1ra-605/20 — 217-1 alin. 4 lit. b, d CP

1ra-605/20 — 217-1 alin. 4 lit. b, d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 1ra-605/2020

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

29 ianuarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul Penal în următoarea componență:

președinte Diaconu Iurie

judecători Catan Liliana

Guzun Ion

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Cecan Mihaela în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

Penal al Curții de Apel Chișinău din 15 octombrie 2019, în cauza penală privindu-l

pe

RUSSU Dumitru XXXXX, născut XXXXX,

originar din XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 18.02.2019 – 27.03.2019;

Instanța de apel: 19.04.2019 – 15.10.2019;

Instanța de recurs: 17.12.2019 – 29.01.2020.

c o n s t a t ă:

fiind examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Russu

Dumitru a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2171

alin. (4) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un

termen de 5 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții în domeniul circulației substanțelor narcotice pe un termen

de 5 ani.

S-a încasat din contul lui Russu Dumitru în beneficiul statului, cheltuielile

judiciare în mărime totală de 2240 lei, în legătură cu efectuarea expertizelor judiciare.

Dumitru în urma înțelegerii prealabile și împreună cu alte persoane, inclusiv Țanțuc

Gheorghe, urmărind scopul înstrăinării ilegale a drogurilor, din interes material, în

scopul obținerii profitului bănesc, pe parcursul anului 2018 a procurat și a intrat în

posesia ilegală a drogurilor în proporții deosebit de mari sub formă de pastile ce conțin

MDMA, și în repetate rânduri, inclusiv prin intermediul lui Țanțuc Gheorghe, le-a

1

înstrăinat terțelor persoane, preponderent din cercul cunoscuților și persoanelor de

încredere.

Astfel, la 31.10.2018, aproximativ la orele 18.10, conform înțelegerii prealabile

cu Țanțuc Gheorghe, aflându-se pe XXXXX, i-a transmis ilegal lui Moraru Vasile,

șofer al rutierei Chișinău-Baimaclia, un fragment de hârtie în care, potrivit raportului

de expertiză nr. 34/12/1 -R-5679 din 17.12.2018 se aflau 6 comprimate de culoarea

roz: cu cantitate de 2.369 grame, ce conțin MDMA (3,4-

methylendioximetamphetamine), care reprezintă substanță psihotropă, adică droguri

în proporții mari, urmând ca Moraru Vasile să transporte și să transmită drogurile lui

Țanțuc Gheorghe în s. Lingura, pentru ulterioara înstrăinare terțelor persoane. Pentru

drogurile în cauză, Țanțuc Gheorghe urma să se achite cu 1500 de lei, iar banii primiți

de Moraru Vasile urmau să-i fie transmiși lui Russu Dumitru, cu remunerarea ilegală

a lui Moraru Vasile pentru serviciile prestate.

Totodată, în cadrul percheziției domiciliului inculpatului din XXXXX, la aceeași

dată, orele 19.05, au fost depistate și ridicate 103 pastile de culoarea oranj cu forma

feței Mickey Mouse și 22 pastile de culoarea violetă cu forma cilindrică și praf violet

asemănător cu pastilele, cu cantitatea de 48.96 grame, care potrivit raportului de

expertiză nr. 34/12/1 -R-5680 din 26.12.2018 reprezintă MDMA, care reprezintă

substanță psihotropă, adică droguri în proporții deosebit de mari, acestea fiind

destinate înstrăinării terțelor persoane prin intermediul lui Țanțuc Gheorghe.

către avocatul Cotruță Sergiu în numele inculpatului, care a solicitat casarea sentinței

în partea stabilirii pedepsei, cu emiterea unei decizii în acest sens prin care,

inculpatului să-i fie aplicată în baza art. 90 Cod penal, și dispusă suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare pe un termen de probă de 3 ani.

La fel, a mai solicitat respingerea ca neîntemeiat solicitarea acuzatorului de stat

cu privire la încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor

judiciare în mărime de 2240 lei.

