1ra-2006/2019 — art. 217 alin. 4 Cp

1ra-2006/2019 — art. 217 alin. 4 Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-2006/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 noiembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău

din 19 octombrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

11 decembrie 2018, în privința inculpatului

Scripnicov Alexand XXXXX, născut

la XXXXX, originar și locuitor al mun. XXXXX, str.

XXXXX, ap. XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 30.07.2018 - 19.10.2018,

instanța de apel: 15.11.2018 - 11.12.2018,

instanța de recurs: 03.09.2019 - 06.11.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală,

Scripnicov Alexandr a fost condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal

la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de păstrare,

transportare, vânzare a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora pe un

termen de 5 ani.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei i-a fost suspendată

condiționat, pe termen de probă de 4 ani.

Cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea din contul lui Scripnicov

A. în beneficiul statutului a cheltuielilor judiciare legate de efectuarea constatării

tehnico-științifice nr. XXXXX din 14.06.2018 în suma de 1680 lei, a fost

respinsă, cheltuielile respective fiind trecute în contul statului, conform

prevederilor art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală.

1

de 12.04.2018, aflându-se în mun. Chișinău, urmărind scopul păstrării ilegale a

analogilor drogurilor, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor

sale, prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora,

acționând cu intenție directă îndreptată la atingerea scopul său, a păstrat asupra

sa masa vegetală uscată și mărunțită de culoare galbenă cu greutatea de 1,046 gr.,

ambalată într-un pachet din hârtie, până la orele 1900, când a fost reținut de

colaboratorii BRO a DP pe str. XXXXX, XXXXX, mun. XXXXX, și escortat la

IP pe str. Ion Creanga, 82, mun. Chișinău, unde pachețelul respectiv a fost ridicat

de colaboratorii IP Buiucani, mun. Chișinău.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. XXXXX din

14.06.2018, s-a stabilit că masa vegetală uscată și mărunțită de culoare galbenă

(1,046 gr.) ridicată de la Scripnicov A. la 12.04.2018, conține cannabinoidul

sintetic MDMB(N)-2201, care în HG nr. 1088 din 05.10.2004 „Cu privire la

aprobarea tabelelor și listelor substanțelor stupefiante, psihotrope și precursorilor

acestora, supuse controlului”, nu este inclus. În contextul scrisorii nr. 4976 din

14.04.2017 parvenite de la IMSP Dispensarul Republican de Narcologie de

comun cu Comitetul Permanent de Control asupra drogurilor, substanța

MDMB(N)-2201 este analog al substanței AB-PINACA-CHM, care e inclusă în

„Lista nr.2. Substanțe psihotrope. Tabelul I. Substanțe stupefiante și substanțele

psihotrope neutilizate în scopuri medicale”, HG RM nr. 1088 din 05.10.2004).

Conform pct. 193 a HG nr. 79 din 23.01.2006, „Cu privire la Lista

substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe

depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora”, AB-PINACA-CHM de

1,046 gr., constituie proporții deosebit de mari.

Instanța a reținut că, inculpatul a recunoscut vina și a solicitat examinarea

cauzei penale în baza probelor administrate la urmărirea penală, pe care le acceptă

și asupra cărora nu are obiecții.

Astfel, instanța a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 217 alin. (4) lit.

b) Cod penal, ca păstrarea analogilor drogurilor, săvârșite în proporții deosebit de

mari și fără scop de înstrăinare.

Instanța a statuat că, conform art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o

măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a

condamnatului, ce se aplică de instanțele de judecată, în numele Legii,

persoanelor ce au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții

drepturilor lor.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnatului, cât și a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze

suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate.

La stabilirea pedepsei, instanța de judecată a ținut cont de prevederile art.

75 Cod penal, potrivit cărui persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, în limitele fixate și în strictă

2

conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului Penal, la stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Ori, conform art. 16 alin. (2) Cod penal, infracțiunea imputată lui

Scripnicov A. este una gravă care se pedepsește cu închisoare de la 1 la 6 ani cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pe un termen de la 2 la 5 ani, însă acesta beneficiază, conform art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, de o reducere cu 1/ a limitelor de pedeapsă

3

prevăzute de lege. Reieșind din prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală, urmând a fi stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de

2 ani cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a exercita activitate de păstrare, transportare, vânzare a drogurilor,

etnobotanicelor sau analogilor acestora pe un termen de 5 ani.

