1ra-1945/2021 — art. 190 alin.1 CP

1ra-1945/2021 — art. 190 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr.1ra-1945/2021

1-20039707-01-1ra-14092021

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

15 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Țurcan Anatolie, Toma Nadejda, Cobzac Elena, Plămădeală Ghenadie,

judecând fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către avocatul Baban

Nicolae în numele inculpatului Fuga Andrei, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 22 iunie 2021, în cauza penală în privința lui

Fuga Andrei xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.03.2020 – 08.02.2021;

Instanța de apel: 31.03.2021 – 22.06.2021;

Instanța de recurs: 14.09.2021 – 15.03.2022.

A C O N S T A T A T:

a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art.190 alin.(1) Cod penal, (epizodul Oștinaru Iurie) fiindu-i aplicată pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 600 unități convenționale, ceea ce constituie suma de 30

000 lei;

- art.190 alin.(1) Cod penal, (epizodul Stelea Valentin) fiindu-i aplicată pedeapsa

sub formă de amendă în mărime de 600 unități convenționale, ceea ce constituie suma de

30000 lei.

Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, inculpatului Fuga Andrei i-a fost stabilită pedeapsa definitivă

sub formă de amendă în mărime de 850 unități convenționale, ceea ce constituie suma de

42 500 lei.

intenția însușirii prin înșelăciune a bunurilor altei persoane și urmărind scopul de profit, în

luna mai 2018, data precisă ne fiind stabilită de organul de urmărire penală, s-a înțeles în

or. Edineț cu Oștinaru Iurie precum să-i vopsească automobilul de model „Mercedes-Benz

W140” cu n/î xxxx contra sumei de 500 euro. Astfel, peste 3 zile de la data când s-a înțeles

cu Fuga Andrei, care de la bun început nu a avut intenția să-i vopsească ultimului

automobilul, a pretins de la Oștinaru Iurie să procure un automobil de model similar de la

Stelea Valentin la prețul de 450 euro, cu scopul de a schimba piesele de la automobilul

1

procurat la automobilul lui Oștinaru Iurie, la care ultimul a fost de acord și i-a transmis lui

Fuga Andrei suma de 450 euro, ca consecință Fuga Andrei nu a schimbat careva piese de

la automobilul procurat la automobilul lui Oștinaru Iurie. În aceiași lună, adică în luna mai

2018, ziua ne fiind stabilită de organul de urmărire penală, Fuga Andrei s-a întâlnit repetat

cu Oștinaru Iurie la stația PECO „Tirex” din or. Edineț, unde Fuga Andrei urmărind în

continuare scopul de profit și neavând în continuare intenția de a repara automobilul lui

Oștinaru Iurie, i-a solicitat lui Oștinaru Iurie suma de încă 450 euro pentru a procura

materiale în vederea vopsirii automobilului, la care Oștinaru Iurie în perioada iunie - august

2018, i-a transmis suma dată. Astfel, din luna mai 2018 până în luna august 2019 Fuga

Andrei, însușind de la Oștinaru Iurie suma de 900 euro, nu a reparat automobilul ultimului

și astfel nu și-a onorat obligațiile, însă mai mult ca atât, profitând de faptul că Oștinaru Iurie

i-a încredințat automobilul dat cu scopul de a-l vopsi, Fuga Andrei urmărind în continuare

scopul de profit, în această perioadă a dezasamblat automobilul lui Oștinaru Iurie, de unde

a însușit următoarele bunuri, și anume: roata de rezervă la prețul de 2 000 lei, cricul la

prețul de 500 lei, acumulatorul la prețul de 2 000 lei, elementele decorative la prețul de 600

lei, farurile la prețul de 2 000 lei, cauzându-i astfel pârții vătămate un prejudiciu material

considerabil în sumă de 28 830 lei.

Tot el, Fuga Andrei, continuând activitatea sa criminală, având intenția însușirii prin

înșelăciune a bunurilor altei persoane și urmărind scopul de profit, în toamna anului 2018,

data precisă ne fiind stabilită de organul de urmărire penală, a venit pe teritoriul SRL

„Hermes-Trans” din or. Edineț, unde s-a apropiat de tatăl lui Stelea Valentin Iurie pe nume

Stelea Iurie și, prezentând ca adevărată o faptă mincinoasă precum că a discutat cu Stelea

Valentin, fapt ce nu corespundea realității, precum că ultimul i-a permis să ia de pe teritoriul

SRL „Hermes-Trans” remorca-platformă de modei „BLYSS” cu n/î xxxx care aparține lui

Stelea Valentin, estimată la costul de 1800 euro, după care primind acceptul lui Stelea Iurie,

cu toate că nu a existat acordul lui Stelea Valentin, Fuga Andrei a luat remorca în cauză și

a plecat într-o direcție necunoscută, nerestituind-o până în prezent, ca consecință a însușit-

o necunoscându-se locul aflării acesteia.

