1ra-2024/21 — art. 264/1 alin. 4 CP

1ra-2024/21 — art. 264/1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-2024/2021

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

15 decembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul

Aronov Roman în numele inculpatului Bigoli Andrei, prin care solicită casarea

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 28 septembrie 2020 și decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2021, în cauza penală în

privința lui

Bigoli Andrei XXXXX, născut la XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

Instanța de fond de la 13.01.2020 până la 28.09.2020;

Instanța de apel de la 29.10.2020 până la 11.05.2021;

Instanța de recurs de la 05.10.2021 până la 15.12.2021.

a c o n s t a t a t :

2020, Bigoli Andrei XXXXX a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal și în baza acestei legi, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, i-a fost stabilită acestuia o pedeapsă

sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) luni.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal pentru cumul de sentințe, la pedeapsa

stabilită, s-a adăugat parțial pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința

Judecătoriei Chișinău sediul Buiucani din 04.02.2019 și cu aplicarea art. 67 alin. (3)

Cod penal, i-a fost stabilit lui Bigoli Andrei XXXXX pedeapsă definitivă sub formă

de închisoare pe un termen de 7 (șapte) luni, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis.

13.11.2019, aproximativ la ora 16:00, fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad

avansat, fără a deține permisul de conducere, fiind privat de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 ani, prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani, astfel, încălcând prevederile art. 19 alin. (1) al Legii privind siguranță

1

traficului rutier; a pct. 2 al Regulamentului cu privire la permisul de conducere,

organizarea și desfășurarea examenului pentru obținerea permisului de conducere

și condițiile de admitere la traficul rutier, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM

nr. 1452 din 24.12.2007, a urcat, intenționat, la volanul mijlocului de transport de

model BMW cu numerele de înmatriculare XXXXX și contrar pct. 14 lit. a) al

Regulamentului Circulației Rutiere nr. 357 din 13.05.2009, l-a condus până pe bd.

Traian 11, mun. Chișinău, fiind stopat de către ofițerul de patrulare al Batalionului

nr. 2 al Brigăzii de Patrulare al Inspectoratului Național de Patrulare al

Inspectoratului General al Poliției, Munteanu Gheorghe.

Prin acțiunile sale intenționate Bigoli Andrei, a comis infracțiunea prevăzută

de art. 2641 alin. (4) Cod penal, după indicii calificativi: conducerea mijlocului de

transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat,

săvârșit de către o persoană care nu deține permis de conducere.

Aronov în numele inculpatului Bigoli Andrei, prin care a solicitat casarea sentinței,

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care Bigoli Andrei să fie recunoscut vinovat

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal și a-i numi în baza

acestei legi o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 1 (un) an cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de până la 3

ani, iar în baza art. 90 Cod penal a suspenda condiționat executarea pedepsei pe o

perioadă de probațiuni de 3 (trei) ani.

În motivarea cererii de apel, avocatul a invocat că pedeapsa în privința lui

Bigoli Andrei sub formă de închisoare pe un termen de 7 (șapte) luni cu executarea

pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis nu este justificată în mod obiectiv și

echitabil și chiar rațional în lumina principiului individualizării răspunderii penale

și pedepsei penale, conform căruia la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul

și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală.

De asemenea, apărarea a indicat că sentința pronunțată este una nemotivată,

or, prima instanță nu a indicat motivele admiterii sau respingerii unor probe, pe ce

circumstanțe de fapt și de drept s-a călăuzit la pronunțarea sentinței de

condamnare, în baza căror temeiuri a ajuns la concluzia privind pedeapsă în

privința lui Bigoli Andrei sub formă de închisoare pe un termen de 7 (șapte) luni cu

executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis.

