1ra-500/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264-1 alin. 4 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct.4, 6 CPP
1ra-500/2022 — art. 264-1 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)
Dosarul nr. 1ra-500/2022
1-20061434-01-1ra-29032022
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
18 mai 2022 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Cobzac Elena
Judecători Țurcan Anatolie
Plămădeală Ghenadie
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către
avocatul Zamfir Pavel în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie 2021, în cauza penală
privindu-l pe
Fetcu Ion Xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat în
r-nul Xxxxx c. Xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 05.06.2020-04.06.2021
instanța de apel: 30.06.2021-01.12.2021
instanța de recurs: 29.03.2022-18.05.2022
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 04 iunie 2021, Fetcu Ion Xxxxx a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2641 alin. (4) Cod penal, la 8 (opt) luni
închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, inculpatul Fetcu
Ion, la 10 mai 2020, în jurul orelor 23:20, nefiind deținător a permisului de conducere
și fiind în stare de ebrietate alcoolică avansată, contrar restricțiilor date și aflîându-se
la volanul mijlocului de transport de model „VW Touareg” cu numărul de
înmatriculare XXXXX, se deplasa pe o strada din satul Ciorești, raionul Nisporeni,
unde a fost stopat de către agenții de patrulare a INP, pentru deplasare neadecvată și
verificarea actelor. Tot atunci, când colaboratorii INP s-au apropiat de Fetcu Ion și
solicindu-i acestuia actele pe mijlocul de transport pentru verificare, în timpul
discuției având bănuieli că conducătorul auto se află în stare de ebrietate, au propus
acestuia să fie supus testării la alcool prin mijlocul tehnico - științific „Drager Alcotest
8510 RO”, precum și informând că, în caz de refuz este susceptibil răspunderii
penale, urmare a cărui fapt Fetcu Ion dându-și seama de caracterul prejudiciabil,
prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, intenționat a
refuzat categoric să fie supus testării date, precum și de prelevarea probelor biologice.
1
Nefiind de acord cu sentința pronunțată, a declarat apel avocatul Ion Marian
în numele inculpatului Fetcu Ion, solicitînd casarea integrală a sentinței cu
pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate
susnumitului sau aplicarea unei pedepse din cele alternative pedepsei cu închisoare
prevăzute la articolul respectiv.
În motivarea cererii a indicat:
- Fetcu Ion a săvârșit infracțiunea din categoria celor ușoare la care a ispășit
pedeapsa stabilită de instanța de judecată;
- mai mult, instanța a menționat că, nu a stabilit circumstanțe agravante, dar
conform art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal, la stabilirea pedepsei se consideră
circumstanțe agravante săvîrșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost
condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care au relevanță
pentru cauză;
- reținând faptul nestabilirii circumstanțelor agravante instanța nu a fost în
drept să determine categoria pedepsei, bazându-se pe o asemenea circumstanță, în
situația dată determinant este faptul că, Fetcu Ion nu are antecedente penale;
- în sentință, instanța de judecată s-a referit doar la pledoria procurorului,
respingând argumentele ultimului, nu s-a referit la pledoria părții apărării, nu a
afirmat și nu a infirmat nici un argument al acestei părți. Acest lucru contravine
principiului egalității armelor;
- instanța de judecată nu a reținut nici o circumstanța atenuantă fără a motiva
de ce nu a făcut acest lucru;
- în cazul dat urma de reținut toate circumstanțele atenuante (art. 76 din Codul
penal). Este de menționat că, circumstanțe agravante în acest caz nu au fost stabilite,
iar cumulul circumstanțelor atenuante poate fi considerată și ca o circumstanță
excepțională;
- criteriile generale de individualizare a pedepsei, coroborate la cele sus expuse,
permit în cazul dat neaplicarea pedepsei cu închisoare inculpatului Fetcu Ion, sau
aplicarea dispozițiilor art. 90 Cod penal, adică suspendarea condiționată a executării
pedepsei cu închisoare, tinîndu-se cont și de personalitatea acestuia;
- pedeapsa penală are drept scop corectarea condamnatului, iar executarea
pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea
persoanei condamnate, precum și posibilitatea obținerii corectării și reeducării
vinovaților, ținând cont și de prevederile legale menționate, este irațional aplicarea
față de inculpat a pedepsei penale cu închisoare.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 decembrie
2021, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.
