1ra-46/22 — art. 320/1 CP

1ra-46/22 — art. 320/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-46/2022

1-19197201-01-1ra-11012022

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 martie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte - Timofti Vladimir

Judecători - Cobzac Elena, Toma Nadejda, Țurcan Anatolie și Plămădeală Ghenadie

Judecând, fără citarea părților recursul ordinar, declarat de către acuzatorul de stat,

procuror în Procuratura de circumscripție Bălți – Bodareu Octavian, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie

2021, în cauza penală privindu-l pe

Podubnîi Ion xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

Ion, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.3201 Cod Penal la 2 (doi) ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Conform art.90 Cod penal,

a fost dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de

probațiune de 2 (doi) ani.

1.2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Podubnîi Ion, la

7 august 2019, în jurul orei 10-00, aflându-se în xxxxx, cunoscând despre faptul că

prin ordonanța Judecătoriei Soroca sediul Florești, din 01 august 2019, în privința

fostei concubine Morari Ina și copilului minor xxxxx, au fost stabilite măsuri de

protecție a victimei violenței în familie, pe un termen de 90 zile, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, intenționat, s-a prezentat la domiciliul victimei situat în aceiași

localitate, unde a numit-o cu cuvinte injurioase, încălcând măsurile de protecție

stipulate în ordonanță și anume: „obligarea de a nu vizita domiciliul lui Morari Ina

și copilului xxxxx; de a sta la o distanță de 200 m de la locul aflării lui Morari Ina și

copilului xxxxx; de a nu contacta cu Morari Ina și xxxxx”, încălcându-i prin aceasta

dreptul la viață fără violență.

Tot el, la 7 august 2019, în jurul orei 15-15, aflându-se în xxxxx, continuându-

și intențiile sale infracționale, cunoscând despre faptul că prin ordonanța

Judecătoriei Soroca sediul Florești din 01 august 2019, în privința fostei concubine

1

Morari Ina și copilului minor xxxxx, au fost stabilite măsuri de protecție a victimei

violenței în familie, pe un termen de 90 zile, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

intenționat, s-a prezentat la domiciliul victimei situat în aceiași localitate, unde a

numit-o cu cuvinte injurioase, încălcând măsurile de protecție stipulate în ordonanță

și anume: „obligarea de a nu vizita domiciliul lui Morari Ina și copilului xxxxx; de

a sta la o distanță de 200 m de la locul aflării lui Morari Ina și copilului xxxxx; de a

nu contacta cu Morari Ina și copilul xxxxx”, încălcându-i prin aceasta dreptul la viață

fără violență.

Tot el, la 9 august 2019, în jurul orei 21-45, aflându-se xxxxx continuându-și

intențiile sale infracționale, cunoscând despre faptul că prin Ordonanța Judecătoriei

Soroca sediul Florești din 01 august 2019, în privința: fostei concubine Morari Ina

și copilului minor xxxxx, au fost stabilite de protecție a victimei violenței în familie,

pe un termen de 90 zile, fiind în stare de ebrietate alcoolică, intenționat, s-a prezentat

la domiciliul victimei situat în localitate, unde a numit-o cu cuvinte injurioase,

încălcând măsurile de protecție stipulate în ordonanță și anume: „obligarea de a nu

vizita domiciliul lui Morari Ina și copilului xxxxx; de a sta la o distanță de 200 m de

la locul aflării lui Morari Ina și copilului xxxxx; de a nu contacta cu Morari Ina și

copilul xxxxx”, încălcându-i prin aceasta dreptul la viață fără violență.

