea de nepărăsire a țării – până când sentința va deveni definitivă, cu reținerea ulterioară și plasarea în penitenciar pentru executarea pedepsei.

Pentru a se pronunța în cauza dată, în sensul enunțat, prima instanță a constatat că, Sîrbu Tudor, la 29 aprilie 2016, aproximativ la ora 07:45, aflându-se în curtea IMSP ”Spitalul Clinic de Psihiatrie”, situată pe str. Costiujeni, 3, mun. Chișinău, intenționat, cu scopul sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, s-a apropiat de dl. Dombrovschi Aurel și în mod deschis i-a sustras de la gât un lanț de aur, evaluat de către partea vătămată la suma de 5000 lei, după care, cu bunul sustras, a 1 părăsit locul comiterii infracțiunii, cauzându-i părții vătămate o daună materială în proporții considerabile. Prima instanță a stabilit că, prin acțiunile sale intenționate Sîrbu Tudor a comis infracțiunea prevăzută de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal – jaf, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, cu cauzarea daunelor în proporții considerabile. Totodată, în sentință s-a menționat: „În pofida faptului că inculpatul s-a prezentat în ședința de judecată din data de 04 iunie 2019 și a depus declarații, ultimul s-a eschivat de a se prezenta ulterior, instanța considerând posibilă examinarea cauzei în lipsa acestuia. În acest sens, instanța explică că a dat dovadă de diligența necesară pentru a asigura prezența inculpatului în ședința de judecată. În mod primar, instanța de judecată a citat inculpatul pentru ședința din data de 19 septembrie 2017 și pentru ședința din data de 23 octombrie 2017. Potrivit avizului (f.d. 105), inculpatul a recepționat citația pentru ședința de judecată, din data de 23 octombrie 2017, însă nu s-a prezentat. Astfel, în urma comportamentului neglijent al inculpatului față de instanța de judecată, în privința acestuia au fost emise mai multe încheieri de aducere silită (f.d. 107,131, 136- 137, 162-163, 186). Totodată, în privința acestuia au fost emise mai multe încheieri de anunțare în căutare (f.d 147-148, f.d 193-194). Astfel, având în vedere încheierile de aducere silită și de anunțare în căutare emise de către instanță, nu se desprinde altă concluzie decât aceea că inculpatul de eschivează de la judecată.”

Sentința a fost atacată cu apel de către: - avocatul Culeac-Reul Natalia în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Sîrbu Tudor să fie achitat; - avocatul Ceban Vadim în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea sentinței și rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanța prin care Sîrbu Tudor să fie achitat. 3.1 În conținutul cererii de apel depuse, avocatul Culeac-Reul Natalia a invocat că: - în cadrul cercetării judecătorești, nu au fost studiate minuțios și sub toate aspectele probele administrate în cauză, în baza unei analize și aprecieri superficiale și instanța nejustificat a ajuns la concluzia, că în cauză existenta fapta infracțională pusă în seama inculpatului, acesta fiind incorect recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) Cod penal; - procurorul în susținerea vinovăției, s-a referit doar la declarațiile părții vătămate care nici nu a fost audiată în ședința de judecată, fiind date citire declarațiile acestuia de la urmărirea penală, nefiind probat de nici un martor; 2 - probele administrate de către organul de urmărire penală și susținute de acuzatorul de stat, puse la dispoziția instanței de judecata, nu dau temei pentru stabilirea în mod cert a vinovăției lui Sîrbu Tudor în săvârșirea justă, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, a stabili cu certitudine, toate aspectele de fapt și de drept, și încadrarea corectă a acțiunilor lui Sîrbu Tudor, cu achitarea acestuia, deoarece în acțiunile dânsului nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) Cod penal; - din declarațiile lui Sîrbu Tudor date in cadrul cercetării judecătorești rezultă că nu a comis infracțiunea imputată. Pînă la începerea acțiunilor procesuale, organul de urmărire penală l-a prezentat părții vătămate pe Sîrbu Tudor fiind întrebat dacă îl cunoste. Partea vătămată Dombrovschi Aurel nu a recunoscut pe inculpat, ca ulterior sa fie efectuată acțiunea procesuală și Dombrovschi Aurel să-și schimbe poziția de recunoaștere; - după ședința de judecată din 04 iunie 2019, cauza a fost examinată în lipsa lui Sîrbu Tudor fără a fi dispusă aducerea silită a inculpatului. Examinarea cauzei penale în lipsa părții vătămate Dombrovschi Aurel, refuzul instanței de judecată de a acorda termen în vederea asigurării martorilor apărării în urma analizei probelor cercetate și verificate, conduce la ferma concluzie că nu-i pot fi imputate inculpatului acțiunile calificate în baza art. 187 alin. (2) Cod penal, deoarece careva probe ce ar indica direct la Sîrbu Tudor în materialele cauzei penale nu se regăsesc cu excepția părții vătămate care are interes.