În motivarea soluției, instanța de apel a indicat că, deși inculpatul Fetcu Ion, a
renunțat în mod expres la exercitarea dreptului său de a apărea în fața instanței și de
a se apăra personal, precum și se sustrage de la judecată, vinovăția acestuia este
2
deplin dovedită prin probele administrate, printre care declarațiile martorilor și de
materialele dosarului cercetate în ședința de judecată.
Examinând probatorul administrat, instanța de apel, a considerat dovedită în
vina inculpatului Fetcu Ion pe deplin prin următoarele probe pertinente,
concludente, utile și veridice, care coroborează între ele, cum ar fi: procesul-verbal
din data de 10.05.2020, cu privire la constatarea refuzului de la testarea alcoolscopică
sau examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și recoltarea probelor
biologice (f. d. 8); confirmarea eliberată de către BÎT și DCA Nisporeni din data de
20.05.2020 (f. d. 18); procesul-verbal de examinare din data de 20.05.2020 a CD cu
înregistrare audio video (f. d.16).
Instanța de apel, examinând probatoriul, a considerat dovedită vina
inculpatului Fetcu Ion de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin.(4) Cod
penal, adică refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcooloscopică, de
la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, și de la recoltarea
probelor biologice în cadrul acestui examen medical, acțiune săvârșită de către o persoană
care nu deține permis de conducere.
Totodată, cu referire la alegațiile apărării, că sentința urmează a fi casată pe
motiv, că la o ședință de judecată din 13 iulie 2020 a participat procurorul Ghenadie
Andronachi, care nu a anexat dispoziția de participare, instanța de apel a reținut, că
circumstanțele respective nu pot servi temei de casare a sentinței pe motiv, că la
ședința respectivă a fost depusă lista probelor, ulterior ședința fiind amînată (f.d.80).
La fel, nu poate servi temei de casare a sentinței nici faptul indicării în sentința
contestată, că inculpatul a fost anunțat în căutare la 12 februarie 2020, încheierea
fiind din 08 februarie 2021, circumstanțele în cauză urmând a fi soluționate prin
încheiere de corectare a greșelilor, dar nu prin casarea sentinței.
Conform art. 76 și art. 77 Cod penal, drept circumstanțe care ar atenua sau ar
agrava răspunderea penală instanța de judecată nu a reținut.
Instanța de apel a reținut că, infracțiunea care i se incriminează inculpatului
Fetcu Ion, prevăzută de art. 2641 alin.(4) Codul penal, potrivit dispoziției legale în
vigoare în momentul comiterii infracțiunii, prevedea pedeapsa cu muncă
neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore sa cu închisoare de până
la 1 an.
Referitor la gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpatul Fetcu Ion, a reținut că,
conform art.16 alin. (2) Cod penal, infracțiunea săvârșită, în funcție de caracterul și
gradul prejudiciabil, se clasifică ca infracțiune ușoară.
Prin urmare, reieșind din circumstanțele stabilite ale cauzei, ținând cont de
scopul pedepsei penale, de reeducare socială a inculpatului, luând în considerare că
inculpatul a comis o infracțiune ușoară, anterior a fost judecat, cu antecedente penale
stinse, prezența circumstanței agravante menționate supra, apreciind circumstanțele
cauzei și comportamentul inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în ședința de
judecată, instanța a considerat că în privința acestuia, pentru comiterea infracțiunii
prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, este echitabilă aplicarea unei pedepse sub
formă de închisoare.
3
Deși apărătorul inculpatului a solicitat aplicarea unei pedepse sub formă de
muncă neremunerată în folosul comunității, instanța de apel a reținut că, o astfel de
pedeapsă în speță nu va fi capabilă să realizeze scopul legii penale și anume
restabilirea echității sociale, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât
din partea inculpatului cât și a altor persoane având în vedere și faptul că, deși
ultimul are antecedentele penale stinse, anterior a comis un șir de infracțiuni și
contravenții și anume din domeniul transporturilor fiind în stare de ebrietate, iar
după executarea acesteia și-a continuat activitatea infracțională ceea ce
demonstrează că nu a făcut concluziile respective și a săvârșit din nou o infracțiune.