Tot el, la 13 august 2019, în jurul orei 15-55, aflându-se în xxxxx continuându-

și intențiile sale infracționale, cunoscând despre faptul că prin ordonanța

Judecătoriei Soroca sediul Florești din 01 august 2019, în privința, fostei concubine

Morari Ina și copilului minor xxxxx, au fost stabilite măsuri de protecție a victimei

violenței în familie, pe un termen de 90 zile, fiind in stare de ebrietate alcoolică,

intenționat, s-a prezentat la domiciliul victimei situat în aceiași localitate, unde a

numit-o cu cuvinte injurioase, încălcând măsurile de protecție stipulate în ordonanță

și anume: „obligarea de a nu vizita domiciliul lui Morari Ina și copilului xxxxx; de

a sta la o distanță de 200 m de la locul aflării lui Morari Ina și copilului xxxxx; de a

nu contacta cu Morari Ina și copilul xxxxx”, încălcându-i prin aceasta dreptul la viață

fără violență.

Tot el, la 16 august 2019, în jurul orei 21-10, aflându-se în xxxxx, continuându-

și intențiile sale infracționale, cunoscând despre faptul că Ordonanța Judecătoriei

Soroca sediul Florești din 01 august 2019, în privința fostei concubine Morari Ina și

copilului minor xxxxx, au fost stabilite măsuri de protecție a victimei violenței în

familie, pe un termen de 90 zile, fiind în stare de ebrietate alcoolică, intenționat, s-a

prezentat la domiciliul victimei situat în localitate, unde a numit-o cu cuvinte

injurioase și a amenințat-o cu aplicarea violenței încălcând măsurile de protecție

stipulate în ordonanță și anume: „obligarea de vizita domiciliul lui Morari Ina și

copilului xxxxx; de a sta la o distanță de 200 m de la locul aflării lui Morari Ina și

copilului xxxxx; de contacta cu Morari Ina și copilul xxxxx”, încălcându-i prin

aceasta dreptul la viață fără violență.

Tot el, la 17 august 2019, în jurul orei 20-25, aflându-se în xxxxx, continuându-

și intențiile sale infracționale, cunoscând despre faptul că prin Ordonanța

Judecătoriei Soroca sediul Florești din 01 august 2019, în privința fostei concubine

2

Morari Ina și copilului minor xxxxx, au fost stabilite măsuri de protecție a victimei

violenței în familie, pe un termen de 90 zile, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

intenționat, s-a prezentat la domiciliul victimei situat în aceiași localitate, unde a

numit-o cu cuvinte injurioase, a amenințat-o cu aplicarea violenței și a deteriorat

geamul, încălcând măsurile de protecție stipulate în ordonanță și anume: „obligarea

de a nu vizita domiciliul lui Morari Ina și copilului xxxxx; de a sta la o distanță de

200 m de la locul aflării lui Morari Ina și copilului xxxxx; de a nu contacta cu Morari

Ina și copilul xxxxx”, încălcându-i prin aceasta dreptul la viață fără violență.

Tot el, la 08 septembrie 2019 în jurul orei 11-20, aflându-se în xxxxx, având

scopul neexecutării măsurilor stabilite prin ordonanța de protecție a victimei

violenței în familie, aplicate față de concubina - Morari Ina și copilul minor - xxxxx,

cunoscând că prin ordonanța de protecție din 01 august 2019, eliberată de

Judecătoria Soroca sediul Florești, i-au fost aplicate, pentru o perioadă de 90 de zile,

interzicerea de a vizita victima Morari Ina și copilul xxxxx la locul de trai, amplasată

în xxxxx, obligația de a sta departe de locul aflării victimei Morari Ina și copilul

xxxxx la o distanță de 200 m, obligația de a nu contacta cu victima Morari Ina și

copilul xxxxx, ultimul intenționat, a încălcat interdicțiile stabilite, adică a venit la

locul de trai a victimei Morari Ina și copilului xxxxx, unde a inițiat un conflict,

provocându-le victimelor starea de frică.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a ajuns la concluzia, că ținând cont de prevederile art. 30 Cod penal,

acțiunile ilegale ale inculpatului Podubnîi Ion xxxxx urmează a fi calificate nu ca 7

infracțiuni separate, or, la caz, au fost emise nu 7 ordonanțe de protecție, dar o

ordonanță de protecție în privința victimei violenței în familie Morari Ina, și

copilului minor xxxxx, referitor la care Podubnîi Ion, nu a executat măsurile

indicate, astfel că, Podubnîi Ion a săvârșit doar o infracțiune prevăzută de art. 3201

