1ra-123/2022 — art. 186 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, din 05 aprilie 2021, Stici Leonid a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 1 an, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 84 alin. (4) Cod penal, la pedeapsa stabilită prin sentință, i-a fost adăugată parțial, pedeapsa stabilită și neexecutată prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 06 octombrie 2020 fiindu-i aplicată lui Stici Leonid pedeapsa definitivă de 2 ani și 2 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță, în fapt, a constatat că, Stici Leonid la data de 07 septembrie 2019, în jurul orei 13:00, aflând-se în incinta magazinului S.A „Supraten”, situat în XXXXX, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor întreprinderii, în mod tainic a sustras un set de șurubelnițe „Stanley clichet” în valoare de 319 lei și un set de scule și unelte manuale în valoare de 1850 lei, după care cu bunurile sustrase s-a deplasat într-o direcție necunoscută, cauzând-i astfel S.A. „Supraten”, un prejudiciu material în sumă totală de 2169 lei. Astfel, acțiunile inculpatului Stici Leonid au fost încadrate de instanța de fond în baza prevederilor art. 186 alin. (1) Cod penal – Furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane. 1

Împotriva sentinței a declarat apel avocata Munteanu Angela în interesele inculpatului, solicitând casarea sentinței în partea ce ține de stabilirea pedepsei, rejudecarea cauzei și aplicarea în privința lui Stici Leonid a pedepsei non-privative de libertate, sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității sau amendă. În motivarea cerințelor sale, avocata a invocat: - instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, aplicându-i o pedeapsă inechitabilă, deși inculpatul a conștientizat periculozitatea acțiunilor sale și a consecințelor generate, a recunoscut vina integral, se caracterizează pozitiv, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru și se căiește sincer de cele comise; - în privința lui Stici Leonid este suficientă aplicarea unei pedepse în formă de muncă neremunerată în folosul comunității sau amendă, iar o asemenea pedeapsă ar fi una echitabilă, suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin comiterea unei infracțiuni ușoare; - instanța de fond nu a ținut cont că Stici Leonid la momentul comiterii infracțiunii era cu antecedente penale stinse;