Prin urmare, instanța de apel a indicat că, în prezenta cauză, personalitatea
inculpatului care anterior a mai fost în conflict cu legea, nu prezintă garanțiile unei
conduite, ce ar permite instanței de judecată de a da dovadă de clemență, or dânsul
nu a stat pe calea corectării și reeducării, nu a tras concluziile necesare și a continuat
să comită infracțiuni, fapt ce denotă că pedeapsa stabilită anterior nu a fost suficientă
pentru conștientizarea de către inculpat a faptelor comise și ultimul nu a dat dovadă
de corectare. Or, corectarea condamnatului, ca scop al pedepsei penale, presupune
conștientizarea de către infractor a celor săvârșite și reîntoarcerea, reîncadrarea lui în
activitatea societății. El trebuie convins că respectarea legii penale este o necesitate și
că numai prin respectarea legii el va putea evita aplicarea și executarea altor
pedepse.
Prin urmare, circumstanțele enunțate, denotă că aplicarea unei pedepse sub
formă de muncă neremunerată în folosul comunității în privința Fetcu Ion nu va
realiza scopurile menționate.
Cu referire la solicitările părții apărării de a fi aplicată suspendarea condiționată
a executării pedepsei, instanța de apel a reținut că, motivele invocate referitor la
aplicarea pedepsei și modalitatea de executare a acesteia sunt bazate pe unele și
aceleași circumstanțe și anume: căința sinceră a inculpatului, lipsa circumstanțelor
agravante și recunoașterea vinei, deși inculpatul vădit s-a eschivat de la prezentare
în procesul penal în instanța de fond și în instanța de apel.
În contextul celor indicate supra, pornind de la caracterul faptei comise, și
anume că fapta săvîrșită de inculpat prezintă o gravitate ridicată, raportat la modul
de comitere, circumstanțele legate de personalitatea inculpatului, instanța de apel a
considerat corectă concluzia primei instanțe, ca fiind necesar de a aplica în privința
acestuia pedeapsa închisorii care în viziunea instanței este unica măsură de
constrângere aplicabilă situației inculpatului, care pornind de la datele caracteristice
ale ultimului, este pe măsură să ducă la atingerea scopului general și special al
pedepsei, care poate fi realizat doar prin stabilirea pedepsei cu închisoare. Or,
împrejurările prezentei cauze penale ce vizează personalitatea inculpatului - nu sunt
suficiente pentru a aplica prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal.
În acest sens, instanțele de fond nu au reținut careva circumstanțe suplimentare
în baza cărora ar putea să-și motiveze soluția privind suspendarea condiționată a
executării pedepsei aplicate inculpatului Fetcu Ion, or circumstanțele ce țin de faptul,
4
că inculpatul în cadrul urmăririi penale a recunoscut vina în comiterea infracțiunii
incriminate, au fost reținute deja la stabilirea cuantumului pedepsei.
Ba mai mult, în raport cu cele invocate de partea apărării, în viziunea instanței
de apel, la fila dosarului 38 este anexat cazierul contravențional unde se atestă că
ultimul la data de 29.05.2020 avea 19 puncte de penalizare acumulate în total, Fetcu
Ion manifestând un comportament de ignorare totală a legii contravenționale, fiind
amendat pentru 20 de cazuri începând cu anul 2011.
Iar, potrivit revendicării anexate la fila dosarului 34, Fetcu Ion a fost condamnat
pentru săvârșirea infracțiunii similare prevăzută la art.2641 alin.(4) Cod penal,
fiindu-i aplicată o pedeapsă prin prisma art. 90 Cod penal, ceea ce denotă că ultimul
nu s-a corectat și nu și-a revăzut comportamentul.
Aici, instanța nu a putut reține ca circumstanță atenuantă - recunoașterea vinei
și căința sinceră indicate de apărătorul inculpatului, din motiv că atît recunoașterea
vinei, cât și căința sinceră, în cazul dat, nu sunt considerate ca circumstanțe
atenuante deoarece li s-ar acorda o dublă valență juridică, astfel încît nu pot fi
valorificate ca circumstanțe atenuante pentru aplicarea prevederilor art. 90 Cod
penal
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul
Zamfir Pavel în numele inculpatului, care solicită repunerea în termen a recursului,
casarea acesteia, deoarece eroarea nu poate fi corectată de către instanța de recurs.
În motivarea recursului indică:
-potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată din 18 iunie 2020 (f.d.79), la
ședința preliminară s-a prezentat numai inculpatul Fetcu Ion, iar apărătorul său,
precum și procurorul Lisnic Andrei (care de fapt a și condus urmărirea penală) - au
absentat. În situația creată, instanța a dispus amînarea ședinței pentru 13 iulie 2020;
- la 13 iulie 2020 (f.d. 80 și 80 verso), la ședință s-au prezenta apărătorul și
procurorul Andronachi Ghenadie, dar care nu a prezentat o Dispoziție de înlocuire.
