1ra-1893/2019 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

1ra-1893/2019 — art. 217 alin. 4 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1893/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Elena Cobzac, Dumitru Mardari,

Maria Ghervas,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Svetlana

Țurcanu, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 05 aprilie 2019 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2019, în privința

inculpatului

Popescu Nichita XXXXXX.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 11.02.2019 – 05.04.2019,

instanța de apel: 26.04.2019 – 10.06.2019,

instanța de recurs: 13.08.2019 – 05.11.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Popescu

Nichita a fost condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 1 an și 6 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții în domeniul circulației drogurilor, etnobotanicelor și analogilor

acestora pe un termen de 4 (trei) ani.

În temeiul art. 85 Cod penal, prin cumul de sentințe, prin adăugirea totală a

pedepsei neexecutate aplicate conform deciziei Curții de Apel din 31.10.2018, i-a

fost stabilită pedeapsa definitivă de 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în

1

penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 1000 unități convenționale,

ce constituie 50.000 lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul

circulației drogurilor, etnobotanicelor și analogilor acestora pe un termen de 5 ani.

Conform art. 87 alin. (2) Cod penal, s-a dispus că pedeapsa cu amendă,

stabilită prin decizia Curții de Apel din 31.10.2018, să fie executată de sine

stătător.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii i-a fost

suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

De la inculpat au fost încasate cheltuielile judiciare în sumă de 1680 lei.

de poliție MAI 1121 a fost observată o persoană de gen masculin care avea un

comportament neadecvat pe adresa XXXXXX, XXXXXX, scara 1,

ulterior fiind identificată ca Popescu N.

În continuare, acesta benevol a predat o sticlă confecționată artizanal pentru

consum de droguri, un pachet de tip „zip lock” în care se afla masă vegetală de

culoare galbenă și un pachet din polietilenă, în care se afla masă vegetală de

culoare galbenă.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 34/12/1-R-5376 din

03.12.2018, masa vegetală uscată și mărunțită de culoare galbenă reprezintă produs

etnobotanic, care conține cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 (C H FN ),

20 28 303

neutilizat în scopuri medicinale și nu este inclus în Hotărârea Guvernului RM nr.

1088 din 05.10.2004, cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor

stupefiante, psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului, de aceea la

categoriile nominalizate nu se atribuie. Masa produsului etnobotanic îmbibat cu

cannabinoidul sintetic MDMB(N)-2201 constituie 11,460 gr. (masă uscată), ceea

ce reprezintă proporții deosebit de mari.

Conform scrisorii Agenției Medicamentului și dispozitivelor medicale nr.

A07PS-01.Rg02-537 din 04.02.019, substanța MDMB(N)-2201 cu formula

moleculară CaoHasFNsOa este cunoscută sub denumirea sinonim de 5F-ADB, 5F-

methyl-AMB, 5F-MDMB-PINACA. Substanța MDMB(N)-2201 reprezintă un

produs cannabimimetic cu proprietăți psihotrope. MDMB(N)-2201 este analog al

unor substanțe cannabimimetice ilicite similare, de exemplu 5F-AMB, AB-

PINACA (familia de compuși indazol-3-carboxamid, carbonilindazol).

MDMB(N)-2201 este analog al 5F-AMB prin prezența L-tert-leucinate, respectiv

L-valinate în grupul pendant al acestor canabinoide sintetice și prezența în poziția

R2 a 5-fluoro-pentyl. 5F-AMB și AB-PINACA sunt introduse în HG nr. 1088 din

05.10.2004, cu privire la aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante,

psihotrope și precursorilor acestora, supuse controlului, cu modificări. MDMB(N)-

2201/5F-ADB nu are utilitate terapeutică.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele indicate în

rechizitoriu și vina, solicitând, prin cerere scrisă, examinarea cauzei în baza

probelor administrate la faza de urmărire penală.

