1ra-604/2021 — art.264 alin.3, lit. a CP

1ra-604/2021 — art.264 alin.3, lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-604/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 iunie 2021 mun. Chișinău

Colegiul Penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Timofti Vladimir,

Judecători – Boico Victor, Toma Nadejda,

examinând, fără citarea părților, în baza materialelor cauzei,

admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06

octombrie 2020, în cauza penală în privința lui,

Ungureanu Tudor xxxxx, născut la

xxxxxxxxx.

Termenul examinării cauzei:

Prima instanță: 13.02.2020 – 10.07.2020;

Instanța de apel: 28.07.2020 – 06.10.2020;

Instanța de recurs: 17.12.2020 – 09.06.2021.

A C O N S T A T A T :

Ungureanu Tudor a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal și prin aplicarea art.3641

alin.(8) Cod de procedură penală, i-a fost stabilită pedeapsa cu închisoare

pe un termen de 3 (trei) ani, fără stabilirea pedepsei complimentare

obligatorii - anularea dreptului de a conduce mijloace de transport, prin

aplicarea prevederilor art. 79 alin. (1) Cod penal.

În temeiul art.90 Cod penal a fost suspendată executarea pedepsei

cu închisoare pe un termen de 2 (doi) ani.

S-a soluționat soarta corpurilor delicte.

a reținut că, Ungureanu Tudor, la 27.10.2019, aproximativ la ora 12:40,

conducând autocarul model ''Mercedes 0303" cu n/î xxxxx, fiind implicat

în transportarea pasagerilor pe ruta satul Sîngureni, raionul Râșcani,

mun. Bălți, după ambarcarea pasagerilor în preajma imobilului nr.172 de

pe str. Decebal mun. Bălți, încălcând punctul 80 subpunctul 1) lit. a) al

Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia ”conducătorul

vehiculului de rută este obligat să oprească pentru îmbarcarea, sau

debarcarea pasagerilor numai în stațiile semnalizate ca atare cât mai

1

aproape de trotuare sau acostament, astfel încât să fie exclusă

îmbarcarea/debarcarea pasagerilor de pe carosabil”, punctul subpunctul

1) lit. c) al Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia

"conducătorul vehiculului rută este obligat să închidă ușile numai după

ce pasagerii au coborât ori au urcat,” punctul 80 subpunctul 1) lit. d) al

Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia ”conducătorul

vehiculului de rută este obligat să repună în mișcare vehiculul din stație

după ce a luat măsurile necesare de precauție pentru a evita accidentul

în traficul rutier", în momentul începerii nemijlocite a deplasării în

direcția sensului giratoriu "Rîșcani”, nu a atras atenția la faptul că ușile

de la intrare în salonul autocarului amplasate mijloc s-au deschis și din

salon a căzut pe partea carosabilă pasagerul Cebotari Nina în rezultatul

celor petrecute, conform raportului de expertiză judiciară medico-legală

nr.xxxx din 19.11.2019, Cebotari Nina s-a ales cu leziuni corporale sub

formă de traumatism cranio cerebral acut închis manifestat cu hematom

subcutanat parietal paramedian pe stânga, fractură liniară osul occipital

cu deplasarea fragmentelor minimal; fractură liniară perete inferior sinus

maxilar stâng; contuzii cerebrale bifrontal și bitemporal multiple

confluente, hematom subdural și hemoragie subarahnoidiană, adică sînt

periculoase pentru viață și în baza acestui criteriu se califică la vătămare

gravă.

mun. Bălți, Belinschi Vitalie pe motivul blândeții pedepsei în partea

privind aplicarea art.79 și art.90 Cod penal și a solicitat casarea sentinței,

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care inculpatul Ungureanu Tudor să fie recunoscut

culpabil în comiterea infracțiunii prevăzute art. 264 alin.(3) lit. a) Cod

penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de 3 ani închisoare, cu ispășirea

pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu anularea dreptului de a

conduce mijloace de transport.

3.1 În motivarea cererii de apel procurorul a invocat că:

- prima instanță nu a luat în considerație gravitatea faptei comisă

de inculpatul, consecințele grave a infracțiunii că la momentul actual

infracțiunea comisă de către Ungureanu Tudor are o rezonanță sporită în

societate.

2020, apelul procurorului a fost respins ca nefondat și menținută sentința

fără modificări.

4.1 Instanța de apel, a apreciat ca legală și întemeiată poziția primei

instanțe în latura ce privește aplicarea prevederilor art. 79 și art.90 Cod

penal la stabilirea pedepsei inculpatului Ungureanu Tudor.

2

Instanța de apel a reținut faptul, că inculpatul este învinuit de

săvârșirea unei infracțiuni care face parte din categoria infracțiunilor

grave, de persoana inculpatului Ungureanu Tudor care la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află, anterior nu a fost atras la

răspundere penală, are la întreținerea sa două persoane mature, mama

Ungureanu Maria și sora Ungureanu Veronica, cu grad de dizabilitate

din copilărie, la locul de muncă se caracterizează din punct de vedere

pozitiv, este angajat în câmpul muncii.