Ulterior, Fuga Andrei, continuând intenția unică și scopul său de însușire prin

înșelăciune a bunurilor lui Stelea Valentin, sub pretextul că nu-i poate restitui remorca-

platformă de model „BLYSS” cu n/î xxxx și nici echivalentul bănesc al acesteia, i-a propus

lui Stelea Valentin să-i vopsească automobilul ultimului de model „Mercedes-Benz S300”

cu n/î xxxx, luând costul serviciilor sale de vopsire a automobilului dat la suma de 900

euro, și anume, Stelea Valentin urma să-i scadă suma de 900 euro din costul remorcii-

platforme sus indicate. Astfel, Stelea Valentin în luna ianuarie 2019 i-a predat lui Fuga

Andrei automobilul de model „Mercedes-Benz S300” cu n/î xxxx, însă ultimul neavând

intenția de a repara automobilul dat, pe care și până în prezent nu i l-a reparat, profitând de

faptul că Stelea Valentin i-a încredințat automobilul cu scopul de a-l vopsi, Fuga Andrei

urmărind în continuare scopul de profit l-a dezasamblat și a însușit husa de la aripi din spate

dreapta la prețul de 1 000 lei, 100 litri de motorină la prețul de 1 700 lei și acumulatorul la

prețul de 2 400 lei, cauzându-i astfel părții vătămate un prejudiciu material considerabil în

sumă totală de 39 560 lei.

inculpatului Fuga Andrei, a declarat apel prin care a solicitat casarea acesteia, cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Fuga Andrei să fie achitat, deoarece în acțiunile lui, persistă relații civile.

2

respins ca nefondat, apelul declarat, cu menținerea sentinței atacate fără modificări.

4.1. În motivarea soluției emise, instanța de apel a menționat că, prima instanță a

respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere

al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar tuturor în ansamblu din punct de

vedere al coroborării lor, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Fuga

Andrei în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.190 alin.(1) și art.190 alin.(1) Cod penal,

calificarea faptelor fiind corectă precum și măsura de pedeapsă.

Instanța de apel a conchis că deși inculpatul neagă comiterea faptelor imputate,

soluția primei instanțe privind vinovăția acestuia în comiterea infracțiunilor de escrocherie,

se bazează pe elementele de fapt dobândite din declarațiile părților vătămate Oștinaru Iurie,

Stelea Valentin, a martorului Stelea Iurii, precum și din probele scrise ale cauzei penale,

verificate și în ședința instanței de apel suplimentar, care sunt: procesul-verbal privind

constatarea unei bănuieli rezonabile cu privire la infracțiune în cadrul examinării

materialului înregistrat în R-2 cu nr. 2938 din 05.08.2019 (f.d.5, vol. I); plângerea de la

Stelea Valentin din 06.08.2019 prin care a solicitat tragerea la răspundere a lui Fuga Andrei

(f.d.6, vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului cu tabel fotografic din 09.08.2019

(f.d.10-12, vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului cu tabel fotografic din

10.09.2019 (f.d.24-32, vol. I); ordonanța de ridicare din 04.11.2019 (f.d.37, vol. I);

procesul-verbal de ridicare din 04.11.2019, prin care de la Fuga Andrei a fost ridicate

obiectele scoase de la automobilul de model „Mercedes W140” c/î xxxx (f.d.38, vol. I);

procesul-verbal de confruntare între Stelea Valentin și Fuga Andrei din 30.12.2019 (f.d.59-

63, vol. I); procesul-verbal de confruntare între Stelea Iurie și Fuga Andrei din 30.12.2019

(f.d.64-65, vol. I); ordonanța privind conexarea dosarelor de urmărire penală într-o

procedură unică din 30.02.2020 (f.d.71, vol. I); plângerea de la Oștinaru Iurie din

05.08.2019, prin care a solicitat tragerea la răspundere penală a lui Fuga Andrei (f.d.78 vol.

