1ra-190/21 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-190/21 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 1ra-190/21

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 februarie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Toma Nadejda,

Judecătorii: Țurcan Anatolie și Boico Victor,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

către avocatul Gîlca Ilie în numele inculpatului Popescu Nichita, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 iunie

2020 și a sentinței Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 05 aprilie 2019,

în cauza penală în privința lui

Popescu Nichita XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul de examinare:

Prima instanță: 11.02.2019 – 05.04.2019;

Instanța de apel: 26.04.2019 – 10.06.2019;

Instanța de recurs: 13.08.2019 – 05.11.2019;

Instanța de apel: 09.01.2020 – 03.06.2020;

Instanța de recurs: 05.09.2020 – 03.02.2021.

A C O N S T A T A T :

05 aprilie 2019, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate la faza de

urmărire penală, în procedura prevăzute de art. 3641 Cod de procedură penală,

Popescu Nichita a fost recunoscut vinovat și condamnat în temeiul prevederilor

art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa penală sub formă

de închisoare pe termen de 1 (un) an și 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar

de tip semiînchis, cu privarea dreptului de a ocupa funcții în domeniul

circulației drogurilor, etnobotanicelor și analogilor acestora pe un termen de 3

(trei) ani.

În baza art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată

lui Popescu Nichita, s-a adăugat total partea neexecutată a pedepsei stabilite

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2018 - stabilindu-i

pedeapsa definitivă de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de 1.000 u.c., echivalentul

sumei de 50.000 lei (cincizeci mii lei), cu privarea dreptului de a ocupa funcții

1

în domeniul circulației drogurilor, etnobotanicilor și analogilor acestora pe un

termen de 5 (cinci) ani.

În conformitate cu prevederile art. 87 alin. (2) Cod penal, s-a dispus ca

pedeapsa cu amendă stabilită prin decizia Curții de Apel Chișinău din

31 octombrie 2018, să fie executată de sine stătător.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare stabilită lui

Popescu Nichita Ion a fost suspendată condiționat pe un termen de probațiune

de 3 (trei) ani.

A fost dispusă încasarea sumei de 1680 lei (o mie șase sute optzeci) cu

titlu de cheltuieli judiciare de la Popescu Nichita.

La data de 16 noiembrie 2018, în jurul orei 21:07 min., de către echipajul

de poliție MAI 1121 a fost observată o persoană de gen masculin care avea un

comportament neadecvat pe adresa mun. Chișinău, str. XXXXX, XXXXX, ulterior

fiind identificată ca Popescu Nichita Ion, născut la 25 august 1998. În

continuare Popescu Nichita benevol a predat o sticlă confecționată artizanal

pentru consum de droguri, un pachet de tip „zip lock” în care se afla masă

vegetală de culoare galbenă și un pachet din polietilenă, în care se afla masă

vegetală de culoare galbenă.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-5376

din 03 decembrie 2018 s-a constatat, că masa vegetală uscată și mărunțită de

culoare galbenă reprezintă produs etnobotanic, care conține cannabinoidul

sintetic MDMB (N)-2201 (C20H28FN303), neutilizat în scopuri medicinale și

nu este inclus în Hotărârea Guvernului RM nr. 1088 din 05 octombrie 2004, cu

privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și

precursorilor acestora, supuse controlului, de aceea la categoriile nominalizate

nu se atribuie. Masa produsului etnobotanic îmbibat cu cannabinoidul sintetic

MDMB(N)-2201, constituie 11,460g. (masă uscată), ceea ce reprezintă

proporții deosebit de mari.

Conform scrisorii Agenției Medicamentului și dispozitivelor

medicamentale nr. A07PS-01.Rg02-537 din 04 februarie 2019, substanța

MDMB(N)-2201 cu formula moleculară CaoHasFNsOa este cunoscută sub

denumirea sinonim de 5F-ADB, 5F-methyl-AMB, 5F-MDMB-PINACA. Substanța

MDMB(N)-2201 reprezintă un produs cannabimimetic cu proprietăți

psihotrope. MDMB(N)-2201 este analog al unor substanțe cannabimimetice

ilicite similare, de exemplu 5F-AMB, AB-PINACA (familia de compuși

indazol-3-carboxamid, carbonilindazol). MDMB(N)-2201 este analog al

5F-AMB prin prezența L-tert-leucinate, respectiv L-valinate în grupul pendant

al acestor canabinoide sintetice și prezența în poziția R2 a 5-fluoro-pentyl.

