1ra-515/2022 — art. 287 alin. 3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 287 alin. 3 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 5, 6, 10 CPP
1ra-515/2022 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-515/2022
1-19108776-01-1ra-04042022
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
18 mai 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Cobzac Elena
Judecători Țurcan Anatolie
Plămădeală Ghenadie
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către
avocatul Guțan Marcel în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2021 și a sentinței
Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 16 ianuarie 2020, în cauza penală
privindu-l pe
Stahu Boris Xxxxx, născut la xxxxx, originar mun. Xxxxx
și domiciliat în mun. Xxxxx str. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 05.07.2019-16.01.2020
instanța de apel: 12.02.2020-01.12.2021
instanța de recurs: 04.04.2022-18.05.2022
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 16 ianuarie 2020, în
procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Stahu
Boris Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod
penal, la 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare cu ispășirea pedepsei în penitenciar de
tip semiînchis.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, Stahu Boris, la data
de 22 ianuarie 2019, în jurul orei 21:00, aflîndu-se în stare de ebrietate, pe strada Alba
Iulia, 75/23, mun. Chișinău, acționând cu intenții huliganice, în incinta berăriei, fără
careva motiv, i-a acostat pe soții Puiu Alexandru și Puiu Mariana, numindu-i cu
cuvinte necenzurate și amenințându-i cu aplicarea violenței, având la sine o coadă
din lemn a unui topor, dar și 2 cuțite, o perioadă îndelungată de timp, cu o deosebită
obrăznicie, încălcând în mod insistent ordinea publică, în loc public, împotrivindu-se
totodată încercărilor persoanelor prezente în localul respectiv de a stopa acțiunile
huliganice ale acestuia, în consecință a produs o încălcare grosolană a ordinii publice,
pentru ce a fost imobilizat de către colaboratorii de poliție, solicitați la fața locului.
Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza prevederilor art. 287 alin. (3) Cod
penal, după indicii - huliganismul agravat, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan
ordinea publică, însoțite de amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor, savîrșite cu
încercarea aplicării armei pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății.
1
Nefiind de acord cu sentința pronunțată, au declarat apeluri:
3.1 Procurorul, solicitând casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei potrivit
ordinii stabilite pentru prima instanță și pronunțarea unei noi hotărîri judecătorești
prin care lui Stahu Boris recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 287 alin. (3) Cod penal, de a-i stabili pedeapsă sub formă de închisoare pe un
termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Conform art.
84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa aplicată de adăugat partea neexecutată a pedepsei
stabilite prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 octombrie
2019 și prin cumul parțial, a-i stabili pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe
un termen de 6 ani, cu executarea pedepsei de către inculpat în penitenciar de tip
semiînchis. În rest, sentința de lăsat fără modificări.
În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat a invocat următoarele aspecte:
- cu toate că instanța de judecată corect a încadrat acțiunile inculpatului, la
stabilirea pedepsei, nu a ținut cont de personalitatea acestuia și de caracteristica
acestuia în societate, dar și de norma legală privind aplicarea pedepsei în cazul unui
concurs de infracțiuni. Menționează faptul că, Boris Stahu este predispus de a comite
infracțiuni, anterior inculpatul fiind recunoscut vinovat de săvârșirea aceluiași tip de
infracțiune;
- instanța, la individualizarea pedepsei penale, urma a pune valoare pe aceste
date, care caracterizează persoana inculpatului, întrucât este evident că, acesta și-a
educat un sistem degradat de valori sociale, fiind nejustificată stabilirea unei pedepse
prea blânde sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani și 8 luni cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, atât timp cât inculpatul, a demonstrat
faptul neconștientizării gradului de pericol social al faptelor săvârșite, efectul
preventiv al pedepsei anterior aplicate fiind în totalitate ignorat;
- tolerarea comportamentului inculpatului, prin adăugarea parțială a unei
pedepse diminuate este nejustificată. Conștientizând faptul că, el nu este pedepsit
efectiv și proporțional pentru fapta săvârșită, inculpatul va deveni mult mai încrezut
în impunitatea sa și, ca urmare, va continua să mai săvârșească infracțiuni;
- pedeapsa aplicată de către instanța de judecată în privința condamnatului
Boris Stahu nu corespunde gravității infracțiunii săvârșite, dar și personalității lui.
