1ra-1683/2020 — art. 217-1 alin. 3 lit. b, f CP

1ra-1683/2020 — art. 217-1 alin. 3 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-1683/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 august 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie

2020, în cauza penală privindu-l pe

STAMAT Nicolae XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.07.2019 – 10.09.2019;

Instanța de apel: 13.12.2019 – 03.03.2020;

Instanța de recurs: 15.07.2020 – 12.08.2020.

Asupra recursului ordinar, Colegiul Penal

c o n s t a t ă:

Stamat Nicolae a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzută la art.

2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal și, în baza acestei legi, prin aplicarea art. 3641 alin.

(8) Cod de procedură penală, i s-a stabilit pedeapsa cu închisoare pe un termen de 4

(patru) ani, în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de a ocupa funcții și de a

exercita activitate ce ține de gestionarea drogurilor, etnobotanicelor sau analoagelor

acestora, a substanțelor chimice și farmaceutice pe un termen de 4 (patru) ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei principale pe un termen de probațiune de 4 (patru) ani, cu stabilirea

obligațiunilor de a nu-și schimba reședința sau domiciliul fără consimțământul

organelor competente și să participe la programe de probațiune.

S-a dispus încasarea din contul lui Stamat Nicolae în beneficiul statului a

cheltuielilor de judecată în mărime de 5320 lei.

Telefonul mobil „Huawei CUN-L01”, cu IMEi 869785028580922, a fost supus

confiscării speciale în beneficiul statului.

Un pachet cu substanța stupefiantă PVP cu cantitatea de 0,319 gr. ce se

păstrează în camera de păstrare a corpurilor delicte al DP mun. Chișinău, a fost

supus nimicirii.

Documentele recunoscute ca mijloace materiale de probă de păstrat la

materialele dosarului.

Celelalte corpuri delicte de păstrat în camera de păstrare al DP mun. Chișinău,

în cadrul cauzei penale disjunse nr. 2018890398.

1

art. 3641 Cod de procedură penală, a constatat că, Stamat Nicolae, în perioada de

timp august 2018 până la 20 martie 2019, aflându-se în mun. Chișinău, acționând

împreună și de comun acord cu persoane la moment necunoscute de organul de

urmărire penală, toți urmărind scopul punerii în circulație ilegală a drogurilor cu

scop de înstrăinare, în proporții deosebit de mari, în vederea obținerii unui profit,

având un plan bine premeditat, fiecare împărțindu-și rolurile între ei, dându-și seama

de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor și admițând în

mod conștient survenirea acestor urmări, în circumstanțe la moment nestabilite de

timp și loc, au procurat pentru realizare droguri, după care le-au transportat, păstrat

și realizat pe întreg teritoriul municipiului Chișinău, diferitor persoane necunoscute.

În scopul realizării intențiilor infracționale, Stamat Nicolae împreună și de comun

acord cu alte persoane la moment necunoscute de organul de urmărire penală, pentru

a camufla acțiunile sale, închiriau apartamente temporare în mun. Chișinău, în care

desfășurau activități ilegale de porționare și păstrare a drogurilor, după care le

înstrăinau nemijlocit consumatorilor de droguri sau prin intermediul magazinelor

online de distribuire a drogurilor cu ajutorul diferitor aplicații de internet,

transmițând eventualilor cumpărători locația prin telefoane GSM sau alte aparate

conectate la internet, primind în prealabil sume de bani în numerar sau prin

intermediul portmoneelor electronice.

Ca urmare a măsurilor speciale de investigație, în cadrul achiziții de control, de

pe aplicația „Telegram”, unde ultimul comercializa droguri, a fost procurată o

cantitate de substanță asemănătoarea cu substanță stupefiantă, pa care a fost dispuse

expertiza judiciară.

Conform raportului de expertiză 34/12/1-R-5332 din 18.01.2019, s-a stabilit că

substanța cu aspect de pulbere de culoare albă din pachetul de tip zip-lock, ridicat la

22.11.2018 în rezultatul acțiunilor de urmărire penală de la agentul sub acoperire,

reprezintă substanța stupefiantă PVP. Cantitatea substanței stupefiante (PVP) în

pachetul din polimer incolor de tip zip-lock – constituie 0,319g, care conform

Hotărârii Guvernului nr.79 din 23 ianuarie 2006, privind aprobarea listelor

substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe,

depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora, (poziția 148), reprezintă

cantități mari.