În corespundere cu prevederile art. 90 alin. (1), (2) Cod penal dacă, la

stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite

din imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate vinovatului, indicând numai decât în hotărâre motivele

condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de

probă. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate

dacă, în termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvârși o nouă

infracțiune și, prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat. Controlul asupra comportării celor condamnați cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei îl exercită organele competente.

Termenul de probă se stabilește de instanța de judecată în limitele de la 1 an la 5

ani.

Având în vedere termenul pedepsei cu închisoarea stabilită inculpatului și

ținând cont de faptul ca acesta a săvârșit o infracțiune gravă, dar a recunoscut

vina, are antecedente penale stinse, circumstanțe agravante lipsesc, a conchis că

executarea pedepsei stabilite nu este rațională, motiv pentru care este necesar de

a dispune suspendarea executării pedepsei cu închisoare pe o perioadă de probă

de 4 ani, cu liberarea ulterioară de pedeapsă, cu condiția că acesta în termenul de

probă nu va săvârși alte infracțiuni și prin comportare exemplară și muncă

cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Totodată, instanța a remarcat că, cheltuielile judiciare în sumă de 1680 lei

solicitate spre a fi încasate în cadrul prezentului proces, sunt compuse din

cheltuielile suportate pentru efectuarea raportului de constatare tehnico-

științifică, însă, aceste cheltuieli nu urmează a fi suportate de către inculpat, în

3

condițiile în care, potrivit art. 143 alin. (1) pct. 6 Cod de procedură penală,

expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru constatarea: altor

cazuri când prin alte probe nu poate fi stabilit adevărul în cauză.

Prin urmare, solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea cheltuielilor

judiciare în mărime de 1680 lei, urmează a fi respinsă.

a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care Scripnicov A. să fie condamnat la 2 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de ocupa funcții de

administrare a bunurilor altor persoane și de a exercita activitatea legată de

circulația substanțelor narcotice și psihotrope pe un termen de 5 ani, cu încasarea

din contul acestuia în beneficiul statului a cheltuielilor legate de efectuarea

constatării tehnico-științillce în sumă de 1680 lei.

Apelantul a invocat că, nu au fost stabilite careva motive care ar

concluziona că nu este rațional ca inculpatul să nu execute pedeapsa cu

închisoarea prevăzută de lege și solicitată de acuzare pentru fapta săvârșită.

Pedeapsa cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, care este o infracțiune

gravă, este prea blândă și contrar prevederilor art. 61 Cod penal, nu-și va atinge

scopul de corectare a condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea lui cât și a altor persoane.

Conform prevederilor art. 227 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sânt cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale

în cauza penală.

Chiar și dacă instanța a considerat că cheltuielile legate de efectuarea

constatării tehnico-științifice nr. XXXXX din 14.06.2018, nu urmează a fi

suportate de Scripnicov A. acesta urma a-l elibera de plata cheltuielilor judiciare

conform prevederilor art. 229 alin. (3) Cod de procedură penală, motivând soluția

dată, dar nu făcând trimitere la prevederile art. 227 alin. (2) pct. 4) Cod de

procedură penală.

11 decembrie 2018, apelul a fost respins ca nefondat.

Instanța de apel a statuat că, instanța de judecată a ținut cont, la stabilirea

categoriei și a măsurii de pedeapsă inculpatului, de toate circumstanțele reale și

personale privind individualizarea pedepsei, și anume: de caracterul prejudiciabil

al infracțiunii, de personalitatea dânsului, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării lui, de persoana inculpatului - că este fără antecedente

penale, de comportamentul acestuia de până la comiterea infracțiunii și după

aceea.

Din cele reținute poate fi trasă concluzia că inculpatul a recunoscut vina,

cauza în instanța de fond a fost examinată în baza art. 3641 Cod de procedură

penală, regretă de cele săvârșite și se căiește sincer.

4

Astfel, suntem în prezența multiplelor circumstanțe atenuante și în lipsa

oricăror circumstanțe agravante: recunoașterea vinei și căința sinceră, acordul de

a fi examinată cauza în baza probelor de la urmărirea penală cu recunoașterea

necondiționată a vinei, iar infracțiunea comisă de către dânsul se atribuie la

categoria infracțiunilor grave.

Mai mult, inculpatul este condamnat la pedeapsa închisorii pe un termen

de 2 ani, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de păstrare, transportare,

vânzare a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora pe un termen de 5

ani, în temeiul art. 90 Cod penal, cu suspendarea condiționată a executării ei,

stabilindu-i un termen de probațiune 4 ani, ceia ce este perfect proporțional cu

faptele comise, or, inculpatului se v-a afla 4 ani sub supravegherea strictă a

colaboratorilor serviciului de probațiune.

