1ra-14/22 — Art. 186 alin. 2 lit. d CP

Prima instanță: 21.01.2021-09.07.2021;

Instanța de apel: 29.07.2021-06.10.2021;

Instanța de recurs: 03.01.2022-02.03.2022. Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 09iulie 2021, Stecolișcic Efim a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 1 (unu) an 6 (șase) luni închisoare. A fost soluționată soarta corpurilor delicte. 1.2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Stecolișcic Efim, la data de 26.05.2020, aproximativ la ora 12:00, intenționat, urmărind scopul de a sustrage bunurile altei persoane, din motiv de profit, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările lor prejudiciabile și dorind survenirea acestora, folosindu-se de faptul că proprietarul, Zariciuc Ina, a lăsat neîngrădit lotul său de teren, amplasat pe strada xxxxx, având acces liber, pe ascuns, a sustras o cisternă cu capacitatea de cinci tone, de formă cilindrică, orizontală, carcasul căreia este confecționat din metal, de culoare maro, interiorul acesteia fiind din oțel inoxidabil, la prețul de 10000 lei. Continuând acțiunile sale infracționale, cu scopul realizării bunului sustras, a încărcat cisterna în manipulatorul cu remorca basculantă, comandat de la SRL „Salviana” din municipiul Bălți și a transportat-o în orașul Glodeni, unde a vândut-o la preț de 4000 lei. Ca rezultat al acțiunilor nominalizate părții vătămate Zariciuc Ina i-a fost cauzată o pagubă materială în proporții considerabile. 1 2. Sentința a fost atacată cu apel de către inculpatul Stecoliscic Efim și avocatul acestuia Vangheli Vitalie. 2.1 Apărarea a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Stecolișcic Efim să fie achitat din motivul lipsei în acțiunile lui a elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal cu eliberarea ulterioară a ultimului de sub arest preventiv În motivarea apelului avocatul a invocat că, în acțiunile lui Stecolișcic Efim lipsesc semnele calificative ale infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal. A menționat că, atât pe parcursul urmăririi penale cât și în instanța de judecată, inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că, nu cunoștea faptul că cisterna se sustrage, deoarece Mațco Vasile nu i-a comunicat lui nimic despre aceasta. El consideră că-l ajută pe Mațco Vasile de a încărca cisterna contra sumei de 150 lei. A considerat apărarea că, infracțiunea privind sustragerea cisternei nominalizate a comis-o Mațco Vasile, care cu scopul eschivării de răspunderea penală a dat declarații false organelor de drept învinuindu-l pe el în sustragerea acestui bun. La fel, a considerat că, în instanța de judecată, vinovăția în comiterea sustragerii cisternei descrise nu a fost confirmată cu certitudine. Avocatul a invocat că, sentința se bazează numai pe depozițiile martorilor, care sânt colaboratorii întreprinderii SRL „Salviana” din mun. Bălți-Mațco Vasile și Prodan Petru de aceia acestea urmează a fi apreciate critic. A considerat, că depozițiile martorilor Saramciuc Viorel și Ghelețchii Ion de către instanța de judecată au fost apreciate unilateral. Nu a fost luat în considerație faptul declarat de către ei că anume Mațco Vasile a stabilit prețul vânzării cisternei, a primit și a păstrat la el banii obținuți în rezultatul vânzării acestui bun. A mai indicat, că instanța de judecată nu a dat aprecierea justă depozițiilor martorilor Melnicova Angela, Russu Nicolai, Musteața Natalia, Russu Oxana, astfel, nefiind respectate prevederile art. 100-101 Cod de procedură penală. A indicat apărarea că, instanța de judecată a presupus că, inculpatul a comis această infracțiune luând în considerație depozițiile lui Mațco Vasile și faptul că Stecolișcic Efim anterior a fost condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni similare. 