5F-AMB și AB-PINACA sunt introduse în HG nr. 1088 din 05 octombrie 2004,

cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope

și precursorilor acestora, supuse controlului, cu modificări ulterioare.

MDMB(N)-2201/5F-ADB nu are utilitate terapeutică.

2

Astfel, acțiunile lui Popescu Nichita Ion au fost încadrate în baza art. 217

alin. (4) lit. b) Cod penal, adică, circulația ilegală a substanțelor psihotrope în

proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare.

Chișinău, Oficiul Rîșcani, Chirița Alexandru, a declarat apel prin care a solicitat

casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Popescu Nichita: să fie recunoscut

vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal

și a-i stabili o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții în domeniul circulației drogurilor, etnobotanicelor și analogilor acestora

pe un termen de 4 (patru) ani.

În baza art. 85 Cod penal, pentru cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată

lui Popescu Nichita, de adăugat total partea neexecutată a pedepsei stabilite

prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2018, stabilindu-i

pedeapsa definitivă de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, și amendă în mărime de 1.000 u.c., echivalentul

sumei de 50.000 lei (cincizeci mii lei), cu privarea dreptului de a ocupa funcții

în domeniul circulației drogurilor, etnobotanicilor și analogilor acestora pe un

termen de 5 (cinci) ani. În conformitate cu prevederile art. 87 alin. (2) Cod

penal, a dispune ca pedeapsa sub formă de amendă, stabilită prin decizia Curții

de Apel Chișinău din 31 octombrie 2018, să fie executată de sine stătător. În

vederea executării sentinței a-i aplica lui Popescu Nichita măsura preventivă

arestul pe o perioadă de 30 zile

3.1. În motivarea cererii de apel, procurorul a menționat că:

- prin sentința nominalizată a fost aplicată o pedeapsă exagerat de blândă

dat fiind faptul, că a fost aplicat art. 90 Cod penal;

- instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul Popescu Nichita fiind deja

condamnat prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 09.08.2018

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal pe

două episoade, la 16.11.2018 a comis o nouă infracțiune, iar din 31.10.2018

până la 05.04.2019 nu a executat nici o parte din pedeapsa stabilită pentru

aceleași infracțiuni stabilite prin decizia Curții de apel Chișinău din 31.10.2018.

Prin urmare având antecedente penale nestinse, Popescu Nichita nu a tras

concluzii asupra pedepsei aplicate și iarăși a pășit pe cale criminală, săvârșind

o nouă infracțiune de același gen;

- infracțiunea comisă atentează la sănătatea populației, fiind necesară

contracararea și combaterea traficului de droguri, protejarea vieții și sănătății

tinerilor consumatori de droguri, precum și prevenirea atragerii în rețeaua de

consumatori a copiilor și tinerilor care încă nu sunt dependenți de droguri;

- aplicarea pedepsei sub formă de închisoare în limitele solicitate de către

procuror, va contribui la atingerea scopului prevăzut de art. 2 alin. (2) Cod

penal, care stipulează, că legea penală are drept scop prevenirea săvârșirii de

3

noi infracțiuni atât de către inculpat cât și de către alte persoane, ori aplicarea

condiționată a pedepsei cu închisoare nu va atinge scopul legii penale, servind

ca un exemplu negativ pentru alte persoane din rândul persoanelor predispuse

la comiterea faptelor similare.

2019, a fost respins ca nefondat apelul procurorului, cu menținerea sentinței

fără modificări.