Dat fiind că aceste probe dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii incriminate, acțiunile acestuia au fost încadrate în baza art. 217 alin. (4)

2

lit. b) Cod penal, ca circulația ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau

analogilor acestora, fără scop de înstrăinare, în proporții deosebit de mari.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de faptul că inculpatul a săvârșit

cu intenție o infracțiune gravă care se sancționează cu închisoare de la 1 la 6 ani,

limitele noi de pedeapsă fiind, în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură

penală, de la 8 luni la 4 ani închisoare, ca circumstanțe atenuante fiind constatate

recunoașterea vinei și căința sinceră, cele agravante fiind săvârșirea unei

infracțiuni pentru care persoana a fost anterior condamnată, că nu se află la

evidența medicului narcolog și psihiatru, are o vârstă tânără, și-a recunoscut în

totalitate vina și a fost supus militar.

Totodată, instanța a statuat că la momentul săvârșirii infracțiunii, inculpatul

avea vârsta de 20 ani, iar potrivit art. 79 alin. (1) Cod penal, săvârșirea infracțiunii

de către persoanele care au atins vârsta de 18 ani, dar nu au atins vârsta de 21 ani

poate fi apreciată de instanța de judecată drept circumstanță excepțională.

Deci, inculpatului urmează a-i fi stabilită o pedeapsă de 1 an și 6 luni

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea.

Ori, executarea pedepsei închisorii, stabilite inculpatului, nu este rațională,

motiv pentru care, potrivit art. 89 alin. (2) lit. a) și 90 alin. (1), (2) Cod penal,

urmează a suspenda condiționat executarea pedepsei cu închisoarea, pe o perioadă

de probațiune de 3 ani, cu liberarea ulterioară de pedeapsă a acestuia.

În același timp, potrivit art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, din contul

inculpatului urmează a fi încasate în beneficiul statului cheltuielile judiciare în

sumă de 1680 lei.

Chirița, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat la 2 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții în domeniul circulației drogurilor, etnobotanicelor și

analogilor acestora pe un termen de 4 ani, iar conform art. 85 Cod penal, prin

adăugirea pedepsei aplicate prin decizia din 31.10.2018, a-i stabili pedeapsă

definitivă de 1 an și 6 luni închisoare, cu amendă în mărime de 1000 unități

convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul circulației

drogurilor, etnobotanicelor și analogilor acestora pe un termen de 5 ani.

Apelantul a invocat că inculpatul a săvârșit infracțiunea prevăzută de art.

217 alin. (4) lit. b) Cod penal, ca circulația ilegală a substanțelor psihotrope, adică

păstrarea analogilor substanțelor psihotrope, săvârșită în proporții deosebit de mari,

fără scop de înstrăinare.

Însă, prin aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, inculpatului i-a fost

stabilită o pedeapsă exagerat de blândă, fiind omis că acesta a fost condamnat la

31.10.2018 pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod

penal pe două episoade, la momentul pronunțării sentinței nefiind executată

pedeapsa stabilită, iar la 16.11.2018 a comis o nouă infracțiune.

Deci, având antecedente penale nestinse, inculpatul nu și-a făcut concluziile

necesare, iarăși a pășit pe cale criminală, săvârșind o nouă infracțiune similară.

Totodată, infracțiunea comisă atentează la sănătatea populației, fiind

necesară contracararea și combaterea traficului de droguri, protejarea vieții și

3

sănătății tinerilor consumatori de droguri, precum și prevenirea atragerii în rețeaua

de consumatori a copiilor și tinerilor care încă nu sunt dependenți de droguri,

pedeapsa aplicată inculpatului nefiind justificată.

Anume pedeapsa sub formă de închisoare va contribui la atingerea scopului

prevăzut de art. 2 alin. (2) Cod penal, care stipulează că legea penală are drept scop

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către inculpat, cât și de către alte

persoane, iar aplicarea condiționată a pedepsei cu închisoare nu va atinge scopul

legii penale, servind ca un exemplu negativ pentru alte persoane din rândul celor

predispuse la comiterea faptelor similare.

Or, reieșind din scopul pedepsei penale - restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

stabilirea unei pedepse condiționate poate doar să încurajeze comiterea pe viitor de

către inculpat a altor infracțiuni.

2019, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, la stabilirea pedepsei, instanța de fond corect a

aplicat prevederile legale, ținând cont, potrivit art. 7, 61, 75 Cod penal, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele atenuante și de scopul pedepsei aplicate asupra

reeducării și corectării inculpatului.

