CASE OF AZMATGIRIYEV AND MENKOV v. RUSSIA

AZMATGIYEV ȘI MENKOV v. RUSSIA (Aplicații nos. 26683/18 și 9122/19) CAUZUL DE JUSTARE Strasburg 15 decembrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Azmatgiriev și Menkov v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli, Președintele Ioannis Ktistas, Andreas Zünd , judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, după ce a deliberat în particular la 24 noiembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de supravegherea video permanentă a deținuților în centrele de detenție post-convicție. În cererea nr. 9122/19, reclamantul a formulat și alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o singură hotărâre. Reclamanții se plângeau în principal de supravegherea video permanentă a deținuților în centrele de detenție post-convicție. Ele se depuneau, în mod expres sau substanțial, la art. 8 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „1. Oricine are dreptul de a respecta ... viața sa privată ... Nu va exista nici o interferență de către o autoritate publică în exercitarea acestui drept, cu excepția celor în conformitate cu legea și este necesară într-o societate democratică în interesul securității naționale, al siguranței publice sau al bunăstanței economice a țării, al prevenirii tulburărilor sau al criminalității, al protecției sănătății sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” Curtea a stabilit deja, într-un caz anterior împotriva Rusiei, că cadrul juridic național care reglementează plasarea deținuților sub supraveghere video permanentă în instituțiile penale nu este conform standardelor prevăzute la art. 8 din Convenție (a se vedea Gorlov și alții c. Rusia (numerele 27057/06 și altele 2 și 2 iulie 2019). , Curtea a rezumat principiile generale referitoare la dreptul deținutului de a respecta viața privată care reiterează faptul că plasarea unei persoane sub supraveghere video permanentă în timp ce era în detenție a fost considerată o ingerință gravă cu dreptul individului la respectarea vieții private (ibid. §§§ 81-82). În plus, a concluzionat că legislația națională (1) nu poate fi considerată ca fiind suficient de clară, precisă sau detaliată pentru a oferi protecție adecvată împotriva interferențelor arbitrare de către autorități cu dreptul deținuților la respectarea vieții lor private (ibid., §§§). 97-98) și (2) nu presupune nici un echilibrare sau permite unui individ să obțină o revizuire judiciară a proporționalității plasării sale sub supraveghere video permanentă a intereselor împuternicite în asigurarea vieții private (ibid., § 108). După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul acestor plângeri. De aceea, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea articolelor 8 din Convenție. ALTE VIOLĂȚII ALEGATE ÎN CAUZA BON ESTABLIZAT-LAW 10. Dl Menkov (depunerea nr. 9122/19) a prezentat, de asemenea, o plângere în temeiul articolului 13 din Convenție privind absența unui remediu intern eficace pentru a se plânge de supraveghere video permanentă în centrele de detenție (a se vedea tabelul anexat). (a) din Convenție, nici nu este inadmisibilă pe niciun alt motiv, în consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acesteia, Curtea concluzionează că dezvăluie o încălcare a articolului 13 din Convenție în funcție de jurisprudența sa bine stabilită (a se vedea Gorlov și altele, citate mai sus, §§ 106-10). 12. Curtea a examinat cererile și consideră că, având în vedere tot materialul în posesie și în măsura în care chestiunile reclamate sunt în competența sa, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la articolele 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererilor trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, o satisfacție doar părții vătămate.” 14. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Gorlov și alții) , citat mai sus, cu alte referințe, § 120, care impune statului contestat o obligație juridică, în temeiul articolului 46 din Convenție, pentru a pune în aplicare, sub supravegherea Comitetului de Miniștri, măsurile care consideră adecvate pentru a asigura dreptul reclamanților și altor persoane în poziția lor de a respecta viața privată, Curtea consideră că constatarea unei încălcări constituie o satisfacție suficientă pentru acest caz. Hotărăște să se alăture cererilor; Declară plângerile privind supravegherea video permanentă a deținuților în centrele de detenție post-convicție și celelalte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite a Curții, astfel cum sunt prezentate în tabelul adăugat, admisibile și restul cererilor inadmisibile; că aceste plângeri dezvăluie încălcarea articolului 8 § 1 din Convenție privind supravegherea video permanentă a deținuților în centrele de detenție post-convicție; deține că a existat o încălcare a Convenției în ceea ce privește plângerea formulată în temeiul articolului 13 din Convenție (a se vedea tabelul anexat); că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă. Efectuată în limba engleză, și notificată în scris la 15 decembrie 2022, în conformitate cu art. 2 și 3 din Regulamentul de Curte. Viktoriya Maradudina Darian Pavli Președintele adjunct al Registrului interimar Apendice Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 8 § 1 din Convenție (Vizualizare video permanentă a deținuților în centrele de detenție anterioare sau postconvicție) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele și locația Reprezentantului Locație Detenție Perioada de detenție Circumstanțe specifice Alte plângeri în temeiul jurisprudenței bine stabilite 26683/18 04/06/2018 Khalid Adamovich AZMATGIRIYEV 1983 Sommer Ulrich Köln IK-18 Mordovia Republica din martie 2018 detenție în diferite celule cu supraveghere video, supraveghere video într-o sală de baie și/sau duș 9122/19 29/01/2019 Vladimir Viktorovich MENKOV 1982 Regiunea IK-6 Khabarovsk 17/11/2017 - în așteptarea detenției în diferite celule cu supraveghere video Art. 13 - lipsa unui remediu eficace în dreptul intern - în ceea ce privește supravegherea video permanentă în colonia

