1ra-692/2022 — art. 190 alin.1 CP

1ra-692/2022 — art. 190 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-692/2022

1-20059967-01-1ra-11052022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Cobzac Elena și Plămădeală Ghenadie

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocata Sandu Daniela în numele inculpatului Grosu Mihail, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 martie 2022, în

cauza penală privindu-l pe

Grosu Mihail Xxxxx, născut la xxxxx,

originar și domiciliat în Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

Grosu Mihail a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

190 alin. (1) și art. 190 alin. (1) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsa după cum

urmează:

- în baza art. 190 alin. (1) Cod penal - 2 (doi) ani închisoare;

- în baza art. 190 alin. (1) Cod penal - 2 (doi) ani închisoare;

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total

al pedepselor aplicate i-a fost stabilit lui Grosu Mihail pedeapsa definitivă de 4 (patru)

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, i-a fost stabilit pedeapsa

definitivă de 10 (zece) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis,

prin adăugarea parțială la pedeapsa aplicată în prezenta sentință a părții neexecutate a

pedepselor stabilite prin sentințele Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din

1

21.06.2016 și Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 25.07.2016, care au fost

cumulate prin încheierea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15.12.2016.

Au fost admise integral acțiunile civile depuse de Saveliuc Tatiana și Crețu

Natalia și s-a dispus încasarea din contul lui Grosu Mihail în contul părții civile

Saveliuc Tatiana a sumei de 30 000 (treizeci mii) lei cu titlu de prejudiciu material și

a părții civile Crețu Natalia a sumei de 42 002 (patruzeci și două mii și doi) lei cu titlu

de prejudiciu material.

decembrie 2019 și până la finele lunii ianuarie 2020, aflându-se în Penitenciarul nr. 5

din or. Cahul, a dobândit ilegal de la cet. Crețu Natalia, mijloace bănești și bunuri

materiale în mai multe tranșe, prin intermediul persoanelor interpuse după cum

urmează: la 13.12.2019 un telefon mobil de model „Samsung S10 plus”, la prețul de

22 142 lei transmis la Gara de Sud din șos. Hîncești 145, mun. Chișinău, la mijlocul

lunii decembrie, suma de 5 000 lei ce a fost transmisă pe str. Bulgară mun. Chișinău,

la 24.12.2019, suma de 200 euro care conform cursului valutar BNM din 24.12.2019

constituie 3832 lei transmisă pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt 8, mun. Chișinău, și la

17.01.2020 un cazan de gaz de model „DemirDokum ATRON H-24 kw” la prețul de

11 028 lei transmis pe str. Ion Domeniuc 16, mun. Chișinău, astfel cauzându-i părții

vătămate Crețu Natalia, daune în proporții considerabile în sumă totală de 42 002 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Grosu Mihail a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art.190 alin. (1) Cod penal, cu semnele calificative - escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii,

calităților substanțiale ale obiectului părților determinată de comportamentul viclean

care a produs daune în proporții considerabile.

Tot el, fiind condamnat la pedeapsă penală sub formă de închisoare, în timpul

ispășirii pedepsei în Penitenciarul nr. 5 Cahul, în perioada lunii august 2019, urmărind

scopul dobândirii ilicite a bunului altei persoane, acționând cu intenție directă, dându-

și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în

mod conștient survenirea lor, prezentând ca adevărată o faptă mincinoasă, în vederea

îmbunătățirii situației materiale personale, acționând după un plan bine chibzuit, prin

intermediul rețelei de socializare „Odnoklassniki” a făcut cunoștință cu Saveliuc

Tatiana, căreia i-a declarat date false despre personalitatea sa, spunându-i că se

numește „Slavic Melnic” și lucrează în Germania. Astfel, acționând conform planului

său criminal, la începutul lunii septembrie 2019, sub pretextul că a fost reținut de

autoritățile Republicii Moldova și plasat în penitenciar, în momentul când s-a întors

în țară și are nevoie de mijloace bănești în sumă de 60 000 lei pentru a ieși la liberate,

a convins-o pe Saveliuc Tatiana să ia pe numele său mai multe credite. La 09.09.2019,