În motivarea cererii de apel a invocat că cauza dată a fost examinată în ordinea

stabilită de art. 3641 alin. (4) Cod de procedură penală. În cadrul audierii, inculpatul

Russu Dumitru și-a recunoscut integral vina în comiterea infracțiunii incriminate,

confirmând circumstanțele comiterii indicate în rechizitoriu. Consideră pedeapsa

aplicată lui Russu Dumitru prea dură în raport cu circumstanțele cauzei cât și a

personalității lui, ținând cont de vârsta fragedă a inculpatului și manifestarea sinceră

de căință activă, consideră că instanța de fond a aplicat o pedeapsă mai aspră decât o

merită inculpatul.

Referitor la solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare, consideră că este

neîntemeiat și urmează a fi respinsă de către instanța de apel, or cheltuielile judiciare

2

sunt justificate de către acuzatorul de stat prin efectuarea expertizelor nr. 34/12-R-

5679 și 34/12-R-5680, dispuse prin Ordonanța ofițerului Roman Tocan, în cauza

penală nr. 2018028039.

Potrivit f.d. 170 Vol. I, se atestă că cheltuieli suportate pentru efectuarea

raportului de expertiză nr. 34/12-R-5680, constituie suma de 1680 lei și nu 2240 lei,

solicitate de către procuror și admise de către instanța de fond. La fel, efectuarea

raportului de expertiză nr. 34/12-R-5680 a avut loc la solicitarea SUP al IP Râșcani

al DP mun. Chișinău, prin Ordonanța ofițerului Roman Tocan, în cauza penală nr.

2018028039.

Potrivit f.d. 141-143 Vol. I, efectuarea raportului de expertiză nr. 34/12-R-5679

a avut loc la solicitarea SUP al IP Râșcani al DP mun. Chișinău, prin Ordonanța

ofițerului Roman Tocan, în cauza penală nr. 2018028039. Totodată, în respectiva

expertiză s-au examinat comprimatele ridicate de la Moraru Vasile și nu de la

inculpatul, de la cine se solicită încasarea cheltuielilor. În acest sens, consideră că

admiterea solicitării acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul inculpatului

în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 2 240 MDL sunt

neîntemeiate, neavând un careva suport legal în acest sens.

2019, apelul avocatul Cotruță Sergiu în numele inculpatului a fost respins ca nefondat.

Sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 27 martie 2019 s-a menținut fără

modificări.

fond a stabilit corect starea de fapt și de drept, ce corespund probelor din dosar, care

au fost apreciate corect, încadrând just acțiunile inculpatului în baza dispozițiilor art.

2171 alin. (4) lit. d) Cod penal. Cauza penală a fost examinată în instanța de fond în

ordinea procedurii simplificate pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, în baza art. 3641 Cod de procedură penală, or, până la începerea cercetării

judecătorești în baza cererii autentice și personale înaintate de către inculpat acesta a

declarat personal că recunoaște vina integral, cunoaște probele acumulate la faza

urmăririi penale și careva obiecții în privința lor nu are.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite de

inculpat, care a comis o infracțiune, care potrivit prevederilor art. 16 alin. (5) Cod

penal, se califică ca o infracțiune deosebit de gravă, iar în coroborare cu prevederile

alin. (4) art. 90 Cod penal, persoanelor care a săvârșit infracțiuni deosebit de grave și

excepțional de grave, condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

nu se aplică.

Conform art.75 Codului penal, (1) Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a

3

prezentului cod și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului

cod.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale

familiei acestuia.

În contextul circumstanțelor indicate supra, Curtea de Apel a conchis că la

moment izolarea inculpatului de societate este necesară și rezonabilă. Pedeapsa

respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu

prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire

a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane.

Referitor la cheltuielile judiciare, instanța de apel a constatat că acestea nu și-a

găsit confirmarea la judecarea apelului declarat, lipsind temeiuri de implicare a

instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate în partea încasării din contul

inculpatei a cheltuielilor de judecată.

