1ra-154/22 — art. 192/1 alin. 1, 264 alin. 5 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 192/1 alin. 1, 264 alin. 5 CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct.10 CPP
1ra-154/22 — art. 192/1 alin. 1, 264 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-154/22
1-21105240-01-1ra-01022022
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
13 aprilie 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte: Toma Nadejda
Judecătorii: Diaconu Iurie și Boico Victor,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
către avocatul Cepoi Ina în numele inculpatului Onofraș Vasile, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din
20 octombrie 2021, în cauza penală în privința lui
Onofraș Vasilii xxxxx, născut la
xxxxx, originar din xxxxx, domiciliat în
xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 14.07.2021 – 22.07.2021;
Instanța de apel: 21.08.2021 - 20.10.2021;
Instanța de recurs: 01.02.2022 – 13.04.2022.
A C O N S T A T A T
Prin sentința Judecătoriei Bălți (sediul Sîngerei) din 22 iulie 2021, pe
baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în procedura prevăzută
de art. 3641 Cod de procedură penală, Onofraș Vasilii a fost recunoscut vinovat
și condamnat în baza:
- art. 1921 alin. (1) Cod penal, la 1 (unu) 6 (șase) luni închisoare;
- art. 264 alin. (4) Cod penal, la 4 (patru) ani închisoare, cu anularea
dreptului de a conduce mijloace de transport.
Potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumul parțial al pedepselor
stabilite, i-a fost stabilită lui Onofraș Vasilii, pedeapsa definitivă sub formă de
5 (cinci) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport.
A fost dispusă încasarea din contul lui Onofraș Vasilii în beneficiul
statului suma de 1 262,26 (o mie două sute șaizeci și doi, 26) lei, cu titlu de
cheltuieli judiciare.
Pentru pronunțarea sentinței, prima instanță a constatat în fapt că,
Onofraș Vasilii la 23 iunie 2021, aproximativ ora 23:30, aflându-se în stare de
ebrietate în s. Rădoaia, r-nul Sîngerei și folosindu-se de faptul că nu este
1
observat de cineva, pe ascuns a răpit automobilul de model „Ford Focus", cu
n/î xxxxx, ce îi aparține cet. Scutari Igor, care era parcat în preajma locuinței
sale, iar cheile acestuia fiind într-un loc accesibil.
În continuare, Onofraș Vasilii s-a folosit de acest automobil după
propriul plac, deplasându-se cu el pe drumul regional G-30 „Rădoaia-Sîngereii
Noi", în direcția s. Sîngereii Noi, r-nul Sîngerei, unde aproximativ la ora 04:00,
la o distanță de circa 3 km de la ieșirea din s. Rădoaia, nu s-a isprăvit cu
conducerea mijlocului de transport și ca rezultat, automobilul condus de el s-a
inversat.
Tot el, la 24 iunie 2021, fiind în stare de ebrietate produsă de alcool cu
grad avansat, având concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de
1,13 mg/l și fără a deține permis de conducere, după ce a răpit automobilul de
model „Ford Focus", cu n/î xxxxx, a urcat la volanul acestuia și se deplasa din
s. Rădoaia, r-nul Sîngerei, spre s. Sîngereii Noi. Automobilul era în stare
tehnică bună, care permitea deplasarea, fără careva pericol pentru
participanții la traficul rutier.