Saveliuc Tatiana, din dorința să îl ajute pe Grosu Mihail, la indicația ultimului a venit

2

în orașul Chișinău și din motiv că ea nu cunoștea orașul, acesta i-a dat datele de

contact a unei persoane, pe nume Blîndu Victoria, cu care s-a întâlnit în fața CC

„Unic” situat pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt 8, mun. Chișinău. După care, ghidată de

cet. Blîndu Victoria, a mers la compania de creditare „Sebo Credit” de unde a

contractat pe numele său suma de 5700 lei, apoi a mers la compania „Finance Casa”

unde i-a fost eliberat un credit în sumă de 3000 lei, ulterior s-au deplasat la compania

„Credit 365” de unde a primit suma de 5000 lei, după a mers la altă filială a companiei

„Credit 365” unde a contractat suma de 5000 lei, apoi a mers la compania „Credits 2

All” unde i-a fost eliberată suma de 1000 lei, ulterior s-a deplasat la compania de

creditare „Easy Credit” de unde a procurat un telefon mobil în valoare totală de 9943

lei. Ulterior, la indicațiile primite de la Grosu Mihail, Saveliuc Tatiana i-a transmis

unei persoane necunoscute suma de 22 700 lei, 170 dolari SUA, care conform cursului

oficial al BNM constituia 3044.7 lei și telefonul mobil procurat de la compania de

creditare „Easy Credit” în valoare de 9943 lei, după care fiind apelat de mai multe ori

de către acesta, Grosu Mihail avea telefonul deconectat. Astfel, prin acțiunile sale

infracționale Grosu Mihail i-a cauzat părții vătămate o daună materială considerabilă

în sumă totală de 35,687.7 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Grosu Mihail a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art.190 alin. (1) Cod penal, cu semnele calificative - escrocheria, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin inducerea în eroare, prin

prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, care a produs daune

considerabile.

inculpatului Grosu Mihail, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 21 octombrie 2021, cu pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care a-l achita pe

inculpatul Grosu Mihail în legătură cu lipsa elementelor componenței de infracțiune.

În motivarea apelului a indicat că, în cadrul cercetării judecătorești inculpatul

Grosu Mihail nu a avut posibilitate de a face declarații, din motiv că a fost înlăturat

neîntemeiat de către instanță din sala de judecată. Astfel, a indicat că i-a fost încălcat

dreptul la un proces echitabil. A menționat că, în învinuirea adusă inculpatului, nu s-

a specificat în ce constă acele elemente constitutive ale infracțiunii imputate. A indicat

că, atât în cadrul urmăririi penale cât și în cadrul cercetării judecătorești acuzatorul

nu a adus probe ce ar confirma prezența elementelor ce sunt caracteristice infracțiunii

de escrocherie și intenția inculpatului. A opinat că, la caz sunt prezente relații civile

care urmează a fi soluționate în ordinea de natură juridico-civilă. Prin urmare, enunță

că, instanța de fond nu a apreciat probele sub toate aspectele și în mod obiectiv și-a

făcut concluzii subiective, bazate numai pe presupuneri, fără analiza probelor în

ansamblul lor.

3

a fost respins apelul declarat de avocata Sandu Daniela în numele inculpatului, cu

menținerea sentinței fără modificări.

4.1. În motivarea soluției date, instanța de apel a reținut, la pronunțarea sentinței

instanța de judecată corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns

la concluzia că inculpatul Grosu Mihail a săvârșit infracțiunile imputate lui. Aceste

împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-

indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, acțiunile lui Grosu Mihail pe episodul cu partea vătămată Crețu Natalia și pe

episodul cu partea vătămată Saveliuc Tatiana au fost calificate ca escrocherie, adică

dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane prin inducerea în eroare a unei

persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în privința naturii,

calităților substanțiale ale obiectului părților determinată de comportamentul viclean

care a produs daune în proporții considerabile și încadrate în baza art.190 alin.(1)

Cod penal.