Pedeapsa prea ușoară care a fost aplicată inculpatului, va fi apreciată ca o atitudine
tolerantă din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua
încrederea societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție;
- prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 24 aprilie 2019
inculpatul Boris Stahu, a fost condamnat la 2 ani și 6 luni ani închisoare, executarea
fiind suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani, pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal. Prin decizia Curții de Apel
Chișinău din 8 octombrie 2019, s-a casat parțial sentința primei instanțe,
pronunțându-se o nouă hotărâre, prin care inculpatul Boris Stahu a fost condamnat la
2 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis;
- instanța urma să aplice norma prevăzută la art. 84 alin. (4) Cod penal.
3.2 Avocatul Guțan Marcel, în numele inculpatului Stahu Boris, solicitând
casarea integrală a acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit
2
pentru prima instanță, după cum urmează: Stahu Boris să fie recunoscut vinovat și
condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, în
termenul pedepsei stabilit prin noua decizie, prin cumul parțial cu pedeapsa stabilită
prin decizia Curții de Apel Chișinău din 08.10.2019, de a-i stabili pedeapsă definitivă
lui Stahu Boris sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 901 alin. (1) Cod penal, de a
dispune executarea pedepsei închisorii pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni în
penitenciar de tip semiînchis, restul pedepsei penale cu închisoarea pe un termen de
1 (unu) an și 6 (luni) se suspendă condiționat cu stabilirea termenului de probațiune
de 2 (doi) ani.
În motivarea cerințelor, avocatul a invocat următoarele aspecte:
- consideră sentința, în privința măsurii de pedeapsă stabilită fiind nefondată,
nemotivată, neîntemeiată și pasibilă casării, or în cadrul procesului penal inculpatului
Stahu Boris Xxxxx i-a fost violat dreptul la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din
CEDO;
- instanța de fond neîntemeiat aplicând o pedeapsă mai aspră, inculpatului
Stahu Boris neținând cont de principiul individualizării pedepsei conform art. 7 Cod
penal, în coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art.
75 alin. (1) și (2) Cod penal;
- instanța de fond neîntemeiat nu a constatat circumstanțele atenuante în
prezenta cauză penală în privința lui Stahu Boris și anume: a contribuit activ la
descoperirea infracțiunii în cauză, comportamentul inculpatului în timpul și după
consumarea infracțiunii, a recunoscut vina în săvîrșirea faptelor indicate în
rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza
de urmărire penală, prin ce a contribuit la soluționarea cauzei penale în procedură
simplificată cât mai operativ, cu cheltuieli reduse, se căiește sincer, la evidența
medicului psihiatru și narcolog nu se află, părțile vătămate nu au pretenții materiale
și morale față de inculpat, s-au împăcat, însuși părțile vătămate au solicitat în ședința
de judecată o pedeapsă mai blândă neprivativă de libertate, pe viitor a declarat cu
responsabilitate că nu va mai încălca legea, regretă de cele întâmplate. Pornind de la
cele expuse, partea apărării consideră că, circumstanțele atenuante micșorează
esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, iar pedeapsa aplicată de către
Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani este prea aspră, în privința lui Stahu Boris fiind
echitabil aplicarea unei pedepse mai blînde;
- instanța de fond nu a ținut cont de caracterul și gradul prejudiciabil al
infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care
atenuează răspunderea penală;
- având în vedere că inculpatul Stahu Boris a fost recunoscut vinovat și
condamnat de comiterea unei alte infracțiuni conform art. 287 alin. (3) Cod penal
săvârșită înainte de pronunțarea sentinței pe cauza penală menționată supra, partea
apărării solicită în conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal, ca să fie adăugat parțial
la pedeapsa aplicată prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 08.10.2019,
pedeapsa stabilită prin prezenta sentință;
3
- inculpatul Stahu Boris își recunoaște vina, se căiește sincer de comiterea
infracțiunilor în cauză, nu este dependent de alcool și droguri, nu se află la evidența
medicului psihiatru sau narcolog;
- în cadrul ședințelor preliminare a depus o cerere că își recunoaște vina în
săvîrșirea faptelor infracționale indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se
examineze pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art.