Instanța de apel a statuat că, la stabilirea pedepsei, prima instanță corect

a aplicat prevederile legale, ținând cont, potrivit art. 7, 61, 75 Cod penal. În

același timp, corect a redus cu o treime limitele de pedeapsă prevăzute de

art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, care se pedepsește cu închisoare de la 1 an la

6 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o

anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, aplicând prevederile art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală și stabilind noi limite de la 8 luni la 4 ani

închisoare. Prima instanță corect, legal și întemeiat a aplicat în privința

inculpatului o pedeapsă cu suspendare, aceasta fiind una echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei, ținând cont în deplină măsură de motivul și gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat.

Țurcanu Svetlana, a declarat recurs ordinar, prin care a solicitat casarea

deciziei instanței de apel din 10 iunie 2019, și dispunerea rejudecării cauzei de

către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

5.1. În motivarea recursului declarat, procurorul a menționat că instanța

de apel greșit a diminuat pedeapsa aplicată inculpatului spre minimul

sancțiunii articolului incriminat, constatând eronat că aplicarea prevederilor

art. 90 Cod penal va asigura atingerea scopurilor prevăzute la art. 61 Cod penal,

prin ce a admis o eroare de drept la examinarea apelului. Prima instanță nu

și-a motivat suficient soluția privind neexecutarea pedepsei închisorii în

instituțiile penitenciare, iar instanța de apel eronat a interpretat și a aplicat

prevederile art. 75 Cod penal. Pe lângă aceasta, instanța de apel a ignorat faptul

că inculpatul nu este la prima abatere, fiind repetat atras la răspundere penală

pentru săvârșirea unei infracțiuni similare, circumstanțe în care se constată că

acesta este predispus spre săvârșirea infracțiunilor.

05 noiembrie 2019, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, fiind

casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2019,

și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet

de judecată.

6.1. În motivarea soluției emise, instanța de recurs ordinar a menționat

că, prima instanță nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele de fapt și de

drept invocate în rechizitoriu, adică a depășit limitele învinuirii formulate

inculpatului, deoarece i-a încadrat acțiunile în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod

penal, ca circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora,

4

fără scop de înstrăinare, în proporții deosebit de mari – elemente neimputate

ultimului prin rechizitoriu, conform cărui acesta a comis circulația ilegală a

substanțelor psihotrope, adică păstrarea analogilor substanțelor psihotrope,

săvârșită în proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare.

La individualizarea pedepsei inculpatului, prima instanță a luat în

considerare o circumstanță agravantă neprevăzută în art. 77 Cod penal, cum ar

fi: „săvârșirea unei infracțiuni pentru care persoana a fost anterior condamnată”,

nefiind clar dacă a ținut cont de prevederile art. 79 Cod penal, la care a făcut o

simplă referire, cât și la cele din art. 70 alin. (31) Cod penal, odată ce a statuat

că la momentul săvârșirii infracțiunii inculpatul avea vârsta de 20 ani.

Totodată, a fost apreciată ca fiind confuză și neargumentată dispunerea

suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, pentru comiterea cu

intenție unei infracțiuni grave în perioada de probațiune, în raport cu

prevederile din art. 90 alin. (10), 85 alin. (3) Cod penal, conform căror pedeapsa

definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decât

pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi infracțiuni și decât partea

neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de

judecată, iar în cazul în care cel condamnat cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei săvârșește în perioada de probațiune o infracțiune

intenționată mai puțin gravă, problema anulării sau menținerii condamnării cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei se soluționează de către

instanța de judecată, la propunerea organului care exercită supravegherea

asupra comportamentului celui condamnat cu suspendarea executării pedepsei.

La fel, prima instanță în dispozitiv eronat și neclar, a dispus condamnarea

inculpatul cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, după care tot

în dispozitiv a hotărât ca executarea pedepsei închisorii să-i fie suspendată

condiționat, pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Prin urmare, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu

rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale

pe care se întemeiază soluția, dispozitivul fiind expus neclar, pedepsele aplicate

inculpatului fiind individualizate contrar prevederilor legale, iar instanța de

apel nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de prima instanță, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând, în aspectul vizat, o sentință

neîntemeiată legal.