3.1. Nefiind de acord cu sentința în cauză, procurorul a depus apel prin care

a solicitat casarea parțială a sentinței, în partea stabilirii pedepsei inculpatului Bigoli

Andrei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin aplicarea exigențelor art. 3641 Cod de

procedură penală, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care, Bigoli

2

Andrei să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (4) din Cod penal și în conformitate cu sancțiunea normei respective, coroborat

la prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, acestuia să-i fie stabilită o

pedeapsă cu închisoarea pe un termen de 8 (opt) luni cu executare în penitenciar de

tip semiînchis, cu aplicarea prevederilor art. 85 (aplicarea pedepsei în cazul unui

cumul de sentințe) și adăugarea integrală a pedepselor stabilite lui și neexecutate

prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 04.02.2019, (140 ore muncă

neremunerată în folosul comunității), și a pedepsei stabilite prin sentința

Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni din 28.05.2020 (150 ore muncă neremunerată

în folosul comunității), cu aplicarea prevederilor art. 87 din Codul penal, prin

cumularea diferitelor pedepse principale aplicate lui Bigoli Andrei a-i stabili

acestuia pedeapsa definitivă (reieșind din calculul că, unei zile de închisoare îi

corespund 4 ore de muncă neremunerată în folosul comunității) - 10 luni, 12,5 zile

închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea permisului de

conducere.

În motivarea apelului, acuzarea a invocat că reținând exigențele legislației

penale, în special prevederile art. 7, art. 75 lin Codul penal, la emiterea sentinței de

condamnare în privința lui Bigoli Andrei nu s-a luat în considerație gravitatea

faptelor prejudiciabile săvârșite de către inculpat, faptul că acesta, în termen de 1,5

ani practic de trei ori a săvârșit infracțiunea de conducere a mijlocului de transport

în stare de ebrietate, fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de transport,

ulterior prin sentință de judecată fiindu-i anulat permisul de conducere (în ultimul

caz, informația solicitată de la Biroul de probațiune a parvenit după pronunțarea

sentinței în adresa acuzatorului de stat, fapt care a condiționat neluarea în

considerație la stabilirea pedepsei în privința inculpatului, a pedepsei stabilite lui

Bigoli Andrei prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Ialoveni. Totodată, instanța

nu a ținut cont de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea penală a acestuia.

Prin urmare, procurorul a menționat că Bigoli Andrei nu este la prima

săvârșire a faptei prejudiciabile, anterior acesta a mai comis repetat infracțiuni

similare și anume: conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat și fără a deține permis de conducere, fapte pentru care a fost

condamnat la pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

Mai mult de atât, Bigoli Andrei nu a executat pedepsele stabilite lui anterior

prin sentințe definitive și irevocabile, respectiv acesta din nou a comis o infracțiune

similară, în perioada când antecedentele penale nu sunt stinse.

Circumstanțele menționate impun concluzia că atât procedurile legale

anterior aplicate în privința lui Bigoli Andrei, cât și sentințele de condamnare cu

3

aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată, s-au dovedit a fi măsuri și

respectiv pedepse neefective, care nu au condus la reeducarea inculpatului Bigoli

Andrei, și nici la curmarea săvârșirii de către acesta a unor alte infracțiuni, ceia ce

vădit indică la necesitatea aplicării unei pedepse mai severe și respectiv

proporțională faptei prejudiciabile comise.

a fost respins apelul declarat de către Roman Aronov în numele inculpatului Bigoli

Andrei și a fost admis apelul procurorului, casată parțial sentința în partea stabilirii

pedepsei penale și pronunțată în această parte o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță după cum urmează:

Bigoli Andrei XXXXXrecunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

2641 alin. (4) Cod penal, în conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală a-i

stabili pedeapsa cu închisoare pe un termen de 8 (opt) luni cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, cu aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal se adaugă pedeapsa

integrală stabilită lui și neexecutată prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

din 04.02.2019 sub formă de 140 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, cât și pedeapsa

stabilită prin sentința Judecătoriei Hîncesti, sediul Ialoveni din 28.05.2020 în baza art. 2641

alin (1) Cod penal sub formă de 150 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu

anularea permisului de conducere, cu aplicarea prevederilor art. 87 Cod penal prin

cumularea diferitelor pedepse principale aplicate lui Bigoli Andrei a-i stabili acestuia

pedeapsa definitivă de 10 (zece) luni, 12 (douăsprezece) zile închisoare cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu anularea dreptului de a conduce mijloace de

transport.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În motivarea deciziei adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de

fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, cercetarea

judecătorească s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale prevăzute

de art. 3641 Cod de procedură penală, opțiunea primei instanțe privind judecarea

cauzei potrivit procedurii enunțate, nu a fost viciată, în cadrul urmăririi penale n-

au fost încălcate normele imperative din Codul de procedură penală, fapt ce

condiționează concluzia că, instanța de apel nu este în drept a reține o altă situație

de fapt decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima instanță.