3641 Cod de procedură penală, prin ce a contribuit la soluționarea cauzelor penale cît
mai operativ, cu cheltuieli reduse;
- reieșind din totalitatea circumstanțelor atenuante stabilite, de personalitatea sa,
ce nu prezintă pericol pentru societate, a recunoscut vina, se căiește sincer, este tânăr,
precum și de comportamentul învinuitului în timpul și după consumarea infracțiunii,
pe viitor a declarat cu responsabilitate că, nu va mai încălca legea, circumstanțe
agravante în procesul penal nu au fost stabilite, micșorează esențial gravitatea faptei
și a consecințelor ei, partea apărării consideră că, corectarea și reeducarea
inculpatului Stahu Boris este posibilă, în conformitate cu art. 84 alin. (4) Cod penal, cu
cumularea parțială a pedepselor, aplicarea unei pedepse penale, sub formă de
condamnare, cu suspendarea parțială a executării pedepsei conform prevederilor art.
901 Cod penal;
- consideră justificată aplicarea unei pedepse minimale echitabile faptei săvîrșite
față de inculpatul Stahu Boris și în temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, cumularea
parțială a pedepselor și aplicarea unei pedepse penale definitivă, sub formă de
condamnare, cu suspendarea parțială a executării pedepsei, în conformitate cu
prevederile art. 901 Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie
2021, apelul declarat de avocatul Guțan Marcel, în numele inculpatului Stahu Boris a
fost respins ca nefondat. A fost admis apelul declarat de procuror, fiind casată
sentința în partea individualizării pedepsei și pronunță în această parte o nouă
hotărâre potrivit modului stabilit de prima instanță și anume: lui Stahu Boris
recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal i
s-a stabilit pedeapsă în formă de închisoare pe un termen de 2 (doi) ani, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal, prin
cumul parțial al pedepsei stabilite prin decizia Curții de Apel Chișinău din
08.10.2019, i-a fost stabilit lui Stahu Boris pedeapsa definitivă sub formă de închisoare
pe un termen de 4 (patru) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis. Celelalte dispoziții din sentință au fost menținute.
În motivarea soluției, instanța de apel a indicat că, instanța de fond a stabilit
în mod corect situația de fapt, just a aplicat în speță normele de procedură penală și
vinovăția inculpatului care a fost dovedită, dând faptei săvârșite încadrarea juridică
corespunzătoare materialului probator administrat.
Instanța de apel verificând ansamblul de probe ce au fost administrate în
conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, nu a depistat careva
încălcări de procedură sau încălcări a drepturilor și intereselor inculpatului.
Vinovăția inculpatului Stahu Boris în comiterea infracțiunii a fost dovedită pe deplin
în baza probelor administrate la cauza penală. Respectiv, acțiunile inculpatului,
4
corect au fost calificate în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, huliganism agravat, adică
acțiunile intenționate care încalcă ordinea publică, însoțite de amenințarea cu
aplicarea violenței asupra persoanelor, savârșite cu încercarea aplicării armei pentru
vătămarea integrității corporale sau sănătății.
Sentința primei instanțe a fost contestată de partea acuzării și de partea apărării
numai în partea individualizării pedepsei penale, iar ce ține de încadrarea juridică și
vinovăție, sentința nu a fost atacată.
Infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, prevede pedeapsa cu
închisoare de la 3 ani la 7 ani.
În corespundere cu prevederile art. 16 Cod penal, infracțiunea săvârșită de către
Stahu Boris, se atribuie la categoria infracțiunilor grave.
