1ra-633/2022 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-633/2022 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-633/2022

1-19188941-01-1ra-22042022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

08 iunie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Terziman Alexandru în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2021 și a

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 04 februarie 2020, în cauza

penală privindu-l pe

Barbu Nichita Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat mun. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

Barbu Nichita Xxxxx a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.217 alin.(4)

lit. b) Cod penal, la 2 (doi) ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea

drogurilor pe un termen de 3 (trei) ani.

Conform prevederilor art. 90 Cod penal, pedeapsa dată s-a dispus de a o

considera condiționată pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

S-a încasat din contul lui Barbu Nichita, cheltuielile judiciare suportate în

legătură cu efectuarea expertizei judiciare, în sumă de 1680 lei.

Cerința acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor judiciare în mărime

de 20,31 lei din contul lui Barbu Nichita Xxxxx, a fost respinsă, ca neîntemeiată.

loc nestabilit de organul de urmărire penală, în scopul consumului personal de

substanțe stupefiante, a intrat în posesia substanței stupefiante - PVP, pe care a

păstrat-o ilegal până la 13.10.2019, aproximativ orele 18:00 minute, până când a fost

stopat pe str. Malină Mică, mun. Chișinău și condus la Inspectoratul de Poliție

Centru al Departamentului de Poliție a municipiului Chișinău de către echipajul

1

BPRO, și de la care a fost ridicat un pachet improvizat de culoare neagră ambalat în

bandă adezivă de culoare albastră și o sticlă cu capac confecționat din plută în

interiorul căruia s-a observat un cristal de culoare albă, care conform raportului de

expertiză nr. 34/12/-1-R-4204 din 31 octombrie 2019, în substanțele cu aspect de

bulgări și cristale de culoare albă, din interiorul flaconului din sticlă și a pachetului

de tip zip-lock, predată și ridicată de la Barbu Nichita, reprezintă PVP, care se

atribuie la substanțele stupefiante în cantitate de 3,111 grame. Potrivit Hotărîrii

Guvernului nr. 79 din 23 ianuarie 2006, privind aprobarea Listei substanțelor

narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic

ilicit, precum și cantitățile acestora, substanța stupefiantă PVP în cantitate de 3,111

grame, cu aspect de bulgări și cristale de culoare albă, din interiorul flaconului din

sticlă și a pachetului de timp zip-lock în cantitate de 3,111 grame, reprezintă

substanță stupefiantă în proporții deosebit de mari, care face parte din categoria

substanțelor stupefiante, introdusă în lista nr. 1, tabelul I a substanțelor narcotice și

psihotrope neutilizate în scopuri medicale, aprobată prin Hotărîrea Guvernului

nr.1088 din 05.10.2004, iar conform prevederilor art. 11 a Legii nr. 382 - XIV din

06.05.1999 cu privire la circulația substanțelor narcotice, psihotrope și a

precursorilor, circulația acestor substanțe narcotice, este limitată și se face doar în

scopuri științifice și potrivit art. 1341 alin. (2) din Cod penal, prin stupefiante se

înțeleg substanțele înscrise în anexele la Convenția unică a Națiunilor Unite asupra

substanțelor stupefiante din 1961, modificată prin Protocolul din 1972, și prevăzute

în actele normative ale Guvernului.

Astfel, instanța a încadrat acțiunile lui Barbu Nichita, potrivit prevederilor

art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal - circulația ilegală a substanțelor psihotrope, fără scop de

înstrăinare, adică păstrarea substanțelor psihotrope, fără scop de înstrăinare, săvîrsite în

proporții deosebit de mari.

numele inculpatului Barbu Nichita, solicitând casarea acesteia în partea ce ține de

încasarea sumei de 1680 lei pentru efectuarea expertizei judiciare și pronunțarea unei

noi sentințe prin care această pretenție să fie respinsă ca neîntemeiată. Totodată, a

solicitat casarea sentinței în partea ce ține de stabilirea pedepsei și pronunțarea în

această parte a unei noi sentințe, prin care inculpatului Barbu Nichita să-i fie aplicată

conform prevederilor art. 90 alin. (2) Cod penal, pedeapsa condiționată pe un termen

de 1 an.

