1ra-300/2022 — art. 171 alin. 1; 188 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Central din 06 noiembrie 2020, Șerșun Leonid XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea infracțiunilor prevăzute la: - art. 171 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen 4 (patru) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis; - art. 188 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen 6 (șase) ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Șerșun Leonid XXXXX i-a fost stabilită o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 7 (șapte), cu executare în penitenciar de tip semiînchis. 1 A fost admisă acțiunea civilă înaintată de partea vătămată XXXXX și s-a dispus încasarea din contul lui Șerșun Leonid în beneficiul părții vătămate, prejudiciul material în sumă de 271,50 (două sute șaptezeci și unu, 50) lei și prejudiciul moral în sumă de 30 000 (treizeci mii) lei. S-a dispus încasarea din contul lui Șerșun Leonid în beneficiul statului, cheltuielile judiciare în mărime de 788 (șapte sute optzeci și opt) lei. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. 1.1. Pentru a pronunța sentința adoptată, prima instanță, în fapt, a reținut că Șerșun Leonid, la 22.02.2020, aproximativ în jurul orelor 15:00, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică, în marginea satului Moara de Piatră, raionul Drochia, urmărind scopul de a-și satisface pofta sexuală, a lovit-o pe XXXXX cu pumnii în regiunea feții, cauzându-i echimoze sub ochiul stâng, obrazul drept și mâna stângă, excoriații la nivelul frunții, fractura mandibulei în regiunea unghiului pe dreapta, deplasare minimă, care se califică ca vătămare corporală medie, apoi prin constrângere fizică a întreținut cu ultima un raport sexual forțat, contrar voinței părții vătămate. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința. Tot el, la 22.02.2020, aproximativ în jurul orelor 15:20, aflându-se în stare de ebrietate alcoolică, în marginea satului Moara de Piatră, urmărind scopul săvârșirii unui atac tâlhăresc asupra persoanei în scopul sustragerii bunurilor, a lovit-o pe XXXXX cu pumnii în regiunea feții, cauzându-i echimoze sub ochiul stâng, obrazul drept și mâna stângă, excoriații la nivelul frunții, fractura mandibulei în regiunea unghiului pe dreapta, deplasare minimă, care se califică către vătămare corporală medie, apoi prin constrângere fizică a întreținut cu ultima un raport sexual forțat, contrar voinței părții vătămate și i-a sustras în mod deschis bunuri procurate de aceasta, cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material în mărime de 271,70 lei. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, în drept, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 188 Cod penal, tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate.

Nefiind de acord cu sentința nominalizată, împotriva acesteia a declarat apel inculpatul Șerșun Leonid, care a invocat că nu este de acord cu sentința primei instanțe prin care a fost condamnat în baza art. 171, 188 Cod penal, deoarece cauza a fost judecată în lipsa sa, fiindu-i astfel încălcate drepturile, nu a refuzat să depună declarații, dar a fost privat de posibilitatea de a depune declarații, martorii fiind audiați în lipsa sa.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 decembrie 2021, 2 apelul declarat a fost admis, cu casarea parțială a sentinței, din alte motive decât cele invocate, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează. Șerșun Leonid XXXXX se recunoaște vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute la art.171 alin. (1) și art. 188 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea următoarelor pedepse: în baza art. 171 alin. (1) Cod penal – 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare; în baza art. 188 alin. (1) Cod penal – 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare. În conformitate cu art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit o pedeapsă definitivă sub formă de închisoare pe un termen de 6 (șase) ani și 6 (șase) luni, cu executare în penitenciar de tip semiînchis. A fost admisă parțial cererea cu privire la reducerea termenului de pedeapsă în legătură cu încălcarea drepturilor privind condițiile de detenție, garantate de art. 3 din CtEDO, cu deducerea din pedeapsa numită lui Șerșun Leonid XXXXX, a arestării preventive pe un termen de 255 (două sute cincizeci și cinci) zile de la 25.02.2020 până la 06.11.2020, conform prevederilor art. 385 alin. (5) Cod de procedură penală, calculându- se două zile de închisoare pentru o zi de arest preventiv, fiind astfel redusă pedeapsa închisorii cu 510 (cinci sute zece) zile, cu executarea pedepsei închisorii pentru termenul rămas. În rest, sentința a fost menținută fără modificări. 