În acest sens, cheltuielile de judecată legate de efectuării expertizelor judiciare

în mărime de 2240 lei, format din cheltuieli judiciare în sumă de 560 lei și 1680 lei,

Colegiul penal consideră că soluția instanței de fond prin care ultima a dispus

încasarea sumei date din contul inculpatului, este una justificată și întemeiată, or,

acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate.

interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6, 10 Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei în partea stabilirii

pedepsei inculpatului și în parte încasării cheltuielilor judiciare din contul inculpatului

și pronunțarea în această parte a unei noi decizii prin care inculpatului să-i fie aplicată

o pedeapsă sub formă de închisoare în penitenciar de tip închis pe termen de 4 ani și

9 luni, în temeiul art. 90 Cod penal să fie suspendat pe un termen de probă de 3 ani.

În motivare recurenta a indicat că, instanțele de judecată au aplicat o pedeapsă

aspră în raport cu factorii determinați și importanți ai cauzei și anume: inculpatul fiind

la o vârstă tânără, a conștientizat periculozitatea acțiunilor sale și a consecințelor

generate, a recunoscut vina integral, a conlucrat cu organul de urmărire penală,

explicând de la cine a procurat drogurile și cui le-a înstrăinat.

A remarcat că în cazul în care instanțele de judecată făceau o analiză complexă

a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urma să constate că, în raport

cu fapta comisă cu urmările prejudecabile ale faptei și personalitatea condamnatului,

4

aceasta neavând antecedente penale, s-a caracterizat pozitiv la domiciliu, locul de trai,

fiind încadrat în câmpul muncii, nu se află la evidența medicului psihiatru, unicul

întreținător al părinților, fapt ce constituie o circumstanță excepțională și ar putea fi

aplicat art. 79 Cod penal.

S-a menționat că instanțele de judecată greșit au constatat că inculpatul nu are

persoane la întreținere, deoarece la materialele cauzei a fost anexat certificatul prin

care confirmă că Russu Dumitru este unicul întreținător al părinților, invalizi de

gradul II.

Apărătorul consideră ca neîntemeiat admiterea solicitării acuzatorului de stat

privind achitarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată. În cazul când a

fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată la

solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare pentru efectuarea acesteia urmează a

fi achitate din contul mijloacelor bănești al bugetului de stat, nu din contul

inculpatului.

penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului,

menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și

lipsit de temeiuri legale.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit textului recursul declarat, recurenta a indicat ca erori de drept pct. 6) și

10) alin. (1) al art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală și reieșind din faptul că au

invocat motive similare, Colegiul penal urmează a se expune concomitent asupra

acestora.

Colegiul penal reține că, conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței, însă instanța de recurs precizează că recurenții referindu-și

la pct. 6 din norma menționată, indicând că hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, nu și-au argumentat motivul arătat, ceea ce rezultă că

acesta este introdus cu titlu declarativ și urmează a fi respins ca neîntemeiat.

În ce privește argumentul care reprezintă temeiul prevăzut la pct. 10), alin (1)

art. 427 Cod de procedură penală conform căruia hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

5

apel în cazul când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale,

Colegiul reține, că recurenta este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și critică decizia

instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită solicitând aplicarea art. 90

Cod penal.

Analizând temeiul invocat, în raport cu circumstanțele și materialele cauzei,

Colegiul consideră că, în prezenta speță acesta nu și-a găsit confirmarea, iar instanța

de apel la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului și-a motivat just soluția adoptată, ținând cont de prevederile art. 61, 75

Cod penal și art. 3641 Cod de procedură penală. Pedeapsa stabilită inculpatului este

echitabilă, legală și bine individualizată, aplicată în limitele fixate în partea specială

a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale ale aceluiași

Cod, ținându-se cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acestuia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea

de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis o infracțiune, având

deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând cont de

regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei și

cuantumului pedepsei. Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces

obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca

finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din

Codul penal, în baza căruia a fost condamnat inculpatul și prin urmare, instanța de

apel corect a ajuns la concluzia că scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate în

privința lui Russu Dumitru poate fi atins doar prin stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare.