În motivarea cerințelor sale apărătorul a invocat următoarele aspecte:

- conform materialelor cauzei penale, inculpatul nu este angajat în câmpul

muncii și nu dispune de careva venituri, de aceea instanța de fond nejustificat a

admis solicitarea procurorului cu privire la încasarea de la inculpat în beneficiul

statului, a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei în mărime de 1680 lei,

trecându-le în contul statului;

- totodată, încasarea cheltuielilor judiciare este o pretenție de natură pecuniară

și urmează a fi probată printr-un înscris justificativ (bon de plată chitanță). În speță,

asemenea probe lipsesc, or potrivit regulilor generale în materie de pretenții de

2

natură pecuniară, fiecare parte trebuie să dovedească circumstanțele pe care le

invocă drept temei al pretențiilor sale;

- la stabilirea inculpatului a unei pedepse cu aplicarea art. 90 Cod penal,

instanța de judecată a acordat o pondere importantă vârstei inculpatului,

comportamentului în timpul procesului penal, din care rezultă conștientizarea faptei

comise și a consecințelor acesteia. Totuși, potrivit prevederilor art. 90 Cod penal,

alin. (2) perioada de probațiune sau după, caz, termenul de probă se stabilește de

instanța de judecată în limitele de la 1 an la 5 ani;

- în speță, circumstanțe atenuante pentru Barbu Nichita au servit recunoașterea

vinovăției și căința sinceră conform art. 76 alin. (2) Cod penal, iar circumstanțe

agravante pentru inculpat conform art. 77 Cod penal, instanța nu a stabilit. Totodată,

în instanța de judecată a fost precizat faptul, că Barbu Nichita este căsătorit, are un

mod exemplar de viață, nu se află la evidența medicului narcolog, nu este

consumator de droguri, iar abaterea pe care a comis-o, a fost săvârșită pe un

fundalul unui stres profund provocată de niște neînțelegeri cu părinții;

- la individualizarea pedepsei, instanța de judecată ar fi trebuit să ia în calcul și

circumstanța atenuantă prevăzută la art. 76 alin. (1) lit. c) Cod penal, și anume

„săvârșirea infracțiunii ca urmare a unui concurs de împrejurări grele de ordin personal sau

familial”. În asemenea circumstanțe consideră că pedeapsa aplicată inculpatului nu

este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei;

- pedeapsa aplicată de prima instanță este prea aspră în raport cu factorii

determinanți și importanți ai cauzei și anume conștientizarea acțiunilor sale,

consecințele generate și recunoașterea vinovăției. Aplicarea în privința inculpatului a

unei pedepse mai blânde va asigura aplicarea unei pedepse echitabile, condiționând

gradul influenței pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului;

- prima instanță nu a analizat obiectiv circumstanțele cauzei, nu a ținut cont de

principiul individualizării pedepsei penale, nu a respectat cerințele art. 6 CEDO

privitor la asigurarea unui proces echitabil;

- în speță, Barbu Nichita este un tânăr de profesie marinar, căruia disciplina și

ordinea îi sunt principii de viață. Episodul care l-a avut cu substanțele narcotice a

fost unul s-a întâmplat într-un concurs de circumstanțe nefaste, de care regretă foarte

mult și se căiește. Își propune în continuare să-și continue cariera de marinar și să

avanseze pe plan profesional;

- aplicarea unei pedepse condiționate pe un termen de probă de 1 an, este una

echitabilă și va fi suficientă pentru a-și atinge scopurile menționate la art. 61 alin. (2)

Cod penal și anume de restabilire a echității sociale, corectarea și resocializarea

condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

opiniile participanților la proces și cercetând suplimentar probele administrate de

instanța de fond și apreciindu-le din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

3

călăuzindu-se de propria convingere, instanța de apel a conchis că instanța de fond

a stabilit corect starea de fapt, iar acțiunile inculpatului Barbu Nichita just au fost

încadrate in dispoziția art.217 alin.(4) lit. b) Cod penal, după indicii calificativi -

circulația ilegală a substanțelor psihotrope, fără scop de înstrăinare, adică păstrarea

substanțelor psihotrope, fără scop de înstrăinare, săvîrsite în proporții deosebit de mari.

Instanța de apel verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în

privința inculpatului Barbu Nichita a constatat că, instanța de fond a acordat deplină

eficiență prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestora.

La fel, instanța de apel a notat că, instanța de fond la individualizarea pedepsei

inculpatului Barbu Nichita a ținut cont și de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală.