Cod penal, aceasta fiind prelungită, deoarece faptele au fost săvârșite cu o intenție

unică, caracterizată prin mai multe acțiuni infracționale identice, comise cu un singur

scop și alcătuind în ansamblu doar o infracțiune de neexecutare intenționată a

măsurilor stabilite de instanța de judecată în ordonanța de protecție a victimei

violenței în familie, prevăzute de art. 3201 Cod penal și inculpatul Podubnîi Ion a

încălcat ordonanța de protecție emisă de către Judecătoria Soroca sediul Florești din

01 august 2019.

Astfel, instanța de fond a constatat, că prin acțiunile sale intenționate, Podubnîi

Ion a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 3201 Cod penal, după semnele

calificative, neexecutarea intenționată a măsurilor stabilite de instanța de judecată în

ordonanța de protecție a victimei violenței în familie, aplicându-i pedeapsa expusă

supra.

procuror în procuratura raionului Florești, Revencu Vasile, solicitând casarea

sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță prin care Podubnii Ion sa fie recunoscut vinovat în

săvârșirea unui concurs de infracțiuni prevăzute de art. art. 3201; 3201; 3201; 3201;

3

3201; 3201 și 3201 Cod penal, cu aplicarea pedepsei de 2 ani închisoare pentru fiecare

infracțiune.

În conformitate cu prevederile art. 84 Cod penal prin cumul parțial al

pedepselor aplicate a-i stabili inculpatului definitiv o pedeapsa sub forma de

închisoare pe un termen de 8 ani închisoare cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

2.1 În motivarea apelului procurorul a menționat că:

- instanța de judecată în mod eronat a neglijat valoarea probantă a probelor

administrate și a calificat acțiunile inculpatului nu ca șapte infracțiuni separate ci

doar o infracțiune prevăzute de art. 3201 Cod penal;

- la pronunțarea sentinței, instanța de judecată corect s-a bazat pe prevederile

art. 30 Cod penal și a menționat că o infracțiune se consideră prelungită atunci când

persoana săvârșește, la diferite intervale de timp, dar în realizarea unei rezoluții

unice, acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte, conținutul aceleiași

infracțiuni, însă, în mod eronat a concluzionat că, acțiunile ilegale ale inculpatului

Podubnii Ion urmează a fi calificate nu ca 7 infracțiuni separate, bazându-se că la

caz nu au fost emise 7 ordonanțe de protecție a victimei violenței în familie ci doar

o singură ordonanță, referitor la care Podubnii Ion nu a executat masurile indicate.

În astfel de circumstanțe, consideră apelantul, că instanța de fond nejustificat a

concluzionat că Podubnii Ion a săvârșit doar o infracțiune prevăzută de art. 3201 Cod

penal și în cazul dat sentința urmează a fi casată;

- din învinuirea înaintată lui Podubniii Ion se constată că, infracțiunile au fost

începute și consumate la: 07 august 2019; 07 august 2019; 09 august 2019; 13 august

2019; 16 august 2019; 17 august 2019 și 08 septembrie 2019, prin urmare consideră

că, inculpatul a săvârșit un concurs de infracțiuni și instanța de judecată urma sa-i

aplice acestuia pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte, stabilindu-i o pedeapsă

definitivă pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total sau parțial;

- instanța de judecată nu a ținut cont de caracterul social periculos al faptelor

comise și de consecințele care puteau surveni prin încălcarea ordonanței de protecție

a victimei violenței în familie;

- la delimitarea faptei incriminate inculpatului nu s-a ținut cont de totalitatea

circumstanțelor cauzei, în special nu a fost luată în considerație personalitatea

infractorului, metodele și mijloacele săvârșirii infracțiunilor, caracterul și

modalitatea săvârșirii acestora, cauzele continuării și încetării acțiunilor

infracționale, precum și conduita infractorului atât până la comiterea infracțiunii, cât

și după consumarea ei;

- prin neaplicarea în privința lui Podubnii Ion a unei pedepse pentru concurs de

infracțiuni, nu a fost atins scopul legii penale. Prin tragerea la răspundere penală a

lui Podubnii Ion, urmează a fi exercitată o influență pozitivă asupra altor indivizi

care vor fi determinați astfel să nu săvârșească infracțiuni, știind cu certitudine că

pedeapsa este inevitabilă.

a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței fără modificări.