În cadrul examinării cauzei penale, în instanța de fond, inculpatul Grosu Mihail,

a refuzat de a fi escortat, temei în baza căruia instanța a decis judecarea cauzei în lipsa

inculpatului, în ordinea art. 321 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală și cu

participarea apărătorului în numele acestuia, avocatul Sandu Daniela.

Deși inculpatul Grosu Mihail vina nu a recunoscut-o, instanța de apel a conchis

că prima instanță motivat și întemeiat a concluzionat referitor la vinovăția acestuia în

comiterea infracțiunilor imputate. Prima instanță s-a bazat pe următoarele probe, care

sunt pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, cum sunt:

declarațiile părții vătămate Crețu Natalia, (f.d. 129, Vol. III); declarațiile martorului

Crăciun Larisa, (f.d. 124-125, Vol. III); declarațiile martorului Talpă Ion, (f.d. 126,

Vol. III); declarațiile părții vătămate Saveliuc Tatiana, (f.d. 127, Vol. III); declarațiile

martorului Blîndu Victoria, (f.d. 128, Vol. III); procesul-verbal de ridicare din

22.01.2020, (Vol.I f.d.24-40); procesul-verbal de ridicare din 19.03.2020, (Vol.I

f.d.48-49); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24.03.2020, (Vol.I f.d.50-

52); procesul-verbal de audiere a bănuitului Grosu Mihail din 13.03.2020, (Vol. I

f.d.135-136); procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

05.03.2020, (Vol.II f.d.105-106); copia contractului de împrumut nr. 427941 din

09.09.2019, eliberat de către „Credits 2 ALL” SRL prin care Saveliuc Tatiana a luat

împrumut în mărime de 1000 lei (Vol.II, f.d.32-38); copia contractului de credit

nebancar nr. 40/305 din 09.09.2019, eliberat de către organizația de creditare

nebancară „FinanceCasa” SRL prin care Saveliuc Tatiana a luat împrumut în mărime

de 3000 lei (Vol.II, f.d.47-48); copia contractului de credit nebancar nr. 15/4153 din

4

09.09.2019, eliberat de către organizația de creditare nebancară „CASH & GO” SRL

prin care Saveliuc Tatiana a luat împrumut în mărime de 3000 lei (Vol.II f.d.50-52);

copia contractului de credit nr. AG4257539 din 09.09.2019, eliberat de către

organizația de creditare nebancară „Sebo Credit” SRL prin care Saveliuc Tatiana a

luat împrumut în mărime de 5700 lei. (Vol.II, f.d.53-56); copia și anexele contractului

de credit nr. 096733863 din 09.09.2019, eliberat de către organizația de creditare

nebancară „Easy Credit” SRL prin care Saveliuc Tatiana a procurat un telefon în

credit Samsung Galaxy A70 în sumă de 7 249 lei (Vol.I f.d.57-66); procesul-verbal

de audiere a bănuitului Grosu Mihail din 12.03.2020, (Vol.II f.d.128); procesul-verbal

de audiere a învinuitului Grosu Mihail din 01.06.2020, (Vol.II f.d.139).

Astfel, analizând probele menționate mai sus, și apreciindu-le, din punct de

vedere al coroborării lor cu celelalte probe, analizate, instanța de apel a constatat că

ele demonstrează cu certitudine vina inculpatului Grosu Mihail în comiterea

infracțiunilor imputate, și că acțiunile inculpatului au fost corect calificate de către

prima instanță prin prisma art. 190 alin. (1) și art. 190 alin.(1) Codul penal după

semnele calificative: escrocheria, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane

prin inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, în privința naturii, calităților substanțiale ale obiectului părților

determinată de comportamentul viclean care a produs daune în proporții

considerabile, pentru fiecare din episoadele infracționale enumerate supra.

