1ra-1594/2019 — art. 217-1 alin. 3 lit.b, f Cp

1ra-1594/2019 — art. 217-1 alin. 3 lit.b, f Cp (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-1594/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 septembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, împotriva sentinței Judecătoriei

Chișinău din 31 octombrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 24 aprilie 2019, în privința inculpatului

Șciuca Alexandru - Ioan XXXXX, născut la

XXXXX, originar și locuitor al mun. XXXXX, bd.

XXXXX, XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 24.08.2017 - 31.10.2018,

instanța de apel: 05.12.2018 - 24.04.2019,

instanța de recurs: 01.07.2019 - 18.09.2019.

Asupra recursurilor menționate, Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

Alexandru a fost condamnat în baza art. 2171 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, la 3

ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita funcții legate de

gestionarea medicamentelor și drogurilor pe un termen de 3 ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate inculpatului a fost

suspendată condiționat pe un termen de probațiune de 2 ani.

S-a dispus încasarea din contul lui Șciuca Alexandru a cheltuielile judiciare

în sumă de 3360 lei.

1

În rest solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată a

fost respinsă.

ilegală a drogurilor, în scop de înstrăinare, adică, procurarea, păstrarea,

distribuirea și alte operațiuni ilegale cu droguri, săvârșite în scop de înstrăinare și

înstrăinarea ilegală a drogurilor sau analoagelor acestora, săvârșită de două sau

mai multe persoane, în proporții mari, în următoarele circumstanțe:

Șciuca A., împreună și prin înțelegere prealabilă cu alte persoane în curs de

identificare, a intrat în posesia drogurilor (substanței narcotice) cocaina și

(substanțe psihotrope) metamfetamină pe care li-a păstrat ilegal, cu scop de

înstrăinare până la 09.09.2016, în jurul orei 1530, când aflându-se la domiciliul

său din mun. Chișinău, bd. XXXXX, XXXXX, acționând intenționat, a înstrăinat

transmițând lui Bambuleac P. un pachețel în care se afla substanța sub formă de

praf de culoare surie cu miros specific caracteristic drogului (substanței narcotice)

cocaina.

Ca urmare, la 09.09.2016, ora 1602 în rezultatul percheziției corporale

efectuate de către reprezentanții organul de urmărire penală, asupra lui

Bambuleac P. a fost depistat și ridicat pachețelul în care se afla substanța sub

formă de praf de culoare surie cu miros specific caracteristic drogului (substanței

narcotice) cocaina pe care o primise anterior, în circumstanțele descrise mai sus,

de la Șciuca A.

Tot la 09.09.2016, ora 2145, în rezultatul percheziție efectuate de către

reprezentanții OUP, la domiciliul lui Șciuca A. din mun. XXXXX, XXXXX XXXXX,

de pe masa de la bucătărie, a fost depistat și ridicat un pachet cu conținut de masă

sub formă de cristale de culoare roz, pe care ultimul o păstra cu scop de

înstrăinare.

Conform raportului de expertiză nr. 34/12/1-R-5311 din 22.09.2016, s-a

concluzionat că substanța solidă cu aspect de praf, ridicată de la Bambuleac P. în

circumstanțele descrise supra reprezintă cocaina care se atribuie la categoria

substanțelor narcotice (droguri), cu masa totală de 0,24 grame, iar raportului de

expertiză nr. 34/12/1-R-5340 din 24.09.2016 concluzionează că substanța

cristalină de culoare roz, ridicată de la domiciliul lui Șciuca Al-dru în

circumstanțele descrise supra, reprezintă metamfetamină care se atribuie la

substanțe psihotrope (droguri) cu masa de 0,09 grame, care conform Hotărârii

Guvernului nr. 79 din 23.01.2006, privind Lista substanțelor narcotice, psihotrope

și a plantelor care conțin astfel de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și

cantitățile acestora, cu modificările aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 43 din

26 ianuarie 2009, constituie substanță narcotică și respectiv substanță psihotropă

(droguri) în cantități mari.

Instanța a reținut că inculpatul a declarat că vina o recunoaște parțial.