4

3.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, în rezultatul

audierii inculpatului și cercetării bazei probante administrate la faza urmăririi

penale, instanța de fond corect a constatat vinovăția lui Podubnîi Ion în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 3201 Cod penal - neexecutarea măsurilor din

ordonanțele de protecție a victimei violenței în familie din 01 august 2019.

Având în vedere starea de fapt reținută de instanța de fond, inculpatul este

învinuit, că la 07.08.2019 ora 10:00, 07.08.2019 ora 15:15, 09.08.2019 ora 21:45,

13.08.2019 ora 15:55, 16.08.2019 ora21:10, 17.08.2019 ora20:25, 08.09.2019 ora

11:20 a încălcat ordonanța de protecție emisă de către Judecătoria Soroca sediul

Florești din 01.08.2019.

După cum reiese din materialele cauzei, toate acțiunile inculpatului au fost

realizate precum prevede art. 30 Cod penal, cu o intenție unică, prin mai multe

acțiuni infracționale identice, dar în realizarea unui scop unic și care alcătuiesc în

ansamblu aceiași infracțiune - art. 3201 Cod penal - neexecutarea măsurilor din

ordonanța de protecție emisă de către Judecătoria Soroca sediul Florești din

01.08.2019.

Având în vedere cele expuse, prevederile art. 32 și 33 Cod penal, sunt străine

speței de față, or, instanța de apel a reiterat că, în cauza penală deferită judecății,

toate acțiunile inculpatului se încadrează în componența unei singure infracțiuni.

Cu referire la pedeapsa aplicată inculpatului, Podubnîi Ion, instanța de apel a

constatat că, instanța de fond a respectat cerințele dispozițiilor art. 61, 75 alin. (1)

Cod penal și art. 3641 alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, precum și alin. (8) al

normei date.

Instanța de apel a considerat că, instanța de fond întemeiat a constatat

circumstanțele de drept și de fapt la caz, și anume că nu au fost stabilite careva

circumstanțe agravante și atenuante, că inculpatul Podubnîi Ion a recunoscut vina,

fiind de acord ca examinarea cauzei să fie efectuată în baza art. 3641 Cod de

procedură penală, inculpatul la locul de trai se caracterizează satisfăcător, la evidența

medicului narcolog și psihiatru nu se află, anterior a fost în conflict cu legea (f.d.

104, 106), s-a căit sincer de cele comise, nu este angajat în câmpul muncii.

La fel, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect și întemeiat a

dispus suspendarea executării pedepsei sub formă de închisoare, pe motiv, că

inculpatul a recunoscut vina în cele incriminate, se căiește în cele comise este fără

antecedente penale și la fel ține cont de poziția părții vătămate, care nu are pretenții

față de inculpat.

Subsecvent instanța de apel a respins argumentele acuzării privind solicitarea

aplicării în privința lui Podubnîi Ion a unei pedepse pentru concurs de infracțiuni,

or, instanța de fond în mod corect a stabilit că, toate acțiunile inculpatului Podubnîi

Ion au fost realizate precum prevede art. 30 Cod penal, cu o intenție unică, prin mai

multe acțiuni infracționale identice în realizarea unui scop unic și care alcătuiesc în

ansamblu o infracțiune prevăzută de art. 3201 Cod penal.

de stat, procuror în Procuratura de circumscripție Bălți – Bodareu Octavian care

5

invocând temeiurile prevăzute la art. 427 alin.(1) pct. 6) și 10) Cod procedură penală,

solicită admiterea recursului, casarea deciziei, cu restituirea cauzei la nouă

rejudecare în instanța de apel, invocând că instanța de judecată în mod eronat a

calificat acțiunile inculpatului nu ca șapte infracțiuni separate ci doar o infracțiune

prevăzută de art. 3201 Cod penal, fără a motiva recursul sub acest aspect.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins, din următoarele considerente:

Potrivit art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de

recurent.