3.1. Pentru a se pronunța în sensul dat, instanța de apel a concluzionat că prima instanță corect a stabilit starea de fapt și just a calificat acțiunile inculpatului Șerșun Leonid în baza art. 171 alin. (1) Cod penal, violul, adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința și în baza art. 188 alin. (1) Cod penal, tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața și sănătatea persoanei agresate. Soluția de condamnare a inculpatului pronunțată de prima instanță se bazează pe declarațiile părții vătămate XXXXX, a martorilor Flocea Alexandru, Gribov Anatolie, Gribova Lidia, a expertului Balea Valeriu, precum și pe probele materiale dobândite din rezultatele acțiunilor procesuale efectuate pe caz, anexate la materialele cauzei penale, cercetate în prima instanță, și suplimentar în instanța de apel, printre care se enumeră: plângerea depusă la IP Drochia de către XXXXX privind tragerea la răspundere penală a lui Șerșun Leonid, care la 22.02.2020 i-a aplicat multiple lovituri cu pumnul în regiunea feței, prin constrângere fizică contra voinței ei a întreținut raport sexual în formă normală, i-a sustras deschis sacoșa cu produse alimentare în sumă de aproximativ 50 lei (f.d. 6, vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 22.02.2020 și planșa fotografică anexă la procesul verbal (f.d. 7-10, vol. I); Raportul de expertiză nr. 202018P0053 din 24.02.2020, 3 din care rezultă concluziile: I.2.3.4.

În timpul examinării medico-legale la cet. XXXXX 1971 a.n, s-au depistat echimoze împrejurul ochiului stâng, obrazului drept, mânii stângi, excoriații la nivelul frunții, care puteau fi cauzate de acțiunea unui corp dur, contondent, posibil în timpul și circumstanțele indicate se califică către vătămare corporală neînsemnată. La examinarea medico-legală himenul e sub formă de rămășițe mitrevide. Leziuni corporale în regiunea organelor genitale în timpul examinării medico-legale nu s-au depistat. Leziunile corporale depistate exclud apariția lor de la căderea înălțimii propriului corp, precum și de sinestătător (f.d. 29-30, vol. I); Raportul de expertiză judiciară nr. 202018P0054 din 24.02.2020, din care rezultă concluziile: 1.2.3. În timpul examinării medico-legale la cet. Gribov Anatolie, 1965 a.n. s-au depistat leziuni corporale în formă de: Plaga tăiată a bărbiei din dreapta, care putea fi cauzată de acțiunea traumatică a unui obiect ascuțit-tăios, posibil cu cuțitul, posibil în timpul și circumstanțele indicate, se califică către vătămare corporală neînsemnată. Leziunile corporale descrise mai sus exclud apariția lor de la căderea înălțimii propriului corp, precum și de sinestătător (f.d. 36-37, vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului din 25.02.2020 cu planșă fotografică (f.d. 42-43, vol. I); procesul-verbal de confruntare între învinuitul Șerșun Leonid și partea vătămată XXXXX din 25.02.2020 (f.d. 115-119, vol. I); declarațiile părții vătămate XXXXXdepuse în prima instanță, din care rezultă că la 22 februarie a servit împreună cu prietena sa, pe urmă au mers la magazin și au procurat produse alimentare, când să plece acasă s-a întâlnit cu Șerșun care i-a spus că a s-o îngroape, ultimul i-a luat sacoșele și a petrecut-o spre casă, nu cunoaște din ce motiv Șerșun a lovit-o și ea a pierdut cunoștința, când și-a revenit Șerșun era deasupra ei, a venit vecina și a început a striga, s- a îmbrăcat și a mers la vecină de unde a anunțat la poliție, hainele îi erau rupte, în sacoșe avea pâne, zahăr, lapte, smântână, chibrite, cașcaval, mănuși, solicită încasarea prejudiciului material și moral cauzat (f.d. 113-114, vol. II); declarațiile martorului Flocea Alexandru depuse în prima instanță, din care rezultă că XXXXX este concubina lui, se afla la serviciu în mun. Bălți, a telefonat-o pe XXXXX și ultima nu răspundea, a sunat la un vecin, ultimul i-a comunicat că XXXXX a fost violată și bătută, a sunat la 112 ca să clarifice situația, XXXXX i-a povestit că mergea de la magazin spre casă și s-a întâlnit cu Șerșun, care a lovit-o, a violat-o, i-a luat sacoșele și a plecat (f.d. 115, vol. II); declarațiile martorului Copacinschi Alexandru depuse în prima instanță, din care rezultă că la 22 februarie se afla la magazin împreună cu Gribov Anatolie, când a intrat Gribova Lidia și le-a spus că Șerșun își bate joc de Svetlana, au ieșit în drum cu Gribov Anatolie, Șerșun