Totodată, prin prisma cumulului de probe administrate, inclusiv

declarațiile martorilor, corpul delict anexat, rapoartele de constatare tehnico-

științifică și de expertiză nr. 34/12/1-R-5340 din 24.09.2016 și nr. 34/12/1-R-

5311 din 22.09.2016, se constată că inculpatul a săvârșit fapta incriminată, ca

2

circulație ilegală a drogurilor, etnobotanicelor sau analogilor acestora în scop de

înstrăinare, săvârșită de două și mai multe persoane, în proporții mari, ce se

încadrează în latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 2171 alin. (3) lit. b)

și f) Cod penal, care prevede pedeapsa cu închisoare de la 3 la 7 de ani, cu privarea

de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un

termen de la 3 la 5 ani.

Ori, ridicarea de la inculpat a substanțelor psihotrope și stupefiante

depistate de către colaboratorii de poliție, nu poate fi apreciată drept circumstanță

prevăzută la art. 217 alin. (5) Cod penal, care ar determina liberarea inculpatului

de răspundere penală.

La stabilirea pedepsei, instanța a luat în considerare prevederile art. 61, 75

Cod penal, că inculpatul a comis o infracțiune gravă, dar a recunoscut vinovăția

și s-a căit sincer, că circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța de

judecată, călăuzindu-se de gradul prejudiciabil al infracțiunii, de necesitatea de

apărare împotriva comiterii astfel de infracțiuni, reținând că aplicarea pedepsei

trebuie să contribuie la corectarea inculpatului, să-1 rețină de la comiterea unei

noi infracțiuni, să dezvolte anumite calități de persoană ce ar respecta legea, că

săvârșirea infracțiunii nu reprezenta un incident în viața inculpatului, că acesta a

colaborat cu OUP în cadrul altei cauze penale, ce a dus la deconspirarea unei

rețele de traficanți de droguri, anterior nu a mai fost tras la răspundere penală, a

concluzionat rațională aplicarea față de inculpat a prevederilor art. 90 Cod penal.

În această odine de idei, instanța a considerat că scopul educativ al pedepsei

poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatului, acordându-i o șansă de a

se reabilita în fața societății, acordându-i-se o pondere importantă vârstei

inculpatului, comportamentului în timpul procesului penal, din care rezultă

conștientizarea faptei comise și a consecințelor acesteia, și faptului conlucrării

active cu OUP.

și Cauze Speciale, Ina Mălai, a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței

și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza de

art. 2171 alin. (3), lit. b), f) Cod penal la 5 ani închisoare, cu privarea dreptului de

a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de

producerea, prepararea experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea,

procurarea, păstrarea expedierea, transportarea, distribuirea substanțelor

narcotice, psihotrope sau cu analoagele lor pe un termen de 5 ani, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

Apelanta a invocat că, Șciuca A., deși este cetățean al RM, domiciliază

permanent și lucrează pe teritoriul altui stat, astfel încât devine practic imposibilă

executarea sentinței stabilite de către instanța de judecată, cu toate obligațiile

pentru perioada de probă. În aceste circumstanțe, suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilite nu își va realiza scopul propus al pedepsei penale, și

anume corectarea condamnatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de

către condamnat, cât și de alte persoane.

3

Mai mult, amploarea care o capătă din zi în zi fenomenul traficului și

consumului de droguri, precum și repercusiunile acestui flagel asupra generației

tinere și a societății în ansamblu, practic obligă statul, prin toate pârghiile sale, să

reacționeze prompt și dur vis-a-vis de toate infracțiunile din această categorie.

3.1. A declarat apel și inculpatul, solicitând casarea parțială a sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie dispusă liberarea de răspundere

penală în temeiul art. 217 alin. (5) Cod penal.

Apelantul a invocat că, existența circumstanțelor atenuante precum

săvârșirea pentru prima dată a unei infracțiuni, contribuirea activă la descoperirea

infracțiunii și la identificarea infractorilor, indicarea sursei de procurare a

substanțelor narcotice, precum și lipsa cărorva circumstanțe agravante, fac

posibilă aplicarea prevederilor art. 217 alin. (5) Cod penal.

aprilie 2019, apelurile au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a indicat că, ridicarea de la inculpat a substanțelor

psihotrope și stupefiante depistate de către colaboratorii de poliție, nu poate fi

apreciată drept circumstanță prevăzută la art. 217 alin. (5) Cod penal, care ar

determina liberarea inculpatului de răspundere penală.