I); proces-verbal de cercetare la fața locului cu tabel fotografic din 20.08.2019 (f.d.82-86

vol. I); procesul-verbal de examinare a obiectului model „Mercedes W140” cu n/î BR AV

055 și planșa fotografică din 10.09.2019 (f.d.93-98, vol. I); procesul-verbal de confruntare

între Oștinaru Iurie și Fuga Andrei din 30.12.2019 (f.d.123-126, vol. I).

Instanța de apel a considerat că probele respective administrate în cauză, cercetate

în ședința primei instanțe, verificate suplimentar în ședința instanței de apel și apreciate în

conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, dovedesc pe deplin vinovăția

inculpatului Fuga Andrei de comiterea infracțiunilor prevăzute de art.190 alin.(1) și art.190

alin.(1) Cod penal, susținând în acest sens concluzia primei instanțe.

La acest capitol instanța de apel a ajuns la concluzia că nu există dubii în ce privește

existența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(1) Cod

penal, în acțiunile inculpatului Fuga Andrei, iar faptul că inculpatul nu-și recunoaște

vinovăția în comiterea infracțiunilor imputate a fost considerat de instanță drept o metodă

de apărare, dar aceasta se combate prin cumulul de probe administrat.

În opinia instanței de apel, prima instanță corect a respins argumentele apărării cu

privire la achitarea inculpatului, deoarece probele cercetate în ședința de judecată dovedesc

cu certitudine vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunilor incriminate.

Referitor la individualizarea pedepsei penale stabilite inculpatului, instanța de apel

a reținut în acest sens că soluția primei instanțe este una corectă, justificată și întemeiată,

care a ținut cont de personalitatea inculpatului, care anterior nu a mai fost în conflict cu

legea (f.d.120, vol. I), la locul de trai se caracterizează pozitiv (f.d.118, vol. I), vina nu a

3

recunoscut-o, ce țin de gravitatea faptelor penale, care în temeiul art.16 alin.(3) Cod penal

fac parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave, motivul săvârșirii infracțiunii,

atitudinea societății față de pedeapsa penală ce urmează a fi stabilită inculpatului pentru

faptele săvârșite, corect stabilindu-i inculpatului pedeapsa sub formă de amendă în limitele

articolului incriminat.

alin.(1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, contestă hotărârile instanțelor de fond cu

recurs ordinar, solicitând casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri prin care Fuga Andrei să fie achitat.

În dezvoltarea argumentelor recursului, apărarea susține că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul părții apărării, expunându-se evaziv

și neclar, fără a examina chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Susține apărarea că, fapta inculpatului nu întrunește elementele componente ale

infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(1) Cod penal, iar vinovăția acestuia nu a fost

demonstrată, or, declarațiile părților vătămate și ale martorului, urmau a fi apreciate critic.

La fel, recurentul menționează, că în acțiunile inculpatului persistă relații civile.

pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Indică în susținerea referinței, că instanța de apel nu a comis erori de drept în raport

cu motivele invocate în recurs, astfel că decizia contestată conține motive clare pe care se

întemeiază soluția.

invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, ca inadmisibil, din

considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

În conformitate cu prevederile art.435 alin.(1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecând recursul instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu

recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la

judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau

procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

Reieșind din conținutul recursului declarat, se atestă că apărarea invocă temeiurile

pentru declararea recursului prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură

penală, însă, în esență, are o poziție unică pentru care pledează în recurs, și anume invocă

dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute de art.

427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit constată, că aceste erori

de drept nominalizate de către recurent, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului,

dat fiind faptul, că instanța de apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art.414

alin.(1), 417 alin.(8) Cod de procedură penală, și hotărârea adoptată cuprinde motivele pe

4

care se întemeiază soluția pronunțată, dispozitivul fiind expus clar, iar careva erori grave

de fapt care ar fi afectat soluția instanței, nu s-au stabilit.

Astfel, potrivit prevederilor art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel.

Prevederile art.417 alin.(8) Cod de procedură penală, stabilesc că decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea

sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Prin urmare, Colegiul penal lărgit notează că motivarea unei hotărâri reprezintă un

proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atât timp cât sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat în speță.