2.2 Inculpatul Stecolișcic Efim, în apelul său, a menționat că, nu este vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) Cod penal, iar instanța eronat l-a condamnat, or procurorul a solicitat de la el mită și deoarece nu i-a dat l-a condamnat pentru comiterea unei infracțiuni pe care nu a comis-o, bazându-se doar pe faptul că anterior el mai fusese condamnat de comiterea unei infracțiuni similare, fără a lua în considerație faptul, că are trei copii și soție. La fel, a indicat că, de către procuror si judecător au fost ignorate probele prezentate de el și anume cei 6 martori. A solicitat de a i se restitui prejudiciul moral și de a fi eliberat din închisoare, deoarece vinovăția sa nu a fost dovedită. 2 3. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 octombrie 2021 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de către inculpatul Stecolișcic Efim și avocatul acestuia Vangheli Vitalie, cu menținerea sentinței fără modificări. 3.1 În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat că, instanța de fond a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o apreciere legală, respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu-din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de apel în coroborare cu probele la caz, în combaterea poziției apelanților care solicită achitarea și recunoașterea nevinovăției lui Stecolișcic Efim, a indicat, că vinovăția inculpatului se confirmă prin: - declarațiile martorului Prodan Petru (vol. II, f.d.83 - 84); - declarațiile martorului Mațco Vasile (vol. II, f.d.85-86); - declarațiile martorului, Frenchil Alexandru (vol. II, f.d.87); - declarațiile martorului Sarmaniuc Viorel (vol. II, f.d.93-94); - declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate Zarciuc Veronica (f.d.82, vol. II); - plângerea depusă de partea vătămată Zariciuc Ina, (f.d.11, vol. I); - comunicare telefonică și cererea de la partea vătămată Zariciuc Ina cu privire la sustragerea cisternei (f.d.12-13, vol. I); - procesul-verbal de cercetare la fața locului fiind cercetat lotul de pământ ce aparține cet. Zariciuc Ina din 03.06.2020 și fototabelul (f.d.15-19 vol. I); - procesul-verbal de cercetare la fața locului din 05.06.2020, prin care a fost cercetat butoiul metalic de culoare roșietică amplasat în satul Dușmani, raionul Glodeni (f.d.21-22 vol. I), - informații de la Agenția Relații Funciare si Cadastru, cu privire la faptul cui îi aparține bunul imobil și de unde a fost sustrasă cisterna (f.d.37-41, vol.I); - ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 25.06.2020, prin care a fost ridicată o imagine foto unde sunt reprezentate două persoane de gen masculin, în care este reprezentat bănuitul Stecolișcic Efim (f.d.50,52-54 vol.I), - ordonanța și procesul-verbal de ridicare din 30.06.2020 a informației de la operatorul de telefonie mobilă Moldcell (f.d.59-61, vol. I); - factura detailată privind apelurile telefonice de ieșire, a abonatului xxxxx, care aparține SRL „Silviana” și transmis spre folosință lui Mațco Vasile, pentru perioada 23.04.2020-31.05.2020 ora 23:59:59, din care rezultă că, ultimul nu a contactat, în data de 26.05.2020 numărul de telefon xxxxx, ce aparține cet. Stecoliscic Efim (f.d.62, vol.I); - procesul-verbal din 30.06.2020 de examinare a cisternei (f.d.68-70, vol. I); - procesul-verbal de confruntare între bănuitul Stecoliscic Efim si martorul Ghilețchi Ion (f.d.155-157 vol.I); - procesul-verbal din 16.07.2020 de confruntare dintre Mațco Vasile și Stecolșcic Efim (f.d.144-149, vol. I); - procesul-verbal din 03.08.2020 de confruntare dintre Stecolșcic Efim și Mațco Vasile (f.d.154, vol. I); - procesul -verbal din 29.07.2020 de