Așadar, având în vedere faptul că, inculpatul vina a recunoscut-o, a declarat
prin înscris autentic anexat la materialele cauzei că recunoaște săvârșirea faptelor
indicate în rechizitoriu, a solicitat judecarea cauzei penale pe baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, nu a solicitat administrarea unor noi probe,
pedeapsa urmează a fi stabilită cu aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură
penală, care prevede că inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în
rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza
de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă
prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul
comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzută de lege
în cazul pedepsei cu amendă.
Prin urmare, aplicând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, se
stabilesc noile limite minime și maxime a pedepsei prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod
penal.
În speța examinată, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de
fond în mod întemeiat a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivele
acestei fapte, de persoana celui vinovat, inclusiv de faptul că, inculpatul Stahu Boris
pe banca acuzațiilor se află nu pentru prima dată, anterior a avut conflict cu legea, se
caracterizează satisfăcător, se află în relații de concubinaj, a recunoscut vina, părțile
vătămate careva pretenții atît materiale, cât și morale față de inculpat, nu au.
Circumstanțe ce atenuează răspunderea penală, conform art. 76 Cod penal, de către
instanța de fond au fost stabilite recunoașterea vinovăției și căința sinceră. La fel,
circumstanțe agravante pentru inculpatul Stahu Boris, conform art. 77 Cod penal,
instanța de fond nu a stabilit.
Potrivit materialelor cauzei, inculpatul Stahu Boris, prin sentința Judecătoriei
Chisinău sediul Buiucani din 24 aprilie 2019, a fost condamnat la 2 ani 6 luni
închisoare cu suspendarea condiționată pe un termen de probă de 3 ani, pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal. Însă, prin decizia
Curții de Apel Chișinău din 8 octombrie 2019, s-a casat sentința, pronunțându-se o
hotărîre nouă, prin care inculpatul Stahu Boris a fost condamnat la 2 ani 6 luni
închisoare în penitenciar de tip semiînchis.
5
În acest sens, Stahu Boris având conflict cu legea, nu a făcut concluzii respective
și nu a mers pe calea corijării și nu a conștientizat gravitatea faptelor săvârșite, din
nou a comis o infracțiune similară prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, ținând cont de
sancțiunea normei penale imputate făptuitorului, de gradul prejudiciabil al faptei
comise, precum și de persoana inculpatului, se atestă că aplicarea pedepsei trebuie
să contribuie la corectarea inculpatului, să-l rețină de la comiterea unei noi
infracțiuni, să dezvolte anumite calități de persoană ce ar respecta legea, că săvîrșirea
infracțiunii reprezentă un incident în viața inculpatului, instanța concluzionează că
persoana vinovată poate fi corectată și reeducată doar prin aplicarea unei pedepse în
formă de închisoare cu executare reală.
Sub acest aspect, au fost respinse ca fiind declarative alegațiile apărătorului
invocate în apel, or pedeapsa solicitată de avocatul inculpatului Stahu Boris cu
suspendarea parțială a executării pedepsei nu va contribui la atingerea scopului
pedepsei penale, nu va corecta și resocializa inculpatul, în scopul prevenirii săvîrșirii
de noi infracțiuni. De asemenea, recunoașterea vinei de către inculpat și examinarea
cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale potrivit prevederilor
art.3641 din Codul de procedură penală, nu îndreptățește fapta comisă de el și deci,
nu poate genera aplicarea unei pedepse neechitabile, care nu-și va atinge scopul de
corectare și reeducare a lui, pentru a nu admite pe viitor săvârșirea unor astfel de
infracțiuni.
Din aceleași considerente, solicitarea apărătorului de aplicare a unei pedepse
sub formă de închisoare cu suspendarea parțială a executării pedepsei în privința
inculpatului Stahu Boris a fost respinsă, instanța de apel considerând că pedeapsa
solicitată nu va constitui un remediu eficient în atingerea scopului pedepsei penale,
conform prevederilor art. 61 Cod penal și anume, restabilirea echității sociale,
corectarea condamnatului, prevenirea comiterii unor noi infracțiuni atât de către
acesta cât și de alte persoane, precum și prevenirea cazurilor de eschivare cu rea-
voință a condamnaților de la executarea pedepselor non-privative de libertate,
existînd un dubiu rezonabil că o asemenea pedeapsă va fi ignorată și nu va fi
executată de către inculpat.