Respectiv, infracțiunea prevăzută de art.217 alin. (4) lit. b) din Codul penal, se

califică, conform prevederilor art.16 alin.(4) Cod penal, ca o infracțiune gravă,

Astfel, ținând cont de reglementările legale menționate mai sus, prin sentința

Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 04 februarie 2020, inculpatului Barbu

Nichita pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal,

i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de închisoare, prin prisma prevederilor art. 90

Cod penal, pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

La stabilirea pedepsei au fost stabilite ca circumstanțe atenuante pentru

inculpatul Barbu Nichita conform art. 76 alin.(2) Cod penal - recunoașterea

vinovăției și căința sinceră. Circumstanțe agravante în privința inculpatului conform

art. 77 Cod penal, instanța de fond nu a stabilit.

Ținând cont de gradul de pericol redus al faptei și de repercusiunile pe care le-

ar avea asupra inculpatului și familiei sale o condamnare cu executare la închisoare,

ținând cont de starea familială, instanța de fond în mod întemeiat nu a considerat

rațional ca inculpatul să execute pedeapsa cu închisoare în penitenciar și a dispus

suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului Barbu Nichita, în temeiul

prevederilor art. 90 alin.(1) Cod penal, anume pe un termen de 2 (doi) ani.

Totodată, prin stabilirea acestei pedepse se va acorda posibilitatea inculpatului

de a se corecta și a demonstra că faptele comise au fost o întîmplare și o greșeală,

fără izolarea lui de societate.

În acest context, au fost respinse argumentele apărătorului privind aplicarea

față de inculpatul Barbu Nichita a unei pedepse sub formă de suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 1 an, menționând că este

căsătorit, are un mod exemplar de viață, nu se află la evidența medicului narcolog și

propune în continuare să- și continue cariera de marinar și să avanseze pe plan

profesional. De fapt, instanța de apel a stabilit că cele invocate au fost luate în

considerație de către instanța de fond la individualizarea pedepsei.

4

Mai mult decât atât, în instanța de apel inculpatul Barbu Nichita nici nu s-a

prezentat, cauza examinându-se în lipsa acestuia, fiind anunțat în căutare și

manifestând lipsă de respect față de instanță, cu toate că știa cu certitudine despre

apelul depus de avocat în interesele inculpatului.

În concluzie, instanța de apel efectuând o analiză complexă a circumstanțelor

cauzei și a personalității inculpatului a conchis că pedeapsa stabilită de instanța de

fond este motivată, individualizată și aplicată inculpatului în acord cu prevederile

legale, corespund principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității

sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni

atât din partea acestora, cât și a altor persoane.

Din materialele cauzei penale, rezultă că una din probele ce confirmă vinovăția

inculpatului Barbu Nichita, este raportul de expertiză nr. 34/12/-1-R-4204 din 31

octombrie 2019, pentru efectuarea căruia au fost suportate cheltuieli în sumă totală

de 1680 (f.d. 19-22).

Efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de

săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei

pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o, ca urmare, cheltuielile judiciare sunt

imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic

fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de

cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și

integrală, întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea

urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,

obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă

partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor

cheltuieli, de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală,

incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de

condamnare de către prima instanță.

Urmare celor menționate, instanța de apel aa considerat că cheltuielile de

judecată în sumă totală de 1680 lei, suportate pentru efectuarea raportului de

expertiză în prezenta cauză urmează a fi achitat anume din contul lui Barbu Nichita

în contul statului, având în vedere că la momentul derulării acțiunilor de urmărire

penală aceste cheltuieli au fost suportate de stat, deoarece procesul penal era

guvernat de principiul prezumției nevinovăției, iar în situația în care, în cadrul

cercetării judecătorești a fost dovedită pe deplin vinovăția inculpatului, ultimul

urmează să recupereze cheltuielile judiciare suportate de stat pentru efectuarea la

caz, a expertizelor judiciare. Or, această expertiză a fost necesară în vederea

constatării dacă praful depistat la Barbu Nichita conține substanțe stupefiante,

psihotrope sau analogi și care este compoziția chimică și cantitatea acesteia (f.d. 19-

22).