Conform art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate.

Recurentul în recursul ordinar declarat, indică temeiurile de casare a hotărârii

instanței de apel, prevederile art. 427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală

ce stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

La fel, în argumentarea recursului ordinar declarat, Colegiul penal lărgit reține

că, autorul recursului nu este de acord cu starea de fapt stabilită de instanțele de

judecată, invocând că instanța de judecată în mod eronat a calificat acțiunile

inculpatului nu ca șapte infracțiuni separate ci doar o infracțiune prevăzute de art.

3201 Cod penal.

În urma studiului lucrărilor dosarului, în opinia Colegiului penal, nu și-au găsit

confirmare temeiurile pentru recurs invocate, în prezenta speță, deoarece instanțele

de fond și-au motivat întemeiat soluțiile adoptate, corect încadrând juridic acțiunile

comise de către Podubnîi Ion în baza art. 3201 Cod penal.

În opinia Colegiului penal lărgit, recurentul invocă în recurs aceleași motive pe

care le-au indicat în apel, iar instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și motivată, cuprinzând argumente

fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea atacată corect constatând, că

acțiunile comise dă către inculpat la data de 07 august 2019; 07 august 2019; 09

august 2019; 13 august 2019; 16 august 2019; 17 august 2019 și 08 septembrie 2019,

potrivit prevederilor art. 30 Cod penal, comise cu o intenție unică, prin mai multe

acțiuni infracționale identice, dar în realizarea unui scop unic, alcătuiesc în ansamblu

aceiași infracțiune prevăzută de art. 3201 Cod penal, soluție de la care instanța de

recurs nu se va îndepărta, și a cărei reluare nu se mai impune, învederând

considerentele Curții Europene și anume, în situația în care instanța de fond și-a

motivat decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările care confirmă sau

infirmă o acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept

de apel/recurs eventual, o curte de casație poate, în principiu, să se mulțumească de

6

a relua motivele jurisdicției ale instanței de fond. (Garcia Ruis c. Spaniei, Heile c.

Finlandei).

Totodată, verificând hotărârile atacate sub aspectul individualizării corecte a

pedepsei, temei prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală,

Colegiul penal constată lipsa cărorva temeiuri de casare, deoarece instanțele de fond

și-au motivat întemeiat soluția adoptată, acordând deplină eficiență prevederilor art.

7, 61, 75 Cod penal, la soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei

inculpatului, stabilite conform sancțiunii articolului imputat acestuia.

Complementar, la numirea pedepsei inculpatului, instanțele de fond au ținut cont

inclusiv de prevederile art. 3641 Cod de procedură penală și art.90 Cod penal,

stabilindu-i acestuia o pedeapsă echitabilă și în limitele legii penale.

Referitor la argumentul recurentului precum că, la stabilirea pedepsei

inculpatului nu s-a ținut cont de totalitatea circumstanțelor cauzei în special nu a fost

luată în considerație personalitatea infractorului, metodele și mijloacele săvârșirii

infracțiunilor, caracterul și modalitatea săvârșirii acestora, cauzele continuării și

încetării acțiunilor infracționale, precum și conduita infractorului atât până la

comiterea infracțiunii, cât și după consumarea ei Colegiul penal, în prezenta speță

nu îl va considera suficient pentru a interveni în hotărârile judecătorești ale

instanțelor de fond, în vederea stabilirii în privința inculpatului a unei pedepse pentru

concurs de infracțiuni. Astfel, Colegiul penal lărgit reține că, instanțele de fond, la

stabilirea pedepsei inculpatului corect au concluzionat că, toate acțiunile

inculpatului Podubnîi Ion au fost realizate potrivit prevederilor art. 30 Cod penal, cu

o intenție unică, prin mai multe acțiuni infracționale identice în realizarea unui scop

unic și care alcătuiesc în ansamblu o infracțiune prevăzută de art. 3201 Cod penal.

Astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și de drept,

iar din considerentele menționate, Colegiul penal lărgit conchide, că în cauza dată

nu și-a găsit confirmare temeiul de recurs la care face referire recurentul și nu sânt

motive de a interveni în soluția adoptată, fiindcă hotărârea instanței de apel cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs relevă că, argumentele recurentului invocate în recurs au fost

obiect de dispută în cadrul instanței de apel asupra cărora s-a formulat și s-a punctat

minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care

Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CEDO, hotărârea Albert vs

România din 16.02.2010.

Potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs judecând recursul, este în drept de al respinge ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal

(este nefondat). Recursul este nefondat în cazul când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

Având ca reper cele menționate supra, Colegiul penal concluzionează că,

recursul declarat de către acuzatorul de stat, procuror în Procuratura de

7

circumscripție Bălți – Bodareu Octavian, este neîntemeiat și urmează a fi respins ca

inadmisibil.

penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat,

procuror în Procuratura de circumscripție Bălți – Bodareu Octavian, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2021, în cauza

penală privindu-l pe Podubnîi Ion xxxxx, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 14 aprilie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Cobzac Elena

Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

Plămădeală Ghenadie

Dosarul nr. 1ra-46/2022

1-19197201-01-1ra-11012022

01 martie 2022 mun. Chișinău

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Timofti Vladimir

Conform art. 339 alin. (7), 340. alin (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-l pe Podubnîi Ion Serafim.

8

martie 2022, a fost respins recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat,

procuror în Procuratura de circumscripție Bălți – Bodareu Octavian, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2021, în cauza

penală privindu-l pe Podubnîi Ion Serafim, cu menținerea deciziei atacate.

penală, dar nu am fost de acord cu motivarea și soluția adoptată și am propus o altă

soluție, potrivit prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

și anume:

"De admis recursul ordinar declarat de către acuzatorul de stat, procuror în

Procuratura de circumscripție Bălți – Bodareu Octavian, de casat total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 09 noiembrie 2021, în cauza penală

privindu-l pe Podubnîi Serafim Ion, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată".

în pct. 1-4 a deciziei Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 01

martie 2022, nr. 1ra-46/2022, în prezenta cauză.

următoarele considerente.

Criticând decizia instanței de apel, procurorul a invocat următoarele motive:

”Temei pentru declararea recursului ordinar constituie prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, deoarece instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și decizia atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii sau acesta este expus neclar și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale, deoarece, s-a aplicat o pedeapsă blândă în coraport cu faptele

comise sau instanța a emis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Sentința și decizia instanțelor de judecată le considerăm ilegale, nemotivate și

neîntemeiate. Decizia instanței de apel urmează a fi casată deoarece instanța de

judecată în mod eronat a neglijat valoarea probantă a probelor administrate și a

calificat acțiunile inculpatului nu ca șapte infracțiuni separate ci doar o infracțiune

prevăzute de art. 3201 Cod penal.

O infracțiune se consideră prelungită atunci când persoana săvârșește, la

diferite intervale de timp, dar în realizarea unei rezoluții unice, acțiuni sau inacțiuni

care prezintă fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni. Instanțele de

judecată, însă, în mod eronat au concluzionat că acțiunile ilegale ale inculpatului

Podubnîi Ion, urmează a fi calificate nu ca 7 infracțiuni separate, bazându-se că la

caz nu au fost emise 7 ordonanțe de protecție a victimei violenței în familie ci doar

9

o singură ordonanță, referitor la care Podubnîi Ion nu a executat masurile indicate.

În astfel de circumstanțe, instanța de fond și cea de apel nejustificat a concluzionat

că Podubnîi Ion a săvârșit doar o infracțiune prevăzută de art. 3201 Cod penal și în

cazul dat decizia urmează a fi casată.