Analizând conținutul recursului declarat, Colegiul penal lărgit constată că apărarea

critică modalitatea de apreciere a probelor de către instanța de apel, însă, cu referire la

faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi invocată la această etapă a

procedurilor, instanța de recurs reiterează, că motivele de reapreciere a probelor, nu se

conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, și astfel nu pot

fi considerate ca motiv sub aspectul casării ca fiind ilegală a hotărârii contestate, deoarece

instanța de recurs nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de instanțele

de fond, aceasta fiind sarcina primordială a instanțelor respective.

Colegiul penal apreciază ca fiind declarative afirmațiile apărării prin care se susține

că instanța de apel nu a luat în considerare argumentele susținute în cererea de apel. Aceasta

deoarece, verificând minuțios decizia recurată în raport cu argumentele invocate în apel,

Colegiul penal ajunge la concluzia că partea apărării a primit răspuns la argumentele

înaintate, iar simplul dezacord al titularului cererii de recurs cu soluția pronunțată în speță

nu constituie temei de admitere a recursului în sensul formulat.

De asemenea, Colegiul penal atestă, că respectând prevederile art.101 alin.(3) Cod

de procedură penală, unde este stipulat că nici o probă din dosar nu are o valoare prestabilită

pentru instanță, instanța de apel a examinat toate probele din dosar și nu a dat prioritate

celor în favoarea condamnării inculpatului, ci coroborându-le, le-a analizat în ansamblu lor,

apreciind just că ele sunt suficiente pentru a fundamenta o acuzație penală și a-i incrimina

lui Fuga Andrei săvârșirea infracțiunilor incriminate.

În acest sens Colegiul atestă, că la soluționarea cauzei instanța de apel a ținut cont

de prevederile art.art.99-101, 414 Cod de procedură penală, a cercetat probele sub toate

aspectele, verificându-le și apreciindu-le prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, astfel întemeiat

ajungând la concluzia menținerii sentinței.

De altfel, Colegiul penal subliniază, că versiunea prezentată de către apărare asupra

probelor puse la baza condamnării inculpatului, nu poate constitui temei de admitere a

recursului, or, la etapa judecării recursului instanța de recurs nu analizează conținutul

mijloacelor de probă, nu dă o nouă apreciere materialului probator și nu stabilește o altă

situație de fapt, decât cea constatată de instanțele de fond, aceasta fiind sarcina primordială

a instanțelor de fond.

Din atare considerente, Colegiul penal nu examinează criticile referitoare la

5

presupusa greșită reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente

faptice, ci verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanțele de fond,

corectitudinea dispunerii condamnării inculpatului conform infracțiunilor incriminate.

Distinct de cele menționate mai sus, Colegiul penal notează și faptul, că apărarea

invocă temeiul de casare prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

pretinzând că în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii, Colegiul

penal lărgit subliniază următoarele.

Potrivit art.113 alin.(1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiunii determinarea

și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvârșite

și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Argumentele recurentului, prin care se invocă că în acțiunile inculpatului nu sunt

întrunite elementele infracțiunii, deoarece materialele cauzei penale nu conțin probe care

să dovedească vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, nu și-a găsit

confirmare, deoarece probele acumulate și examinate de instanțele ierarhic inferioare au

fost apreciate potrivit prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu

certitudine toate aspectele de fapt și de drept, ajungând la concluzia corectă că inculpatul

Fuga Andrei a comis infracțiunile prevăzute de art.190 alin.(1), 190 alin.(1) Cod penal.

Probatoriul administrat confirmă pe deplin existența și săvârșirea de către inculpat a

infracțiunilor reținute în sarcina lui, atât sub aspectul laturii obiective, cât și a celei

subiective, deoarece escrocheria ca formă de sustragere a averii se caracterizează prin

dobândirea ilicită a averii prin înșelăciune sau abuz de încredere a proprietarului. În cazul

respectiv este indicele cert al escrocheriei este transmiterea benevolă inculpatului Fuga

Andrei de către victimele Oștinaru Iurie și Stelea Valentin a banilor pentru reparație și a

automobilelor de la care a însușit piesele, combustibil - săvârșit prin înșelăciune și abuz de

încredere și anume că Fuga Andrei va repara mijloacele de transport.

La acest aspect se va reține că în acțiunile inculpatului este latura subiectivă care se

caracterizează prin intenții directe cu caracter de profit, deoarece cert s-a constatat că

acțiunile inculpatului au fost îndreptate spre însușirea averii (piesele auto, banii).

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii, inclusiv vinovăția inculpatului, după cum rezultă din decizia instanței de apel,

care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluzia prin cumulul de

probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior

apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv.

