1ra-54/2022 — Art. 264 alin. 3 lit. a CP

Prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 17 octombrie 2020, Teleman Alexandru a fost recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, și în baza acestei Legi, i-a fost stabilită pedeapsa sub formă de 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 (patru) ani. În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa cu închisoare stabilită, a fost suspendată condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani și dispusă să nu fie executată, dacă condamnatul în perioada de probațiune, prin respectarea condițiilor probațiunii va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat. A fost admisă parțial acțiunea civilă intentată de Baciu Ana în numele minorei Baciu Paula, și s-a încasat de la Teleman Alexandru în beneficiul lui Baciu Ana cu titlu de prejudiciu moral - suma de 50 000 lei, și cu titlu de cheltuieli de asistență juridică - suma de 4 500 (patru mii cinci sute) lei. În rest acțiunea civilă în partea încasării prejudiciului moral ce ține de suma de 100 000 mii lei, a fost respinsă ca neîntemeiată. 1 A fost încasat de la Teleman Alexandru în contul statului cheltuielile judiciare pentru efectuarea raportului de expertiză judiciară nr. 531/D din 21.03.2017- în sumă totală de 164 (una sută șaizeci și patru) lei.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că, la data de 11 februarie 2017, în jurul orei 14:00, conducând automobilul de model „Wolksfagen Golf” cu n/î XXXXX, se deplasa pe strada centrală L-463 din s. Suruceni, r-nul Ialoveni, în direcția satului Dănceni și, în timpul deplasării, fiind în apropierea trecerii de pietoni din preajma Liceului Teoretic „Ion Suruceanu”, nu a manifestat prudență sporită la trafic, nu a apreciat corect situația rutieră, ce reflectă gradul de protecție a participanților la el împotriva accidentelor și consecințelor acestora, nu a ținut permanent seama de totalitatea factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, iar la apariția obstacolului ce se manifesta prin traversarea regulamentară a străzii de către pietonul minor Baciu Paula a.n. XXXXX, nu a întreprins acțiunile necesare ca să reducă viteza și să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, necedând astfel, trecerea pietonului aflat în traversarea carosabilului în zona pietonală delimitată prin indicatoarele 5.50.1 - 5.50.2 - trecerea pentru pietoni și marcajul pantă cu declivitate mare și, încălcând în așa mod, prevederile Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 357 din 13.05.2009, și anume: pct. 45 alin. (1) lit. b) și d) potrivit căruia „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, precum să țină cont de situația rutieră”; pct. 45 alin. (2) din care rezultă, că „în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului” și pct. 11 lit. f) - ,,conducătorul de vehicul este obligat ca la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată să cedeze trecerea pietonilor aflați în traversarea drumului pe partea carosabilului în direcția de mers a vehiculului”, Teleman Alexandru a tamponat pietonul minor Baciu Paula, care regulamentar trecea carosabilul în zona pietonală în perimetrul de acțiune a indicatoarele- 5.50.2 - trecerea pentru pietoni și a marcajului rutier 1.14.1 - pantă cu declivitate mare și care traversa carosabilul de la stânga spre dreapta relativ deplasării autovehiculului în cauză. În rezultatul impactului, pietonului minor Baciu Paula-Andreea, care a fost târâtă pe capota automobilului nominalizat, fiindu-i cauzată, fractura deschisă a ambelor oase ale gambei drepte cu deplasarea fragmentelor, care a fost cauzată în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contodent dur, posibil în timpul și circumstanțele indicate, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu, conform raportului de expertiză medico- legală nr. 531/D din 21.03.2017, se califică ca vătămare gravă. În aceste circumstanțe, acțiunile inculpatului au fost calificate conform indicilor calificativi prevăzuți de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, și anume, încălcarea regulilor 2 de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Bogos Alexandru în numele inculpatului prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanța, prin care Teleman Alexandru să fie achitat. În motivarea apelului apărătorul indicat că, prima instanță a constatat că victima Baciu Paula a fost târâtă pe capota automobilului fiindu-i cauzată, fractură deschisă a ambelor oase ale gambei drepte cu deplasarea fragmentelor, însă în cadrul dosarului dat nu s-a găsit nicio probă care ar această poziție. Mai mult ca atât, pe corpul victimei au fost depistate numai fractură deschisă a ambelor gambe drepte, dar alte echimoze în alte regiuni ale corpului nu au fost depistate, care ar putut fi demonstrat că victima a fost târâtă. Victima Baciu Paula de asemenea declară că după tamponare și-a pierdut cunoștința și nu ține minte momentul impactului. De asemenea, alți martori care ar declara că victima a fost târâtă pe capota automobilului, lipsesc. La fel și expertiza medico-legală efectuată asupra