confruntare dintre Stecolșcic Efim și Sarmaniuc Viorel (f.d.158-160, vol. I); - încheierea judecătoriei Drochia, sediul Rîșcani din 20.10.2020 și mandatul judecătoresc privind autorizarea efectuării ridicării informației de la compania Orange SA cu privire la convorbirile telefonice purtate de bănuitul Efim Stecolișcic la data de 26.05.2020 în intervalul de timp cuprins între ora 09:00 - 13:00 (f.d.216-217, vol. I); - raport privind lista apeluri în perioada 26.05.2020 ora 09:00-26.05.2020 ora 13:00 a numărului de telefon xxxxx ce aparține lui 3 Stecolișcic Efim (f.d.220 vol.I); -procesul-verbal din 23.11.2020 de examinare a obiectului și anexarea în calitate de corp delict a CD-R (f.d.221-222, vol. I). Astfel, instanța de apel, în urma cercetării suplimentare a probelor cauzei penale, a constatat că, vina inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate se dovedește complet, iar dezacordul cu soluția instanței de fond și nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu achitarea persoanei. Cu referire la invocarea apelanților că martorii Mațco Vasile, Prodan Petru ar fi depus declarații false, instanța de apel a menționat că, declarațiile au fost depuse sub jurământ, persoanele fiind avertizate de răspunderea penală ce survine pentru darea de declarații false, iar la caz o careva deciziei în sensul dat nefiind. Instanța de apel a reținut ca fiind irelevantă și invocarea apelantului cu privire la faptul, că instanța de judecată ar fi apreciat unilateral declarațiile martorilor Sarmaniuc Viorel și Ghelețchii Ion, or, faptul dat nu corespunde realității iar declarațiile coroborează între ele precum și cu celelalte probe ale cauzei penale, invocarea respectivă manifestând doar dezacordul apelanților cu soluția adoptată la caz. De asemenea, instanța de apel a reținut ca fiind declarativă și invocarea avocatului-apelant cu privire la faptul că, instanța nu a dat apreciere justă depozițiilor martorilor Melnicova Angela, Rusu Nicolai, Musteața Natalia și Russu Oxana, or, instanța de fond întemeiat a apreciat critic aceste declarații, ele venind în contradicție cu probele cauzei penale citate supra precum și cu declarațiile inculpatului și nu au nici un suport în confirmarea celor declarate de inculpat că, acesta în prima jumătate a zile s-a aflat la domiciliu, au auzit cum inculpatul a vorbit la telefon cu o persoană care i-a propus de muncă, or, aceștia nici nu cunosc ziua comiterii faptei și cu cine a discutat la telefon, indicând că a fost pe timp de vară, totodată indicând diferită ora, fapta însă fiind comisă la 26 mai 2020. Mai mult, instanța de apel a constatat că, declarațiile inculpatului și a martorilor cu referire la locul aflării inculpatului contravin descifrărilor amplasării cartelei SIM 060527974 ce aparține inculpatului conform cărora la 26 mai 2020, inculpatul s-a aflat la domiciliul său xxxxx de la ora 09:18 până la 09:21, iar la ora 10:11 s-a deplasat de pe xxxxx ora 12:27, apoi pe xxxxx ora 12:36 (f.d.220 vol.I), astfel, combătând versiunea inculpatului și martorilor indicați supra. Nu au fost reținute de către instanța de apel alegațiile apelanților precum că, Mațco Vasile la data de 26 mai 2020 l-a întâlnit pe inculpat și i-a propus să meargă cu el să-l ajute să transporte o cisternă din regiunea Câmpul Minunii, Bălți, or, acestea vin în contradicție cu declarațiile martorului Mațco Vasile care a comunicat că, Stecoliscic Efim l-a telefonat și i-a comunicat locul întâlnirii-oprirea de lângă sectorul Câmpul Minunilor, Bălți, a martorului Prodan Petru care a declarat, că Stecoliscic Efim s-a prezentat la SRL „Salviana”, la data de 26.05.2020 aproximativ orele 11:00 pentru a face comandă de transportarea a unei cisterne, el i-a dat