Totodată, nu s-a prezentat inculpatul Fetcu Ion, însă, anume la această ședință (cu
participarea acuzatorului de stat fără împuterniciri) au fost soluționate chestiunile
prevăzute de art. 351 Cod de procedură penală, inclusiv acceptată și lista probelor,
prezentată de către procuror.Totodată, următoarea ședință a fost programată pentru
11 noiembrie 2020, dar care din motivul neprezentării procurorului și avocatului a
fost contramandată pentru 11 ianuarie 2021;
-la ședința din 11 ianuarie 2021, prin dispoziția procurorului-șef al Procuraturii
r-lui Nisporeni din aceiași dată (f.d. 84), procurorul Andrei Lisnic a fost înlocuit la
ședința din 11 ianuarie 2021 prin procurorul Teodor Diaconu. Deci, cum rezultă din
conținutul dispoziției enunțate, procurorul Teodor Diaconu a fost delegat de a
participa la examinarea cauzei penale Fetcu Ion, în exclusivitate, pentru o singură
ședință - din 11 ianuarie 2021;
-în pofida acestui fapt, ulterior, la ședința de judecată din 27 mai 2021 (procesul-
verbal al ședinței, f.d. 102 și 102 verso), cu participarea apărătorului și în lipsa
inculpatului, fără a prezenta o altă dispoziție, contrar prevederilor art. 320 alin.(1)
Cod de procedură penală, s-a prezentat același procuror - Teodor Diaconu, cu
5
participarea nemijlocită a căruia a fost declanșată cercetarea judecătorească,
examinate probele, renunțarea la proba cu martorul, efectuate alte acțiuni conform
art. 373, 376, 377 Cod de procedură penală, audiate pledoriile, ca în final instanța să
anunțe întrerupere penru deliberare și pronunțarea senținței. În final, la 04 iunie
2021, sentința a fost pronunțată în lipsa tuturor participanților;
- procurorul Teodor Diaconu a fost delegat pentru a susține învinuirea de stat
numai pentru o singură dată calendaristică - la ședința din 11 ianuarie 2021. În
pofida acestui fapt, procurorul nominalizat, în lipsa unei noi dispoziții, fără a avea
calitatea de acuzator, a prezentat învinuirea în cadrul procesului penal, efectuând un
șir de acțiuni - expunerea învinuirii, prezentarea probelor, renunțarea la proba cu
martorul, susținerea pledoriilor, expunerea asupra măsurii de pedeapsă - toate
întreprinse contrar prevederilor art. 53 și 320 Cod de procedură penală;
-participarea acuzatorului de stat în ședința de judecată, contrar prevederilor
art. 53 și 320 Cod de procedură penală, echivalează cu lipsa acestuia în process, ceea
ce reprezintă temei de declarare a recursului, dar și casare a deciziei recurate. Or,
consideră, că în speță se atestă și lezarea principiului contradictorialității în procesul
penal, prevăzut de art. 24 Cod de procedură penală. În pofida faptului, că abaterile
de la prevederile art. 53 și 320 Cod de procedură penală, au fost vociferate de către
subsemnat în cadrul examinării apelului (a se audia stenograma ședinței instanței de
apel), Colegiul penal s-a limitat numai la unele concluzii, care nicidecum nu reflectă
alegațiile avocatului-participant la examinarea apelului (a se vedea fila 11 a Deciziei
recurate);
-decizia instanței de apel a fost pronunțată public la 29 decembrie 2021, (la care
nu a participat, iar copia scrisă a acesteia nu i s-a expediat prin poștă), consideră, că
prezentul recurs este declarat în termenul prevăzut deart. 422 Cod de procedură
penală. Or, având în vedere faptul, că recurentul, în ultima dată calendaristică de
expirare a termenului de 30 de zile de declarare a recursului (adică la 28 ianuarie
2022), a fost testat pozitiv la Covid-19 (a se vedea anexa), fapt care a făcut imposibilă
depunerea recursului anume la această dată, a solicitat repunerea în termenul de
declarare a acestuia.