Sentința primei instanțe a fost contestată atât de către acuzatorul de stat, cât

și de partea apărării doar în partea individualizării pedepsei penale, iar ce ține de

încadrarea juridică și vinovăție, sentința nu a fost atacată.

Astfel, analizând în ansamblu totalitatea probelor administrate și cercetate în

cadrul întregului proces penal, verificate de către instanța de apel a ajuns la

4

concluzie că este întemeiată soluția instanței de fond privind recunoașterea

inculpatului Bigoli Andrei vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (4) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură

penală fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șese)

luni, cu aplicarea prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal și art. 67 alin. (3) Cod penal,

fiindu-i stabilită pedeapsa pe un termen de 7 (șapte) luni, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace pe un termen de 3 ani, însă, ținând cont că la momentul

pronunțării sentinței nu era cunoscut rezultatul examinării cauzei penale în privința

inculpatului Bigoli Andrei în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1)

Cod penal, instanța de fond nu a cumulat și pedeapsa stabilită prin această sentință,

stabilindu-i o pedeapsă prea blândă pentru cumulul de sentințe emise în privința

inculpatului Bigoli Andrei.

Totodată, instanța de apel a reținut gravitatea infracțiunii săvârșite, care face

parte din categoria celor ușoare, de persoana inculpatului Bigoli Andrei, și anume,

că nu este la prima abatere de la legea penală, comițând mai multe infracțiuni

similare și anume, conducerea mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică

cu grad avansat și fără a deține permis de conducere, fapte pentru care a fost

condamnat la pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității și

pe care nu le-a executat, prezența circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 76

alin. (1) lit. f) Cod penal: recunoașterea vinovăției și contribuirea activă la

descoperirea infracțiunii, cât și de circumstanța agravantă stabilită expres la art. 77

Cod penal, săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost

condamnată pentru infracțiune similară, sau pentru alte fapte care au relevanță

pentru cauză.

Prin urmare, ținând cont de cele menționate mai sus, instanța de apel a

respins ca fiind neîntemeiate alegațiile avocatului Roman Aronov precum că, deși

au fost un șir de circumstanțe atenuante totuși acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă

prea aspră solicitând să-i fie stabilită pedeapsa-minimală cu închisoare de 1 (un) an,

cu privarea de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, concomitent

dispunând suspendarea condiționată a executării pedepsei-penale de către

inculpatul Bigoli Andrei, or, instanța de apel a stabilit că, chiar dacă ultimul a

recunoscut vinovăția, s-a căit sincer de cele comise, a solicitat examinarea cauzei în

procedură simplificată, reeducarea și corectarea inculpatului va fi posibilă anume

prin executarea pedepsei sub formă de închisoare cu executarea reală a pedepsei,

or, anterior în privința inculpatului Bigoli Andrei au fost pronunțate 3 (trei) sentințe

de condamnare dintre care 2 (două) sentințe cu stabilirea pedepsei sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității și cu anularea dreptului de a conduce

mijlocul de transport pe un termen de 3 ani, însă, nu și-a făcut concluziile de rigoare,

5

comițând din nou o infracțiune similară, fiindu-i anulat dreptul de a conduce

mijlocul de transport pe un termen de 3 ani.

Astfel, instanța de apel a indicat că infracțiunea de conducerea mijlocului de

transport în stare de ebrietate, fiind lipsit de acest drept, săvârșită repetat de către

inculpat atentează la siguranță traficului rutier, acesta anterior a fost condamnat

prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani din 04.02.2019, în baza art. 2641

alin. (4) Cod penal - 140 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani și prin

sentința Judecătoriei Hîncesti, sediul Ialoveni din 28.05.2020 în baza art. 2641 alin

(1) Cod penal - la pedeapsă sub formă de 150 ore muncă neremunerată în folosul

comunității, cu anularea permisului de conducere.

Subsecvent, instanța de apel a respins ca fiind neîntemeiată solicitarea

apărării precum că, corijarea inculpatului ar fi posibilă prin aplicarea art. 90 Cod

penal. Sub acest aspect instanța de apel a reținut că, prescripțiile normative

circumscrise în art. 90 alin. (1) Cod penal, din conținutul cărora rezultă expres că în

cazul în care instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de

personalitatea vinovatului, ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să

execute pedeapsă cu închisoare în penitenciar, aceasta poate dispune suspendarea

executării pedepsei aplicate vinovatului, indicând în hotărâre perioada de

probațiune sau, după caz, termenul de probă, precum și motivele condamnării cu

suspendarea executării pedepsei.