numărul de contact a șoferului basculantei Mațco Vasile, declarații care se confirmă prin imaginea anexată la materialele cauzei (f.d.52-54 vol.I) și raportul privind lista de apeluri în perioada 26.05.2020 ora 09:00-26.05.2020 ora 13:00 a numărului de telefon xxxxx ce aparține 4 lui Stecoliscic Efim, ultimul telefonând martorul Mațco Vasile la numărul de contact xxxxx în intervalul orelor 11:53-12:36 (f.d.220 vol.I), ziua comiterii faptei. Subsecvent, Colegiul a respins și argumentul precum că, pentru ajutorul acordat Mațco Vasile urma să-i achite suma de 150 lei, or, acesta contravine declarațiilor martorului Sarmaniuc Viorel, conform cărora anume Stecoliscic Efim a spus că cisterna este de vânzare și o estimează la prețul de 3000 lei, iar martorul Ghelețchi Ion pe drum spre xxxxx, a invocat că, inculpatul Stecoliscic Efim a comunicat că, cisterna este de la vilă și a decis să o vândă la punctul de colectare a metalului uzat. Potrivit celor descrise supra, instanța de apel a respins apelurile declarate de inculpatul Stecoliscic Efim și avocatul acestuia Vangheli Vitalie, iar argumentele invocate neavând puterea probantă de a modifica soluția emisă de instanța de fond, or, prin sentință au fost dezbătute și motivate toate invocările expuse de apelanți. Ce ține de pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a reținut că, la stabilirea pedepsei inculpatului Stecoliscic Efim instanța de fond a acordat deplină eficiență și s- a condus de principiile generale de aplicare a pedepsei consfințite în art.61 alin. (2) Cod penal precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art.75 Cod penal. Instanța la stabilirea pedepsei a ținut cont și de gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art. 16 Cod penal face parte din categoria celor mai puțin grave, de motivul acesteia, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării făptuitorilor, în privința cărui nu s-au constatat circumstanțe atenuante, iar în calitate de agravantă fiind reținută comiterea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară, de faptul, că anterior a fost în conflict cu legea penală și contravențională (f.d.77-79 vol.I), nu se află la evidența medicului psihiatru și medicului narcolog (f.d.74a, 76 vol.I). Astfel, ținând cont de circumstanțele expuse supra, gradul prejudiciabil al infracțiunii, valoarea socială la care a atentat, instanța corect a ajuns la concluzia că întru executarea scopului pedepsei penale este oportună aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe termen de 1 an 6 luni cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, la caz neputând fi admisă solicitarea inculpatului de aplicare a pedepsei sub formă de ore muncă neremunerată în folosul comunității, or, fiind anterior condamnat nu a făcut concluziile corespunzătoare și din nou a comis infracțiuni similare, deci nu a pășit per calea educării și corectării, ceea ce just a determinat instanța de fond de a decide, că inculpatul Stecolișcic Efim urmează a fi izolat de societate prin executarea reală a pedepsei cu închisoarea.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Ciocanu Aliona în numele inculpatului Stecolișcic Efim care invocând temeiurile prevăzute la art.427 alin.(1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală solicită admiterea recursului, casarea integrală a deciziei cu dispunerea rejudecării de către instanța de apel în alt complet de judecători, deoarece eroarea judiciară nu poate fi corectată de instanța de recurs. 