La stabilirea pedepsei date, s-a luat în considerație recunoașterea vinei de către
inculpat, atitudinea inculpatului față de ordinea de drept, regulile de conviețuire
socială și de principiile morale și de faptul că anterior acesta a fost condamnat, însă
inculpatul careva concluzii pentru sine nu și-a făcut, nu a pășit pe calea corectării și
reeducării săvîrșind o nouă infracțiune.
Astfel, instanța de apel a considerat că soluția adoptată de către prima instanță
în speța dată își va atinge scopul de corectare și reeducare a inculpatului Stahu Boris,
or aplicarea unei pedepse definitive de 2 (doi) ani închisoare în penitenciar de tip
semiînchis, va duce la conștientizarea de către inculpat a celor comise, cu atragerea
unor concluzii corecte inclusiv, ce ține de comportamentul său. De asemenea, la
stabilirea pedepsei s-a luat în calcul amploarea și pericolul infracțiunii săvârșite.
Asemenea fapte în mod cert afectează relațiile din societate menite să protejeze
dreptul la sănătatea persoanei, inclusiv la un mediu de conviețuire agreabil. Prin
6
urmare, modalitatea de executare a pedepsei trebuie să fie în măsură să asigure
reeducarea inculpatului și exercitarea unui control din partea statului ce vine să
prevină antrenarea viitoare în activități de același gen, raportat la fapta comisă,
gradul de pericol social sporit al acesteia, conduita inculpatului anterior și pe
parcursul cercetărilor. Or, inculpatul Stahu Boris cu toate că în instanța de fond a dat
declarații privind recunoașterea vinovăției, însă în instanța de apel s-a eschivat de a
se prezenta și a fost anunțat în căutare.
Instanța de apel a reținut că, corectarea și reeducarea inculpatului Stahu Boris
este posibilă doar prin izolarea de societate, dar nu după cum solicită avocatul în
apelul depus prin stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 3
(trei) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, iar în temeiul art.
901 alin. (1) Cod penal, de a dispune executarea pedepsei închisorii pe un termen de
1 (unu) an și 6 (sase) luni în penitenciar de tip semiînchis, restul pedepsei penale cu
închisoarea pe un termen de 1 (unu) an si 6 (luni) de suspendat condiționat cu
stabilirea termenului de probațiune de 2 (doi) ani.
Având în vedere inclusiv și faptul că, în instanța de apel inculpatul s-a eschivat
de a se prezenta, a dat dovadă de lipsă de respect față de instanță, dar și a dus la
tergiversarea examinării cauzei, cu toate că știa de apelul depus de avocatul Marcel
Guțan în interesele inculpatului Stahu. Totodată, la stabilirea pedepsei, s-au luat în
considerație și eforturile întreprinse de autoritățile statului pentru a diminua
numărul infracțiunilor, ținând cont de consecințele unor astfel de infracțiuni și de
atitudinea inculpatului în vederea conștientizării faptei comise.
În acest context, o pedeapsă prea blândă va fi apreciată ca o atitudine tolerantă
din partea statului a comportamentului prejudiciabil și va diminua încrederea
societății în eficacitatea și echitatea sistemului de justiție.
Așadar, în viziunea instanței de apel, anume pedeapsa sub formă de închisoare
cu executare reală pe o perioadă de 2 (doi) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar
de tip semiînchis - este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale,
adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin
infracțiunea comisă de către inculpat. Pedeapsa stabilită inculpatului este aptă de a
îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social a
faptei comise de către acesta, cât și personalitatea inculpatului, urmărind în acest
sens comportamentul lui în viața socială, precum și cel dinainte și după săvârșirea
infracțiunii incriminate.