Prin decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2021, apelul avocatului Munteanu Angela în interesele inculpatului a fost respins ca nefondat, sentința s-a menținut fără modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor. Vis-a-vis de categoria și termenul pedepsei penale, instanța de apel a conchis că instanța de fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și în conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. În privința inculpatului s-a stabilit circumstanțe atenuante - recunoașterea vinovăției, însă conform art.77 Cod penal circumstanțe care ar agrava răspunderea penală nu au fost constatate. Infracțiunea prevăzută la art. 186 alin. (1) Cod penal se atribuie potrivit art. 16 Cod penal la categoria infracțiunilor ușoare. Referitor la personalitatea inculpatului, instanța de apel a constatat că Stici Leonid nu este la prima sa abatere de la lege. Astfel, prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 16.12.2019, a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 186 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa în formă de muncă 2 neremunerată pe termen de 95 ore. Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 06.10.2020, Stici Leonid a fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 187 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare, pe termen de 1 an și 6 luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În temeiul prevederilor art. 85 alin. (1) Cod penal, prin cumul de sentințe, s-a adăugat parțial, la pedeapsa aplicată prin noua sentință, partea neexecutată a pedepsei stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 16.12.2019, fiindu-i astfel stabilită inculpatului pedeapsă definitivă, sub formă de închisoare pe termen de 1 an, 6 luni și 15 zile, care conform art. 72 alin. (3) Cod penal, este executată la moment în penitenciar de tip semiînchis. Instanța de apel a notat că infracțiunea de jaf, pentru care a fost condamnat în baza sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Central din 06.10.2020 a fost comisă de Stici Leonid la data de 21.04.2020, nefiind executată pedeapsa sub formă de muncă neremunerată stabilită prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 16.12.2019. Respectiv, cu referire la alegațiile apărătorului precum că sentința primei instanțe este neîntemeiată în partea individualizării pedepsei, instanța de apel le-a apreciat critic, or este evident că pentru Stici Leonid sustragerea, inclusiv deschisă a bunurilor proprietarilor a devenit o îndeletnicire, iar pedepsele mai blânde, neprivative de liberate stabilite acestuia anterior nu și-a atins efectul scontat, or ultimul nici nu a binevoit să execute pedeapsa cu munca neremunerată în folosul comunității, iar fiind în libertate și-a continuat activitatea infracțională. Mai mult ca atât, s-a atestat că la moment Stici Leonid execută pedeapsa cu închisoare stabilită în baza sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Central din 06.10.2020, fiind reținut la 12.10.2020. Din raționamentele expuse mai sus, instanța de fond în mod justificat a considerat necesar, de a stabili inculpatului o pedeapsă sub formă de închisoare cu executare, pentru comiterea de către aceasta a infracțiunii prevăzute de art.186 alin. (1) Cod penal, întemeiat a considerat că este echitabilă aplicarea închisorii pe termen de 1 an cu executare în penitenciar de tip semiînchis. Totodată, instanța de fond corect și întemeiat i-a stabilit lui Stici Leonid pedeapsa definitivă prin aplicarea art. 84 alin. (4) Cod penal, or prezenta infracțiune a fost comisă de inculpat la data de 07 septembrie 2019, adică până la pronunțarea sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Central din 06.10.2020. Instanța de apel a considerat că anume pedeapsa sub formă de închisoare cu executare reală este echitabilă și suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiunea comisă de către inculpat, iar termenul de executare a pedepsei de către Stici Leonid urmează a fi calculat din data de 12 octombrie 2020, când inculpatul a fost efectiv reținut și nu din 06.10.2020 cum a stabilit instanța de fond în dispozitivul sentinței.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, avocata Munteanu Angela în interesele inculpatului a atacat-o cu recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei în partea stabilirii pedepsei inculpatului, rejudecarea cauzei și pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă sau pedeapsă sub 3 formă de amendă. În motivare recurenta a indicat aceleași motive ca și în apel, menționând suplimentar că atât instanța de fond cât și instanța de apel la aplicarea pedepsei nu au acordat deplină eficiență prevederilor art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, aplicându-i o pedeapsă inechitabilă. Instanțele de judecată au aplicat o pedeapsă prea aspră în raport cu factorii determinanți și importanți ai cauzei și anume că inculpatul a conștientizat periculozitatea acțiunilor sale și a consecințelor generate, a recunoscut vina integral, se caracterizează pozitiv, nu se află la evidența medicului narcolog și psihiatru, se căiește sincer de cele comise, astfel consideră că corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă și cu aplicarea unei pedepse mai blânde sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității sau amenzii, care ar fi o pedeapsă echitabilă, suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului avocatului, menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosar și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Colegiul reține, că recurenta este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului și critică decizia instanței de apel numai cu referire la pedeapsa stabilită, solicitând aplicarea unei pedepse non privative de libertate - munca neremunerată în folosul comunității sau amenda. În general, instanța de recurs notează că, pentru a se reține eroarea de drept stipulată în pct. 10) și pentru a se statua că s-au aplicat pedepse individualizate contrar exigențelor legale, instanțele de fond urmau să facă abstracție de la prevederile art. 75 Cod penal, care reglementează criteriile generale de individualizare a pedepsei, limitele ei în raport cu circumstanțele agravante și atenuante etc., ținând seama de limitele stabilite în partea specială a Codului. În speță, temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală nu și-a găsit confirmare, iar întru desfășurarea concluziilor sale, instanța de recurs va purcede la analiza punctată asupra argumentelor invocate, prin prisma temeiului pentru recurs nominalizat. 4 Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorii de drept invocată de recurentă, aceasta nu se confirmă, dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414 alin. (1) și art. 417 alin. (8) Cod de procedură penală potrivit cărora instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, iar decizia trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției dat. În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept, se relevă în mod concludent că instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei în latura pedepsei aplicate inculpatului, în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, just și argumentat a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75, 84 Cod penal, conform căror la aplicarea legii penale se ține cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat și de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea penală. Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea condamnaților, cât și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii. Astfel, pedeapsa respectivă a fost motivată, inclusiv în latura caracterului excepțional al pedepsei, individualizată și aplicată ultimului în conformitate cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor persoane, instanța de apel pronunțându- se asupra tuturor motivelor invocate în apel. Instanța de apel just a concluzionat că sancționarea inculpatului cu munca neremunerată în folosul comunității sau amenda reprezentă o soluție de pedeapsă penală prea blândă, inechitabilă, inadecvată și disproporțională în raport cu gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite și persoana inculpatului. În plus, inculpatul nu este la prima abatere de la lege, a fost anterior judecat pentru infracțiuni asemănătoare și i- a fost oferită posibilitatea corijării și reeducării sale prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 16.12.2019 (munca neremunerată în folosul comunității) și sentința Judecătoriei Orhei, sediul Central din 06.10.2020 (închisoare), însă nu a înțeles urmările acțiunilor sale ce a impus instanță să-i aplice pedeapsa sub formă de închisoare reală. Criticile formulate în recurs sunt identice cu cele indicate în apel și au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 5, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, or materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor de fapt și de drept care au dus la pronunțarea hotărârii recurate. 5 În acest punct de analiză, Colegiul consideră necesar de a face trimitere și la jurisprudența constantă a Curții Europene, prin care s-a statuat cu titlul de principiu că, în cazul în care instanța supremă refuză să admită o cauză din motivul că nu sunt întrunite temeiurile legale pentru această cauză, o motivare foarte succintă poate satisface cerințele art. 6 din Convenție. (cauza Bachowski v. Polonia din 02.11.2010). Prin urmare, având în vedere considerentele menționate supra și raportând situația reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele din recursul înaintat de avocata Munteanu Angela în numele inculpatului nu și-au găsit confirmarea.

În temeiul art. 432 alin. (1) – (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul Penal d e c i d e : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocata Munteanu Angela în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 octombrie 2021, în cauza penală privindu-l pe STICI Leonid XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 aprilie 2022. Președinte Nadejda TOMA Judecător Liliana CATAN Judecător Ion GUZUN 6