4.1 În motivarea recursului ordinar avocatul invocă: 5 - probele cercetate în ședință și puse la baza învinuirii au fost apreciate de instanță unilateral și neobiectiv și în exclusivitate interpretate în favoarea acuzării; - concluzia instanței de apel și a instanței de fond că declarațiile părții vătămate, a martorilor dovedesc incontestabil infracțiunea de furt săvârșită de Stecolișcic Efîm este eronată; - vreun document fiscal precum facturi fiscale de prestare a serviciului de transport, bon de la aparat de casă și control cu memorie fiscală, de transportare a cisternei la data de 26.05.2020 nu a fost ridicat sau eliberat de către SRL „Salviana”, nici spre punctul de colectare a metalului uzat, nici spre xxxxx, mai cu seamă în factura fiscală trebuie să fie indicată persoana beneficiară a serviciilor de transport; - la caz nu există nici un document care să indice că, Stecolșcic Efim ar fi fost cel puțin beneficiarul serviciilor de transport la data de 26.05.2020; - instanța de apel, eronat, contrar prevederilor art.414 alin. (3) Cod de procedură penală a refuzat, neîntemeiat, nemotivat în asigurarea în instanța de apel de a fi audiați martorii care dau declarații controverse cu cele ale inculpatului fiind încălcat art. 6 §3 lit. d) al Convenției, principiul contradictorialității în procesul penal, prevăzut în art. 24 Cod de procedură penală, art. 19 Cod de procedură penală - accesul liber la justiție, art. 17 Cod de procedură penală - asigurarea dreptului la apărare, art. 8 Cod de procedură penală - prezumția nevinovăției; - instanța de apel, contrar prevederilor procesual-penale, nu a motivat soluția sa prin analiza probelor din dosar, care ar demonstra cu certitudine vinovăția lui Stecoliscic Efim; - prima instanță și cea de apel nu au examinat declarațiile inculpatului care coroborează cu declarațiile martorilor potrivit cărora se confirmă că nu a fost vândută cisterna de Stecolișcic Efim; - instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor și dezacordurilor invocate în apelurile de către apărător și inculpat și într-o manieră simplistă, neclară a dedus respingerea acestora; - Stecolișcic Efim nu are nici o tangență cu furtul care i se incriminează, iar organul de urmărire penală contrar prevederilor art. 19 alin (3) Cod de procedură penală nu a întreprins careva măsuri pentru colectarea probelor care îl dezvinovățesc. A dat declarații pe tot parcursul urmăririi penale, pe parcursul examinării cauzei în fond și apel, declarații care nu au fost modificate, ceea ce nu putem spune în privința martorului-șoferul Mațco Vasile, care pe tot parcursul urmăririi penale și în instanța de fond a depus declarații, care sunt contradictorii, declarații puse la baza sentinței de condamnare, declarații, care nu au nici un suport probant și care nu sunt veridice în raport cu acele probe care au fost cercetate și administrate de instanța de fond și de apel; - în acțiunile lui Stecolișcic Efim nu pot fi reținute latura obiectivă, nici cea subiectivă. Stecolișcic Efim nu a sustras cisterna, nu a reținut acest bun în posesia sa și nu a dispus de acest bun, or astfel de acțiuni imputate sunt combătute de probe; Stecolișcic Efim a fost recunoscut vinovat numai în baza supozițiilor și presupunerilor; 6 - învinuirea adusă lui Stecolișcic Efim nu este susținută de probe, ceea ce înseamnă că organul de urmărire penală și acuzatorul de stat au încălcat mai multe drepturi și chiar principii generale, care au menirea să asigure dreptul la un proces echitabil în sensul art.6 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale; - organul de urmărire penală nu și-a îndeplinit cu diligență obligațiunile care îi sunt impuse de lege. Iar instanțele de judecată, ignorând și respingând argumentele inculpatului și ale apărătorului său, s-au manifestat în favoarea acuzării, încălcând principiul prezumției nevinovăției, Stecolișcic Efim fiind lipsit de un proces echitabil și în instanțele de judecată.