Subsecvent, reieșind din cele menționate mai sus, instanța de apel a reiterat
faptul că, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 8 octombrie 2019, s-a casat
sentința primei instanțe (Sentința Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 24
aprilie 2019 prin care inculpatul Stahu Boris a fost condamnat la 2 ani 6 luni
închisoare cu suspendarea condiționată pe un termen de probă de 3 ani, pentru
săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal) și s-a pronunțat o
hotărîre nouă, prin care inculpatul Stahu Boris a fost condamnat la 2 ani 6 luni
închisoare în penitenciar de tip semiînchis.
Astfel, instanța de apel a stabilit în temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal,
necesitatea de a cumula parțial pedeapsa stabilită prin decizia Curții de Apel
7
Chișinău din 08.10.2019 și de a-i aplica lui Stahu Boris pedeapsa definitivă sub formă
de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de
tip semiînchis.
Hotărârile judecătorești adoptate în cauză sunt atacate cu recurs ordinar de
către avocatul Guțan Marcel în numele inculpatului, care solicită casarea acestora,
rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi holărîri, potrivii modului stabilit, pentru
prima instanță și anume: Stahu Boris sa fie recunoscut vinovat și condamnat în baza
art 287 alin. (3) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis. Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, în termenul
pedepsei stabilit prin noua decizie, prin cumul parțial cu pedeapsa stabilită prin
decizia Curții de Apel Chișinău din 08.10.2019, de a-i stabili pedeapsa definitivă lui
Stahu Boris sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 901 alin. (1) Cod penal, de a
dispune executarea pedepsei închisorii pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni în
penitenciar de tip semiînchis, restul pedepsei penale cu închisoarea pe un termen de
1 (unu) an și 6 (luni) să fie suspendat condiționat cu stabilirea termenului de
probațiune de 2 (doi) ani.
În drept recurentul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 10)
Cod de procedură penală și indică aceleași motive pe care le-a invocat în apel.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,
solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece
instanța și-a argumentat suficient soluția în partea pedepsei, ținând cont în deplină
măsură de principiile generale de aplicare a pedepsei, precum și de criteriile
generale de individualizare a acesteia, de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul
acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei ce atenuează sau
agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă echitabilă.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs
sânt vădit neîntemeiate.
Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat, avocatul Guțan M. în numele
inculpatului, invocă ca temei de casare a hotărârii instanței de apel, art. 427 alin. (1)
pct. 5), 6), 10) Cod de procedură penală, care prevede că cauza a fost judecată în primă
instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în
imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel, în cazul în care hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care
se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate, contrar prevederilor legale,
8
nefiind de acord cu faptul că, instanța de apel a refuzat nemotivat solicitările de a
întreprinde toate măsurile de rigoare de citare, de căutare a lui Stahu B., la fel și
dezacordul cu condamnarea la pedeapsă reală cu închisoare, solicitând aplicarea în
privința inculpatului a unei pedepse minimale și a prevederilor art. 901 Cod penal.
Ce ține de temeiul prevăzut la pct. 5) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,
și invocat de recurent, Colegiul penal menționează, că acest temei poate fi aplicat
atunci când cauza a fost judecată în prima instanță sau în apel fără citarea legală a
unei părți sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a
înștiința instanța despre această imposibilitate.
Din textul recursului declarat se evidențiază, că apărătorul critică, că instanța de
apel a refuzat nemotivat solicitările de a întreprinde toate măsurile de rigoare de
citare, de căutare a lui Stahu B., însă reieșind din materialele dosarului supus
judecării, Colegiul atestă, că inculpatul a fost citat în ședințele de judecată a instanței
de apel pentru data de 15.04.2020, 29.09.2020, 12.05.2021, 06.10.2021 (f.d.151, 158, 160,
177, 182, 187), astfel la data de 30.09.2021, a fost dispusă aducerea silită a acestuia
(f.d.191-192), iar conform raportului prezentat de IP Centru (f.d.190), nu a fost
posibil de stabilit locul aflării, iar din discuții cu vecinii, nu a fost văzut de mult
timp. Astfel, prin încheierea din 06 octombrie 2021 (f.d.193-197), inculpatul Stahu B.
a fost anunțat în căutare. Astfel, în ședința de judecată din data de 01 decembrie
2021, fiind pusă în discuție posibilitatea examinării cauzei, inclusiv în lipsa
inculpatului, avocatul acestuia Guțan M. a considerat posibil, astfel instanța de apel
întemeiat a examinat cauza în lipsa acestuia, care era anunțat în căutare, conform
înștiințării IP Buiucani (f.d.199).