Față de lucrul judecat de primă instanță, instanța de apel a constatat o motivare

amplă și temeinică a sentinței pronunțate cu privire la procesul de evaluare și

apreciere a probelor prezentate de părți în raport cu faptele incriminate prin

rechizitoriu inculpatului, astfel fiind în corespundere cu exigențele articolului 6 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o reevaluare a

conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință soluția dată de

prima instanță. În cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în

mod concret la împrejurările care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite părților să utilizeze eficient orice drept de apel/recurs eventual, o curte de

recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă

instanță. (Garcia Ruis contra Spaniei, Helle contra Finlandei). Astfel, instanța de apel

a preluat argumentarea vinovăției primei instanțe și a constatat temeinicia acesteia.

Instanța de apel, apreciind probele administrate din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității acestora a constatat că argumentele

inculpatului precum că în acțiunile acestuia nu sunt întrunite elementele componenței

de infracțiune, făcând referire la faptul că au avut loc relații civile, nu pot fi reținute.

Instanța de apel le-a apreciat critic fiind declarative fără suport probatoriu având

scopul evitării răspunderii penale or, în baza probelor administrate de acuzatorul de

5

stat s-a constatat cu certitudine că inculpatul, a acționat prin înșelăciune, manifestând

rea-credință în raport cu părțile vătămate, respectiv, dânsul a creat părților vătămate

impresia precum că în virtutea poziției sale, își va onora obligația de a întoarce banii

luați, pentru ca ulterior să se eschiveze intenționat de la executarea obligațiilor. Ori

aceste împrejurări demonstrează că inculpatul de la bun început avea intenția

infracțională de a însuși banii părților vătămate, fără a-și onora obligațiile asumate

printr-un act de natură civilă.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiată solicitarea avocatului privind achitarea

inculpatului, din motiv că acțiunile inculpatului nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor, iar relațiile dintre inculpat și părțile civile au un caracter civil, or,

această solicitare este îndreptată spre ameliorarea situației inculpatului. Având în

vedere că ultimul sub diferite pretexte a dobândit sume de bani de la părțile vătămate,

prin prezentarea de date false și ascunderea informației care erau obligatorii de a fi

prezentate părților vătămate, a abuzat de încrederea acestora, iar părțile vătămate au

rămas fără bunurile sale și sumele de bani transmise. Toate aceste acțiuni au avut

scopul de a realiza interesele personale, obținând banii.

Subsecvent referitor la individualizarea pedepsei, instanța de apel a constatat, că

instanța de fond just și întemeiat a stabilit categoria și termenul pedepsei penale, fiind

luate în considerație dispozițiile art. art. 7, 61, 75 Cod penal și anume de gravitatea

infracțiunilor săvârșite, de motivul acestora, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață

ale familiei acestuia, precum și de scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării inculpatului.

Instanța de apel a considerat că, instanța de fond la stabilirea pedepsei, a ținut

cont că infracțiunile săvârșite de Grosu Mihail, care conform art. 16 Cod penal în

funcție de caracterul și gradul prejudiciabil, se atribuie la categoria infracțiunilor mai

puțin grave, de personalitatea inculpatului, inclusiv de faptul că anterior a fost

condamnat pentru comiterea unor infracțiuni similare, fapt ce denotă că, inculpatul nu

a făcut careva concluzii pentru sine, continuând comportamentul antisocial prin

săvârșirea de noi infracțiuni, la evidența medicului narcolog nu se află. Totodată, în

conformitate cu prevederile art. 76 Cod penal careva circumstanțe atenuante nu s-au

stabilit, iar conform art. 77 Cod penal în calitate de circumstanță agravantă s-a reținut

faptul săvârșirii infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru

infracțiuni similare.