Respectiv, o condiție prevăzută nemijlocit în alin. (1) art. 90 din Cod penal

constituie concluzia instanței că, nu este rațional ca inculpatul să execute pedeapsa

stabilită. Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul

pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia, la caz asemenea

circumstanțe nu se atestă, or, în formarea convingerii, instanța de judecată ține cont

de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege. Deși, legea nu îngrădește

libertatea instanței de judecată de a-și forma convingerea cu privire la posibilitatea

făptuitorului de a se corija fără executarea efectivă a pedepsei, obligă instanța să-și

motiveze soluția de suspendare executării pedepsei, indicând precis acele motive

pe care se întemeiază poziția ei.

Totuși, instanța de apel a ajuns la concluzia de a admite apelul procurorului

ca fiind întemeiat, iar circumstanțele menționate indică la faptul că inculpatului

Bigoli Andrei, în vederea corectării și reeducării, precum și ca măsură de pedeapsă,

urmează a-i fi aplicată o pedeapsă reală cu închisoare în limitele sancțiunilor

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, coroborat la prevederile art. 3641 alin. (8)

Cod de procedură penală și art. 85, art. 87 Cod penal.

6

Astfel, la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de apel a

ținut cont de legislația națională, circumstanțele cauzei penale, personalitatea

inculpatului Bigoli Andrei, de gravitatea faptei prejudiciabile comise, și anume, că

prin acțiunile sale intenționate, aflându-se în stare de ebrietate la volan, fiindu-i

anulat permisul de conducere, Bigoli Andrei expune riscului sănătatea și viața altor

persoane aflate în trafic, ceia ce duce la aplicarea unei pedepse cu închisoare care

va fi executată în penitenciar de tip semiînchis.

Sancțiunea art. 2641 alin. (4) Codul penal, prevede pedeapsa cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sau cu închisoare de

până la 1 an.

În această ordine de idei, ținând cont de circumstanțele agravante și atenuate,

dar și circumstanțele reale și personale ale inculpatului, instanța de apel a conchis

echitabil și proporțional de a aplica în privința inculpatului Bigoli Andrei pentru

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și stabili pedeapsa cu

închisoare pe un termen de 8 (opt) luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu aplicarea prevederilor art. 85 Cod penal va adăuga pedeapsa

integrală stabilită lui și neexecutată prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul

Buiucani din 04.02.2019 sub formă de 140 ore muncă neremunerată în folosul

comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen

de 3 ani, cât și pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Hîncesti, sediul Ialoveni

din 28.05.2020 în baza art. 2641 alin (1) Cod penal sub formă de 150 ore muncă

neremunerată în folosul comunității, cu anularea permisului de conducere și cu

aplicarea prevederilor art. 87 Cod penal prin cumularea diferitelor pedepse

principale aplicate lui Bigoli Andrei va stabili acestuia pedeapsa definitivă de 10

luni, 12 zile închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis și va

anula dreptul de a conduce mijloace de transport.

Aronov Roman în numele inculpatului care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală solicită casarea parțială a deciziei în partea stabilirii pedepsei

penale, rejudecarea cauzei în această parte, cu pronunțarea unei hotărâri prin care

să fie dispusă în temeiul art. 90 Cod penal suspendarea condiționată a executării

pedepsei penale pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

În susținerea celor solicitate, apărarea menționează că la materialele cauzei

lipsesc informații care ar duce la stabilirea unei pedepse privative de libertate, mai

mult consideră că decizia atacată este una nemotivată în acest sens.

În rest, avocatul susține argumente similare celor invocate în cererea de apel.

7

raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în

referință, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele

considerente.

Din textul recursului rezultă că, recurentul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

săvârșite și din aceste considerente, instanța de recurs nu se va expune asupra

acestor aspecte, însă recurentul își exprimă dezacordul cu pedeapsa aplicată, astfel

semnalând temeiul de casare stipulat de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură

penală, care prevede că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de către instanțele de fond, în cazul când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs consideră că, pedeapsa individualizată inculpatului,

corespunde atât principiului proporționalității, cât și scopului pedepsei penale.