Astfel, ținând cont de conduita procesuală culpabilă a inculpatului, instanța de

apel a conchis că instanța de fond corect a încasat din contul lui Barbu Nichita

5

cheltuielile judiciare în mărime de 1680 lei, confirmate prin probe verosimile ca fiind

cheltuieli imputabile inculpatului.

Instanța de apel a considerat că, constatarea vinovăției inculpatului cu

stabilirea pedepsei penale fără încasarea din contul lui a cheltuielilor judiciare ar

atrage după sine neasigurarea scopului pedepsei penale și anume reeducarea

inculpatului și restabilirea ordinii de drept și va favoriza într-un mod tacit comiterea

în continuare a faptelor analogice. Mai mult decât atât, în rezultatul respingerii

încasării cheltuielilor din contul inculpatului ar avea de suferit statul.

către avocatul Terziman A. în numele inculpatului, care solicită casarea acestora în

partea ce ține de stabilrea pedepsei și pronunțarea în această parte a unei sentințe

noi, prin care inculpatului Barbu Nichita să-i fie aplicată conform prevederilor art. 90

alin. (2) Cod penal, pedeapsă condiționată pe un termen de l an și în partea ce ține de

încasarea sumei de 1680 lei pentru efectuarea expertizei judiciare și pronunțarea unei

noi sentințe prin care pretenția aceasta să fie respinsă ca neîntemeiată.

În motivarea recursului indică aceleași motive pe care le-a invocat în apel,

menționând temeiurile pentru recurs prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod

de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând a decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind

aplicarea pedepsei inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile art. 61, 75, 90

Cod penal, art. 3641 Cod de procedură penală. Instanța și-a argumentat suficient

soluția în partea pedepsei, ținând cont în deplină măsură de principiile generale de

aplicare a pedepsei, precum și de criteriile generale de individualizare a acesteia, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei ce atenuează sau agravează răspunderea, influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, stabilindu-i o pedeapsă

echitabilă. La fel, întemeiat a fost menținută sentința și în partea încasării

cheltuielilor judiciare de la inculpat.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind

vădit neîntemeiat, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Așadar, în prezenta speță, în recursul declarat, avocatul Terziman A. în numele

inculpatului, invocă dezacordul cu termenul de pedeapsă suspendat pe 2 ani și cu

încasarea sumei de 1680 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din contul inculpatului,

invocând temeiurile de casare a hotărârii instanței de apel, art. 427 alin. (1) pct. 6),

6

10) Cod de procedură penală, care prevăd că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; s-au aplicat pedepse individualizate,

contrar prevederilor legale, solicitând aplicarea unei pedepse cu suspendarea

condiționată a executării acesteia pe un termen de 1 an și respingerea cerinței de

încasare a cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

În același timp, Colegiul penal constată că, recurentul este de acord cu starea de

fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatului, din care considerente nu se va expune referitor la aceste aspecte.

Analizând temeiurile invocate pentru recurs, în raport cu circumstanțele și

materialele cauzei, Colegiul penal consideră, că în prezenta speța nu și-au găsit

confirmarea la examinarea recursului declarat, iar instanțele de fond și-au motivat

just soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75, 90 Cod

penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei în privința

inculpatului, stabilită conform sancțiunii art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, ținând

cont și de dispozițiile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

Așadar, Colegiul penal reține, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea unei infracțiuni contra sănătății publice și conviețuirii sociale, prevăzută

de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, cauza fiind examinată în procedura judecării pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în conformitate cu

prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, în acest caz, trebuie luate în vedere,

în egală măsură persoana inculpatului și respectiv, reeducarea și reintegrarea sa

socială, cât și dimensiunea fenomenului infracțional și așteptările societății față de

mecanismul justiției penale, pentru a realiza o proporționalitate reală între aceste

aspecte.

Potrivit alin. (8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut

săvârșirea faptelor imputate în rechizitoriu și a solicitat judecarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza urmăririi penale, solicitare care a fost admisă de către

instanță prin încheiere protocolară (f.d. 83), beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare ori cu

muncă neremunerată în folosul comunității și de reducere cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Sancțiunea art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, prevede pedeapsă cu închisoare de

la 1 la 6 ani cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, calificându-se conform art. 16 Cod

penal, ca infracțiune gravă.