Astfel, reieșind din circumstanțele cauzei, având în vedere nerecunoașterea

vinovăției de către inculpat, instanța de apel a concluzionat că corectarea inculpatului

este pasibilă cu aplicarea unei pedepse privative de libertate sub formă de închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

6

Instanța de apel a reținut că, prima instanță corect a ținut cont de caracterul,

pericolului social și gravitatea infracțiunilor comise de Grosu Mihail stabilindu-i

pedeapsă sub formă de închisoare, iar la calcularea pedepsei au fost luate în

considerație prevederile art. 190 alin. (1) Cod penal și art. 190 alin.(1) Cod penal, în

coroborare cu prevederile art. 61, 75 Cod penal, art. 84 alin. (1) Cod penal și art. 85

Cod penal, luându-se în considerație și personalitatea inculpatului, de faptul că nu este

la prima abatere, anterior a comis infracțiuni similare, stabilindu-i o pedeapsă

definitivă sub formă de 10 (zece) ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis. Astfel, instanța de apel a considerat ca legală și echitabilă pedeapsa

stabilită inculpatului, cu respectarea prevederilor referitor la pedeapsă.

Totodată, instanța de apel a reținut că, instanța de fond just a considerat necesar

de a admite acțiunea civilă înaintată de către părțile vătămate Crețu Natalia și Saveliuc

Tatiana și a dispus încasarea din contul inculpatului Grosu Mihail în beneficiul lui

Crețu Natalia a sumei de 30 000 (treizeci de mii) lei, cu titlu de prejudiciul material

cauzat prin infracțiune, lui Saveliuc Tatiana a sumei de 42 002 (patruzeci și două mii

și doi) lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat prin infracțiune.

În vederea normelor legale indicate și materialele anexate la cauza penală,

instanța de apel a conchis că, careva abateri sau încălcări de ordin procedural sau

material, de către instanța de judecată, pe parcursul examinării cauzei în instanța de

fond, nu au fost stabilite, motiv pentru care, în opinia instanței de apel, apelul declarat

este lipsit de temei de fapt și de drept.

Daniela în numele inculpatului, în termen, prin care, invocând temeiul de drept

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărârii

contestate, și adoptarea unei noi hotărâri prin care Grosu Mihail să fie achitat.

În motivarea cererii de recurs recurenta indică că contrar prevederilor art.296

Cod de procedură penală, acuzatorul de stat, în speța discutată nu a adus învinuirea în

aspectul de probe care pot fi administrate și care pot dovedi vinovăția lui Grosu Mihail

în săvârșirea infracțiunii de escrocherie, ori în învinuirea adusă acestuia, nu s-a

specificat în ce constau aceste elemente constitutive ale infracțiunilor imputate. Nici

în cadrul urmăriri penale, nici în cadrul cercetării judecătorești acuzatorul nu a adus

probe ce ar confirma prezenta elementelor ce sunt caracteristice infracțiunii de

escrocheriei și intenția inculpatului. Nu s-a demonstrat ca acțiunile inculpatului au

fost dominate cu rea voință, că el a avut scopul de a sustrage prin înșelăciune sau abuz

de încredere banii și că nu a avut intenția de la bun început a restitui acești bani.

solicitat inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri

legale.

7

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul penal lecturând textul recursului reține că, de către recurentă se indică

faptul că, prin probele administrate nu a fost confirmată vinovăția inculpatului Grosu

Mihail, invocând temeiul de casare ce se încadrează în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, care stipulează că „hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel

atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii”.

Verificând probatoriul administrat în cauză prin prisma opiniei recurentei, în

sensul că nu a fost dovedită vinovăția lui Grosu Mihail, acesta urmând a fi achitat,

Colegiul o consideră ca neîntemeiată.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, poate administra, la cererea părților orice

probe noi și poate da o nouă apreciere probelor din dosar.

Colegiul penal reține, că instanța de apel judecând cauza și verificând probele în

ședința de judecată a motivat detaliat și clar soluția adoptată în urma propriei analize

și examinări coroborate a probelor ce au servit ca temei pentru soluționarea laturii

penale a cauzei, precum și a elementelor de fapt pe care se sprijină soluția de

condamnare dispusă în cauză, expunându-se argumentat din care motive a ajuns la

concluzia de menținere a sentinței de vinovăție a inculpatului de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal (pe episodul cu partea vătămată

Crețu Natalia și pe episodul cu partea vătămată Saveliuc Tatiana).

