1ra-613/2020 — 287 alin. 3 CP

1ra-613/2020 — 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-613/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte: Diaconu Iurie

judecători: Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Boris Druță în numele inculpatului Stahu Boris, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curți de Apel Chișinău din 08 octombrie 2019, în cauza penală

privindu-l pe

Stahu Boris XXXXX, născut XXXXX2, originar

și domiciliat XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 04.03.2019 – 24.04.2019;

Instanța de apel: 21.05.2019 – 08.10.2019;

Instanța de recurs: 18.12.2019 – 29.01.2020.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Stahu

Boris a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin.

(3) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de

2 ani și 6 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen

de 2 ani.

Conform art. 90 din Codul penal, executarea s-a suspendat condiționat pe un

termen de 3 ani și nu va fi executată dacă în termenul de probă fixat condamnatul nu

va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va

îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

S-a încasat de la Stahu Boris în folosul lui Cioban Dumitru suma de bani în

mărime de 10.000 lei cu caracter de prejudiciu moral, suma de bani în mărime de 5

000 lei cu caracter de cheltuieli pentru asistență juridică. S-a dispus încasarea de la

Stahu Boris în folosul statului cheltuielile judiciare în sumă de 448 lei.

la data de 25 ianuarie 2019, aproximativ la ora 21:40, fiind în stare de ebrietate

1

provocată de alcool, aflându-se în XXXXX, în loc public, având intenția comiterii

unui act de huliganism, însoțit de aplicarea violenței asupra persoanelor, lezând

normele de drept și morale de comportare în societate, s-a apropiat de Cioban Dumitru

și urmărind scopul demonstrării în public a supremației sale fizice, i-a aplicat

ultimului o lovitură cu o sticlă de la bere în regiunea capului, ca rezultat Cioban

Dumitru s-a dezechilibrat și a căzut la sol, timp în care inculpatul continuând acțiunile

sale huliganice, l-a amenințat cu aplicarea violenței fizice, concomitent a scos din

mânecă un obiect asemănător cu cuțitul cu care a încercat să-i aplice lui Cioban

Dumitru lovituri, după care a părăsit locul comiterii infracțiunii. Conform raportului

de expertiză judiciară nr. 201902D0395 din 26 februarie 2019 la Cioban Dumitru s-a

constatat plagă contuză cu edem moderat al țesuturilor moi subdiacente la nivelul

sprâncenei drepte care a fost cauzată în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect

contodent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, care condiționează

dereglarea sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se califică ca vătămare

corporală ușoară.

către procuror și de avocatul Palancica Victor în numele părții vătămate, prin care au

solicitat casarea sentinței Judecătoriei Chișinău.

3.1 Procurorul a solicitat casarea a acesteia în partea stabilirii pedepsei,

rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, prin care a solicitat să se excludă din partea rezolutivă a sentinței

mențiunea privind suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii în baza

art. 90 Cod penal pe un termen de probă de 3 ani.

În argumentarea apelului depus, procurorul a invocat următoarele:

- instanța de judecată corect a încadrat faptele săvârșite de către inculpat, însă

greșit a individualizat pedeapsa penală, dispunând asupra suspendării condiționate a

executării ei;

- instanța de judecată nu a ținut cont de criteriile generale de individualizare a

pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal, și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului;

- instanța de judecată nu a reținut în privința inculpatului circumstanțe ce ar

agrava răspunderea, or, Stahu Boris a comis infracțiunea, fiind în stare de ebrietate

provocată de alcool și anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare la pedepse

neprivative de libertate, însă careva concluzii acesta nu a făcut, continuând să

săvârșească infracțiuni punând în pericol sănătatea persoanelor din jur;

2

- instanța de judecată nu a luat în considerație circumstanțele precum că

inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă, sancțiunea căreia prevede închisoare ne un

termen de până la 7 ani, anterior inculpatul a fost condamnat pentru infracțiuni

similare, nu a recuperat prejudiciul părții vătămate și a săvârșit infracțiunea fiind în

stare de ebrietate provocată de alcool;

3.2 Avocatul Palancica Victor în numele părții vătămate a solicitat admiterea

apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri în

privința inculpatului și aplicarea unei pedepse mai aspre, deoarece a considerat că

instanța incorect a individualizat pedeapsa ținând cont de circumstanțele cauzei,

persoana inculpatului și comportamentul acestuia după comiterea infracțiunii.