În continuare, aproximativ ora 04:00, Onofraș Vasilii, conducând
automobilul de modelul „Ford Focus", cu n/î xxxxx, pe drumul regional
G-30 „Rădoaia-Sîngereii Noi", care era uscat, din pietriș, pe drum din afara
localității, cu o viteză de circa 60 km/oră, ce în condițiile respective nu
garanta siguranța traficului, avându-i în calitate de pasageri, pe bancheta din
față, dreapta, pe concubina Pînzari Ana și pe bancheta din spate pe fiii
Pînzari Daniel, născut la 22 februarie 2018 și Pînzari Pavel, născut la
27 aprilie 2021, parcurgând o distanță de circa 3 km de la s. Rădoaia,
r-nul Sîngerei, în direcția s. Sîngereii Noi, a încălcat prevederile art. 3, 10
alin. (1) pct. b), 11 lit. b), 14 lit. a) și d), 42 pct. 2), 45 alin. (1) lit. a), b), d) și
alin. (2) al Regulamentului circulației rutiere, care îl obligau să respecte
regulile circulației, prin acțiunile sale să nu creeze prejudicii altor participanți
la trafic, să nu-i expună pericolului; să posede cunoștințe și dexteritatea
necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum; în timpul deplasării să
poarte centura de siguranță și să se asigure că și pasagerii au cuplat centurile;
să conducă vehiculul în stare de ebrietate; să poarte convorbiri telefonice; în
afara localității; să conducă vehiculul cât mai aproape de marginea dreaptă a
carosabilului; să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză
stabilită, ținând permanent seama de starea psihofiziologică ce influențează
atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă
situațiile periculoase, condițiile rutiere și situația rutieră; în cazul în care în
limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el
trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol
siguranța traficului, nu s-a isprăvit cu conducerea unității de transport, a ieșit
pe contrasensul direcției sale de deplasare, a derapat de pe partea carosabilă
și ca rezultat autoturismul condus de el, s-a tamponat cu partea din față și
laterală dreapta de malul șanțului de scurgere, după care s-a inversat.
În rezultatul acestui accident rutier, pasagera Pînzari Ana, care nu avea
cuplată centura de siguranță, după tamponarea în malul șanțului de scurgere,
2
a fost aruncată din salon, după care strivită cu caroseria automobilului
inversat, fiindu-i cauzate astfel leziuni corporale sub formă de traumă
cranio-cerebrală deschisă, fractura oaselor bolții și bazei craniene, de la care a
decedat pe loc, pasagerului Pînzari Daniel i-au fost cauzate plagă contuză
planta dreaptă, excoriații gamba dreaptă, care se califică ca vătămări
corporale neînsemnate și pasagerului Pînzari Pavel, i-au fost cauzate leziuni
corporale sub formă de edem și hiperemie a țesuturilor moi a feței pe dreapta,
care se califică ca vătămări corporale neînsemnate.
Astfel, acțiunile lui Onofraș Vasilii au fost încadrate în baza art. 1921
alin. (1) Cod penal, adică răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire și
în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a
circulației, de către o persoană care conduce mijlocul de transport, încălcare ce
a cauzat din imprudență decesul unei persoane, săvârșită în stare de ebrietate.
Avocatul Cepoi Ina în numele inculpatului Onofraș Vasilii, a contestat
sentința cu apel, solicitând casarea parțială a acesteia, în partea pedepsei
stabilite inculpatului și cheltuielilor judiciare, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri în această parte, potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care inculpatului Onofraș Vasilii să-i fie stabilită o
pedeapsă mai blândă, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,
potrivit art. 90 Cod penal, și respingerea cererii privind încasarea cheltuielilor
judiciare în sumă de 1 262,26 lei.
În motivarea apelului a indicat că, Onofraș Vasilii se află în relații de
concubinaj și are doi copii minori la întreținere, a recunoscut vina și se căiește
sincer de cele săvârșite.
Astfel, a menționat partea apărării că pedeapsa stabilită inculpatului
este prea aspră și consideră că corectarea acestuia poate fi realizată și fără
privarea acestuia de libertate, întrucât Onofraș Vasilii a realizat cele săvârșite
și nu este o persoană periculoasă pentru societate.
Cu referire la soluția primei instanțe privind dispunerea încasării
cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, partea apărării a indicat că
demonstrarea vinovăției este o sarcină a statului, iar cheltuielile suportate în
acest sens, nu pot fi puse în obligația persoanei, invocând apărarea și
prevederile art. 75 alin. (3) al Legii nr. 68 din 14 aprilie 2016 cu privire la
expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, potrivit cărora, „în cauzele
penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către
ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat”.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 20 octombrie
2021, a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat și menținută fără
modificări sentința primei instanțe.