l-a lovit cu pumnul și a căzut jos, ulterior Șerșun l-a lovit și pe Gribov Anatolie, Șerșun își trăgea pantalonii, Svetlana tot se îmbrăca, Șerșun după ce l-a lovit pe el și pe Gribov Anatolie a luat sacoșele cu produsele procurate de Svetlana și mănușile și a fugit, a fost anunțată poliția, partea vătămată era umflată, avea sânge pe față (f.d. 118-119, vol. II); declarațiile martorului Balea Valeriu depuse în prima instanță din care rezultă că la data de 24 4 februarie a constatat leziuni, echimoza obrazului drept, edem, vătămări neînsemnate, al doilea raport de expertiză s-a constatat fractură la mandibulă, expertiza a fost efectuată în baza documentelor medicale prezentate de inspectoratul de poliție, prima expertiză a fost efectuată fără rezultate de renghen, iar a doua expertiză a fost efectuată pe baza rezultatelor de renghen, constatându-se vătămări medii (f.d. 120, vol. III). Astfel, declarațiile părții vătămate sunt sprijinite prin declarațiile martorilor audiați, care au fost preîntâmpinați de răspundere penală pentru declarații false, iar în cadrul ședinței judiciare au dat declarații și sub jurământ, declarațiile fiind confirmate inclusiv prin probele scrise ale cauzei penale, fiind un ansamblu probator care dovedește deplin vina inculpatului în comiterea infracțiunilor incriminate. Reieșind din cele expuse, instanța a concluzionat că apelul depus de inculpat este nefondat, constituind o relatare a celor întâmplate în versiunea autorului apelului, care se contrazice total cu probele cercetate pe caz, iar argumentele înaintate nu corespund cu împrejurările stabilite de prima instanță. În acest sens, instanța de apel a respins ca fiind declarative afirmațiile invocate în apel precum că inculpatul nu a participat la ședințele judiciare și i-au fost încălcate drepturile, deoarece în aspectul dat, în mare parte, inculpatul a refuzat să participe la ședințele judiciare, nefiind îngrădit în careva mod. La individualizarea pedepsei stabilite inculpatului, nu au fost reținute careva circumstanțe atenuante în acțiunile inculpatului prevăzute la art. 76 Cod penal, iar în calitate de circumstanță agravanță s-a reținut − starea de ebrietate alcoolică. La evidența medicului narcolog inculpatul Șerșun Leonid se află cu diagnoza alcoolism cronic, la cabinetul de psihiatrie nu se află la evidență. Ținând cont de circumstanțele expuse mai sus, scopul și motivele faptelor comise, personalitatea inculpatului Șerșun Leonid, instanța de apel nu a stabilit careva fapte care atestă căința sinceră a inculpatului precum și conștientizarea consecințelor rezultate din activitățile infracționale ale acestuia, stabilind inculpatului pedeapsa închisorii cu izolarea lui impusă de mediul normal de viață, urmând a fi aplicate prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal privind aplicarea pedepsei în cazul unui concurs de infracțiuni. Concluzia dată este bazată pe faptul că Șerșun Leonid, anterior s-a aflat în conflict cu legea penală, deoarece la data de 05.02.2010 acesta fost condamnat în baza art. 179 alin. (1) Cod penal prin sentința Judecătoriei Drochia, iar la data de 10.11.2016 inculpatul a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) și b) Cod penal prin sentința Judecătoriei Bălți. Totodată, instanța de apel a notat că prima instanță a constatat că acțiunile inculpatului constituie recidivă periculoasă prevăzută la art. 34 alin. (2) lit. b) Cod penal (2) Recidiva se consideră periculoasă: b) dacă persoana anterior condamnată pentru o infracțiune intenționată gravă sau deosebit de gravă a săvîrșit din nou cu intenție o infracțiune gravă, deosebit de gravă sau excepțional de gravă, deoarece până la comiterea infracțiunilor inculpatul a fost 5 eliberat din penitenciarul Bălți la 25.08.2018 pentru săvârșirea infracțiunii de violență în familie. La acest capitol, instanța de apel a explicat că, deși prin sentința Judecătoriei Bălți din 10.11.2016 inculpatul a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. a) și b) Cod penal la 2 ani închisoare, fiind eliberat la 25.08.2018, infracțiunea pentru care a fost condamnat se califica la momentul comiterii infracțiunii ca infracțiune mai puțin gravă și respectiv, acest fapt nu generează starea de recidivă periculoasă în acțiunile inculpatului. În legătură cu cele nominalizate, instanța de apel a considerat necesar de a admite apelul declarat de inculpat, din alte motive decât cele invocate, cu casarea parțială a sentinței primei instanțe în latura dată, cu excluderea stării de recidivă periculoasă stabilită în acțiunile