În același timp, Colegiul penal constată că recurentul este de acord cu starea de
fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.
De asemenea, recurentul critică hotărârile adoptate de instanțele de fond, în
partea condamnării la pedeapsă reală cu închisoare, solicitând aplicarea în privința
inculpatului a unei pedepse minimale și a prevederilor art. 901 Cod penal.
Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și
materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit
confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanța de apel și-a motivat just
soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, la
soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința
inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 287 alin. (3) Cod penal, ținând cont și
de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.
Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru
săvârșirea unei infracțiuni contra securității publice și a ordinii publice, prevăzută de
art. 287 alin. (3) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe baza
probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu prevederile art.
3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere, în egală măsură
persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa socială, cât și
dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările societății față de mecanismul
justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste aspecte.
9
Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut
săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza
probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către
instanță prin încheiere protocolară (f.d. 134), beneficiază de reducerea cu o treime a
limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu
muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de
pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.
Sancțiunea art. 287 alin. (3) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de 3 la 7
ani, calificându-se conform art. 16 Cod penal, ca infracțiune gravă.
Prin urmare, învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,
care sânt valabile în cazul dat pentru inculpatul, Stahu B., prin decizia instanței de
apel a fost casată parțial sentința, în partea individualizării pedepsei și pronunțată în
această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care inculpatul Stahu B. recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de
art. 287 alin. (3) Cod penal, i-a fost aplicată pedeapsa minimă sub formă de 2 ani
închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul art. 84 alin. (4)
Cod penal prin cumul parțial al pedepsei stabilite prin decizia Curții de Apel
Chișinău din 08.10.2019, i-a fost stabilită lui Stahu Boris pedeapsa definitivă sub
formă de închisoare pe un termen de 4 (patru) ani, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis. Celelalte dispoziții din sentință au fost menținute.
Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de
săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor
administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele
fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții
Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de
procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de
judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de
persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează
răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.
Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră
că, în mod just instanța de apel a respins ca nefondat apelul avocatului Guțan M. în
numele inculpatului, a admis apelul declarat de procuror și a casat parțial sentința,
aplicându-i inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare, cu executarea reală a
acesteia, la fel fiindu-i aplicate și prevederile art. 84 alin. (4) Cod penal. Instanța de
apel motivând corespunzător temeiurile neaplicării pedepsei cu închisoare, cu
suspendarea parțială a executării acesteia, pe o perioadă de probațiune, conform art.
901 Cod penal.
Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanța de apel
just a ținut cont că, fapta inculpatului se califică ca fiind una gravă, de motivele
acestei fapte, de persoana celui vinovat, inclusiv de faptul că, inculpatul Stahu Boris
pe banca acuzațiilor se află nu pentru prima dată, anterior a avut conflict cu legea, se
caracterizează satisfăcător, se află în relații de concubinaj, a recunoscut vina, părțile
vătămate careva pretenții atât materiale cât și morale față de inculpat, nu au.
10
Circumstanțe ce atenuează răspunderea penală, conform art. 76 Cod penal, au fost
stabilite recunoașterea vinovăției și căința sinceră. La fel, circumstanțe agravante
conform art. 77 Cod penal, nu au fost stabilite.
La fel, instanța de apel întemeiat a reținut că, potrivit materialelor cauzei
inculpatul Stahu Boris, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 8 octombrie 2019, a
fost condamnat la 2 ani 6 luni închisoare, în penitenciar de tip semiînchis. În acest
sens, Stahu Boris având conflict cu legea, nu a făcut concluzii respective și nu a mers
pe calea corijării și nu a conștientizat gravitatea faptelor săvîrșite, din nou a comis o
infracțiune similară prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal.
