1re-17/2022 — art. 313 CPP

La data de 13 ianuarie 2020, Ungureanu Nicolae, Roman Visarion și Gamza Dumitru au depus plîngere în baza art. 313 Cod de procedură penală, plângere care a fost semnată numai de către Ungureanu Nicolae. În motivarea plângerii petiționarul a explicat că, a solicitat procurorului ierarhic superior începerea urmăririi penale de învinuire a lui Barbos Pavel, care a activat în calitate de director al CAP Mihalcea și a înstrăinat acțiunile întreprinderii fără acordul acționarilor, aplicând semnături care sunt false, iar banii obținuți i-a folosit în scopuri personale. Solicită petiționarul repunerea în termenul de contestare și anularea ordonanței de clasare din 30 noiembrie 2016 și ordonanței procurorului în Procuratura r-nului Hîncești, Remus Moroz din 18 decembrie 2019.

Prin încheierea Judecătoriei Hîncești din 14 mai 2020, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată plângerea depusă de Ungureanu Nicolae formulată în baza art. 313 Cod de procedură penală. S-a menținut fără modificări ordonanța de clasare a cauzei 1 penale din 30 noiembrie 2016 și ordonanța de respingere a plângerii din 18 decembrie 2019.

Nefiind de acord cu încheierea instanței de fond, la 09.08.2021 petiționarul Ungureanu Nicolae a declarat recurs, prin care a solicitat repunerea în termenul de contestare a încheierii, admiterea recursului, casarea încheierii din mai 2020 cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea împotriva procurorilor Procuraturii Hâncești să fie admisă, invocând o examinare superficială și neobiectivă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2021 recursul declarat a fost respins, ca fiind depus peste termen, cu menținerea fără modificări a încheierii contestate.

În motivarea soluției pronunțate, instanța de recurs a reținut că prin încheierea Judecătoriei Hîncești din 14 mai 2020, a fost respinsă ca fiind neîntemeiată plângerea depusă de Ungureanu Nicolae formulată în baza art. 313 Cod de procedură penală și respectiv, nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, petiționarul, la data de 09.08.2021, a declarat recurs împotriva încheierii menționate. Data recepționării încheierii instanței de judecată (01.06.2021) este probată prin avizul de recepție. Prin urmare, instanța de recurs a conchis că situația constatată mai sus, denotă omiterea termenului de contestare de 15 zile din momentul pronunțării încheierii judecătorului de instrucție, fapt expres stipulat la alin. (6) al art. 313 Cod de procedură penală. În același context, instanța de recurs a remarcat că, petiționarul în cererea de recurs declarată împotriva încheierii Judecătoriei Hîncești din 14 mai 2020, a solicitat repunerea în termen, însă nu a invocat careva temeiuri justificative și întemeiate privind omiterea termenului dat. Astfel că, în lipsa cărorva argumente plauzibile în vederea motivării termenului omis, repunerea recursului în termen, de către instanță de recurs, din oficiu, ar echivala cu avantajarea unei părți în defavoarea alteia, prin extinderea termenului legal de prescripție, ceea ce în accepțiunea CtEDO (Ghirea versus Republica Moldova) urmează a fi interpretat ca încălcare a principiilor securității raporturilor juridice, cât și a egalității armelor, ceea ce duce la violarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului − dreptul la un proces echitabil, care urmează a fi respectat cu referință la partea acuzării și a apărării, fără discriminare.

Nefiind de acord cu decizia instanței de recurs, împotriva acesteia declară recurs în anulare petiționarul Ungureanu Nicolae, care solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care plângerea sa să fie admisă integral. În motivarea recursului se menționează că încheierea primei instanțe nu i-a fost eliberată, pe motiv că a fost expediată prin poștă, însă până la momentul dat nu a recepționat 2 nimic. Astfel, consideră că instanța de recurs neîntemeiat a decis tardivitatea recursului declarat.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, poate fi declarat la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărârii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Totodată, art. 453 alin. (1), 455 alin. (2) pct. 3) - 5), 3 alin. (1) Cod de procedură penală, prevăd că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească. Astfel, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, deci, că celelalte categorii de hotărâri judecătorești irevocabile, inclusiv cea atacată de recurent, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Rezultă că recursul în anulare, în aspectul nominalizat, adică fiind declarat împotriva unei hotărâri judecătorești prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal (pct. 1.-5. din decizie). Astfel că, în recursul în anulare vizat, nu se regăsește denumirea instanței care a pronunțat sentința, judecând cauza penală în fond, data pronunțări sentinței, numele și prenumele inculpatului în privința căruia se atacă hotărârea judecătorească, fapta constatată și dispozitivul sentinței, indicarea persoanei care a declarat apel și motivele invocate în apel, denumirea instanței care a adoptat decizia în apel, data pronunțări deciziei de apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, nefiind în genere, utilizată calea de atac apelul și recursul ordinar (pct. 3. din decizie). 3 Prin urmare, având în vedere considerentele expuse supra, Colegiul penal conchide că recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele de conținut, și deci urmează a fi declarat inadmisibil. 7. În conformitate cu art. 456 alin. (1) și art. 432 alin. (1)-(2) pct. 1) Cod procedură penală, Colegiul penal DECIDE: Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de către petiționarul Ungureanu Nicolae, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 octombrie 2021, adoptată în procedura prevăzută la art. 313 Cod de procedură penală, deoarece nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 20 aprilie 2022. Președinte Diaconu Iurie Judecători Guzun Ion Catan Liliana 4