4.1. În motivarea soluției pronunțate instanța de apel a indicat că,
sentința primei instanțe nu a fost contestată în partea stabilirii faptei și
încadrării juridice a acțiunilor inculpatului Onofraș Vasilii, partea apărării
invocând dezacordul cu pedeapsa stabilită inculpatului, sub aspectul asprimii
acesteia, considerând incidente speței prevederile art. 90 Cod penal, precum și
privitor la încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată.
3
Analizând circumstanțele cauzei prin prisma materialelor anexate la
dosar ce vizează faptele infracționale săvârșite de Onofraș Vasilii,
personalitatea acestuia și urmările prejudiciabile ale acțiunilor sale, instanța
de apel a concluzionat că prima instanță justificat a aplicat inculpatului
pedeapsa sub formă de închisoare, cu respectarea principiilor individualizării
pedepsei penale și a prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.
Reținând prevederile art. 61, 75 Cod penal, instanța de apel a stabilit că
pedeapsa aplicată inculpatului Onofraș Vasilii de către prima instanță, sub
formă de închisoare, este în raport cu gravitatea faptelor comise – infracțiuni
mai puțin gravă și gravă, săvârșite cu intenție; caracteristica negativă a
inculpatului; personalitatea inculpatului care nu este la prima abatere de la
legea penală și anterior fiind condamnat pentru săvârșirea mai multor
infracțiuni, și anume – la 25 aprilie 2008, a fost încetată urmărirea penală în
privința lui Onofraș Vasilii, în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, din
motivul împăcării părților; la 12 iulie 2019, a fost încetată urmărirea penală în
privința lui Onofraș Vasilii, în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, din
motivul împăcării părților; la 01 noiembrie 2012 a fost condamnat prin
sentința Judecătoriei Sîngerei în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 200 ore
muncă neremunerată în folosul comunității; la 09 octombrie 2020, a fost
condamnat prin sentința Judecătoriei Sîngerei, în baza art. 179 alin. (2) Cod
penal, la 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității, iar pe parcursul
anilor 2017 – 2020, a săvârșit 17 contravenții, inclusiv de violență în familie,
injurie, ultragierea colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept,
opunerea de rezistență, vătămarea integrității corporale, huliganism nu prea
grav, sustragerea în proporții mici din avutul proprietarului, neexecutarea
ordinului de restricție de urgență și consum de băuturi alcoolice în locuri
publice; din actele cauzei se atestă, că Onofraș Vasilii se află la evidența
medicului narcolog, cu diagnoza „tulburare mentală și de comportament
legate de abuzul de alcool agravat de organicitate cerebrală. Utilizare nocivă.
Sindrom psihopatiform”, nu se află la evidența medicului psihiatru, de la locul
de trai se caracterizează satisfăcător; referitor la atitudinea inculpatului față
de faptele săvârșite și procesul desfășurat – acesta a recunoscut vina și a
solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, fapt ce a găsit reflectare
asupra termenului de examinare a cauzei; circumstanțe atenuante – căința
sinceră; circumstanțe agravante – săvârșirea infracțiunii de către o persoană
care se afla în stare de ebrietate (pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 1921 alin. (1) Cod penal) și săvârșirea infracțiunii de către o persoană care
anterior a fost condamnată pentru o infracțiune similară (pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal).
Prin urmare, instanța de apel a conchis că inoportunitatea aplicării unei
pedepse condiționate rezultă din categoria, caracterul și numărul de
infracțiuni săvârșite de Onofraș Vasilii, precum și din consecințele survenite și
anume, decesul concubinei în rezultatul accidentului rutier, iar ținând cont că
acesta anterior a mai fost condamnat de două ori la pedepse neprivative, iar
de două ori s-a încetat urmărirea penală din motive de nereabilitare, se poate
4
conchide că inculpatul nu a tras careva concluzii, continuând și fiind predispus
de a leza valorile sociale ocrotite prin legea penală.