Potrivit art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sânt

cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal.

Conform alin. (3) a aceleiași norme, cheltuielile judiciare se plătesc din

sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Aliniatul (3) a normei indicate este o normă generală și nu obligă statul să

suporte cheltuielile ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita

operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa

termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces.

Astfel, potrivit materialelor cauzei penale, inculpatul nu este angajat în

câmpul muncii și nu dispuse de careva venituri, de aceea instanța de fond

justificat a respins solicitarea procurorului cu privire la încasarea de la inculpat,

în beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea raportului de

constatare tehnico-științifică în mărime de 1680 lei, trecându-le în contul statului.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că, cuantumul pedepsei numite inculpatului dar și

modalitatea de executare a pedepsei închisorii aleasă de către instanța de fond nu

este în acord cu principiul proporționalității având în vedere fapta săvârșită dar și

impactul social al ei.

În cauză nu s-au constatat circumstanțe ce ar justifica suspendarea

condiționată a pedepsei cu închisoarea, ori, personalitatea inculpatului nu prezintă

garanțiile unei bune conduite, care ar fi permis instanțelor de fond și apel de a da

dovadă de clemență în privința respectivului.

Astfel, pedeapsa stabilită inculpatului, cu suspendare condiționată a

executării pedepsei, pentru infracțiunea prevăzută de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod

penal, care este din categoria celor grave, este prea blândă și contrar prevederilor

art. 61 Cod penal, nu-și va atinge scopul de corectare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui cât și din partea altor

persoane.

5

În acest caz, instanța de apel era obligată să argumenteze motivat privind

circumstanțele cauzei considerate atenuante și în corelație cu care date despre

persoana vinovatului ele servesc temei pentru aplicarea art. 90 Cod penal.

În situația când art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală stipulează direct

că inculpatul suportă cheltuielile judiciare soluția instanțelor judecătorești de a

respinge încasarea acestor cheltuieli este neîntemeiată, or procurorul a făcut

dovada cheltuielilor suportate de stat la efectuarea expertizei judiciare nr.

34/12/1-R din 14.06.2018. acesta constituind 1680 lei.

În drept, recursul este întemeiat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu respectivele circumstanțe invocate în recursul

ordinar al procurorului, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă

a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie,

relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor judiciare în

strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală, corect ținând

cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct.

1), 2), 6) Cod de procedură penală, care prescriu expres că la adoptarea sentinței,

instanța de judecată soluționează cine și în ce proporție trebuie obligat să

plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede

altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru

constatarea cauzei morții, gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor

integrității corporale, iar plata acestor expertize judiciare se face din contul

mijloacelor bugetului de stat, instanțele just, argumentat și în limitele competenței

legale statuând că, în speță, cheltuielile pentru efectuarea expertizelor judiciare

urmează a fi făcute din contul mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel

pronunțându-se argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzării

în aspectul vizat.

Pe lângă aceasta, instanțele legal și întemeiat au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate

6

inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală

și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de mențiunea din

rechizitoriu că: „Circumstanțe ce ar agravează vina învinuitului Scripnicov

Alexandr conform art. 77 CP RM nu s-au stabilit”, de faptul că inculpatul a

recunoscut integral vina solicitând judecarea cauzei în procedură simplificată, nu

are antecedente penale, cât și de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, 3641 Cod

de procedură penală, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de

caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea

penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de

săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei,

instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare

pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvârșite cu intenție instanța

de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va

ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea

poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului. Inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în

rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în

faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă și

proporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât și a

scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării

inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane (pct. 2., 4.din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiate doar pe critica modului

în care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei

penale și a cheltuielilor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 6 pct. 111), 27, 414

alin. (1) și (2), instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze

cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total

sau parțial condamnatul, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

7

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor

judiciare și a pedepsei penale în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea și

apărarea, este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu

constituie un temei de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de

procedură penală și, astfel, invocarea acestor chestiuni în recursurile ordinare la

fel este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs ordinar au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu

poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20,

cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția,

că inculpatului i s-a aplicat o pedepsă individualizată conform prevederilor legale,

și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi

declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Dorina Tăut, împotriva sentinței Judecătoriei

Chișinău din 19 0ctombrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 11 decembrie 2018, în privința inculpatului Scripnicov Alexand

XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 decembrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

8