Instanța de fond a acordat deplină eficientă prevederilor art. 7, 61, 75 Cod

penal și la stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de

viață ale familiei acestuia precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut cont de cele trei

principii care urmează a sta la baza individualizării pedepsei, sancțiunea aplicată

inculpatului fiind legală, echitabilă și individualizată.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 2171 alin. (3) lit. f) Cod

penal, pentru care legea penală (în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii),

prevede pedeapsa sub formă de închisoare de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de

la 3 la 5 ani, iar în conformitate cu criteriile enunțate la art. 16 alin. (2) Cod penal

infracțiunea se califică ca gravă.

Totodată, instanța de fond just a stabilit în calitate de circumstanțe

atenuante, în temeiul prevederilor art. 76 alin. (1) Cod penal, recunoașterea

vinovăției și căința sinceră, ori, inculpatul și-a recunoscut vina parțial, a conlucrat

cu organele de drept fiind amenințat de figuranții în alt dosar cu privire la

circulația ilegală a drogurilor, unde dânsul a dat declarații în calitate de martor,

fiind anihilată gruparea care se îndeletnicea cu drogurile, fapt confirmat de

martorii Berescu N. și Cazac E.

Totodată conform art. 77 Cod penal, circumstanțe agravante n-au fost

stabilite.

4

Ori, scopul educativ și preventiv al pedepsei aplicate inculpatului va fi pe

deplin atins prin menținerea sancțiunii în limitele și în condițiile stabilite de prima

instanță.

a declarat recurs ordinar, solicitând casarea deciziei instanței de apel în partea ce

ține de individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, cu dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că, instanțele de judecată au omis faptul că,

infracțiunea comisă se califică ca fiind una gravă, iar caracterul faptei

prejudiciabile denotă că în privința inculpatului nu pot fi folosite alte măsuri de

constrângere, mai blânde ca închisoarea.

Deși inculpatul a acceptat opțiunea de a fi examinată cauza în procedură

simplificată potrivit prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, totuși

aceasta circumstanță relevantă la stabilirea pedepsei nu poate fi valorificată ca

o circumstanță atenuantă judiciară, ce ar condiționa aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal, dat fiind că inculpatul deja a beneficiat de reducerea cu o treime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de sancțiunea normei de care a fost acuzat.

În drept, recursul este fondat pe art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de

procedură penală.

pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul

ordinar (pct. 5. din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea

descriptivă a hotărârilor contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2., 4. din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal

și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în

latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile

normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și

argumentat au ținut cont de faptul că potrivit rechizitoriului: „circumstanțe ce ar

agrava vinovăția învinuiților lipsesc”, că inculpatul a comis o infracțiune gravă,

dar nu are antecedente penale, a recunoscut vinovăția și s-a căit sincer, a colaborat

cu OUP în cadrul altei cauze penale, ce a dus la deconspirarea unei rețele de

traficanți de droguri, că ape o vârstă tânără, că circumstanțe agravante nu au fost

stabilite, cât și de prevederile art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, conform căror la

5

aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă

echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea

categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Dacă,

la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție instanța de judecată, ținând cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului.

Deci, pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpatului în corespundere cu prevederile legale, fiind una echitabilă și

proporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, cât și a

scopului pedepsei penale sub aspectul restabilirii echității sociale, corectării

inculpatului, prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea lui, cât și a altor

persoane (pct. 2., 4. din decizie).

Pe lângă aceasta, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, sunt întemeiate doar pe critica modului

în care instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei în latura pedepsei

penale.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei în latura pedepsei

penale în alt sens decât cel pe care îl propune procurorul este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat

din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

doar a acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

6

Este de reținut și netemeinicia argumentului recurentei că: „inculpatul a

acceptat opțiunea de a fi examinată cauza în procedură simplificată potrivit

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, totuși aceasta circumstanță

relevantă la stabilirea pedepsei nu poate fi valorificată ca o circumstanță

atenuantă judiciară, ce ar condiționa aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal,

dat fiind că inculpatul deja a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de sancțiunea normei de care a fost acuzat”, ori cauza nu a

fost judecată în procedura prescrisă în art. 3641 Cod de procedură penală (pct. 1.,

2., 4. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și

de apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția,

că s-au aplicat inculpatului pedepse individualizate conform prevederilor legale,

și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că

acesta este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a

fi declarat inadmisibil.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, împotriva sentinței Judecătoriei

Chișinău din 31 octombrie 2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 24 aprilie 2019, în privința inculpatului Șciuca Alexandru - Ioan

XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 04 octombrie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

7