Aceste acțiuni ale lui Stamat Nicolae au fost încadrate în baza art. 2171 alin. (3)

lit. b), f) Cod penal – circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor

acestora în scop de înstrăinare, adică circulația ilegală a drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora, prin păstrare, transportare, înstrăinare, a

căror circulație în scopuri medicinale este interzisă, săvârșită de mai multe

persoane, în proporții mari.

Oficiul Principal, Vitalie Lungu a declarat apel prin ca a solicitat casarea parțială a

sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima

instanță, prin care lui Stamat Nicolae să-i fie aplicată pedeapsa sub formă de

închisoare pe un termen de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni, în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita anumite activități în domeniul

2

circulației de droguri, etnobotanice sau analoagelor acestora pe un termen de 5

(cinci) ani.

În motivarea apelului, acuzatorul de stat a invocat că pedeapsa aplicată este

prea blândă, or s-a atentat la relațiile sociale referitoare la sănătatea publică și

conviețuirea socială, și infracțiunea se califică ca una gravă.

2020 a fost respins ca nefundat apelul și menținută sentința.

4.1. Instanța de apel a conchis că prima instanță a îndeplinit strict cerințele

dispozițiilor art. 3641 alin. (1) Cod de procedură penală, procedura nefiind viciată și

în cadrul urmăririi penale n-au fost încălcate normele imperative din Codul de

procedură penală. Instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat

complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat

probelor administrate în faza de urmărire penală, acceptate de inculpat, o apreciere

legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar

toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, corect ajungând la

concluzia privind vinovăția.

La capitolul individualizării pedepsei s-a reținut că instanța și-a argumentat

riguros soluția, ținând cont de prevederile art. 61 și 75 Cod penal și corect a fost

apreciată categoria, cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei, or fapta

săvârșită se atribuie la categoria celor grave, inculpatul anterior nu a fost condamnat

și a recunoscut vina.

Modalitatea de executare a pedepsei aleasă de prima instanță, este în acord cu

principiul proporționalității având în vedere fapta comisă, urmările produse și

personalitatea inculpatului și situația familială a acestuia, nu trebuie pus accentul în

mod deosebit pe rolul punitiv al sancțiunii, în detrimentul celui educativ și de

reintegrare socială, interesul comunității fiind ca asemenea fapte să nu se mai repete,

iar inculpatul să se reintegreze în societate în spiritul respectării normelor legale

indiferent de orice tentații.

Deci, Stamat Nicolae nu prezintă pericol pentru societate și izolarea lui de

societate nu este o măsură necesară și echitabilă în coraport cu personalitatea

acestuia și fapta comisă, ținând-se cont și de faptul că o pedeapsă prea aspră

generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în

lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit or, pronunțarea unei

hotărâri de condamnare constituie un avertisment sever pentru inculpat, iar

suspendarea condiționată a executării pedepsei – perioadă determinată de timp în

care va fi supravegheat comportamentul inculpatului constituie o măsură adecvată

care va duce la îndreptarea inculpatului, rolul de constrângere și scopul pedepsei

penale putând fi realizate în această modalitate.

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie,

solicitând casarea parțiala a deciziei cu adoptarea unei hotărâri prin care să fie

exclusă aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință apărătorul Țurcan

Vasile, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, din motiv că este vădit neîntemeiat

și argumentând că instanța de apel, rejudecând cauza s-a pronunțat asupra tuturor

3

motivelor invocate în apel, just a constatat circumstanțele de fapt și de drept ale

cauzei, motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii contestate, corect a

încadrat acțiunile făptuitorului, și a apreciat fiecare probă prin prisma art. 101 Cod

de procedură penală.

baza materialelor din dosar și raportat la criticele recurentului, Colegiul Penal

conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele motive.