Astfel, Colegiul penal remarcă că, argumentele recurentului privind

stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, sunt nefondate, or, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa are drept scop și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din

partea inculpatului, cât și a altor persoane.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are pe lângă scopul său represiv și o

finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul făptuitorului. Pe de altă

parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie individualizată în așa

fel, încât inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea

în viitor a săvârșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea

unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Astfel, instanța de recurs reține că, instanța de apel a dat deplină eficiență

prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, ținând cont de toate circumstanțele cauzei, de

gravitatea infracțiunii săvârșite care se atribuie la categoria infracțiunilor ușoare, de

8

motivul inculpatului, de persoana acestuia care nu a comis pentru prima dată o

infracțiune, a recunoscut vina în cele imputate și se căiește de cele comise, corect a

conchis că corijarea acestuia poate avea loc doar prin stabilirea unei pedepse

privative de libertate pe un termen de 10 luni și 12 zile.

Mai mult decât atât, instanța de recurs ordinar susține poziția instanței de

apel a indicat că ,,(…) chiar dacă ultimul a recunoscut vinovăția, s-a căit sincer de cele

comise, a solicitat examinarea cauzei în procedură simplificată, reeducarea și corectarea

inculpatului va fi posibilă anume prin executarea pedepsei sub formă de închisoare cu

executarea reală a pedepsei, or, anterior în privința inculpatului Bigoli Andrei au fost

pronunțate 3 (trei) sentințe de condamnare dintre care 2 (două) sentințe cu stabilirea

pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității și cu anularea dreptului

de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 3 ani, însă, nu și-a făcut concluziile de

rigoare, comițând din nou o infracțiune similară, fiindu-i anulat dreptul de a conduce

mijlocul de transport pe un termen de 3 ani” (a se vedea pct. 4.1. din prezenta decizie).

Colegiul penal reamintește că, stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei

de către instanța de judecată într-un caz concret, se face în raport cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după

următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și

mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și

gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul

săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita după săvârșirea faptei și în cursul

procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătatea, situația familială

și socială etc.

De asemenea, Colegiul penal indică că, chestiunea de individualizare a

pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a tuturor elementelor circumscrise

faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute

de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza căruia a fost condamnat

inculpatul.

Instanța de recurs ordinar respinge ca neîntemeiată solicitarea recurentului

privind aplicarea unei pedepse neprivative de libertate, care de fapt nici nu a fost

argumentată indicând doar dezacordul cu decizia precum că este insuficient

motivată, în acest sens, semnalând totodată temeiul prevăzut la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, or, simplul motiv că recurentul nu este de acord cu

pedeapsa stabilită, considerând-o prea aspră, nu poate servi ca circumstanță pentru

aplicarea în privința sa a unei pedepse neprivative în temeiul art. 90 Cod penal.

Totodată, Colegiul penal menționează că, este prerogativa instanței de

judecată să aprecieze că, scopul pedepsei poate fi atins cu sau fără executarea

efectivă a acesteia, or, conform prevederilor art. 90 Cod penal, instanța de judecată

9

ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate

dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului,

indicând neapărat în hotărâre motivele condamnării cu suspendare condiționată a

executării pedepsei și perioada de probațiune sau, după caz, termenul de probă.

Astfel, Colegiul penal indică că, în formarea convingerii, instanța de apel a

ținut cont de totalitatea condițiilor expres prevăzute de lege, inclusiv, întreaga

conduită a inculpatului înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în

timpul judecății, precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului,

bazându-se pe materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul penal consideră legală

concluzia instanței de apel referitor la pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului

care este proporțională faptelor comise de către inculpat.

Mai mult decât atât, după cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul

penal constată că, instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu art. 417

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de

drept care au dus la pronunțarea deciziei recurate, or, în fapt, decizia instanței de

apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și

întemeiată, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și a cărei

reluare nu se mai impune, având în vedere și faptul că verificând hotărârea atacată

în raport cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, temeiuri de

casare a acesteia nu s-au stabilit.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Aronov

Roman în numele inculpatului Bigoli Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 11 mai 2021, în cauza penală în privința inculpatului

Bigoli Andrei XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 10 februarie 2022.

Președinte: Nadejda Toma

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

10