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2022 au fost respinse apelul avocatului Culeac-Reul Natalia și apelul avocatului Ceban Vadim care acționează în numele inculpatului, ca fiind nefondate și menținută sentința fără modificări. Termenul de ispășire a pedepsei stabilite inculpatului Sîrbu Tudor, s-a dispus de a fi calculat de la data pronunțării deciziei cu includerea în această perioadă, durata aflării în stare de reținere și arest începând cu 05.05.2016 până la 03.06.2016. 4.1 În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că prima instanță corect și justificat și-a motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului Sîrbu Tudor în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, luând în considerație probele administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu respectarea prevederilor art. 100 al. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept și ajungând la 3 concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpaților în comiterea faptei și prezența în acțiunile inculpaților a elementelor infracțiunii de jaf. Instanța de apel a considerat dovedită în afara dubiilor rezonabile vina inculpatului Sîrbu Tudor, și pe deplin prin probele anexate la materialele cauzei penale, care sunt pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele. Descriind probele și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, instanța de apel a considerat dovedită indubitabil vina inculpatului Sîrbu Tudor în comiterea jafului, adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane cu cauzarea de daune în proporții considerabile, art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, iar personalitatea acestuia susceptibilă răspunderii penale. Instanța de apel a remarcat în decizie că „în speță s-a dovedit existența laturii obiective a infracțiunii de jaf, astfel că în acest sens, a reținut declarațiile părții vătămate Dombrovschi Aurel, oferite la faza de urmărire penală, unde ultimul a indicat că, activează în calitate de lemnar la Spitalul de Psihiatrie din 2014. La data de 29 aprilie 2016, aproximativ pe la orele 07:45, se afla pe str. Costiujeni și se îndrepta spre serviciu. Mergea pe jos. În acest timp a auzit cum din urma sa, mergea un tânăr, pe care anterior nu l-a văzut. A întors capul, tânărul se afla la o distanță de 5 m, și-a continuat calea mai departe. La un moment dat tânărul care mergea din urma sa, s-a apropiat și cu mâna i-a dat în jos puloverul și i-a smuls lanțul de aur de la gât, după care imediat a sărit gardul la Spitalul de Psihiatrie și s-a făcut nevăzut. În sensul dat, partea vătămată Dombrovschi Aurel a menționat că, tânărul era de o statură înaltă, era îmbrăcat într-o scurtă de culoare sură și avea pe cap un chipiu de culoare deschisă. Acesta mai avea o hematomă la ochiul stâng. Explică că, persoana necunoscută i-a sustras în mod deschis lanțul de aur cu greutate de 3 și ceva grame, la prețul de 5000 lei, care pentru el este o sumă considerabilă.” Instanța de apel a statuat că din procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 05 mai 2016, s-a constatat că partea vătămată a recunoscut pe persoana sub nr. 2, ca persoana care a comis jaful. Persoana sub nr. 2, fiind Sîrbu Tudor. Astfel, instanța de apel a atestat că în urma acțiunilor inculpatului Sîrbu Tudor a avut loc o fapta prejudiciabilă, manifestată prin acțiunea de luare ilegală și gratuită a lanțul din aur care aparține părții vătămate Dombrovschi Aurel, iar în urma acestei acțiuni, partea vătămată a suportat un prejudiciu patrimonial, prin urmare există o legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile. Instanța de apel a reținut că instanța de judecată la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Sîrbu Tudor a ținut cont de prevederile articolelor 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunilor grave prin 4 prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunea a fost săvârșită din intenție, nu au recunoscut vinovăția incriminată, de personalitatea inculpaților, de starea familiară.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Marinescu Tudor în numele inculpatului, prin care invocând incidența pct. 6) a dispozițiilor alin. (1) art. 427 Cod de procedură penal, solicită admiterea și judecarea recursului, emiterea unei decizii de casare a sentinței și a deciziei, dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, cu eliberarea inculpatului Sîrbu Tudor din penitenciar. 5.1 În susținerea recursului, avocatul Marinescu Tudor invocă că, instanțele de fond au admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția, ori, neîntemeiat s-a considerat precum că Sîrbu Tudor este autorul infracțiunii, deoarece partea vătămată inițial nu l-a recunoscut pe inculpat, iar la efectuarea acțiunii procesuale, ultimul și-a schimbat poziția de recunoaștere. Totodată, menționează în recurs avocatul că, din 04 iunie 2019 cauza penală a fost examinată în lipsa inculpatului.