Prin urmare, argumentele recurentului, precum că în acțiunile inculpatului persistă

relații civile, sunt neîntemeiate și contravin materialelor din dosar, iar nerecunoașterea

vinovăției de către acesta nu echivalează cu achitarea lui, deoarece există probe pertinente

și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu

certitudine vinovăția lui în săvârșirea infracțiunilor imputate.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit ține să menționeze, că instanța de apel,

verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, corect a ajuns la concluzia că faptele

inculpatului Fuga Andrei, în acest sens, întrunesc toate elementele constitutive ale

infracțiunilor de escrocherie , soluție care este descrisă la pct. 4.1. ale acestei decizii și pe

care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, considerând că reiterarea acesteia nu este

necesară.

În cazul în care instanțele de fond și-au motivat decizia luată, arătând în mod concret

la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să

6

utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se

mulțumească de a relua motivele jurisdicției acestor instanțe (Helle c. Finlandei, hotărârea

din 19 decembrie 1997; Garcia Ruiz c. Spania, hotărârea din 21 ianuarie 1999).

Totodată, Colegiul penal notează că recurentul indică în textul recursului și temeiul

pentru recurs prevăzut de art.427 alin.(1) pct. 12) Cod de procedură penală, însă din analiza

conținutului recursului se atestă că acesta a fost indicat declarativ, recurentul nu a motivat

recursul sub aspectul temeiului de casare invocat, nefiind specificate care ar fi acele

prevederi legale în care urmau a fi încadrate juridic faptele greșit calificate în opinia

recurentului de către instanța de apel.

Astfel, în circumstanțele în care recursul nu este motivat sub aspectul temeiului de

casare invocat, instanța de recurs nu poate examina posibilitatea modificării încadrării

juridice a faptelor incriminate inculpatului de către instanțele de fond, deoarece instanța de

recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al apărării cu

circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Ori, conform art.24 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este

organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă

alte interese decât interesele legii.

Subsidiar, Colegiul penal lărgit ține să accentueze, că potrivit prevederilor art.427

alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, fiind enumerate 16 temeiuri

de recurs, iar potrivit alin.(2) temeiurile menționate la alin.(1) pot fi invocate în recurs doar

în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Colegiul penal lărgit atestă, că la momentul pronunțării de către instanța de apel a

deciziei la data de 22 iunie 2021 în privința inculpatului Fuga Andrei, instanța de apel a

examinat apelul avocatul Baban Nicolae în numele inculpatului, care a solicitat achitarea

inculpatului Fuga Andrei pe motiv că nu au fost acumulate suficiente probe care ar

confirma vinovăția acestuia, apel care a fost susținut de către Fuga Andrei.

În recursul depus de către avocatul Baban Nicolae în numele inculpatului la 12

august 2021, de asemenea se invocă numai faptul condamnării neîntemeiate, în opinia

apărării, a lui Fuga Andrei, Colegiul penal, după cum este indicat supra, neconstatând

careva erori la judecarea cauzei.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel

instanța de apel n-a comis careva erori de drept, care ar duce la casarea deciziei pronunțate

în speță, mai mult aplicarea Legii nr. 243/2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea

a XXX-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021,

publicată și intrată în vigoare la 31.12.2021 nu a constituit obiect de examinare în instanța

de apel, a cărei decizie este definitivă și executorie.

În aceste condiții Colegiul penal lărgit consideră că aplicarea prevederilor Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea independenței

Republicii Moldova nr.243 din 24.12.2021, publicată și intrată în vigoare la 31.12.2021 în

această speță nu poate avea loc la etapa recursului ordinar, urmând a fi soluționată la etapa

executării pedepsei, în conformitate cu prevederile art. 469-472 Cod de procedură penală.

Prin urmare Colegiul penal lărgit atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei în

ordine de apel nu a comis erori de drept, care ar genera casarea deciziei adoptate, fapt ce

impune respingerea, ca inadmisibil a recursului ordinar declarat de avocatul Baban Nicolae

în numele inculpatului Fuga Andrei, cu menținerea deciziei atacate.

7

Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Baban Nicolae

în numele inculpatului Fuga Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 22 iunie 2021, în cauza penală în privința lui Fuga Andrei xxxx, cu menținerea

deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 aprilie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Țurcan Anatolie

Toma Nadejda

Cobzac Elena

Plămădeală Ghenadie

8

Dosarul nr. 1ra-1945/2021

1-20039707-01-1ra-14092021

15 martie 2022 mun. Chișinău

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Timofti Vladimir

Conform art. 339 alin. (7), 340. alin (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-l pe Fuga Andrei xxxx.