În argumentarea apelului depus, avocatul Palancica Victor a invocat următoarele:

- condamnatul a recunoscut pe deplin vina, probele acumulate la dosar dar acesta

nu a recunoscut și pretenții materiale înaintate de partea vătămată;

- inculpatul nu a contribuit activ la descoperirea infracțiunii comise, nu a reparat

prejudiciu cauzat prin infracțiune, nici măcar nu a cerut scuze părții vătămate și nici

nu a recunoscut acțiunea civilă înaintată, considerăm pedeapsa aplicată una prea

blândă;

- inculpatul a comis o infracțiune care potrivit art. 16 Cod penal ce se califică ca

infracțiune gravă cu aplicarea obiectelor folosite în calitate de armă, având intenția

directă de a cauză vătămare corporală;

- nu exista și nu au fost stabilite careva circumstanțe excepționale sau alte

circumstanțe care ar micșora esențial gravitatea faptei inculpatului. Ba din potrivă, în

cadrul cercetării judecătorești s-au constatat circumstanțe agravante prevăzute de art.

77 Cod penal;

- nu a fost explicat motivul condamnării cu suspendare, inculpatul nu corespunde

nici unui criteriu prevăzut la art. 90 Cod penal;

- cu toate că, inculpatul a recunoscut fapta imputată și probele administrate la

etapa urmăririi penale, unde toate indicau că, inculpatul din intenții huliganice,

acționând cu intenție direct, a aplicat părții vătămate o lovitura cu sticla în regiunea

capului, instanța de judecată, într-un mod abuziv și ilegal constată că, partea vătămată

a provocat săvârșirea faptelor ilicite de către inculpat.

2019, apelul procurorului și avocatului Palancica Victor în numele părții vătămate au

fost admise, s-a casat sentința atacată parțial în partea suspendării executării pedepsei

cu închisoarea și încasării prejudiciului moral și pronunță o nouă hotărâre în această

parte prin care:

Stahu Boris a fost condamnat la 2 ani 6 luni închisoare cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis, s-a exclus suspendarea condiționată a executării

3

pedepsei în baza art. 90 Cod penal.

A fost încasat din contul lui Stahu Boris în beneficiul lui Cioban Dumitru

prejudiciu moral în mărime de 15000 lei. În rest sentința atacată a fost menținută.

fond la stabilirea categoriei pedepsei, incorect a aplicat prevederile legale, și, în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, nu a ținut cont de limitele de

pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite reflectat de

împrejurările săvârșirii sale, poziția procesuală a inculpatului în cadrul procesului

penal, dar și personalitatea acestuia.

Ținând cont de personalitatea inculpatului, precum și de circumstanțele cauzei

care atenuează și care agravează răspunderea penală, de influența pedepsei aplicate

asupra corectării și reeducării vinovatului și de condițiile de viață ale acestuia, prima

instanță a ajuns la concluzia că corectarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără

izolarea acestuia de societate cu stabilirea unei pedepse sub formă de închisoare cu

suspendarea executării pedepsei în temeiul art. 90 Cod penal.

Mai mult, raționamentul de aplicare a prevederilor art. 90 Cod penal, are la

origine persoana și comportamentul acesteia până la săvârșirea infracțiunii, atitudinea

și modul de manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a

cauzei față de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de

la momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului; stăruința depusă

pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită,

comportarea sinceră în cursul procesului.

Deci, la caz, s-a reținut că, prima instanță incorect a constatat că condițiile

necesare pentru a fi invocată instituția suspendării condiționate a executării pedepsei

sunt întrunite, mai mult instanța nici nu și-a motivat soluția corespunzător.

Respectiv, instanța de apel a ajuns la concluzia că, personalitatea inculpatului și

circumstanțele cauzei impun aplicarea în speță a pedepsei penale sub formă de

închisoare reală și consideră că aplicarea unei pedepse cu închisoare pe un termen de

2 ani 6 luni pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal ar

fi echitabilă și justificată, care ar avea scopul de corectare și reeducare a inculpatului,

de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane. Aplicarea pedepsei penale în cauză și executare a acestei sancțiuni, în mod

firesc urmează să aducă la conștiința inculpatului pericolul faptelor sale și să excludă

predispunerea inculpatului de a mai comite asemenea fapte, aspecte pe care inculpatul

nu le-a conștientizat la moment.