Totodată instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat de procuror, astfel comițând erori ce de drept

prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală și care nu

pot fi corectate de către instanța de recurs.

Chișinău din 03 iunie 2020, apelul procurorului a fost admis, sentința casată și

5

pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță prin care:

Popescu Nichita Ion a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) din Codul penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

sub formă de închisoare pe un termen de 1 (unu) an și 6 (șase) luni, cu

executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcții în domeniul circulației drogurilor, etnobotanicelor și analogilor acestora

pe un termen de 4 (patru) ani.

Termenul executării pedepsei urmând a fi calculat din momentul

reținerii.

7.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, la

pronunțarea sentinței, prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și

de drept și just a tras concluzia că inculpatul Popescu Nichita a săvârșit anume

infracțiunea pentru care a fost condamnat, însă la stabilirea pedepsei nu a ținut

cont de toate circumstanțele reale și personale ale inculpatului în coroborare

cu prevederile art. 61 Cod penal.

Instanța de apel analizând și apreciind sistemul de acte și documente

acumulate și administrate în cadrul urmăririi penale prin prisma prevederilor

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții și utilității lor, le-a apreciat ca fiind dobândite cu respectarea

normelor de procedură, fiind pertinente, concludente și utile, care coroborează

între ele, dar și cu depozițiile inculpatului, care fiind cumulate indică cu

certitudine că Popescu Nichita a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 217

alin. (4) lit. b) Cod penal, adică circulația ilegală a substanțelor psihotrope în

proporții deosebit de mari, fără scop de înstrăinare.

Respectiva infracțiune, conform art. 16 Cod penal, se atribuie la categoria

infracțiunilor grave.

În continuare, instanța de apel nu a reținut careva circumstanțe

agravante în sarcina inculpatului, iar, conform prevederilor art. 76 Cod penal,

în calitate de circumstanță atenuantă a fost reținută căința activă.

De asemenea, ținând cont de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, instanța a calculat noile limite ale pedepsei principale

prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, cuprinse între 8 luni până la 4

ani închisoare.

Având în vedere că inculpatul a recunoscut vinovăția, a comis cu intenție

o infracțiune gravă, nu se află la evidența medicului narcolog și nu se află la

evidența medicului psihiatru, dar și de faptul că inculpatul anterior a fost găsit

vinovat de comiterea unei infracțiuni similare, fiindu-i stabilită pedeapsă cu

amendă prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2018, după care

a comis o nouă infracțiune intenționată gravă, totodată având în vedere faptul

că inculpatul are o vârstă tânără (20 ani), instanța de apel a considerat

oportună stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 1 an și 6

luni, cu executare reală, cu aplicarea pedepsei complementare, privarea de

6

dreptul de a ocupa funcții în domeniul circulației drogurilor, etnobotanicelor și

analogilor acestora pe un termen de 4 ani.

Instanța de apel a constatat că prevederile art. 90 Cod penal nu sunt

aplicabile inculpatului, or, din materialele cauzei rezultă că suspendarea

condiționată a executării pedepsei cu închisoare, îl va favoriza pe inculpat să

săvârșească pe viitor acțiuni similare, și nu va atinge scopul propus de legiuitor

la art. 61 Cod penal.

Instanța de apel a notat și faptul că nu poate reține solicitarea

acuzatorului de stat în partea în care s-a solicitat aplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art. 85 Cod penal, or, potrivit încheierii executorului

judecătoresc Cațer Victor, nr. 100S-R1792/2020 din 01 aprilie 2020, s-a dispus

încetarea procedurii de executare în vederea executării documentului

executoriu nr. 1-327/2018 din 31.10.2018, emis de Judecătoria Chișinău

(sediul Centru).

numele inculpatului Popescu Nichita a declarat recurs ordinar prin care,

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea totală a deciziei instanței de apel și a sentinței, în partea

individualizării pedepsei, a rejudeca cauza în aceasta parte și a pronunța o nouă

hotărâre, cu aplicarea în privința inculpatului Popescu Nichita a unei pedepse

neprivative de libertate cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal.