Din învinuirea înaintată lui Podubnîi Ion se constată, că infracțiunile au fost

începute și consumate la: 07 august 2019; 07 august 2019; 09 august 2019; 13

august 2019; 16 august 2019; 17 august 2019 și 08 septembrie 2019, prin urmare,

inculpatul a savârșit un concurs de infracțiuni și instanța de judecată urma să-i

aplice acestuia pedeapsa pentru fiecare infracțiune aparte, stabilindu-i o pedeapsă

definitivă pentru concurs de infracțiuni, prin cumul total sau parțial”.

Consider că recurentul are dreptate invocând calificarea greșită într-o singură

infracțiune și nu ca 7 episoade separate ale aceleiași infracțiuni, fiindcă episoadele

descrise și probele examinate nu dovedesc o intenție unică. Astfel, urma a fi calificat

fiecare episod separat, cu stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune, cum prevede

art. 84 alin. (1) Cod penal, aplicând pedeapsa definitivă pentru concurs de

infracțiuni.

Totodată, constat că în speța dată s-a ignorat aplicarea Legii nr. 243 din

24.12.2021 privind amnistia în legătură cu aniversarea a XXX-a de la proclamarea

independenței Republicii Moldova, care a intrat în vigoare la 31.12.2021 (în

continuare Legea nr. 243).

Potrivit art. 107 alin. (1) Cod penal, "amnistia este actul ce are ca efect

înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau

comutarea ei".

În explicarea detaliată a acestei noțiuni, urmează să menționez că, prin lege

organică, se stabilesc infracțiunile pentru care se acordă amnistia, condițiile și

limitele de incidență ale acesteia, în Codul penal fiind enumerate efectele amnistiei,

în raport cu momentul apariției acesteia (înainte de condamnare ori după

condamnarea făptuitorului), iar în Codul de procedură penală sunt prevăzute

dispoziții, referitoare la procedura aplicării amnistiei și la consecințele procesuale

ale acesteia.

Consecințele produse de actul amnistiei conduc la înlăturarea răspunderii

penale, a executării pedepsei sau, după caz, alte consecințe ale condamnării, pentru

faptele săvârșite anterior apariției actului de clemență. Amnistia dobândește un

caracter mixt, ea operând numai in rem (cu privire la anumite infracțiuni) și in

personam (relativ doar la persoanele care întrunesc condițiile legii).

Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 243 are, prin excelență, efect retroactiv, aplicându-

se infracțiunilor săvârșite până la adoptarea actului de amnistiere.

10

Prin urmare, reieșind din cele stipulate în art. 2 din Legea nr. 243, în cazul în

care persoana, în privința căreia se judecă cauza penală, întrunește condițiile stabilite

în aceeași lege și nu cad sub incidența art. 6, este pasibilă de a i se aplica actul

amnistiei, dacă infracțiunea a fost comisă până la data de 24 decembrie 2021, pentru

care Codul penal nr. 985-XV din 18 aprilie 2002 sau Codul penal, aprobat prin Legea

R.S.S. Moldovenești din 24 martie 1961, prevede, în calitate de pedeapsă principală

maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoarea, pe un termen de 7

ani.

Procedura de aplicare a amnistiei față de persoanele inculpate este reglementată

de art. 2 din Legea nr. 243, unde se indică expres că procesul penal încetează la faza

de judecare a cauzei, dacă sunt întrunite condițiile expuse în prezenta lege.

Faza judecării cauzei, în conformitate cu prevederile din Codul de procedură

penală, include toate instanțele ordinare de judecată, adică atât prima instanță, cât și

instanța de apel și cea de recurs ordinar.

Potrivit practicii judiciare constante a Curții Supreme de Justiție, persoana, la

faza judecării cauzei, se consideră ca având statut de inculpat, până când nu

epuizează toate căile ordinare de atac.

Am rezultat asupra acestei conchideri, reieșind din aceea că, potrivit dispoziției

art. 7 alin. (8) Cod de procedură penală, hotărârile definitive ale Curții Europene a

Drepturilor Omului sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală, procurori și

instanțele de judecată. Mai mult ca atât, în Hotărârea Curții Constituționale nr. 10

din 16 aprilie 2010 se consemnează că, în Republica Moldova, dreptul intern și cel

internațional reprezintă un tot întreg, o structură unitară. Așadar, în categoria actelor

normative se includ și normele internaționale, la care Republica Moldova este parte.