La recursul ordinar declarat de către avocatul Ciocanu Aliona în numele inculpatului Stecolișcic Efim, în conformitate cu prevederile art. 431 alin.(1) pct.11 Cod procedură penală, procurorul depune referință, pledând pentru inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat, indicând că, instanța de apel just a constatat circumstanțele de drept și de fapt și corespunzător, corect a stabilit vinovăția lui Stecolișcic Efim în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) Cod penal. Prin urmare, împrejurările stabilit denotă în mod concludent că, hotărârea contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recurs ordinar în termen în conformitate cu art.422 Cod de procedură penală. Conform art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs ordinar examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate de recurent. Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în textul normei vizate. Potrivit textului recursului se invocă, temei de casare a deciziei instanței de apel prevederile art. 427 alin.1) pct. 6) Cod procedură penală, susținând, că decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, și pct. 8) Cod de procedură penală atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii. 6.1. Referitor la temeiul de recurs invocat de recurent, prin prisma art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stabilește că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul penal constată că, temeiul menționat nu și-a găsit confirmare, dat fiind faptul că, instanța de 7 apel la examinarea cauzei a respectat prevederile art. 414, 415, 417 alin. 8) Cod de procedură penală, hotărârea cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată. Instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor relevante invocate în apelul apărării, motivarea soluției corespunde dispozitivului hotărârii atacate, dispozitivul fiind expus clar și instanța de apel nu a admis nici o eroare gravă de fapt. Colegiul constată că, temeiul la care se referă autorul recursului nu persistă în cauză, deoarece, instanța de apel la adoptarea soluției de respingere, ca nefondat, a apelului declarat, și menținerea sentinței atacate fără modificări, a respectat prevederile legale, adoptând o soluție corectă și întemeiată. Totodată, instanța de recurs apreciază, că decizia instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor din art. 6 CEDO. Totodată, Colegiul penal menționează că, instanța de apel menținând sentința primei instanțe și-a argumentat soluția prin faptul că, din declarațiile martorilor Prodan Petru, Mațco Vasile, Frenchil Alexandru, Sarmaniuc Viorel, declarațiile reprezentantului părții vătămate Zarciuc Veronica, plângerea părții vătămate Zariciuc Ina, cu privire la sustragerea cisternei, procesul-verbal de cercetare la fața locului, procesele-verbale de confruntare între bănuitul Stecoliscic Efim Vasile și martorii Ghilețchi Ion, Mațco Vasile, Sarmaniuc Viorel, descifrările telefonice, cert se demonstrează comiterea de către inculpat a infracțiunii încriminate, probe care sânt descrise și analizate obiectiv în decizia atacată. În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apel și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și motivată, argumente fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea atacată și corect a considerat că probele puse la baza sentinței nu conțin erori procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor, dovedind indubitabil vinovăția inculpatului de cele incriminate, motiv din care urmează a fi respins, ca nefondat argumentul avocatului precum că, „instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor argumentelor și dezacordurilor invocate în apelurile de către apărător și inculpat și într-o manieră simplistă, neclară a dedus respingerea acestora”. În continuare, Colegiul penal constată că, recurentul critică modul de apreciere a probelor de către instanța de apel, considerând-o ca necorespunzătoare circumstanțelor de fapt ale cauzei, însă aceste argumente nu pot fi reținute de către instanța de recurs deoarece, conform art.101 alin.