Prin urmare, învederând prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

care sânt valabile în cazul dat pentru inculpatul, Barbu N. prin decizia instanței de

apel a fost menținută sentința, prin care inculpatului Barbu Nichita i-a fost aplicată

pedeapsă de la 2 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu

7

privarea de dreptul de a exercita funcții legate de gestionarea drogurilor pe un

termen de 3 (trei) ani, iar conform prevederilor art. 90 Cod penal, pedeapsa dată s-a

dispus de a o considera condiționată pe o perioadă de probațiune de 2 (doi) ani.

Conform alin. (1) art. 75 Cod penal, persoanei recunoscută vinovată de

săvârșirea unei infracțiuni, inclusiv prin procedura de judecare în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea Specială a prezentului Cod și în conformitate cu dispozițiile Părții

Generale a Codului penal, aplicate prin prisma prevederilor alin. (8) art. 3641 Cod de

procedură penală. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată va ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale acestuia.

Raportând cele menționate la cazul supus judecării, instanța de recurs consideră

că, în mod just instanța de apel a menținut sentința prin care inculpatului i-a fost

suspendată executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

Astfel, în viziunea Colegiului penal, în prezenta cauză penală, instanța de apel

just a ținut cont de faptul că, la aplicarea pedepsei au fost stabilite ca circumstanțe

atenuante pentru inculpatul Barbu Nichita conform art. 76 alin.(2) Cod penal -

recunoașterea vinovăției și căința sinceră. Circumstanțe agravante în privința

inculpatului conform art. 77 Cod penal, instanța de fond nu a stabilit. La fel, instanța

de apel întemeiat ținând cont de gradul de pericol redus al faptei și de repercusiunile

pe care le-ar avea asupra inculpatului și familiei sale o condamnare cu executare la

închisoare, ținând cont de starea familială, instanța de fond în mod întemeiat nu a

considerat rațional ca inculpatul să execute pedeapsa cu închisoare în penitenciar și a

dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului Barbu Nichita, în

temeiul prevederilor art. 90 alin.(1) Cod penal, anume pe un termen de 2 ani.

În acest context, just au fost respinse argumentele apărătorului privind

aplicarea față de inculpatul Barbu Nichita a unei pedepse sub formă de suspendarea

condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 1 an, menționând că este

căsătorit, are un mod exemplar de viață, nu se află la evidența medicului narcolog și

propune în continuare să-și continuie cariera de marinar și să avanseze pe plan

profesional, deoarece acestea au fost luate în considerație de către instanța de fond la

individualizarea pedepsei. Mai mult decât atît, în instanța de apel inculpatul Barbu

Nichita nici nu s-a prezentat, cauza examinându-se în lipsa acestuia, fiind anunțat în

căutare și manifestând lipsă de respect față de instanță, cu toate că știa despre apelul

depus de avocat în interesele inculpatului.

La fel, Colegiul penal relevă, că conform art. 90 alin. (1) Cod penal, dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din imprudență, instanța de

judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând numaidecât în

8

hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și perioada

de probațiune sau, după caz, termenul de probă. În acest caz, instanța de judecată dispune

neexecutarea pedepsei aplicate dacă, în perioada de probațiune sau, după caz, termenul de

probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă infracțiune și, prin comportare

exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Deci, o condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 Cod penal, constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul pedepsei poate fi

atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia și în ce perioadă de probațiune.

Ținând cont însă, de prevederile legale enunțate mai sus, Colegiul penal

consideră întemeiate considerentele instanței de apel că, în prezenta cauză, nu s-au

constatat circumstanțe ce ar justifica micșorarea termenului de suspendare

condiționată a executării pedepsei cu închisoare în privința inculpatului.

Reieșind din circumstanțele expuse, Colegiul penal constată că instanța de

apel a argumentat pe deplin motivele pentru care a menținut sentința, prin care

inculpatului, conform prevederilor art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat

executarea pedepsei pe o perioadă de probațiune de 2 ani. Din care considerent,

instanța de recurs respinge ca neîntemeiate afirmațiile, precum că pedeapsa aplicată

este prea aspră.

În atare împrejurări, Colegiului penal consideră, că instanțele de fond au ținut

cont de toate circumstanțele cauzei și au aplicat inculpatului o pedeapsă echitabilă și

conformă prevederilor legale, luând în considerație toate criteriile generale de

individualizare a pedepsei.