A menționat că, prima instanță reieșind din gradul de pericol social

sporit al faptei comise de inculpat, împrejurările și modalitatea de

comiterea faptei infracționale, personalitatea inculpatului care este la

prima abatere penală, recunoașterea faptei și căința sinceră a acestuia,

justificat a conchis, că corectarea și educarea inculpatului Ungureanu

Tudor este posibilă fără izolarea acestuia de societate, însă cu stabilirea

unui termen de probă la limita maximă prevăzută de lege.

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina,

prin care invocând incidența pct. 6, 10 a dispozițiilor art. 427 Cod de

procedură penală, a solicitat casarea deciziei în partea neaplicării

pedepsei complimentare obligatorii - anularea dreptului de a conduce

mijloacele de transport, cu trimiterea cauzei la rejudecare în aceiași

instanță, în alt complet de judecată.

5.1 În susținerea recursului procurorul a invocat că:

- prima instanță incorect a aplicat față de inculpatul Ungureanu

Tudor prevederile art. 79 Cod penal, iar instanța de apel a menținut

această soluție;

- în cazul dat lipsesc circumstanțe excepționale, care ar permite

instanței de a aplica în privința inculpatului, prevederile normei date;

- instanțele de judecată nu au respectat întocmai criteriile de

individualizare a pedepsei penale prevăzute de art.art.6, 7, 61, 75 Codul

penal și nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat,

care se atribuie la categoria celor grave, consecințele infracțiunii, de

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele care

atenuează ori agravează răspunderea penală, de influenta pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului și respectiv, a aplicat

inculpatului Ungureanu Tudor pedeapsa fără a aplica și pedeapsa

complimentară.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul Penal concluzionează

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente:

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

3

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor

stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod

obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Reieșind din recursul declarat se atestă, că autorul acestuia îl

întemeiază în baza pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, precum și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

Recurentul nu contestă starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată și nici încadrarea juridică a acțiunilor săvârșite, invocând

dezacordul cu soluția instanței de apel în partea neaplicării pedepsei

complementare - anularea dreptului de a conduce mijloace de transport,

pe motiv că prima instanță incorect a aplicat față de inculpatul

Ungureanu Tudor prevederile art. 79 Cod penal, iar instanța de apel a

menținut această soluție, considerând că în speță lipsesc circumstanțe

excepționale, care ar permite instanței de a aplica în privința

inculpatului, prevederile art. 79 Cod penal.

Cu referire la temeiurile indicate de către recurent, prin prisma art.

427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, Colegiul Penal

consideră, că aceste temeiuri de casare invocat nu și-au găsit confirmarea

la judecarea recursului declarat.

Deși, în prezenta speță recurentul, invocă ca temei de casare, faptul

că instanțele de judecată nu au respectat întocmai criteriile de

individualizare a pedepsei penale prevăzute de art.art.6, 7, 61, 75 Codul

penal, Colegiul Penal verificând lucrările dosarului atestă că, prima

instanță a motivat cu suficientă amplitudine soluția adoptată în prezenta

speță.

Colegiul Penal menționează că și instanța de apel, investită cu o

situație de fapt, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, s-a expus

suficient în partea individualizării pedepsei, astfel încât concluziile sale

să conțină raționamente întemeiate prin menținerea soluției primei

instanțe.

Instanța de recurs remarcă, din textul deciziei atacate, faptul

4

motivării de către instanța de apel a hotărârii adoptate, în conformitate

cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală. Decizia

atacată cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au determinat la

menținerea sentinței, instanța de apel expunându-se argumentat asupra

tuturor argumentelor invocate în apel de către acuzatorul de stat.

În asemenea împrejurări, Colegiul Penal consideră că, de fapt

invocările recurentului sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzute la

pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, poartă un caracter

declarativ, ne fiind expuse argumente veridice în susținerea erorii

pretins a fi comise de către instanța de apel, or, hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, atât în fapt, cât și în

drept.

La acest capitol, Colegiul Penal apreciază ca fiind nefondate

alegațiile procurorului în această parte și reiterează că, invocarea unor

pretinse erori admise la etapa judecării cauzei de instanța de apel,

urmează a fi precedate de o motivare corespunzătoare privind esența

acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei cărora sunt

subsecvente.

Verificând hotărârea atacată, Colegiul Penal apreciază că aceasta

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că

argumentele pe care instanța de apel le-a expus în hotărârea adoptată,

echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor impuse de

art. 6 CEDO.

La examinarea recursului, Colegiul Penal atestă că nu și-a găsit

confirmarea temeiurilor pentru recurs invocate prin prisma pct. 6) și 10)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, în prezenta speță, deoarece

instanța de apel și-a motivat întemeiat soluția adoptată, acordând

deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la soluționarea

chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului și nu au

admis careva erori, stabilind justificat în privința acestuia pedeapsa.