Partea vătămată Cioban Dumitru a înaintat acțiune civilă prin care a solicitat

încasarea din contul lui Stahu Boris a prejudiciului material în sumă de 9000 lei, a

prejudiciului moral în sumă de 20000 lei. Potrivit cererii de apel înaintate, partea

4

vătămată nu este de acord cu sentința primei instanțe în partea soluționării acțiunii

civile cu privire la încasarea prejudiciului moral.

Caracterul și gravitatea suferințelor psihice sau fizice le apreciază instanța de

judecată, luând în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul, precum

și statutul social al persoanei vătămate. Respectiv, fiecare persoană, care pretinde că

a suferit, este în drept să-și estimeze prejudiciul moral suferit, dar numai instanța de

judecată este împuternicită prin lege să determine mărimea prejudiciului moral prin

echivalent bănesc, conducându-se de noțiunea reparării rezonabile, de personalitatea

părții vătămate, de circumstanțele cazului concret în care părții vătămate i-au fost

cauzate leziuni corporale.

Mărimea prejudiciului moral solicitat de partea vătămată în cuantum de 20000

lei, nu a fost dovedit în cuantumul cerut, și mai mult, este reținut faptul că partea

vătămată fără îndoială a avut de suferit și moral în urma acțiunilor ilegale ale

inculpatului prin faptul că a avut stări de stres, disconfort, dureri suportate, suferințe

psihice, de faptul că în urma huliganismului agravat săvârșit de către inculpat a suferit

vătămări corporale ușoare, sănătatea acestuia fiind incontestabil prejudiciată, astfel

daunele provocate s-au extins și asupra stării emoționale a părții vătămate, însă

instanța de apel a considerat mărimea prejudiciului moral pretins de partea vătămată

în sumă de 20.000 lei este prea mare, ținând cont de suferințele psihice și fizice care

i-a fost provocate părții vătămate în rezultatul acțiunilor infracționale ale inculpatului.

O recompensă echitabilă și rezonabilă a prejudiciului moral suportat de partea

vătămată Cioban Dumitru, în opinia instanței de apel constituie echivalentul sumei de

15.000 lei moldovenești.

Cu referire la cerințele părții vătămate cu privire la încasarea prejudiciului

material în sumă de 4000 lei, care constă în costul tratamentului de 3000 lei și

cheltuieli de drum de 1000 lei, prima instanță întemeiat a respins acțiunea în această

parte ca fiind neîntemeiată, or, în susținerea ei nu a fost prezentată nici o probă

pertinentă și concludentă.

Ce ține de încasarea cheltuielilor de judecată, se reține că, prima instanță în mod

corect a dispus încasarea de la Stahu Boris în folosul lui Cioban Dumitru, suma de

5000 lei cu titlul de cheltuieli pentru asistență juridică, luând în considerație toate

circumstanțele cauzei și raportându-le la normele legale corespunzătoare, astfel

instanța de apel nu consideră necesar de a interveni în această parte.

inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 2

și 6 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei, cu menținerea sentinței

Judecătoriei Chișinău fără modificări.

În motivare recurentul a indicat că:

5

- cauza a fost examinată în temeiul probelor acumulate în perioada urmăririi

penale, fără a anexa noi probe;

- instanța de apel insuficient a luat în calcul individualitatea persoanei tinere. S-

au negat circumstanțele atenuante ale inculpatului și în decizie s-a menționat că ele

nu pot avea relevanță suficientă;

- inculpatul a menționat în prima instanță că învinuirea față de el o recunoaște, e

de acord cu sentința și în apel a rugat să-i fie aplicată suspendarea pedepsei numite

prin sentință. Instanța de apel eronat i-a agravat situația inculpatului, nu a ținut cont

de cerințele art. 79 Cod penal;

- prin decizie lui Stahu Boris i-a fost ignorat dreptul la un proces echitabil, care

conform art. 427 Cod de procedură penală, servește temei de a înainta recurs ordinar.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Conform prevederilor art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel.

Din conținutul cererii de recurs rezultă, că recurentul critică hotărârea în partea

stabilirii pedepsei cu închisoare reală, cât și în latura civilă, solicitând să fie menținută

sentința instanței de fond.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 2), 6) Cod de procedură penală, instanța de recurs

este în drept să intervină în soluțiile adoptate în latura pedepsei, când se constată că

s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Verificând argumentele recursului în raport cu actele cauzei, instanța de recurs

a statuat că instanțele ierarhic inferioare în cazul supus judecării, au examinat obiectiv

probele administrate la dosar, probe care au fost cercetate și apreciate corect de către

instanța de fond și de apel, fapt ce face, ca concluzia acestora despre vinovăția lui

Stahu Boris în comiterea infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod penal, să fie

justă și întemeiată.