În același timp, instanța de fond corect a redus cu o treime limitele de

pedeapsă prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, care se pedepsește cu

închisoare de la 1 an la 6 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau

de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, aplicând prevederile

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și stabilind noi limite de la 8 luni la 4

ani închisoare.

Mai mult, prima instanță corect, legal și întemeiat a aplicat în privința

inculpatului o pedeapsă cu suspendare, aceasta fiind una echitabilă în raport cu

circumstanțele cauzei, ținând cont în deplină măsură de motivul și gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea - recunoașterea vinovăției și căința sinceră, solicitarea

examinării cauzei în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, atitudinea

infractorului după săvârșirea infracțiunii, că acesta nu se află la evidența medicului

narcolog și psihiatru, are o vârstă tânără, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării lui, instanța de fond aplicându-i o pedeapsă legală,

întemeiată și echitabilă.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că instanța de apel greșit a diminuat pedeapsa aplicată

inculpatului spre minimul sancțiunii articolului incriminat, constatând eronat că

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal va asigura atingerea scopurilor prevăzute

la art. 61 Cod penal, prin ce a admis o eroare de drept la examinarea apelului

declarat.

4

Instanța de fond nu și-a motivat suficient soluția privind neexecutarea

pedepsei închisorii în instituțiile penitenciare, iar instanța de apel eronat a

interpretat și a aplicat prevederile art. 75 Cod penal.

Pe lângă aceasta, instanța de apel a ignorat faptul că inculpatul nu este la

prima abatere, fiind repetat atras la răspundere penală pentru săvârșirea unei

infracțiuni similare, circumstanțe în care se constată că acesta este predispus spre

săvârșirea infracțiunilor.

La fel, în decizia instanței de apel nu este indicat că inculpatul are

antecedente penale nestinse or, inculpatul nu a executat pedeapsa stabilită prin

decizia din 31.10.2018.

În același timp, instanța de fond neargumentat a ordonat aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal în privința inculpatului, de vreme ce un regim

suspensiv al pedepsei cu închisoare, corect individualizate, nu va duce la realizarea

scopului declarat al pedepsei penale.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală – hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, acesta este

expus neclar, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția, când dispozitivul hotărârii este expus neclar, când s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect se atestă că instanțele de fond și de apel au comis

următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința

instanței de judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 325

alin. (1) Cod de procedură penală, judecarea cauzei se efectuează numai în limitele

învinuirii formulate în rechizitoriu. În corespundere cu art. 113 alin. (1) Cod penal,

se consideră calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele

componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală. Potrivit art. 75 alin. (1) Cod

penal, persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a prezentului cod. Conform art.

90 alin. (10) și (11) Cod penal, în cazul în care cel condamnat cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei săvârșește în perioada de probațiune sau, după

caz, termenul de probă o nouă infracțiune intenționată, instanța de judecată îi

stabilește o pedeapsă în condițiile art. 85. În cazul în care cel condamnat cu

5

suspendarea condiționată a executării pedepsei săvârșește în perioada de

probațiune o infracțiune intenționată mai puțin gravă, problema anulării sau

menținerii condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei se

soluționează de către instanța de judecată, la propunerea organului care exercită

supravegherea asupra comportamentului celui condamnat cu suspendarea

executării pedepsei. În corespundere cu art. 85 alin. (3) Cod penal, pedeapsa

definitivă în cazul unui cumul de sentințe trebuie să fie mai mare decât pedeapsa

stabilită pentru săvârșirea unei noi infracțiuni și decât partea neexecutată a

pedepsei pronunțate prin sentința anterioară a instanței de judecată. Conform art.

395 alin. (3) Cod de procedură penală, în toate cazurile, pedeapsa trebuie să fie

precizată astfel încât la executarea sentinței să nu apară nici un fel de îndoieli cu

privire la categoria și mărimea pedepsei stabilite de instanța de judecată.