Astfel, referitor la argumentele părții apărării cu privire la asprimea
pedepsei aplicate inculpatului Onofraș Vasilii, instanța de apel le-a apreciat ca
fiind nefondate, or, la stabilirea pedepsei penale, prima instanță a ținut cont de
prevederile legale în acest sens.
Cu referire la dezacordul părții apărării privind încasarea din contul
inculpatului Onofraș Vasilii a cheltuielilor de judecată, instanța de apel a
precizat că soluția pronunțată de către prima instanță asupra cheltuielilor
judiciare, a fost luată cu respectarea prevederilor legale ce reglementează acest
aspect și anume art. 227-229 Cod de procedură penală, precum și modificările
din 09 februarie 2018, operate în legea procesual-penală și cadrul conex
acesteia, în partea ce ține de plata pentru efectuarea expertizelor judiciare, prin
care a fost exclusă prevederea legală care expres stipula, la art. 143 alin. (2)
Cod de procedură penală, că plata pentru expertizele judiciare efectuate în
cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.
În acest context, instanța de apel a conchis, că cheltuielile judiciare în
sumă de 1 262,26 lei, încasate din contul inculpatului, au fost suportate pentru
efectuarea expertizelor judiciare medico-legale.
Avocatul Cepoi Ina în numele inculpatului, fără a invoca un temei
concret prevăzut de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, contestă
hotărârea instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care inculpatului Onofraș Vasilii să-i fie stabilită o
pedeapsă mai blândă.
În argumentarea recursului partea apărării menționează, că instanțele
de fond urmau să aplice o reducere mai mare a termenului din pedeapsa
prevăzută pentru infracțiunile incriminate inculpatului.
Astfel, susține că instanțele de fond au interpretat eronat legea, au
trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, fără a intra în esență
și a da apreciere corespunzătoare pretențiilor formulate la caz, în raport cu
materialul probator și normele de drept ce reglementează acest aspect.
Prin urmare, partea apărării consideră că menținerea unei pedepse
privative de libertate nu este un temei de reeducare, or, persoana poate să ia o
atitudine negativă față de societate. Mai mult, precizează că inculpatul are la
întreținere un copil minor.
Procurorul a depus referință la recursul declarat de partea apărării,
pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.
În opinia procurorului, instanța de apel nu a comis erori de drept în
raport cu motivele invocate de recurent, iar decizia instanței de apel conține
motive clare și legale pe care se întemeiază soluția.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
acestuia, din următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
5
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în
drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este
vădit neîntemeiat.
Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,
instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute
de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie
invocate de recurent.
Din conținutul recursului declarat în cauză, rezultă că apărarea nu
invocă un temei concret din cele prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de
procedură penală, însă Colegiul penal constată că recurentul invocă
dezacordul cu decizia instanței de apel sub aspectul individualizării pedepsei
penale stabilite inculpatului Onofraș Vasilii, susținând că acestuia urmează
să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă întrucât inculpatul și-a recunoscut
vinovăția și cauza a fost examinată conform art. 3641 Cod de procedură
penală, argumente care se subscriu temeiului pentru casarea deciziei instanței
de apel prevăzut la pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care
stabilește, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile,
când s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Sub aspectul temeiului de casare menționat, Colegiul penal atestă că
apărarea consideră că inculpatului Onofraș Vasilii, i-a fost stabilită o pedeapsă
prea aspră, însă analizând argumentele menționate în raport cu
circumstanțele cauzei, instanța de recurs le apreciază ca neîntemeiate și
pasibile respingerii din următoarele motive.
Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele
(regulile) stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de
judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în
parte.
Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare
în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei
penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii
săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează
sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și
reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i
se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia
persoana se declară vinovată.
Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură
de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a
condamnatului, și respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității
sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi
infracțiuni atât din partea ultimului, cât și a altor persoane.
Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei
recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă
6
echitabilă în limitele fixate în Partea specială a Codului penal în strictă
conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia. La stabilirea categoriei
și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de
condițiile de viață ale familiei acestuia.
Așadar, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor
aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită
consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -
detențiune pe viață.
În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o
pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru
săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai
blândă, din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului
pedepsei.
Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască
acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o
infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii
respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la
stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.
Din materialele cauzei rezultă că prin sentința primei instanțe, Onofraș
Vasilii o fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 1921 alin. (1) Cod
penal, la 1 an 6 luni închisoare, și în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 4 ani
închisoare, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, iar
potrivit art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul
parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit lui Onofraș Vasilii pedeapsa
definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani, cu anularea
dreptului de a conduce mijloace de transport, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis, fiind dispusă și încasarea din contul lui
Onofraș Vasilii în beneficiul statului, suma de 1 262,26 lei, cu titlu de cheltuieli
judiciare, soluție care a fost menținută și de către instanța de apel.
La examinarea cauzei, instanța de apel a conchis, că prima instanță a
ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, la stabilirea pedepsei
inculpatului Onofraș Vasilii, pedeapsa fiind aplicată în corespundere cu
prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în limitele sancțiunii
prevăzute de infracțiunea incriminată.
Astfel, dispunând menținerea soluției primei instanțe de aplicare a
pedepsei cu închisoare lui Onofraș Vasilii, instanța de apel a stabilit că
analizând circumstanțele cauzei, prin prisma materialelor anexate la dosar ce
vizează faptele infracționale comise de Onofraș Vasilii, personalitatea acestuia
și urmările prejudiciabile ale acțiunilor sale, prima instanță just a aplicat
inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare, cu respectarea principiilor
individualizării pedepsei penale și prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală.
7
Prin urmare, referitor la alegațiile apărării privind aplicarea
prevederilor art. 90 Cod penal, în privința inculpatului Onograș Vasilii,
Colegiul penal conchide că instanța de apel corect le-a apreciat ca fiind
nefondate, reținând în acest sens că pedeapsa aplicată inculpatului
Onofraș Vasilii de către prima instanță, sub formă de închisoare, este în raport
cu gravitatea faptelor comise de către acesta, luând în considerație că
infracțiunile săvârșite fac parte din categoria celor mai puțin grave și grave, că
acestea au fost comise cu intenție; faptul că inculpatul se caracterizează
negativ; personalitatea inculpatului care nu este la prima abatere de la legea
penală și că anterior a fost condamnat pentru săvârșirea mai multor
infracțiuni, și anume – la 25 aprilie 2008, a fost încetată urmărirea penală în
privința lui Onofraș Vasilii, în baza art. 186 alin. (2) lit. c) Cod penal, din
motivul împăcării părților; la 12 iulie 2019, a fost încetată urmărirea penală în
privința lui Onofraș Vasilii, în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, din
motivul împăcării părților; la 01 noiembrie 2012 a fost condamnat prin
sentința Judecătoriei Sîngerei în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 200 ore
muncă neremunerată în folosul comunității; la 09 octombrie 2020, a fost
condamnat prin sentința Judecătoriei Sîngerei, în baza art. 179 alin. (2)
Cod penal, la 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității; faptul că pe
parcursul anilor 2017 – 2020, inculpatul a săvârșit 17 contravenții, inclusiv de
violență în familie, injurie, ultragierea colaboratorului organelor de ocrotire a
normelor de drept, opunerea de rezistență, vătămarea integrității corporale,
huliganism nu prea grav, sustragerea în proporții mici din avutul
proprietarului, neexecutarea ordinului de restricție de urgență și consum de
băuturi alcoolice în locuri publice; că Onofraș Vasilii se află la evidența
medicului narcolog, cu diagnoza „tulburare mentală și de comportament
legate de abuzul de alcool agravat de organicitate cerebrală. Utilizare nocivă.