2022, a fost respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către avocatul Baban Nicolae

în numele inculpatului Fuga Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 22 iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe Fuga Andrei xxxx, cu menținerea

deciziei atacate.

dar nu am fost de acord cu motivarea și soluția adoptată și am propus o altă soluție, potrivit

prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, și anume:

"De admis recursul ordinar declarat de către avocatul Baban Nicolae în numele

inculpatului Fuga Andrei, de casat total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 22 iunie 2021, în cauza penală privindu-l pe Fuga Andrei xxxx, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată".

1-6 a deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 15 martie 2022, nr.

1ra-1945/2021, în prezenta cauză.

considerente.

Accept constatarea vinovăției inculpatului Fuga Andrei în baza mijloacelor de probă

examinate de prima instanță, la fel consider că și calificarea acțiunilor inculpatului este

corectă în baza art. 190 alin. (1), 190 alin. (1) Cod penal în episoadele cu părțile vătămate

Oștinaru Iurie, Stelea Valentin, dar nu accept ignorarea prevederilor Legii nr. 243 din

24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, care a intrat în vigoare la 31.12.2021 (în continuare

Legea nr. 243), în speța dată.

Potrivit art. 107 alin. (1) Cod penal, "amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea

răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei".

În explicarea detaliată a acestei noțiuni, urmează să menționez că, prin lege organică,

se stabilesc infracțiunile pentru care se acordă amnistia, condițiile și limitele de incidență

ale acesteia, în Codul penal fiind enumerate efectele amnistiei, în raport cu momentul

apariției acesteia (înainte de condamnare ori după condamnarea făptuitorului), iar în Codul

de procedură penală sunt prevăzute dispoziții, referitoare la procedura aplicării amnistiei și

la consecințele procesuale ale acesteia.

Consecințele produse de actul amnistiei conduc la înlăturarea răspunderii penale, a

executării pedepsei sau, după caz, alte consecințe ale condamnării, pentru faptele săvârșite

anterior apariției actului de clemență. Amnistia dobândește un caracter mixt, ea operând

9

numai in rem (cu privire la anumite infracțiuni) și in personam (relativ doar la persoanele

care întrunesc condițiile legii).

Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 243 are, prin excelență, efect retroactiv, aplicându-se

infracțiunilor săvârșite până la adoptarea actului de amnistiere.

Prin urmare, reieșind din cele stipulate în art. 2 din Legea nr. 243, în cazul în care

persoana, în privința căreia se judecă cauza penală, întrunește condițiile stabilite în aceeași

lege și nu cad sub incidența art. 6, este pasibilă de a i se aplica actul amnistiei, dacă

infracțiunea a fost comisă până la data de 24 decembrie 2021, pentru care Codul penal nr.

985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal, aprobat prin Legea R.S.S. Moldovenești din

24 martie 1961, prevede, în calitate de pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai

aspră decât pedeapsa cu închisoarea, pe un termen de 7 ani.

Procedura de aplicare a amnistiei față de persoanele inculpate este reglementată de

art. 2 din Legea nr. 243, unde se indică expres că procesul penal încetează la faza de

judecare a cauzei, dacă sunt întrunite condițiile expuse în prezenta lege.

Faza judecării cauzei, în conformitate cu prevederile din Codul de procedură penală,

include toate instanțele ordinare de judecată, adică atât prima instanță, cât și instanța de

apel și cea de recurs ordinar.

Potrivit practicii judiciare constante a Curții Supreme de Justiție, persoana, la faza

judecării cauzei, se consideră ca având statut de inculpat, până când nu epuizează toate

căile ordinare de atac.

Am rezultat asupra acestei conchideri, reieșind din aceea că, potrivit dispoziției art. 7

alin. (8) Cod de procedură penală, hotărârile definitive ale Curții Europene a Drepturilor

Omului sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală, procurori și instanțele de

judecată. Mai mult ca atât, în Hotărârea Curții Constituționale nr. 10 din 16 aprilie 2010 se

consemnează că, în Republica Moldova, dreptul intern și cel internațional reprezintă un tot

întreg, o structură unitară. Așadar, în categoria actelor normative se includ și normele

internaționale, la care Republica Moldova este parte. Având în vedere că, prin interpretarea

prevederilor Convenției Europene, jurisprudența CtEDO face parte din dreptul accesoriu la

tratatul internațional (soft law), ea devine parte a dreptului intern. De aici, modificarea

jurisprudenței CtEDO echivalează cu modificarea actelor normative interne.