Referitor la criticele recurentului precum că s-a dat o apreciere eronată probelor,

instanța de recurs amintește că chestiunea de apreciere a probelor dată de instanțele

ierarhic inferioare, ține de starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de

competenta instanței de fond. Prin urmare, se reține că, regula generală desprinsă din

6

dispozițiile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de judecare

a recursului ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma respectivă, dar nu

apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în cauză.

Însă, referitor la chestiunea de individualizare a pedepsei reținute în sarcina

inculpatului de către instanța de apel, și anume, prin care acesta a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 2 ani și 6 luni închisoare,

cu excluderea art. 90 Cod penal (aplicat de către prima instanță), instanța de recurs o

apreciază drept una motivată.

După individualizarea pedepsei și stabilirea duratei și cuantumului acesteia, în

cazul stabilirii închisorii, continuă operațiunea de individualizare, dar sub aspectul de

executare a pedepsei deja stabilite, prin numirea tipului de penitenciar și soluționarea

chestiunii dacă pedeapsa numită inculpatului trebuie să fie executată real ori, sub

raportul personalității acestuia de a se corecta și reeduca, poate fi formulată concluzia

că scopul pedepsei poate fi atins și prin suspendarea executării pedepsei aplicate

vinovatului pe un termen de probă.

Așadar, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal – suspendarea condiționată a

executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de pedeapsă, ci o măsură oferită

persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea comisă de el este un incident în

viața acesteia.

Conform art. 90 alin. (1) Cod penal, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și

termenul de probă.

În speță, reieșind din soluția adoptată de instanța de apel, se constată că, la

stabilirea și aplicarea pedepsei în privința inculpatului, instanța de fond nu a avut în

vedere scopul și criteriile de individualizare a acesteia, prevăzute de art. 61 și 75 Cod

penal, nu a ținut seama de faptul că dânsul a conștientizat cele săvârșite, anterior a

fost judecat, neavând antecedentele penale, infracțiunea comisă se atribuie la

categoria celor grave, modul cum a fost săvârșită, - circumstanțe care, per ansamblu,

nu permit instanței stabilirea unei pedepse cu suspendarea condiționată a executării

acesteia.

Astfel, instanța de recurs apreciază că modalitatea de executare aleasă și

cuantumul pedepsei aplicate pentru infracțiunea prevăzută de art. 287 alin. (3) Cod

7

penal săvârșită de Stahu Boris, stabilită de instanța de apel este în acord cu principiul

proporționalității având în vedere fapta comisă și urmările produse.

Colegiul penal consideră neîntemeiate argumentele recurentului, deoarece

analizând decizia atacată, se constată că instanța de apel și-a motivat soluția în ce

privește stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă în privința inculpatului și reieșind

din cele expuse supra, din materialele cauzei, instanța de recurs conchide că,

concluzia instanța de apel referitor la stabilirea pedepsei reale și a termenului de

executare în privința inculpatului este legală și întemeiată.

Prin urmare, Colegiul concluzionează că instanța de apel a pronunțat o decizie

legală, întemeiată și motivată prin casarea soluției instanței de fond, aplicând în

privința inculpatului o pedeapsă privativă de libertate, pedeapsă care răspunde

scopului de corectare și reeducare a inculpatului prevăzut de art. 61 Cod penal și care

va duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile

de conviețuire socială și principiile morale.

Instanța de apel de asemenea întemeiat și-a motivat concluzia referitor la

stabilirea cuantumului prejudiciului moral cauzat părții vătămate prin infracțiune de

15.000 lei deci și în această parte hotărârea instanței de apel este legală și întemeiată.

În consecință, Colegiul conchide că hotărârea recurată corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, este întemeiată, iar temeiurile invocate nu

persistă în cauză. Argumentele invocate de recurent nu au suport probatoriu și

contravin probelor administrate și prin urmare, prezența circumstanțelor nominalizate

permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului

declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Boris Druță în numele

inculpatului Stahu Boris, împotriva deciziei Colegiului penal al Curți de Apel

Chișinău din 08 octombrie 2019, în cauza penală în privința lui Stahu Boris XXXXX,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 februarie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8