La recursul ordinar declarat, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Potrivit recursului declarat de către avocat, autorul își întemeiază criticile, prin prisma temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, indicând de fapt că instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, în partea recunoașterii lui Sîrbu Tudor drept autor al 5 infracțiunii. După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul constată că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la menținerea sentinței primei instanțe, or în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată. Motivarea hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atâta timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza dată. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a concluzionat corect de a menține soluția primei instanțe. Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel la examinarea cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile articolelor 27, 99 - 101 Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate, le-a verificat minuțios, dându-le o apreciere justă prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, cât și a indicat toate circumstanțele ce rezultă din acestea și a făcut o coroborate în ansamblu în sensul art. 101 Cod de procedură penală. Astfel, Colegiul penal menționează că instanța de apel, dând răspuns la toate argumentele părții apărării invocate în apel, corect a descris și analizat elementele constitutive ale infracțiunii incriminate inculpatului Sîrbu Tudor, în special, just a constatat subiectul infracțiunii. Colegiul penal constată că instanțele inferioare just au concluzionat că anume Sîrbu Tudor, la 29.04.2019 a sustras în mod deschis bunurile cet. Dombrovschi Aurel, fiind astfel subiect al infracțiunii de jaf, reieșind din procesul-verbal de confruntare efectuat între partea vătămată Dombrovschi Aurel și inculpatul Sîrbu Tudor și din procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 05 mai 2016, în urma cărora partea vătămată l-a recunoscut pe cet. Sîrbu Tudor ca persoana ce a comis jaful. Instanța de recurs reține drept declarative argumentele avocatului, precum că neîntemeiat s-a considerat precum că Sîrbu Tudor este autorul infracțiunii, deoarece partea vătămată inițial nu l-a recunoscut pe inculpat, iar la efectuarea acțiunii procesuale, ultimul și-a schimbat poziția de recunoaștere, or, acestea au fost combătute prin cumulul de probe cercetate în ședința de judecată în apel, fiind apreciate toate probele coroborate în ansamblu din punct de vedere al 6 pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor. Prin urmare, concluziile și motivările instanțelor judecătorești inferioare referitor la vinovăția inculpatului Sîrbu Tudor sunt legale și întemeiate. Colegiul penal constată că în textul recursului depus, avocatul Marinescu Tudor indică asupra faptului că „din 04 iunie 2019 cauza a fost examinată în lipsa lui Sîrbu Tudor”, fără însă a concretiza și a argumenta sub aspectul existenței erorii de drept comise de către instanțele de judecată. Din materialele cauzei, Colegiul penal atestă că inculpatul a participat la examinarea cauzei atât în prima instanță, cât și în instanța de apel (f.d. 117-119, 126-127, 211-214, Vol. I; f.d. 85-98, Vol. II). Astfel, Colegiul penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita repetări inutile, le acceptă și le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. Colegiul penal consideră că nu a fost constatată prezența în speța examinată a careva erori, ce ar servi drept temei de implicare în sensul casării deciziei contestate prin prisma celor invocate, astfel că recursul declarat este vădit neîntemeiat. În conformitate cu dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Instanța de recurs statuează că, temeiul pentru recurs invocat de către avocatul Marinescu Tudor în numele inculpatului, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu s-a confirmat în cauza dată, instanțele de fond nu au comis vreo eroare gravă de fapt care ar fi afectat soluția, iar decizia atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : 7 Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Marinescu Tudor în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2022, în cauza penală în privința lui Sîrbu Tudor XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată este pronunțată la 27 ianuarie 2023. Președinte Toma Nadejda Judecători Boico Victor Diaconu Iurie 8