inculpatului, cu atenuarea pedepsei penale în aspectul dat, ținând cont de circumstanțele cauzei și persoana inculpatului, care nu este la prima abatere penală. Totodată, ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de judecată a constatat temei de a interveni în acest aspect, considerând necesar, de a reduce pedeapsa penală stabilită lui Șerșun Leonid, ca urmare a constatării faptului deținerii acestuia în Penitenciarul nr. 11 Bălți, pe o perioadă de 255 zile, în condiții contrare prevederilor art. 3 din CtEDO. Analizând invocările apărării prin prisma informațiilor prezentate de administrația Penitenciarului nr. 11 Bălți, consemnate în Raportul anexat la materialele cauzei, în coroborare cu principiile generale stabilite în jurisprudența CEDO cu referire la încălcarea art. 3 din Convenție și Raportul privind vizita preventivă efectuată la Penitenciarul nr. 11 Bălți, pe data de 31.10.2017 (elaborat de către Membrii Consiliului pentru Prevenirea Torturii), instanța a considerat că dificultățile cu care s-a confruntat Șerșun Leonid pe parcursul aflării sale în detenție provizorie în perioada indicată, au depășit nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și au atins pragul de severitate contrar art. 3 din Convenție, aceste condiții fiind suficiente pentru constatarea încălcărilor admise în penitenciarul vizat. 4. Legalitatea și temeinicia deciziei instanței de apel este contestată cu recurs ordinar de către avocatul Movilă Corina în numele inculpatului Șerșun Leonid, care invocând temei pentru recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă achitarea inculpatului de sub învinuirea înaintată. În motivarea recursului declarat, recurenta menționează că instanța de apel nu a judecat cauza în corespundere cu prevederile art. 414-417 Cod de procedură penală, a reținut nulitatea unor probe, care de fapt întrunesc toate calitățile unei probe ce poate fi pusă la baza unei hotărâri de achitare și a făcut concluzii care nu au tangență cu probatoriul administrat în prezenta cauză penală. 6 În pofida faptului că instanțele de fond au considerat că ansamblul de probe cercetate denotă că inculpatul Șerșun Leonid a acționat cu o intenție directă, recurenta consideră că eronat s-a ajuns la concluzia ca fiind demonstrat faptul comiterii de către Șerșun Leonid a infracțiunilor incriminate prin rechizitoriu. Astfel că, în opinia apărării, materialele cauzei confirmă că urmărirea penală și examinarea cauzei poartă un caracter unilateral și neobiectiv. Nu au fost cercetate sub toate aspectele probele administrate și nu s-a făcut o analiză amplă a acestora, întrucât declarațiile părții vătămate XXXXX nu sunt veridice, deoarece pe parcursul a mai multor audieri a dat declarații contradictorii, fapt susținut prin mai multe probe cercetate din dosar, inclusiv prin declarațiile martorilor. Mai mult, învinuirea în privința lui Șerșun Leonid s-a bazat doar pe declarațiile părții vătămate XXXXX, care și-a schimbat de mai multe ori declarațiile. Dubii în privința declarațiilor date de către XXXXX apar nu numai la etapa când aceasta le-a schimbat, dar și prin faptul că nu ține minte cu certitudine cronologia evenimentelor desfășurate în ziua de 22.02.2020. Prin urmare, la condamnarea unei persoane nu pot fi puse la bază doar declarațiile părții vătămate, care sunt incerte și incomplete, având în vedere că aceasta nu ține minte evenimentele acelei zile. Mai mult ca atât, nimeni din cei prezenți la fața locului nu au obiectat lui Șerșun Leonid faptul că acesta a luat pachetele și de fapt nici nu au putut face acest lucru, deoarece martorii au părăsit primii locul comiterii faptei, pachetele au rămas pe loc, și doar apoi a plecat și Șerșun Leonid. 4.1. Pe marginea recursului declarat, a depus referință procurorul de nivelul Curții Supreme de Justiție, care solicită inadmisibilitatea acestuia, pe motiv că decizia este legală și întemeiată. 5. Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, or, în vederea acestei soluții se expun următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. 7 Din conținutul recursului ordinar declarat rezultă că recurenta invocă ca temei de drept pct. 6) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, potrivit cărora hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și când instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței. Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că temeiurile invocate de recurent nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, expunând următoarele motive. Critica de bază care se conturează din conținutul recursului declarat se referă la o apreciere greșită efectuată de către instanțele de fond a probelor administrate în prezenta cauză, recurenta insistând asupra faptului că cauza a fost judecată superficial de către instanțele de fond. Colegiul penal nu poate fi de acord cu o asemenea poziție, or, lecturând textul deciziei și verificând lucrările instanței de apel, constată că vinovăția inculpatului nu a fost stabilită în mod arbitrar, ci a fost demonstrată de către organul de urmărire penală, care a administrat probe concludente și veridice, ce combat versiunile apărării, referitor la nevinovăția lui Șerșun Leonid. În cauza supusă judecării Colegiul notează că, prima instanță în hotărârea adoptată a făcut o analiză amplă a probelor administrate la caz, în raport cu învinuirea înaintată inculpatului, oferind răspunsuri argumentate la criticile esențiale invocate de către partea apărării, care de altfel au fost similare și în procedurile de apel și recurs ordinar. Prin urmare, dat fiind faptul că prima instanță corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, astfel corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Șerșun Leonid, în săvârșirea infracțiunilor imputate. Atât instanța de apel, cât și cea de recurs ordinar nu au identificat temeiuri de a devia de la concluziile menționate în sentința de condamnare. Or, deși recurenta insistă pe judecarea cauzei în mod unilateral, condamnarea inculpatului, în viziunea sa fiind bazată exclusiv pe declarațiile incerte ale părții vătămate, instanța de recurs stabilește că, în cauza dedusă judecății au fost audiați martori, ale căror declarații coroborează inclusiv cu declarațiile părții vătămate, dar și cu probele materiale administrate și cercetate de către intanțele de fond (a se vedea pct. 3.1. din prezenta decizie), probatoriu care este unul convingător și suficient pentru a stabilit vinovăția inculpatului, înafara oricărui dubiu rezonabil, nefiind stabilită vreo probă care să denote o altă stare de fapt decât cea care rezultă din materialele cauzei. Pe de altă parte, raportat la criticile invocate de partea apărării în recursul declarat, Colegiul constată că acestea se referă în bună parte doar la chestiunea de apreciere a probelor. 8 Elocvent în acest sens, se impune precizarea că aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de muncă depus de către organul de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități. Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblu lor sunt apreciate din punct de vedere al coroborării acestora. Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că la etapa judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele ierarhic inferioare, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond. Din atare considerente, Colegiul penal nu va analiza și verifica probele administrate în cauză, deoarece în speța deferită judecării nu s-a constatat discrepanța între cele reținute de instanțele de fond în vederea condamnării inculpatului și conținutul real al probelor sau ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții, decât cea pe care materialul probator o redă. De altfel, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire la modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a dispune achitarea inculpatului, după cum solicită recurenta. Rezumând în ansamblu probele administrate, Colegiul penal statuează că, nu se constată prezența a careva dubii privind vinovăția inculpatului Șerșun Leonid, în săvârșirea infracțiunilor imputate, iar în acțiunile acestuia fiind prezente elementele infracțiunilor incriminate. Făcând o conlcuzie asupra motivelor din recursul ordinar, instanța de recurs ajunge la concluzia că acesta poartă un caracter declarativ, constituind o modalitate de apărare prin care se urmărește scopul de a se evita tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru faptele comise. Astfel, Colegiul penal conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante prescrise la art. 414-419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, iar temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat nu există și, potrivit legii, se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, 9 DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Movilă Corina în numele inculpatului Șerșun Leonid, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 decembrie 2021, în cauza penală în privința lui Șerșun Leonid XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 19 iulie 2022. Președinte Toma Nadejda Judecători Guzun Ion Catan Liliana 10