Cu referire la criticele invocate de recurent, precum că a fost

efectuată o individualizare injustă a pedepsei în privința inculpatului

Ungureanu Tudor prin aplicarea art. 79 Cod penal în partea neaplicării

pedepsei complementare - anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport, instanța de recurs relevă că, în cazul săvârșirii unei infracțiuni,

instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru inculpatul care a comis

infracțiunea, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării

operațiunii respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute

de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Pedeapsa aplicată inculpatului trebuie să fie echitabilă, legală și

5

individualizată, capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze

scopurile legii penale și pedepsei penale, potrivit art. 61 Cod penal, în

strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului penal și

stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială. În același rând,

instanța de recurs menționează că, conform art. 75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului Cod.

Așadar, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată. Reieșind din prevederile art. 61 Cod penal,

pedeapsa penală este o măsură de constrângere statală și un mijloc de

corectare și reeducare a condamnatului ce se aplică de instanțele de

judecată, în numele legii, persoanelor care au săvârșit infracțiuni,

cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor, având drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea și resocializarea condamnatului,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea

condamnaților, cât și din partea altor persoane. Executarea pedepsei nu

trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea

persoanei condamnate.

Conform art.79 alin.(1) Cod penal, ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul

vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și

după consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează

esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei, precum și de contribuirea

activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea

acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita minimă,

prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai

blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară

obligatorie.

Prin urmare, instanța de judecată trebuie să aleagă și să aplice acel

tip, și acea mărime a pedepsei care vor fi cele mai eficiente pentru

atingerea scopului legii penale. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor

alternative prevăzute pentru săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai

în cazul în care o pedeapsă mai blânda, din numărul celor menționate,

nu va asigura atingerea scopului pedepsei. Caracterul excepțional la

aplicarea pedepsei cu închisoare urmează a fi argumentat de către

instanța de judecată.

Așadar, instanța de recurs constată că, pedeapsa individualizată de

către prima instanță și menținută de instanța de apel, corespunde

principiului proporționalității și scopului prevăzut în art. 61, 79, 90 Cod

6

penal, este în limitele dispoziției pedepsei prevăzute în norma art. 264

alin.(3) lit. a) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, și va fi pe măsură să ducă la restabilirea echității

sociale, corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane predispuse de

a comite infracțiuni din această categorie.

Totodată, instanța de recurs menționează că, această chestiune a

fost obiect de discuție în instanța de apel, asupra căreia instanța de apel

s-au expus întemeiat, deoarece aceasta ținând cont de toate

circumstanțele atenuante și caracteristica inculpatului, a ajuns la

concluzia de că doar prin aplicarea pedepsei sub formă de închisoare se

va ajunge la realizarea scopul pedepsei penale, îl va determina pe

inculpat, de a se corecta și de a evita pe viitor comiterea altor infracțiunii

mai severe, precum și va avea rol de prevenire în săvârșirea a noi

infracțiuni similare din partea altor persoane.

Prin urmare, motivele recurentului nu și-au găsit confirmarea,

recursul conține invocări identice cu apelul declarat, asupra cărora

instanța de apel s-a expuse în mod argumentat asupra acestora (vezi în

acest sens pct. 4.1 a prezentei hotărâri), soluție pe care instanța de recurs și-

o însușește pe deplin și a cărei reluare nu se mai impune (hotărârea

CtEDO García Ruiz versus Spania), și noțiunea de proces echitabil cere

ca instanța care și-a motivat succint decizia, fie prin preluarea motivelor

instanței inferioare, fie altfel, să examineze în mod real întrebările

esențiale care i-au fost adresate (hotărârea CtEDO Boldea versus

România).

Astfel, Colegiul Penal conchide că temeiuri de a pune la îndoială

veridicitatea argumentelor instanței de apel în motivarea soluției sale nu

se identifică, pe care în virtutea corectitudinii lor și pentru a evita

repetări inutile, le acceptă fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CtEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art.6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își

motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns

detaliat pentru fiecare argument (Van de 9 Hurk vs Olanda, 19 aprilie

1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță

inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

În contextul celor expuse mai sus, Colegiul Penal reține, că la

stabilirea pedepsei inculpatului Ungureanu Tudor, pentru infracțiunea

săvârșită, nu au fost comise careva erori de drept, fiind respectate

exigențele legii, iar argumentele recursului în acest sens sunt

7

neîntemeiate.

Or, argumentele invocate în recursul ordinar declarat sunt

nefondate, deoarece nu sunt incidente în speță cauzele de casare la care a

făcut referire autorul, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de

recurs ordinar, în sensul casării deciziei contestate și astfel se impune

concluzia privind inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, ca

fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Bălți, Gavdiuc Valentina, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 octombrie 2020, în

cauza penală în privința lui Ungureanu Tudor xxxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 29 iulie 2021.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Boico Victor

Toma Nadejda

8