Reieșind din cele expuse, Colegiul penal reține că instanța de apel întemeiat a
constatat că, pedeapsa solicitată de avocatul inculpatului Stahu Boris cu suspendarea
parțială a executării pedepsei nu va contribui la atingerea scopului pedepsei penale,
nu va corecta și resocializa inculpatul, în scopul prevenirii săvîrșirii de noi
infracțiuni. De asemenea, recunoașterea vinei de către inculpat și examinarea cauzei
în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale potrivit prevederilor
art.3641 Cod de procedură penală, nu îndreptățește fapta comisă de el și deci, nu
poate genera aplicarea unei pedepse neechitabile, care nu-și va atinge scopul de
corectare și reeducare a lui, pentru a nu admite pe viitor săvârșirea unor astfel de
infracțiuni.
La fel, Colegiul penal relevă, că conform art. 901 alin. (1) Cod penal, în cazul în
care instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de personalitatea
vinovatului, ajunge la concluzia că, nu este rațional ca acesta să execute întreaga
pedeapsă cu închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea parțială a
executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd în hotărîre perioada de executare a
pedepsei în închisoare și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă,
precum și motivele condamnării cu suspendarea parțială a executării pedepsei.
Prima parte a pedepsei se execută în penitenciar, iar restul pedepsei se suspendă.
Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, constituie
concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute întreaga pedeapsa cu
închisoare în penitenciar. Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze
că scopul pedepsei poate fi atins chiar și cu executarea parțială a acesteia. În
formarea convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres
prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită a condamnatului înainte
de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății, precum și alte
aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe materialele cauzei
administrate în cadrul cercetării judecătorești.
În contextul dat, instanța de recurs, totuși precizează, că prin îndeplinirea
condițiilor prevăzute de lege pentru aplicarea prevederilor art. 901 Cod penal, nu se
creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această măsură de
individualizare judiciară a pedepsei.
Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal
consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au
constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea parțială a executării pedepsei cu
închisoare în privința inculpatului, în baza art. 901 Cod penal, deoarece
11
personalitatea inculpatului nu prezintă garanțiile unei conduite, ce ar permite
instanței de judecată de a da dovadă de clemență, deoarce se atestă faptul că,
comiterea infracțiunilor, pentru inculpatul Stahu B. a devenit o deprindere, iar
aplicarea pedepsei cu suspendrea parțială a executării acesteia, în baza art. 901 Cod
penal, nu-și va produce efectul, pentru ca inculpatul să-și facă concluziile necesare
de a nu comite în continuare abateri de la prevederile legii penale.
Cu referire la un alt motiv de critică din recurs, prin care menționează, că
inculpatul este tânăr, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, nu este
dependent de alcool și droguri, părțile vătămate nu au pretenții materiale și morale,
instanța de recurs consideră, că împrejurările în cauză au fost luate în considerație de
instanța de apel, însă acestea nu sunt suficiente pentru a răsturna soluția instanței de
apel, ținând cont de personalitatea inculpatului.
În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanța de apel a ținut cont
de toate circumstanțele cauzei și a aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și
conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de
individualizare a pedepsei, iar modalitatea de executare a acesteia stabilită în sarcina
inculpatului, a fost individualizată corect și în așa fel, încât acesta să se convingă de
necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare.
Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanța de apel,
răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.
(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor
persoane.
Din acest punct de vedere se conchide, că de fapt, în cauză nu s-au comis erorile
de drept prevăzute în pct. 5), 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, deci,
nu persistă temei de casare a soluției adoptate de instanța de apel, iar pedeapsa
stabilită inculpatului Stahu B., de către instanța de apel, a fost aplicată în limitele
legii, din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat de către
avocatul Guțan Marcel în numele inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) CPP, Colegiul penal
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Guțan Marcel în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 01 decembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe Stahu Boris Xxxxx, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la data de 09 iunie 2022.
Președinte Cobzac Elena
Judecător Țurcan Anatolie
Judecător Plămădeală Ghenadie
12