minorei nu probat argumentele instanței, dar din contra a stabilit că minora cu siguranță nu a fost târâtă - ori această versiune a fost vociferată doar abia în cadrul procesului de judecată -până atunci la etapa urmării penale această versiune nu era exprimată de partea vătămată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2021, a fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de către avocatul Bogos Alexandru în numele inculpatului, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a conchis că prima instanță a pronunțat o decizie legală și corectă care corespunde principiului unui proces echitabil. Examinând probatorul administrat, instanța de apel a stabilit ca fiind dovedită în afara dubiilor rezonabile vina inculpatului Teleman Alexandru și pe deplin prin următoarea sistemă de probe pertinente, concludente, utile și veridice, care coroborează între ele, cum ar fi: declarațiile părții vătămate minore, Baciu Paula - Andreea (f.d.25-27, vol.2), declarațiile martorului Tabară Andrian (f.d.35- 37, vol.2), declarațiile martorului Boghiu Ion, reprezentantul legal al părții vătămate minore, Baciu Aliona. Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că inculpatul Teleman Alexandru se face vinovat de încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății, acțiunile lui just au fost calificate în temeiul art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, iar personalitatea acestuia susceptibilă supusă răspunderii penale. 3 Referitor la declarațiile date de către Tabără Andriana și Boghiu Ion, instanța de apel le-a apreciat parțial critic în partea ce se referă la faptul că partea vătămată a apărut brusc pe carosabil, că traversa alergând carosabilul, și faptul că a fost tamponată nu pe trecerea de pietoni, dar la o distanță de aproximativ 15 metri de la această trecere, or, martorii respectivi se află în relații de prietenie cu inculpatul Teleman Alexandru și sunt direct interesați în ascunderea adevărului întru dezvinovățirea inculpatului, totodată acestea se combat prin celelalte probe. Astfel, conform declarațiilor părții vătămate rezultă că aceasta a coborât din microbuz pe partea dreaptă a carosabilului, ulterior a traversat carosabilul anume pe trecerea de pietoni, la un pas normal, nealergând, însă făcând câțiva pași a fost tamponată, aceste declarații fiind confirmate parțial prin declarațiile martorului acuzării Plataș Dmitri - șoferul microbuzului, care a declarat că partea vătămată a coborât din microbuz și s-a uitat în oglinda retrovizorie văzând-o pe partea vătămată care stătea pe dreapta carosabilului lângă trecerea de pietoni, după care a pornit microbuzul. Prin schița accidentului rutier se atestă că locul depistării victimei este la o distanță de 15 metri de la trecerea de pietoni, dar având în vedere faptul că partea vătămată trecea carosabilul de la stânga spre dreapta relativ deplasării autovehiculului de către inculpat, acest fapt exclude versiunea apărării precum că victima traversa carosabilul în locul unde a fost depistată, adică la 15 metri de la trecerea de pietoni, or din circumstanțele cauzei rezultă că victima a coborât din microbuzul care venea din sens opus relativ deplasării automobilului condus de inculpat și s-a oprit după trecerea de pietoni unde a coborât victima, iar deplasarea acesteia în direcția opusă cu circa încă 15 metri denotă că ultima ar traversa carosabilul de la mijlocul intersecției drumului adiacent celui pe care s-a produs accidentul, lucru care nu se încadrează în vreo logică în raport cu intențiile și acțiunile victimei și se combate cu probele acumulate (declarațiile părții vătămate, ale martorului Plataș Dmitrii, schița accidentului rutier). Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că vina inculpatului este dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil. De asemenea, instanța de apel a statuat că sentința se contestă și în partea stabilirii vinovăției, iar temei pentru a interveni în sentință din oficiu, conform art. 409 alin.(2) Cod procedură penală, lipsește. Instanța de judecată la individualizarea, stabilirea categoriei și termenului pedepsei inculpatului Teleman Alexandru, a ținut cont de prevederile art. 6, 7, 16, 61, 75, 76, 77, 78 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvârșite, care se atribuie la categoria infracțiunii grave prin prisma prevederilor art. 16 Cod penal, de faptul că infracțiunea 4 a fost săvârșită din imprudență, de personalitatea inculpatului, care anterior nu a fost judecat, căsătorit, are la întreținere un copil minor. Așadar, instanța de apel efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității inculpatului, urmărind în acest sens comportamentul lui în viața socială, precum și cel din înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, a stabilit că în coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile a faptei și personalitatea inculpatului, constată că corijarea și reeducarea acestuia este posibilă doar cu aplicarea unei pedepse sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani în penitenciar de tip deschis, cu privare