Astfel, Colegiul statuează, că pedeapsa individualizată de instanțele de fond,

răspunde atât principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut la art. 61 alin.

(2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și a altor

persoane.

Totodată, reieșind din criticele expuse de către avocatul Terziman A. în numele

inculpatului, se constată că acesta contestă hotărârile adoptate în cauză și în partea

ce se referă la cheltuielile judiciare.

Așadar, în privința acestor alegații se constată, că au constituit obiect de discuție

în instanța de apel și asupra cărora această instanță s-a expus întemeiat, respectiv nu

există raționamente ca instanța de recurs să se îndepărteze de la concluziile la care a

ajuns instanța ierarhic inferioară.

Dispozițiile art. 227 alin. (1), (2) pct. 5) Cod de procedură penală, stipulează că

cheltuieli judiciare sînt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele cheltuite în

legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.

Instanța de recurs reține că, în prezenta cauză penală, a fost dispusă efectuarea

acțiunilor procesuale, fiind întocmit raportul de expertiză nr. 34/12/-1-R-4204 din 31

octombrie 2019, pentru care a fost achitată suma de 1680 lei.

9

În conformitate cu prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală

cheltuielile judiciare sînt suportate de condamnat sau sînt trecute în contul statului.

(2) Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile

judiciare, cu excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și

apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică

garantată de stat, atunci cînd aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu

dispune de mijloacele necesare.

Totodată, art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, stipulează că instanța

poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau

persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a

acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra

situației materiale a persoanelor care se află la întreținerea lor.

Deci, reieșind din concluziile expuse de către instanța de apel în motivarea

soluției adoptate, Colegiul penal constată că, această instanță a dispus menținerea

sentinței și în partea încasării din contul lui Barbu Nichita, a cheltuielilor judiciare

suportate în legătură cu efectuarea expertizei judiciare, în sumă de 1680 lei,

motivându-și soluția.

Astfel, din conținutul recursului, se atestă că recurentul nu aduce argumente

sau circumstanțe ce ar putea răsturna soluția instanței de apel, privind încasarea

cheltuielilor judiciare din contul inculpatului, or în ședința de judecată a instanței de

apel nu au fost prezentate probe referitor la situația materială precară a inculpatului,

sau aflarea persoanelor la întreținerea acestuia.

În urma celor expuse, Colegiul penal atestă că, raportul de expertiză nr. 34/12/-

1-R-4204 din 31 octombrie 2019, a fost ordonat și efectuat în cadrul procesului penal,

fiind achitată pentru întocmirea acesteia din sumele alocate de stat, astfel, pînă la

recunoașterea inculpatului vinovat de comiterea infracțiunii cheltuielile au fost

avansate de stat, cheltuieli, care după condamnarea acestuia pot fi recuperate de la

condamnat. Astfel, Colegiul penal reține că, raportul de expertiză nr. 34/12/-1-R-4204

din 31 octombrie 2019, fiind efectuat în cadrul cauzei penale în care instanțele de

fond au constatat vinovăția lui Barbu N. de comiterea infracțiunii prevăzute de art.

217 alin. (4) lit. b) Cod penal, instanțele de fond, just la solicitarea procurorului au

dispus ca inculpatul să recupereze cheltuielile judiciare.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide, că în cauza dată nu au fost

admise erorile de drept la care face referire recurentul și nu sânt temeiuri de casare a

soluției adoptate, fiindcă instanța de apel s-a pronunțat motivat asupra tuturor

argumentelor indicate în apel și hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, astfel, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanței de apel

referitoare la admiterea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat privind

încasarea de la inculpat a sumei de bani menționate mai sus, cu titlu de cheltuieli

suportate.

În cele din urmă, Colegiul penal, consideră că nu sunt incidente în speță

cazurile de casare invocate de către avocatul Terziman A. în numele inculpatului, ce

ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs, în sensul casării deciziei

10

contestate, iar pedeapsa stabilită inculpatului Barbu N., a fost aplicată în limitele

legii, din care considerente se dispune inadmisibilitatea recursului declarat, ca fiind

vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Terziman

Alexandru în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 15 decembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe Barbu Nichita

Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 08 iunie 2022.

Președinte Timofti Vadimir

Judecător Cobzac Elena

Judecător Plămădeală Ghenadie

11