Pe cale de consecință, se evidențiază că Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în

statuările expuse în hotărârile sale, a menționat expres că persoana nu poate fi considerată

că are statut procesual de condamnat, până când nu va epuiza toate căile ordinare de atac,

iar hotărârea în privința sa va deveni irevocabilă, în sensul art. 4 din Protocolul 7 al

Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale

(a se vedea în acest sens cauza Nikitin c. Rusiei, hotărârea din 20 iulie 2004, paragraf. 35-

37).

Hotărârea judecătorească irevocabilă în procedura penală, care nu poate fi contestată

prin exercitarea unei căi ordinare de atac, urmează a fi diferențiată de cea definitivă, care

poate fi atacată printr-o cale ordinară de atac.

10

Astfel, deși orice hotărâre irevocabilă este definitivă, nu orice hotărâre definitivă este

și irevocabilă.

În acest context, este relevant de a reține că o hotărâre judecătorească, care nu mai

este susceptibilă niciunei căi de atac ordinare sau care nu mai este susceptibilă căilor de

atac, din cauză că acestea au fost epuizate sau termenele de exercitare ale acestora au

expirat, este irevocabilă (nu poate fi rejudecată de nicio jurisdicție, cu excepția unor cazuri

excepționale).

O astfel de hotărâre dobândește putere de lucru judecat (res judecata).

Din atare considerente, până la devenirea hotărârii judecătorești irevocabile, orice

instanță ordinară este în drept, în baza art. 2 din Legea nr. 243, să aplice actul amnistiei față

de inculpat și să pronunțe o hotărâre de încetare a procesului penal, pe cauza penală.

În cursul judecării cauzei, la orice etapă a procedurilor, încetarea procesului penal are

loc cu acordul scris al persoanei inculpate, în temeiul art. 2 al Legii nr. 243.

În atare situație, instanța de judecată va pune în discuție solicitarea inculpatului,

privind încetarea procesului penal, după care se va retrage în camera de consiliu și va

adopta o sentință de încetare a procesului penal. În cazul dat, la adoptarea hotărârii de

încetare a procesului penal, nu se analizează probatoriul.

În cazul în care inculpatul refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1) și (3)

din art. (2) din Legea nr. 243, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței, poate hotărî

încetarea procesului penal conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, dacă,

în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost

confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la art. 1 și nu cade sub incidența art. 6.

Am propus dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în speța dată pentru a da

posibilitate tuturor participanților la proces să se expună asupra aplicării Legii nr. 243, plus

să mai aibă și o cale de atac ordinară (recursul ordinar) dacă nu vor fi de acord cu soluția,

prin ce ar fi respectate prevederile art. 6 a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și

a libertăților fundamentale, adică dreptul părților la un proces echitabil.

Astfel, constat că în speța dată urma a fi pusă în discuție aplicarea Legii nr. 243 în

privința inculpatului Fuga Andrei, deoarece nu văd interdicții la aplicarea Legii nr. 243 în

privința acestuia, pentru ce am propus o altă soluție a deciziei instanței de recurs ordinar,

indicată în pct. 2 a prezentei Opinii separate, dar ceilalți judecători ai Colegiului penal lărgit

au considerat că inculpatul Fuga Andrei a căpătat statut de condamnat după decizia instanței

de apel, totodată, indicând în decizie cuvântul ”inculpat” nu ”condamnat” ce este în

contradicție cu prevederile pct. 37 al Hotărârii CtEDO în cauza Nikitin vs Federația Rusă

și cu Recomandarea nr. 97 din 09.02.2017 a Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție

privind aplicarea Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia, ce în viziunea mea nu putea

fi acceptat, căci în astfel de circumstanțe, recursul ordinar devine o cale extraordinară de

atac și după adoptarea deciziei instanței de apel, participanții la proces penal ar putea

contesta hotărârile judecătorești la CtEDO, fără a trece calea ordinară de atac – recursul

ordinar. Astfel, a fost ignorată aplicarea Legii nr. 243 în speța dată, cu ce nu sunt de acord.

Judecător Timofti Vladimir

11