8.1. În motivarea recursului, avocatul a menționat că:

- în speță sunt întrunite condițiile pentru aplicarea prevederilor art. 79

Cod penal, întrucât inculpatul a comis infracțiunea la vârsta de 20 ani;

- inculpatul a asigurat instanța de judecată că nu va comite fapte

similare, a recunoscut vinovăția și s-a căit sincer de cele comise, a contribuit

activ la examinarea în termeni rezonabili a cauzei, inclusiv prin depunerea

cererii de examinare a cauzei conform art. 3641 Cod de procedură penală, a

frecventat cursurile de profilaxie și educație antialcool și antidrog, nu se află la

evidența medicului narcolog și medicului psihiatru, aflându-se sub

supravegherea consilierului de probațiune, a respectat obligațiile legale impuse

și s-a caracterizat pozitiv, a achitat amenda aplicată anterior de 50000 lei;

- pedeapsa stabilită și individualizată de către instanțele inferioare nu

corespunde principiului proporționalității, și nici scopului pedepsei penale

elucidat în art. 61 alin. (2) Cod penal;

în secția reprezentarea învinuirii în Curtea Supremă de Justiție, Crijanovschi S.,

prin care a pledat pentru dispunerea inadmisibilității recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității

acestuia din considerentele ce urmează.

7

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de

recurs verifică, dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea

atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Din textul recursului declarat, Colegiul penal constată că partea apărării

a invocat în calitate de temeiuri pentru recurs, prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, sub aspectul că hotărârea instanței de

apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum și sub aspectul

aplicării unei pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Totodată analizând în esență argumentele recursului, Colegiul penal

atestă că acestea se concentrează asupra necesității aplicării prevederilor

art. 79 Cod penal, în privința inculpatului Popescu Nichita, întrucât acesta a

comis infracțiunea la vârsta de 20 ani.

Având în vedere aceste argumente, Colegiul penal menționează, că

potrivit art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială

a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a acestuia.

Potrivit art. 79 alin. (1) Cod penal, ținând cont de circumstanțele

excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului

în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea

infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a

consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei

infracțiuni săvârșite în grup la descoperirea acesteia, instanța de judecată poate

aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru

infracțiunea respectivă, sau una mai blândă, de altă categorie, ori poate să nu

aplice pedeapsa complementară obligatorie. Minoratul persoanei care a

săvârșit infracțiunea se consideră circumstanță excepțională. Săvârșirea

infracțiunii de către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins

vârsta de 21 de ani poate fi apreciată de către instanța de judecată drept

circumstanță excepțională.

Astfel, lexemul „poate”, oferă posibilitatea și nu obligația instanței de

judecată de a aplica prevederile acestei norme.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

8

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține

cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante, de influența pedepsei

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i

se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată.

Totodată, instanța de recurs reamintește, că categoriile pedepselor

aplicate persoanelor fizice sunt expuse în Codul penal într-o anumită

consecutivitate: de la cea mai blândă - amendă, până la cea mai aspră -

detențiune pe viață.

În conformitate cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, o

pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative, prevăzute pentru săvârșirea

infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din

numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.

Respectiv, doar instanța de judecată este în măsură să înfăptuiască

acțiunea de individualizare a pedepsei pentru infractorul care a săvârșit o

infracțiune, având deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii

respective, ținând seama de regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la

stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei.

Analizând decizia atacată în raport cu argumentele recurentului, Colegiul

penal conchide că instanța de apel a expus o motivare corespunzătoare a

soluției emise ținând cont și de practica judiciară, astfel că aplicând inculpatului

pedeapsa, instanța și-a argumentat deplin concluzia, ținând cont de toate

circumstanțele cauzei.