THIRD SECTION

CASE OF

AZMATGIRIYEV AND MENKOV v. RUSSIA

(Applications nos. 26683/18 and 9122/19)

JUDGMENT

STRASBOURG

15 December 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Azmatgiriyev and Menkov v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli,

President

,

Ioannis Ktistakis,

Andreas Zünd

, judges

,

and Viktoriya Maradudina,

Acting Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 24 November 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table

2.

The Russian Government (“the Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained of the permanent video surveillance of detainees in post-conviction detention facilities. In application no.

9122/19, the applicant also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 8 of the Convention

6.

The applicants complained principally of the permanent video surveillance of detainees in post-conviction detention facilities. They relied, expressly or in substance, on Article 8 of the Convention, which reads as follows:

“1.

Everyone has the right to respect for his private ... life ...

2.

There shall be no interference by a public authority with the exercise of this right except such as is in accordance with the law and is necessary in a democratic society in the interests of national security, public safety or the economic well-being of the country, for the prevention of disorder or crime, for the protection of health or morals, or for the protection of the rights and freedoms of others.”

7.

The Court has already established, in an earlier case against Russia, that the national legal framework governing the placement of detainees under permanent video surveillance in penal institutions falls short of the standards set out in Article

8 of the Convention (see

Gorlov and Others v.

Russia

(nos.

27057/06 and 2 others, 2 July 2019). In

Gorlov and Others

, the Court summed up the general principles concerning the detainees’ right to respect for private life reiterating that placing a person under permanent video surveillance whilst in detention was to be regarded as a serious interference with the individual’s right to respect for his or her privacy (ibid., §§

81-82). It has further concluded that the national law (1) cannot be regarded as being sufficiently clear, precise or detailed to have afforded appropriate protection against arbitrary interference by the authorities with the detainees’ right to respect of their private life (ibid., §§

97-98) and (2) does not presuppose any balancing exercise or enable an individual to obtain a judicial review of the proportionality of his or her placement under permanent video surveillance to the vested interests in securing his or her privacy (ibid., §

108).

8.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion on the admissibility and merits of these complaints. It considers, regard being had to the case-law cited above, that in the instant case the placement of the applicants under permanent video surveillance in post

‑

conviction detention facilities was not “in accordance with law”.

9.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Articles

8 of the Convention.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS UNDER WELL-ESTABLISHED CASE-LAW

10.

Mr Menkov (application no.

9122/19) also submitted a complaint under Article 13 of the Convention about the absence of an effective domestic remedy to complain about permanent video surveillance in detention facilities (see the appended table). This complaint is not manifestly ill-founded within the meaning of Article

35

§

3

(a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it discloses a violation of Article

13 of the Convention in the light of its well-established case-law (see

Gorlov and Others

, cited above, §§

106-10).

REMAINING COMPLAINTS

11.

The applicants also raised other complaints under various Articles of the Convention.

12.

The Court has examined the applications and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this part of the applications must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

13.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Gorlov and Others

, cited above, with further references, §

120, which imposed on the respondent State a legal obligation, under Article

46 of the Convention, to implement, under the supervision of the Committee of Ministers, such measures as they consider appropriate to secure the right of the applicants and other persons in their position to respect of their private life), the Court considers that the finding of a violation constitutes a sufficient just satisfaction in the present case.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Declares

the complaints concerning the permanent video surveillance of detainees in post-conviction detention facilities and the other complaints under well-established case-law of the Court, as set out in the appended table, admissible,

and the remainder of the applications inadmissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article 8 § 1 of the Convention concerning the permanent video surveillance of detainees in post-conviction detention facilities;

Holds

that there has been a violation of the Convention as regards the complaint raised under Article

13 of the Convention (see the appended table);

Holds

that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 15 December 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 8 § 1 of the Convention

(permanent video surveillance of detainees in pre-trial or post-conviction detention facilities)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Representative’s name and location

Detention facility

Period of detention

Specific circumstances

Other complaints under well-established case-law

26683/18

04/06/2018

Khalid Adamovich AZMATGIRIYEV

1983

Sommer Ulrich

Köln

IK-18 Mordovia Republic

since March 2018

detention in different cells with video surveillance, video surveillance in a lavatory and/or shower room

9122/19

29/01/2019

Vladimir Viktorovich MENKOV

1982

IK-6 Khabarovsk Region

17/11/2017 - pending

detention in different cells with video surveillance

Art. 13 - lack of any effective remedy in domestic law - in respect of permanent video surveillance in the colony