În corespundere cu jurisprudența națională, sentința trebuie să corespundă

atât după formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură

penală. Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă

din cea anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea

formulărilor inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința

judecătorească, pct. 3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței, instanța de fond (pct. 1., 2. din decizie):

a) nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele de fapt și de drept invocate

în rechizitoriu, adică a depășit limitele învinuirii formulate inculpatului, deoarece i-

a încadrat acțiunile în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, ca circulația ilegală

a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora, fără scop de înstrăinare, în

proporții deosebit de mari – elemente neimputate ultimului prin rechizitoriu,

conform cărui acesta a comis circulația ilegală a substanțelor psihotrope, adică

păstrarea analogilor substanțelor psihotrope, săvârșită în proporții deosebit de

mari, fără scop de înstrăinare (f.d. 88);

b) la individualizarea pedepsei inculpatului, a luat în considerare o

circumstanță agravantă neprevăzută în art. 77 Cod penal, cum ar fi: „săvârșirea

unei infracțiuni pentru care persoana a fost anterior condamnată”, nefiind clar

dacă a ținut cont de prevederile art. 79 Cod penal, la care a făcut o simplă referire,

cât și la cele din art. 70 alin. (31) Cod penal, odată ce a statuat că la momentul

săvârșirii infracțiunii inculpatul avea vârsta de 20 ani.

Totodată, este confuză și neargumentată dispunerea suspendării condiționate

a executării pedepsei închisorii, pentru comiterea cu intenție unei infracțiuni

grave în perioada de probațiune, în raport cu prevederile din art. 90 alin. (10), 85

alin. (3) Cod penal, conform căror pedeapsa definitivă în cazul unui cumul de

sentințe trebuie să fie mai mare decât pedeapsa stabilită pentru săvârșirea unei noi

infracțiuni și decât partea neexecutată a pedepsei pronunțate prin sentința

anterioară a instanței de judecată, iar în cazul în care cel condamnat cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei săvârșește în perioada de probațiune o

infracțiune intenționată mai puțin gravă, problema anulării sau menținerii

condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei se soluționează de

6

către instanța de judecată, la propunerea organului care exercită supravegherea

asupra comportamentului celui condamnat cu suspendarea executării pedepsei;

c) a dispus în dispozitiv inițial, neclar, condamnarea inculpatul în baza art.

217 alin. (4) lit. b) Cod penal: „...la 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în

domeniul circulației drogurilor, etnobotanicelor și analogilor acestora pe un

termen de 4 (trei) ani”, apoi, în baza art. 85 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa

definitivă: „de 1 an și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip

semiînchis, amendă în mărime de 1000 unități convenționale, ce constituie 50.000

lei, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în domeniul circulației drogurilor,

etnobotanicelor și analogilor acestora pe un termen de 5 ani”, dar ulterior s-a

contrazis dispunând că: „în temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

închisorii să-i fie suspendată condiționat, pe o perioadă de probațiune de 3 ani”.

Prin urmare, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu

rigorile prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția, dispozitivul fiind expus neclar, pedepsele aplicate

inculpatului fiind individualizate contrar prevederilor legale.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate

în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în apel. În corespundere cu art. 419 Cod de

procedură penală, rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în

mod corespunzător. Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Potrivit jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă există circumstanțe atenuante și agravante,

dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect

calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de

drept procesual, penal, au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări

ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de

fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei. Instanța de apel este obligată

să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Nepronunțarea instanței

de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu nerezolvarea fondului

apelului și, în acest caz, decizia urmează a fi casată, cu rejudecarea cauzei în apel,

așa cum cere art. 435 Cod de procedură penală, întrucât o asemenea eroare

judiciară nu poate fi corectată în instanța de recurs (Hotărârea Plenului CSJ a RM din

12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel, pct. 14.7.).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, repetându-le întocmai, nu a desființat

7

sentința și nu a rejudecat cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, menținând, în aspectul vizat, o sentință neîntemeiată

legal;

b) nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat de

acuzare și repetate în recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3., 5.

din prezenta decizie.

Împrejurările expuse atestă în mod lucid că instanțele de fond și de apel nu

au judecat cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu

cuprind motive legale pe care se întemeiază soluția, dispozitivul hotărârii fiind

expus neclar, pedepsele aplicate inculpatului fiind individualizate contrar

prevederilor legale, și că recursul ordinar este întemeiat.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 10) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța

de recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, și să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Svetlana Țurcanu, casează total decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2019, în privința inculpatului Popescu

Nichita XXX, și dispune rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 13

decembrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Elena Cobzac

Dumitru Mardari

Maria Ghervas

8