Având în vedere că, prin interpretarea prevederilor Convenției Europene,

jurisprudența CtEDO face parte din dreptul accesoriu la tratatul internațional (soft

law), ea devine parte a dreptului intern. De aici, modificarea jurisprudenței CtEDO

echivalează cu modificarea actelor normative interne.

Pe cale de consecință, se evidențiază că Curtea Europeană a Drepturilor

Omului, în statuările expuse în hotărârile sale, a menționat expres că persoana nu

poate fi considerată că are statut procesual de condamnat, până când nu va epuiza

toate căile ordinare de atac, iar hotărârea în privința sa va deveni irevocabilă, în

sensul art. 4 din Protocolul 7 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și a Libertăților Fundamentale (a se vedea în acest sens cauza Nikitin c.

Rusiei, hotărârea din 20 iulie 2004, paragraf. 35-37).

11

Hotărârea judecătorească irevocabilă în procedura penală, care nu poate fi

contestată prin exercitarea unei căi ordinare de atac, urmează a fi diferențiată de cea

definitivă, care poate fi atacată printr-o cale ordinară de atac.

Astfel, deși orice hotărâre irevocabilă este definitivă, nu orice hotărâre

definitivă este și irevocabilă.

În acest context, este relevant de a reține că o hotărâre judecătorească, care nu

mai este susceptibilă niciunei căi de atac ordinare sau care nu mai este susceptibilă

căilor de atac, din cauză că acestea au fost epuizate sau termenele de exercitare ale

acestora au expirat, este irevocabilă (nu poate fi rejudecată de nicio jurisdicție, cu

excepția unor cazuri excepționale).

O astfel de hotărâre dobândește putere de lucru judecat (res judecata).

Din atare considerente, până la devenirea hotărârii judecătorești irevocabile,

orice instanță ordinară este în drept, în baza art. 2 din Legea nr. 243, să aplice actul

amnistiei față de inculpat și să pronunțe o hotărâre de încetare a procesului penal, pe

cauza penală.

În cursul judecării cauzei, la orice etapă a procedurilor, încetarea procesului

penal are loc cu acordul scris al persoanei inculpate, în temeiul art. 2 al Legii nr. 243.

În atare situație, instanța de judecată va pune în discuție solicitarea inculpatului,

privind încetarea procesului penal, după care se va retrage în camera de consiliu și

va adopta o sentință de încetare a procesului penal. În cazul dat, la adoptarea hotărârii

de încetare a procesului penal, nu se analizează probatoriul.

În cazul în care inculpatul refuză încetarea procesului penal, conform alin. (1)

și (3) din art. (2) din Legea nr. 243, instanța de judecată, la pronunțarea sentinței,

poate hotărî încetarea procesului penal conform art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, dacă, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii a fost confirmată, inculpatul întrunește criteriile stabilite la

art. 1 și nu cade sub incidența art. 6.

Am propus dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în speța dată pentru

a da posibilitate tuturor participanților la proces să se expună asupra aplicării Legii

nr. 243, plus să mai aibă și o cale de atac ordinară (recursul ordinar) dacă nu vor fi

de acord cu soluția, prin ce ar fi respectate prevederile art. 6 a Convenției pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, adică dreptul părților la

un proces echitabil.

Astfel, constat că în speța dată urma a fi pusă în discuție aplicarea Legii nr. 243

în privința inculpatului Podubnîi Ion, deoarece nu văd interdicții la aplicarea Legii

nr. 243 în privința lui.

12

separate, dar aducându-se motive neconvingătoare asupra calificării acțiunilor

inculpatului Podubnîi Ion și fără a oferi vreo motivare în decizie asupra aplicării

Legii nr. 243, s-a adoptat o altă soluție, cu ce nu sunt de acord.

Judecător Timofti Vladimir

13