În lumina jurisprudenței CtEDO, motivarea unei hotărâri judecătorești are în

mod deosebit scopul de a demonstra părții că a fost ascultată și astfel să contribuie la

o mai bună acceptare a deciziei (hotărârea Taxquet versus Belgia).

Dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală prevede că instanța

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Din conținutul recursului declarat se constată că, procurorul critică decizia sub

aspectul pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume că, instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, însă Colegiul analizând decizia atacată, conchide

că nici un temei prevăzut de norma menționată, nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că, instanța de apel la examinarea

cauzei a respectat prevederile art. art. 414 alin. (1), (5), 417 alin. (1) pct. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază

soluția pronunțată.

Distinct de aceste considerente, Colegiul atestă că recurentul critică decizia

instanței de apel și sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, temei de

recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel atunci când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Referitor la motivele invocate de recurent în acest sens, Colegiul menționează

că, potrivit principiului individualizării pedepsei penale (art. 7 Cod penal) în

coroborare cu criteriile generale de individualizare a pedepsei inserate la art. 75 alin.

(1) Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsa luând în considerare caracterul și

gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, motivul și scopul celor comise,

persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele

ce atenuează sau agravează răspunderea, ținându-se cont de influența pedepsei

aplicate asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

4

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza

căruia a fost condamnat inculpatul.

Doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască acțiunea de

individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama

de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a

cuantumului pedepsei.

La caz, Colegiul penal constată că instanța de apel preluând soluția primei

instanțe, a indicat detaliat la motivele ce au determinat această preluare și s-a expus

asupra corectitudinii aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, cu referire la

modalitatea de executare a pedepsei, or, chiar dacă infracțiunea comisă se atribuie la

categoria celor grave, interdicția legală lipsește și inculpatul la locul de trai și muncă

se caracterizează pozitiv, are familie și un copil minor la întreținere, nu are

antecedente penale, sincer se căiește și după comiterea infracțiunii, s-a pus pe calea

corijării.

Un alt aspect important care a fost luat în considerație de către instanțele de

judecată la stabilirea pedepsei inculpatului, este faptul că cauza penală a fost

examinată în procedură simplificată, conform art. 3641 Cod de procedură penală,

deoarece Stamat Nicolae a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în

faza de urmărire penală și potrivit alin. (8) „inculpatul care a recunoscut săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare...”

Astfel, reieșind din totalitatea circumstanțelor stabilite, ținând cont de scopul

pedepsei penale îndreptate spre restabilirea echității sociale, Colegiul reține că,

instanța de apel just a considerat că corectarea inculpatului este posibilă fără

privarea de libertate, menținând suspendarea condiționată a executării pedepsei

principale.

De asemenea, procurorul solicitând excluderea prevederilor art. 90 Cod penal

la aplicarea pedepsei în privința inculpatului, nu a invocat careva motive care ar

justifica aplicarea unei pedepse mai aspre, or, criticile formulate de procuror au

format obiect de discuție la judecarea cauzei penale și în instanța de apel și cărora li

s-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta

decizie, iar argumentele invocate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere

al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare în sensul rejudecării

deciziei instanței de apel.

Colegiul constată, că pedeapsa individualizată de instanța de apel, răspunde

atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod

penal, restabilirea echității sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane, nu există

temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de procuror și potrivit legii

se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Motivele recurentului nu și-au găsit confirmarea, recursul conține invocări

identice cu apelul declarat de acuzare, asupra cărora instanța de apel s-a expuse în

5

mod argumentat asupra acestora (vezi în acest sens p. 4.1 a prezentei hotărâri),

soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai

impune (hotărârea CtEDO García Ruiz versus Spania), și noțiunea de proces

echitabil cere ca instanța care și-a motivat succint decizia, fie prin preluarea

motivelor instanței inferioare, fie altfel, să examineze în mod real întrebările

esențiale care i-au fost adresate (hotărârea CtEDO Boldea versus România).

Colegiul Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Călugăreanu Vitalie, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2020, în cauza penală privindu-l pe Stamat

Nicolae XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la 03 septembrie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

6