Astfel, instanța de apel admițând apelul declarat de către procuror, corect

a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii comise de

Popescu Nichita, care a comis o infracțiune gravă cu intenție, la data de

16 noiembrie 2018, în pofida faptului că era deja condamnat pentru infracțiuni

similare, și anume prin sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din

09 august 2018, a fost condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) și art. 217

alin. (4) lit. b) Cod penal.

Respectivul fapt, în opinia Colegiului penal denotă că inculpatul

Popescu Nichita, vădit ignoră respectarea legislației penale, și nu a stat pe calea

corijării, iar instanța de apel la stabilirea pedepsei corect a elucidat respectivele

circumstanțe și corect a determinat termenul și modul de executare.

Prin urmare, verificând minuțios argumentele recursului în raport cu

decizia instanței de apel, Colegiul penal a conchide că aceste argumente sunt

neîntemeiate, iar instanța de apel a elucidat toate aspectele privind

9

individualizarea corectă a pedepsei atât prin prisma prevederilor art. art. 7, 61,

75-79 Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală cât și a

prevederilor art. 436 Cod de procedură penală, ținându-se cont de

recomandările expuse în decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție din 05 noiembrie 2019, emisă în prezenta cauză penală.

Astfel, Colegiul penal apreciază că argumentele recursului sunt

declarative și nesusceptibile de a întruni necesitatea casării unei decizii

motivate și întemeiate legale, pedeapsa aplicată fiind în interiorul noilor limite

stabilite, careva erori în acest sens nefiind constatate.

Având în vedere cele menționate, Colegiul penal constată că pedeapsa

individualizată în privința inculpatului Popescu Nichita, corespunde atât

principiului proporționalității, cât și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod

penal, de restabilire a echității sociale, corectarea inculpatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane.

Mai mult, deși recurentul a susținut că instanța de apel în mod eronat a

raportat circumstanțele prezentei cauze la normele penale și procesual –

penale, acesta a eșuat a prezenta care anume prevederi legale au fost eronat

aplicate ce a dus la stabilirea unei pedepse greșit individualizate, or, esența

prevederilor art. 61, 75, 79 Cod penal, acordă posibilitate doar instanței de

judecată de a stabili o pedeapsa echitabilă anume reieșind din circumstanțele

concrete a fiecărui caz în parte, în vederea aplicării eficiente a prevederilor

art. 6 CEDO.

În aceste circumstanțe, Colegiul penal conchide că hotărârea instanței de

apel în latura atacată de către partea apărării, nu conține erori ce ar duce la

casarea acesteia.

Astfel, analizând în cumul argumentele invocate de către recurent în

susținerea recursului declarat, Colegiul penal atestă că acestea au constituit

obiect de examinare în instanța de apel, asupra cărora instanța s-a expus,

complet, argumentat și motivat.

În acest sens, Colegiul penal face trimitere la pct. 37 a hotărârii CtEDO din

16.02.2010 în cauza Albert vs. România, în care s-a statuat că, art. 6 §1 din CEDO,

deși obligă instanțele să-și motiveze deciziile, nu poate fi interpretat ca

impunere de a da un răspuns detaliat pentru fiecare argument (cauza Van de

Hurk vs Olanda, din 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces

echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de

o instanță inferioară, fie printr-un alt mod, să examineze chestiunile esențiale

supuse atenției sale.

Prin urmare, instanța de recurs ordinar constatând temeinicia motivării

soluției instanței de apel, o însușește integral întrucât această instanță a oferit

răspunsuri complete și argumentate tuturor problemelor esențiale invocate în

speță, pedeapsa aplicată inculpatului fiind una proporțională și echitabilă

faptelor comise.

10

Ținând cont de cele constatate supra, Colegiul penal conchide că erorile

invocate în recurs nu și-au găsit confirmarea, iar hotărârea atacată este legală

și întemeiată, astfel că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Gîlca Ilie

în numele inculpatului Popescu Nichita, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 03 iunie 2020, în cauza penală în privința lui

Popescu Nichita XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 19 martie 2021.

Președinte Toma Nadejda

Judecătorii Țurcan Anatolie

Boico Victor

11