Sindrom psihopatiform”; de faptul că nu se află la evidența medicului
psihiatru; de la locul de trai se caracterizează satisfăcător; precum și
atitudinea inculpatului față de faptele săvârșite și procesul desfășurat, care a
recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată; că
în calitate de circumstanțe atenuante, s-a stabilit căința sinceră, iar
circumstanțe agravante – săvârșirea infracțiunii de către o persoană care se
afla în stare de ebrietate (pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 1921
alin. (1) Cod penal) și săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior
a fost condamnată pentru o infracțiune similară (pentru săvârșirea infracțiunii
prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal).
Colegiul penal amintește, că raționamentul de aplicare a prevederilor
art. 90 Cod penal, are la origine persoana și comportamentul acesteia până la
săvârșirea infracțiunii, atitudinea și modul de manifestare a infractorului în
fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei, cum vinovatul își apreciază
fapta social periculoasă încă de la momentul descoperirii ei, și anume:
conduita bună a infractorului; stăruința depusă pentru a înlătura rezultatul
infracțiunii sau pentru a repara paguba cauzată, comportarea sinceră în cursul
procesului.
8
Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei de către instanța de
judecată, într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea infracțiunii
săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după
următoarele criterii: împrejurările și modul de săvârșire a infracțiunii, precum
și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura
și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii; motivul
săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care
constituie antecedentele penale ale infractorului; conduita după săvârșirea
faptei și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de
sănătate, situația familială și socială etc.
Sub aspectul prevederilor legale citate, Colegiul penal statuează că
pedeapsa este echitabilă atunci când ea impune infractorului lipsuri și
restricții ale drepturilor sale, proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite
și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și
intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.
Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a
contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea
condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către
condamnat, precum și de alte persoane.
Subsidiar, Colegiul penal consideră că sunt neîntemeiate și argumentele
apărării cu privire la aplicarea unei reduceri mai mare a termenului din
pedeapsa prevăzută pentru infracțiunile incriminate inculpatului, întrucât
Onofraș Vasilii se căiește sincer de cele săvârșite.
Aceasta deoarece ținând cont de faptul, că examinarea cauzei a avut loc
pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală conform procedurii
prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală, iar inculpatul a recunoscut
vina și nu a solicitat să fie administrate probe noi, astfel încât instanța a
concluzionat că din probele administrate rezultă că faptele inculpatului sunt
constatate și că sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru
a permite stabilirea unei pedepse, prin urmare, inculpatul Onofraș Vasilii, a
beneficiat de reducerea pedepsei cu 1/3 a limitelor de pedeapsă.
Așadar, Colegiul penal reține, că instanțele de fond, individualizând
pedeapsa inculpatului au ținut cont de prevederile legale expuse supra și au
motivat aplicarea față de inculpat a pedepsei închisorii, în baza tuturor
circumstanțelor constatate în speță, determinante pentru stabilirea pedepsei,
și prin urmare, instanța de recurs consideră, că instanțele corect au
concluzionat că o pedeapsă privativă de libertate, va asigura scopul pedepsei,
din care motiv nu pot fi reținute argumentele recurentului privind aplicarea
unei pedepse mai blânde în privința inculpatului Onofraș Vasilii.
În contextul celor expuse mai sus, Colegiul penal conchide, că pedeapsa
aplicată inculpatului este una corectă, deoarece la stabilirea acesteia au fost
respectate exigențele legii, iar argumentele recursului în acest sens sunt
neîntemeiate, impunându-se soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură
9
penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul
Cepoi Ina în numele inculpatului Onofraș Vasile, împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 20 octombrie 2021, în cauza penală în privința
lui Onofraș Vasilii xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 09 iunie 2022.
Președinte Toma Nadejda
Judecătorii Diaconu Iurie
Boico Victor
10