de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani. Instanța de apel a menționat că anume această pedeapsă, stabilită de instanța de fond, este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpat, iar pedeapsă stabilită inculpatului este aptă de a îndeplini funcțiile și de a realiza scopul în contextul gradului de pericol social a faptei comise de inculpat, cât și personalitatea inculpatului. De asemenea, instanța de apel a constatat că prima instanță în mod întemeiat a stabilit că în coraport cu fapta comisă și personalitatea inculpatului, corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă fără izolarea acestuia de societate, iar aplicând pedeapsa cu închisoarea, instanța de fond corect a ajuns la concluzia că scopul pedepsei penale poate fi atins prin suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de perioadă de probațiune conform prevederilor art. 90 Cod penal, acordându-i inculpatului șansa de a-și corecta comportamentul în sensul respectării legii. Referitor la acțiunea civilă, instanța de apel a susținut că este întemeiată și justificată, de asemenea, în parte, ținând cont de faptul că prin infracțiunea săvârșită, inculpatul i-a cauzat părții vătămate minore Baciu-Paula-Andreea, un prejudiciu moral, astfel că, în acest sens, suma de 50 000 lei din contul inculpatului Teleman Alexandru, în beneficiul reprezentantului legal al părții vătămate minore Baciu A., cu titlu de prejudiciu moral, este suficientă pentru a acoperi suferințele morale și psihice cauzate victimei. Or, suma dispusă spre încasare din contul inculpatului, cu titlu de prejudiciul moral, în folosul părții vătămate, constituie o satisfacție echitabilă în coraport cu suferințele fizice și psihice cauzate părții vătămate prin infracțiune, luând în considerație totodată și faptul că la stabilirea cuantumului prejudiciului moral, urmează a se ține cont atât de gravitatea suferințelor pricinuite, dar și de starea materială a inculpatului.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Bogos Alexandru în numele inculpatului care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod 5 de procedură penală solicită casarea deciziei, cu remiterea cauzei spre rejudecare de către aceiași instanță în alt complet de judecată. În susținerea celor solicitate, apărătorul invocă argumente similare celor indicate în cererea de apel, menționând dezacordul cu aprecierea probelor dată de către instanțele ierarhic inferioare.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal conchide că, acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Din conținutul recursului declarat, se reține că recurentul invocă temeiul pentru recurs stipulat la pct. 6) alin. (1) art.427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. În esență, criticele recurentului se axează pe ideea că instanța de apel nu a intrat pe deplin în esența acțiunilor inculpatului și eronat a menținut sentința prin care inculpatul a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal. Astfel, Colegiul penale reamintește că, o instanță de recurs doar verifică dacă s- a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. În această ordine de idei și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârii contestate, relevă în mod concludent că instanța de apel dispunând menținerea sentinței, corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, în conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe anexate la dosar, fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării lor. În acest context, instanța de recurs respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului precum că, instanțele de fond la adoptarea hotărârii de condamnare a inculpatului s-au bazat în exclusivitate pe probele părții acuzării, care nu coroborează cu celelalte probe, deoarece acesta reprezintă poziția subiectivă a părții apărării. 6 Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, potrivit art. 101 alin. (2) Cod de procedură penal, judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege. Astfel, competența de apreciere a probelor în instanța de judecată îi revine judecătorului. De asemenea, apărătorul indică aceleași argumente invocate și în cererea de apel la care instanța de apel s-a expus clar și detaliat, soluție pe care instanța de recurs ordinar o însușește (a se vedea pct. 4.1. din prezenta decizie). În aceste circumstanțe, nu se mai impune reluarea unei motivări repetate, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.37 al hotărârii sale în cauza Albert c. României din 16 februarie 2010, a statuat că, art.6 §1 din CtEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale. În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că, temeiul invocat de către partea apărării nu este aplicabil din punct de vedere al prezenții erorilor de drept, care ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Bogos Alexandru în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2021, în cauza penală în privința lui Teleman Alexandru XXXXX200, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 mai 2022. Președinte: Nadejda Toma Judecători: Ion Guzun Liliana Catan 7