Totodată, instanțele de fond și-au argumentat soluția prin faptul că, din

declarațiile părților vătămate, a martorilor și din probele materiale prezentate în cauză,

cert se demonstrează comiterea de către inculpat a infracțiuniilor prevăzute de art. 190

alin. (1) Cod penal (pe ambele episoade), probe care sânt descrise amănunțit în

hotărârile judecătorești.

8

Instanța de recurs relevă, că argumentele recurentei invocate în recurs, referitor

la nevinovăția inculpatului au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, pe care

Colegiul le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CEDO, care în

pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că, art.

6 par. 1 din Convenție, deși obligă instanța să își motiveze deciziile, acest fapt nu

poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk

vs. Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea procesul echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin

alt mod, să fie examinate chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Astfel, instanțele judecătorești inferioare reținând circumstanțele de fapt ale

cauzei și-au motivat concluzia prin cumulul de probe administrate în cauză, cărora le-

au dat o apreciere justă și obiectivă, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept.

Totodată, nu este fondată nici critica recurentei, în sensul pretinderii că

acuzatorul de stat, în speța discutată nu a adus învinuirea în aspectul de probe care pot

fi administrate și care pot dovedi vinovăția lui Grosu Mihail în săvârșirea

infracțiunilor de escrocherie. Dimpotrivă, instanța de recurs atestă că, instanța de apel

menținând sentința, prin care Grosu Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în

baza art. 190 alin. (1) Cod penal (pe episodul cu partea vătămată Crețu Natalia și pe

episodul cu partea vătămată Saveliuc Tatiana), a luat în considerație probele

administrate de către organul de urmărire penală, cercetate și analizate în cadrul

instanței de apel, or faptul săvârșirii de către inculpatul Grosu Mihail a escrocheriei,

a fost confirmată prin declarațiile părții vătămate Crețu Natalia Ion (f.d. 129, Vol. III),

declarațiile martorului Crăciun Larisa Gheorghii (f.d. 124-125, Vol. III), declarațiile

martorului Talpă Ion Mihail (f.d. 126, Vol. III), procesul-verbal de ridicare din

22.01.2020 (f.d.24-40. Vol.I), procesul- verbal de ridicare din 19.03.2020 (f.d.48-49,

Vol.I), procesul-verbal de cercetare la fața locului din 24.03.2020, (f.d.50-52, Vol.I),

declarațiile părții vătămate Saveliuc Tatiana Veaceslav (f.d. 127, Vol. III), declarațiile

martorului Blîndu Victoria Vasile (f.d. 128, Vol. III), care în coroborare cu probele

materiale scrise demonstrează comiterea de către inculpatul Grosu Mihail a

infracțiunilor imputate.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal respinge argumentele avocatului

precum că, relațiile dintre inculpat și părțile vătămate au un caracter civil, acesta

urmând a fi achitat, deoarece prima instanță întemeiat a reținut că faptele de care este

învinuit Grosu Mihail, au avut loc, temei de a interveni în decizia atacată nu există.

Instanța de recurs conchide că, în prezenta speță au fost prezentate suficiente

probe și anume declarațiile părților vătămate și a martorilor menționați, în coroborare

cu procesele-verbale ale acțiunilor procesuale, care coroborează între ele și indică la

9

Grosu Mihail că a comis infracțiunile prevăzute de art. 190 alin. (1) Cod penal (pe

ambele episoade).

Așadar, în contextul celor expuse, Colegiul penal conchide că, concluziile la care

au ajuns instanțele de fond privitor la calificarea acțiunilor și vinovăția inculpatului

Grosu Mihail sunt corecte și corespund materialului probator.

Din acest punct de vedere se atestă că, de fapt, în cauză nu s-au comis erorile de

drept prevăzute în pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, din care

considerent se dispune inadmisibilitatea recursului declarat de avocata Sandu Daniela

în numele inculpatului ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocata Sandu Daniela în

numele inculpatului Grosu Mihail, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 02 martie 2022, în cauza penală privindu-l pe Grosu Mihail

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 15 iunie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecătorii Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

10