(2) Cod de procedură penală, la faza judecării cauzei, instanța de judecată apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Stecolișcic Efim privind săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2) lit. d) Cod penal, să fie întemeiată și legală. Totodată, Colegiul penal statuează că, critica aprecierii probelor, care la caz comportă o solicitare de reapreciere a acestora, nu poate fi supusă analizei la etapa examinării cauzei în ordine de recurs ordinar, deoarece instanța de recurs este abilitată 8 de a se pronunța asupra chestiunilor de drept, care constituie erori cu caracter procedural sau material, iar aprecierea probelor constituie o chestiune de fapt, ce ține de judecarea fondului cauzei, judecare care nu se înfăptuiește de către instanța de recurs. Din considerentele expuse, Colegiul penal respinge argumentele recurentului în partea dată, ca fiind de jure inadmisibile. De asemenea, instanța de recurs relevă, că argumentele recurentului invocate în recurs, referitor la nevinovăția lui Stecolișcic Efim, au fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra cărora s-a punctat minuțios și argumentat asupra tuturor alegațiilor recurentului, pe care Colegiul penal le însușește, ceia ce este în deplină concordanță cu jurisprudența și practica Curții Europene pentru Drepturile Omului, care în cauza Albert vs România din 16.02.2010, în pct.37 al Hotărârii a statuat că, dacă art.6 § 1 din Convenția EDO obligă instanțele să își motiveze deciziile, acesta nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria A nr. 288). Cu toate acestea, noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile esențiale supuse atenției sale și să nu se fi mulțumit să confirme pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare (Helle împotriva Finlandei, 19 decembrie 1997). Instanța de recurs conchide că toate probele materiale administrate în cauză coroborează între ele și indică direct la Stecolișcic Efim, ca fiind persoana care a comis infracțiunea prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal. Referitor la argumentul apărării precum că, „nu există un document fiscal de prestare a serviciului de transport și că Stecolișcic Efim ar fi beneficiarul serviciilor de transport”, Colegiul reține, că din declarațiile martorului Prodan Petru se atestă, că transportarea se efectuează în baza fișei unde se indică costul livrării și că în casa magazinului este cecul pentru serviciile acordate lui Stecolișcic Efim, iar Stecolișcic Efim nu s-a adresat pentru a primi cecul pentru serviciile acordate. Cu referire la argumentul apărării precum că, instanța de apel, eronat, contrar prevederilor art.414 alin. (3) Cod de procedură penală a refuzat, neîntemeiat, nemotivat în asigurarea în instanța de apel de a fi audiați martorii care dau declarații controverse cu cele ale inculpatului prin ce a fost încălcat art. 6 §3 lit. d) al Convenției, Colegiul menționează că, prevederile art. 6 §3 lit. d) al Convenției Europene cu privire la drepturile omului, care constă în posibilitatea ce trebuie să-i fie acordată acuzatului, de a contesta o mărturie făcută în defavoarea sa, de a putea cere să fie audiați martori care să-l disculpe, în aceleași condiții în care sunt audiați și interogați martorii acuzării. Acest drept constituie o aplicație a principiului contradictorialității în procesul penal și, în același timp, o componentă importantă a dreptului la un proces echitabil. De asemenea, potrivit jurisprudenței CtEDO, nu este suficient ca „acuzatul” să arate că nu a fost în măsură să interogheze un anumit martor în apărarea sa, spre a ajunge la concluzia încălcării sus-citate, dar este necesar ca cel interesat să probeze în mod verosimil că ascultarea acestui martor era utilă aflării adevărului în cauza dată 9 și că refuzul jurisdicției naționale de a asculta acest martor a condus la prejudicierea dreptului la apărare al reclamantului (CEDH dec. din 5 aprilie 2001 Erich Priebke vs Italia, 13 aprilie 2006 Vaturi vs France ). În opinia instanței de recurs, instanța de apel just a constatat, că la examinarea cauzei instanțele au respectat drepturile fundamentale ale inculpatului, iar hotărârile instanțelor corespund jurisprudenței CtEDO la acest capitol, deoarece inculpatului i-au fost aduse la cunoștință toate probele administrate de partea acuzării, fiindu-i acordat timpul necesar pentru pregătirea apărării sale, inclusiv și de a acumula probe de natură să dovedească netemeinicia afirmațiilor acuzării. La fel, Colegiul penal susține poziția instanței de apel care corect a dispus a respinge demersul inculpatului de audiere a martorului Perjun V. deoarece la materialele cauzei nu se regăsește un astfel de demers potrivit procesului verbal al ședinței de judecată din 06.10.2021 (f.d. 186 verso Vol. II), iar la ședința din 31.03.2021 în prima instanță inculpatul a refuzat a fi citați și audiați martorii (f.d.90 verso Vol. II), ulterior instanța acordându-i termen inculpatului de a cita martorii solicitați care până la finele examinării cauzei 09.07.2021 nu au fost prezenți astfel că, în cazul dat nu se constată încălcarea principiul contradictorialității prevăzut în art. 24 Cod de procedură penală, art. 19 Cod de procedură penală - accesul liber la justiție, art. 17 Cod de procedură penală - asigurarea dreptului la apărare, art. 8 Cod de procedură penală - prezumția nevinovăției, după cum invocă apărarea. Astfel, în jurisprudența sa, atât Comisia, cât și Curtea Europeană au stabilit că revine, în primul rând, jurisdicțiilor naționale să aprecieze elementele de probă pe care le administrează într-un proces și pertinența celor pe care acuzatul ar vrea să le mai producă, în special cu privire la numărul de martori propuși de el. Articolul 6 parag. 