1ra-600/2019 — art. 217 alin. 4 lit. b CP

Dosarul nr. 1ra-600/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 martie 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Liliana Catan, Ion Guzun,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Bălți, Liliana Pasat, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 17 iulie 2018 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 noiembrie 2018, în privința

inculpatului

Romaneț Vitalii XXXXX, născut la

XX XXXXXX XXXX, originar și locuitor al XXXXXX,

XXXXXX, XXXX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 22.06.2018 – 17.07.2018,

instanța de apel: 03.08.2018 – 14.11.2018,

instanța de recurs: 04.02.2019 – 06.03.2019.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Romaneț Vitalii a fost

condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 2 ani închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat,

pe o perioadă de probațiune de 1 an.

Romaneț V., urmărind scopul păstrării analogului drogurilor, fără scop de înstrăinare,

se afla în parcul Liceului nr.1 Briceni, împreună cu Lesnic D. și Guțu L., când de ei s-

au apropiat colaboratorii de poliție ai Inspectoratului de Poliție Briceni, care le-au

1

solicitat de a plasa pe bancă toate lucrurile care le aveau asupra lor. Ca urmare,

Romaneț V. a plasat pe bancă un telefon mobil de model HUAWEI și 2 fișiere din

hârtie în care se afla o masă vegetală uscată și mărunțită de culoare roșie, în cantitate

de 3,181 gr. (1,738 gr. și 1,443gr.), în care, potrivit raportului de expertiză nr.

34/12/2-R-632 din 09.06.2017, s-a depistat substanța MDMB(N)-2201

(C H FN O ), care conform scrisorii Instituției Medico-Sanitare Publice,

20 28 3 3

Dispensarul Republican de Narcologie al Ministerului Sănătății al RM cu nr. 01-

12/632 din 18.04.2017, substanța MDMB(N)-2201, reprezintă analog al substanței

stupefiante AB-PINACA-CHM, care este inclusă în Tabelul I Substanțe stupefiante și

substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale, Lista nr. 1 substanțe

psihotrope.

Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 79 din 23.01.2016, privind aprobarea Listei

substanțelor stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe

depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora Lista nr. 1 substanțe stupefiante,

mase vegetale (amestec de prafuri și/sau plante sau amestec de ierburi, diverse părți

de plante de diferite specii, uscate sau umede, mărunțite sau integre), care conțin AB-

PINACA-CHM, în cantitate mai mult de 0,25 gr. se consideră cantități deosebit de

mari.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut în totalitate vina, solicitând

examinarea cauzei în baza probelor administrate în cadrul urmăririi penale.

Deoarece aceste probe au dovedit integral vinovăția inculpatului, instanța i-a

încadrat acțiunile pe art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal, ca circulația ilegală a

analogului drogului, fără scop de înstrăinare, în proporții deosebit de mari.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 78 Cod

penal.

Totodată, instanța a concluzionat că cererea acuzării privind încasarea

cheltuielilor judiciare în sumă de 7280 lei, suportate la efectuarea raportului de

expertiză judiciară, este neîntemeiată, acestea urmând a fi trecute în contul statului.

solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie încasate

de la inculpat în beneficiul statului cheltuielile judiciare în sumă de 7280 lei.

Apelantul a invocat că potrivit art. 227 alin. (1), (3) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal și se plătesc din sumele de stat dacă legea nu prevede

altă modalitate.

Conform art. 229 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului. Instanța poate obliga

condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

Deci, prin prisma prevederilor art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură

penală, cheltuielile judiciare în sumă de 7280 lei, suportate la efectuarea acțiunilor de

urmărire penală, potrivit art. 229 alin. (1), (2) Cod de procedură penală, urmează a fi

achitate de inculpat.

2017, apelul a fost respins ca nefondat.

2

Instanța de apel a reținut că cheltuielile judiciare în sumă de 7280 lei au fost

suportate la efectuarea expertizelor judiciare.

Conform art. 227 alin. (1), (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare

sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal și se plătesc din sumele de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate.

Or, art. 227 Cod de procedură penală, stabilește din ce sunt constituite

cheltuielile judiciare, în alin. (2) pct. 4) al respectivului articol fiind stabilit că, în

cazul efectuării unei expertize, pot fi atribuite ca cheltuieli judiciare, doar sumele

cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul

de efectuare a expertizei și nicidecum cheltuielile suportate integral pentru efectuarea

unei expertize, când aceasta are statutul de probă în procesul penal.

Totodată, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire

penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile

necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bugetului

de stat, dar nu a inculpatului.

Deci, este corectă soluția instanței de fond referitor la trecerea cheltuielilor

judiciare în contul statului, fiind adoptată o sentință legală, întemeiată și motivată.

recurs ordinar, în care solicită casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurenta a indicat că instanțele de fond și de apel au interpretat eronat

prevederile art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, care prescrie că cheltuielile

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal.

Conform art. 227 alin. (3) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare se

plătesc din sumele de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală prescrie că cheltuielile judiciare

sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Instanța poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare.

Or, instanțele de fond și de apel nu au clarificat obiectiv necesitatea încasării

cheltuielilor judiciare, adoptând hotărâri neîntemeiate în acest sens.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția.

3

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar (pct. 5.

din decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind chestiunea cheltuielilor judiciare în strictă conformitate cu

prevederile normelor de procedură penală, corect ținând cont de prevederile art. 385

alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și (3), 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

care prescriu expres că la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează cine și

în ce proporție trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de

stat dacă legea nu prevede altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în

mod obligatoriu, pentru constatarea altor cazuri când prin alte probe nu poate fi

stabilit adevărul în cauză, instanțele just, argumentat și în limitele competenței legale

statuând că, în speță, cheltuielile pentru efectuarea expertizei chimice urmează a fi

făcută din contul mijloacelor bugetului de stat, instanța de apel pronunțându-se

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul acuzării.

Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și reproduse

în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în care instanțele

au apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor judiciare,

total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în conformitate cu

propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei în aspectul cheltuielilor judiciare

în alt sens decât cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă

legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul

celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei

chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recurs au constituit deja obiect de examinare în

instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens (pct. 2.

– 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor pricinii care au fost

puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru

reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că

recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

4

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Astfel, odată ce este vădit neîntemeiat, recursul de pe rol urmează a fi declarat

inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Bălți, Liliana Pasat, împotriva sentinței Judecătoriei Edineț din 17 iulie

2018 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 noiembrie 2018, în

privința inculpatului Romaneț Vitalii XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 aprilie 2019.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

5