În ce privește argumentele cu privire la posibilitatea aplicării prevederilor art.

90 Cod penal, Colegiul le consideră neîntemeiate, deoarece analizând decizia atacată,

se constată că instanța de apel și-a motivat soluția în ce privește stabilirea categoriei

și măsurii de pedeapsă în privința inculpatului, concluzionând că nu este posibilă

aplicarea pedepsei condiționate.

Conform prevederile art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiuni deosebit de grave

se consideră infracțiunile săvârșite cu intenție pentru care legea penală prevede

pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce depășește 12 ani.

Infracțiunea săvîrșită de Russu Dumitru, prevăzută de art. 2171 alin. (4), lit. d)

Cod penal se pedepsește cu închisoare de la 7 la 15 ani, deci, intră în categoria

infracțiunilor deosebit de grave, iar conform prevederilor art. 90 alin. (4) Cod penal

6

persoanelor care au săvîrșit infracțiuni deosebit de grave nu se aplică suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

Astfel, Colegiul reține în cauză că, inculpatul Russu Dumitru nu întrunește

condițiile necesare pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei

numite și respectiv aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal este inadmisibilă.

Cu referire la solicitarea recurentei precum că instanța de apel nefondat a dispus

încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în beneficiul statului,

Colegiul reține ca fiind argumentată poziția instanței de apel și în acest sens, or

potrivit art. 227 Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile

suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal.

Cheltuielile judiciare cuprind sumele plătite sau care urmează a fi plătite martorilor,

părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților,

traducătorilor și asistenților procedurali; cheltuite pentru păstrarea, transportarea și

cercetarea corpurilor delicte; care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței

juridice garantate de stat; cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor

deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de reconstituire a

faptei; cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate.

Conform alin. (2) art. 229 Cod de procedură penală, instanța de judecată poate

obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite

interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu

avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer

interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea

cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de

pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința căreia

urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.

Prin urmare, în cazul supus judecării, Colegiul constată că cheltuielile judiciare

în sumă de 2240 lei au fost suportate în legătură cu efectuarea rapoartelor de expertize

nr. 34/12/1-R-5679 din 17.12.2018, nr. 34/12/1-R-5680 din 26.12.2018.

Subsidiar, Colegiul reține că, obligația inculpatului de a suporta cheltuielile

judiciare este principală și integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod

inevitabil desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica

pedeapsa infractorului, obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în

principal acestuia.

În viziunea instanței de recurs concluziile expuse pe larg de către instanța de apel

în decizia sa referitor la cheltuielile de judecată pentru expertize, sunt juste iar criticile

recurentei nu constituie temeiuri de a răsturna situația în prezenta cauză, ce ar necesita

intervenția instanței ierarhic superioare, în sensul casării hotărârii judecătorești

7

adoptate de instanța de apel. Reținând prevederile sus menționate, Colegiul penal

conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de

procuror și, potrivit legii decide inadmisibilitatea lui, ca fiind vădit neîntemeiat.

Reieșind din cele expuse, Colegiul penal concluzionează că instanța de apel a

pronunțat o decizie întemeiată și motivată, iar pedeapsa stabilită inculpatului,

răspunde scopului de corectare și reeducare prevăzut de art. 61 Cod penal, care va

duce la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile

de conviețuire socială și principiile morale, iar argumentele invocate de recurenți

urmând a fi declarate ca vădit neîntemeiate.

În urma celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept

invocată de recurentă ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar

solicitările recurentului nu au suport legal, prin urmare soluția adoptată de către

instanța de apel este întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

Penal

d e c i d e :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cecan Mihaela în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău

din 15 octombrie 2019, în cauza penală privindu-l pe Russu Dumitru XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 februarie 2020.

Președinte Diaconu Iurie

Judecător Catan Liliana

Judecător Guzun Ion

8