3 lit. d) din Convenția Europeană nu recunoaște acuzatului un drept nelimitat de a obține convocarea de martori în fața instanței de judecată (cauza Remer v. Germania, nr. 25096/94 din 06 septembrie 1995, Honsik v. Austria, nr. 25062/94 din 18 octombrie 1995). Sub această rezervă, textul lasă autorităților naționale competente facultatea de a aprecia pertinența unei „oferte de probă” făcute de acuzat, în măsura compatibilității ei cu noțiunea de „proces echitabil”. Urmează a fi respins argumentul apărării precum că, instanța de apel, contrar prevederilor procesual-penale, nu a motivat soluția sa prin analiza probelor din dosar, care ar demonstra cu certitudine vinovăția lui Stecoliscic Efim. Or, în urma analizei probelor administrate la dosar și expuse în pct. 4.1 al prezentei decizii instanța de apel corect a ajuns la concluzia de a respinge apelul declarat de către avocatul Vangheli Vitalie și a menține în vigoare sentința de condamnare lui Stecolișcic Efim în baza art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, soluție reținută în urma analizei conținutului mijloacelor de probă care au fost raportate la situația de fapt stabilită de prima instanță. La fel, urmează a fi respins argumentul apărării precum că, prima instanță și cea de apel nu au examinat declarațiile inculpatului care coroborează cu declarațiile martorilor potrivit cărora se confirmă că nu a fost vândută cisterna de Stecolișcic Efim. La aceste alegații, Colegiul notează, că atât potrivit declarațiilor martorilor Prodan Petru Mațco Vasile, Frenchil Alexandru, Sarmaniuc Viorel cît și a 10 înregistrărilor video de la magazinul unde a fost comandată livrarea se atestă că, anume Stecolișcic Efim este persoana care a comandat livrarea cisternei cît și persoana care a vândut cisterna. Aceste probe au fost apreciate de instanțe în mod obiectiv, din punct de vedere al pertinenței și concludenței, ce nu trezesc careva dubii și care au format convingerea instanței că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii imputate a fost dovedită integral, iar acțiunile acestuia corect au fost încadrate în prevederile art. art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal. 6.2 La caz, Colegiul constată că, recurentul în recurs a invocat drept temei de casare a deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel conține o eroare de drept atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Raportând respectiva normă la situația în cauză, Colegiul conchide că acest temei nu și-a găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent. La acest capitol, Colegiul menționează că, sub aspectul situației de ,,neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea). Colegiul penal atestă că, prezența în acțiunile inculpatului atât a elementelor care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a celor care caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, a fost dovedită prin materialele cauzei. Din acest motiv, instanțele just au apreciat critic declarațiile inculpatului, care a negat comiterea faptei incriminate și întemeiat au conchis asupra vinovăției acestuia în sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, ci cauzarea de daune în proporții considerabile. Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii imputate lui Stecolișcic Efim, inclusiv vinovăția acesteia, după cum rezultă din decizia instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat concluziile prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală, în mod obiectiv. Astfel, Colegiul penal constată că argumentele din recurs sunt neîntemeiate, iar motivele aduse în susținerea temeiurilor invocate nu pot fi reținute, hotărârea instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, fiind legală și întemeiată, pronunțată cu respectarea garanțiilor procesului echitabil prevăzute la art. 6 CEDO. Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. 11 În acest context, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de către Ciocanu Aliona în numele inculpatului Stecolișcic Efim, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Ciocanu Aliona în numele inculpatului Stecolișcic Efim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 octombrie 2021, în cauza penală privindu-l pe Stecolișcic Efim xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 14 aprilie 2022. Președinte Timofti Vladimir Judecătorii Cobzac Elena Plămădeală Ghenadie 12