În drept recurentul își întemeiază recursul în baza art. 427 alin. (1) pct. 4), 6)
Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură
penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,
solicitând inadmisibilitatea acestuia, deoarece este declarat peste termen.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din
următoarele considerente:
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă
inadmisibilitatea acestuia, în cazul în care constată că recursul este declarat peste
termen.
6
Reieșind din prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de
declarare a recursului ordinar este de 30 zile de la data pronunțării deciziei.
Din actele dosarului, rezultă că dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău, a fost pronunțat la 01 decembrie 2021 în prezența procurorului,
avocatului inculpatului Zamfir Pavel, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței
de judecată (f.d. 131), din care rezultă că aceștia au fost înștiințați despre ziua
pronunțării deciziei motivate pentru data de 29 decembrie 2021.
Din procesul-verbal al ședinței de judecată în instanța de apel rezultă, că decizia
motivată a instanței de apel a fost pronunțată la 29 decembrie 2021, fiind prezent
doar procurorul, iar avocatul inculpatului Zamfir P. nu a fost prezent, fiind înștiințat
despre ziua pronunțării deciziei.
Instanța de recurs reține, că inclusiv avocatului Zamfir P., în conformitate cu
art. 338 alin. (4) Cod de procedură penală, i s-a expediat copia deciziei motivate, fapt
confirmat prin scrisoarea de însoțire (f.d. 144).
Prin urmare, Colegiul atestă că, avocatul Zamfir P. în numele inculpatului a
declarat recurs ordinar împotriva hotărârii instanței de apel la data de 01 februarie
2022, fapt confirmat prin amprenta ștampilei de intrare a Secției documentare
procesuală a cauzelor penale a CSJ (f.d. 159).
În prezenta speță, Colegiul penal constată că, termenul de 30 de zile se
calculează începând cu data de 29 decembrie 2021, pe când avocatul Zamfir P. în
numele inculpatului, a depus recurs ordinar, la data de 01 februarie 2022, după
expirarea termenului de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar.
Ce ține de argumentul recurentului, precum că copia scrisă a deciziei nu i-a fost
expediată prin poștă, instanța de recurs reține că, termenul de atac începe a curge de
la data pronunțării integrale a deciziei, adică – 29 decembrie 2021 și nu de la
momentul recepționării acesteia. De asemenea, Colegiul remarcă, că avocatul
inculpatului Zamfir P., a fost înștiințat, despre data pronunțării deciziei integrale,
însă ultimul nu s-a prezentat, astfel, asumându-și responsabilitate pentru realizarea
dreptului de atac asupra deciziei nominalizate, când avocatul Zamfir P., urma să dea
dovadă de diligență la realizarea dreptului de a ataca hotărârea instanței de judecată,
cu care probabil putea să nu fie de acord.
Cu referire la faptul că, în ultima dată calendaristică de expirare a termenului
de 30 de zile de declarare a recursului, avocatul a fost testat pozitiv la Covid 19, fapt
ce a făcut imposibilă depunerea recursului la acestă dată, Colegiul penal reține că
acest fapt nu poate fi reținut, deoarece perioada de 30 de zile de depunere a
recursului a constituit o posibilitate reală a avocatului Zamfir P. de a declara recurs
în termenul stabilit de lege, pînă la îmbolnăvire, or conform certificatului se atestă că
avocatul a fost testat pozitiv la Covid 19 la sfârșitul termenului de declarare a
recursului și anume data de 28.01.2022, dar depune recurs pe data de 01.02.2022.
Prevederile alin. (2) și (3) art. 230 Cod de procedură penală stipulează că, în
cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit
termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea
actului efectuat peste termen.
7
În conformitate cu prevederile art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la
calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care
începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.
Termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea
lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat
după expirarea termenului se va respinge ca tardiv, deoarece legea procesual-penală
ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea
de repunere în termen a recursului.
Având ca reper cele menționate, Colegiul penal, conchide că termenul de 30 zile
pentru depunerea recursului ordinar de către avocatul Zamfir P. în numele
inculpatului, a fost depășit, impunându-se în consecință inadmisibilitatea recursului,
ca fiind declarat peste termen.
Conform art. art. 432 alin. (1), (2) pct. 2), alin. (3) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Zamfir Pavel în
numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
01 decembrie 2021, în cauza penală privindu-l pe Fetcu Ion Xxxxx, ca fiind declarat peste
termen.
Decizia pronunțată integral la 18 mai 2022.
Președinte Cobzac Elena
Judecătorii Țurcan Anatolie
Plămădeală Ghenadie
8